miercuri, 3 octombrie 2012


IOAN BOTEZĂTORUL

VESTIREA NAŞTERII LUI IOAN BOTEZĂTORUL.
Ingerul Gavriil binevesteşte preotului Zaharia.

1. Lc.1.5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; femeia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
2. Lc.1.6. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului,
3. Lc.1.7. dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
4. Lc.1.8. Şi a fost că, pe când slujea el ca preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
5. Lc.1.9. i-au ieşit sorţii, după rânduiala preoţiei, să intre să tămâieze în Locul prea sfânt*,
6. Lc.1.10. în timp ce toată mulţimea poporului se ruga în ceasul tămâierii afară, în Locul sfânt*.
7. Lc.1.11. Atunci îngerul Domnului i s-a arătat stând la dreapta altarului* tămâierii.
8. Lc.1.12. Zaharia, văzându-l, s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
9. Lc.1.13. Dar îngerul i-a grăit: "Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăcinea ta a fost ascultată: soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte fiu, căruia îi vei pune numele Ioan;
10. Lc.1.14. şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulţi se vor bucura,
11. Lc.1.15. fiindcă mare va fi el înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare, şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale;
12. Lc.1.16. şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor.
13. Lc.1.17. El va merge înaintea Domnului în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească pentru Domnul un popor bine pregătit.”
14. Lc.1.18. Atunci Zaharia a zis către înger: "Din ce voi cunoaşte aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în zile".
15. Lc.1.19. Iar îngerul, răspunzînd, i-a zis: "Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Trimis am fost să-ţi grăiesc şi să-ţi binevestesc acestea.
16. Lc.1.20. Şi, iată, vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor".
17. Lc.1.21. Mulţimea, însă, îl aştepta pe Zaharia şi se mira de întârzierea lui în Sfânta sfintelor*.
18. Lc.1.22. Şi ieşind, nu putea să le vorbească: atunci au înţeles că a văzut vedenie în Locul prea sfânt*. El le făcea semne şi a rămas mut.
19. Lc.1.23. Şi împlinindu-se zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
20. Lc.1.24. Iar după aceste zile, Elisabeta, soţia lui, zămislind, s-a tăinuit pe sine cinci luni, fiindcă îşi zicea:
21. Lc.1.25. "Iată ce mi-a făcut Domnul în zilele în care a privit spre mine ca să-mi ridice ocara dintre oameni".

NAŞTEREA LUI IOAN BOTEZĂTORUL
Binecuvântarea şi proorocia preotului Zaharia.

1. Lc.1.57. Iar când s-a împlinit vremea, Elisabeta a născut un fiu.
2. Lc.1.58. Şi auzind vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea, se bucurau împreună cu dânsa.
3. Lc.1.59. Iar în ziua a opta au venit să-l taie împrejur* pe prunc şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
4. Lc.1.60. Dar mama lui, luând cuvântul, le-a zis: "Nu. Ci se va chema Ioan".
5. Lc.1.61. Iar ei au zis către dânsa: "Nimeni din rudeniile tale nu se cheamă cu numele acesta".
6. Lc.1.62. Şi i-au făcut semn tatălui său să-l întrebe cum ar vrea să-i pună numele.
7. Lc.1.63. Iar el, cerând o tăbliţă, a scris: "Numele lui este Ioan". Şi toţi s-au mirat.
8. Lc.1.64. În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi el vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
9. Lc.1.65. Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii; lucrurile acestea s-au vestit în tot ţinutul muntos al Iudeii,
10. Lc.1.66. iar cei ce le auzeau le puneau în inima lor, zicând: "Ce va fi, oare, copilul acesta?" Fiindcă mâna Domnului era, în adevăr, cu el.
11. Lc.1.67. Şi Zaharia, tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, a proorocit zicând:
12. Lc.1.68. Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său,
13. Lc.1.69. ridicându-ne corn* de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
14. Lc.1.70. cum grăise prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac:
15. Lc.1.71. “Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc”.
16. Lc.1.72. Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, aducându-Şi aminte de Legământul Lui cel sfânt,
17. Lc.1.73. de jurământul cu care s-a jurat către Avraam, părintele nostru,
18. Lc.1.74. că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
19. Lc.1.75. trăind înaintea Lui în sfinţenie şi dreptate în toate zilele vieţii noastre.
20. Lc.1.76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, fiindcă vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile,
21. Lc.1.77. dând celor din poporul Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
22. Lc.1.78. datorită lăuntrului îndurării Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de Sus,
23. Lc.1.79. ca să-i lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”.
24. Lc.1.80. Iar copilul creştea şi se întărea în duh. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

 ÎNCEPUTUL EVANGHELIEI DOMNULUI IISUS HRISTOS

IOAN BOTEZĂTORUL, SOLUL LUI DUMNEZEU, PREGĂTEŞTE CALEA DOMNULUI ÎN PUSTIE.
Ioan propovăduieşte* botezul pocăinţei, dând învăţături poporului, funcţionarilor publici, ostaşilor şi liderilor spirituali. Ioan Botezătorul face cunoscut că nu este el Hristosul şi anunţă venirea iminentă a lui Mesia.

1. Mc.1.1. Începutul Evangheliei* lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2. Lc.3.1. În anul al cinsprezecelea al domniei cezarului Tiberiu, - pe când Pilat din Pont era procurator* al Iudeii, Irod, tetrarh* al Galileii, Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, tetrarh al Abilenei,
3. Lc.3.2. şi în zilele arhiereilor* Hanan* şi Caiafa,
4. In.1.6. a venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
5. Lc.3.2. Şi Cuvântul lui Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
6. Lc.3.3.Mt.3.1.Mc.1.4. Şi Ioan Botezătorul a venit în pustia Iudeii din împrejurimile Iordanului, propovăduind şi botezând cu botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor,
7. Mc.1.2. precum este scris în proorocul Isaia: «Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care Îţi va pregăti calea...”.
8. Mt.3.3.Mc.1.3.Lc.3.4. Ioan este acela despre care Isaia a scris în carte, zicând: «Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.
9. Lc.3.5. Orice vale, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, cele strâmbe se vor îndrepta şi căile zgrunţuroase se vor netezi;
10. Lc.3.6. şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu"».
11. Mt.3.4.Mc.1.6. Ioan purta îmbrăcăminte din păr de cămilă, era încins cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
12. Mt.3.5.Mc.1.5. Atunci au ieşit la el toţi locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi împrejurimile Iordanului
13. Mt.3.6.Mc.1.5. şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în Iordan.
14. Mt.3.2. El le zicea: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!"
15. Lc.3.10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: "Ce trebuie să facem, deci?"
16. Lc.3.11. Iar el, răspunzând, le zicea: "Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel”.
17. Lc.3.12. Au venit şi vameşii să fie botezaţi şi i-au zis: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?"
18. Lc.3.13. El le-a răspuns: "Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi”.
19. Lc.3.14. Iar ostaşii îl întrebau şi ei, zicând: "Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a zis: "Să nu asupriţi, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept. Şi să vă mulţumiţi cu lefurile voastre".
20. Mt.3.7.Lc.3.7. Dar văzând pe mulţi dintre farisei şi saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: «Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia ce va să fie?
21. Mt.3.8.Lc.3.8. Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţă;
22. Mt.3.9.Lc.3.8. şi să nu vă amăgiţi gândind în sinea voastră şi zicând: ‘Avem ca tată pe Avraam’, căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
23. Mt.3.10.Lc.3.9. Iată, securea stă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc».
24. In.1.7. Ioan a venit ca martor, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
25. In.1.8. Nu era el Lumina, ci să mărturisească despre Lumină.
26. Lc.3.15. Fiindcă poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
27. In.1.19. iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"
28. In.1.20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit: a mărturisit, zicând: “Nu sunt eu Hristosul”.
29. In.1.21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti Proorocul?" Şi el a răspuns: "Nu."
30. In.1.22. Deci i-au zis: "Atunci cine eşti? Ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi?"
31. In.1.23. El a zis: «Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", cum a zis Isaia, proorocul».
32. In.1.24. Trimişii erau dintre farisei.
33. In.1.25. Ei l-au întrebat iarăşi: "Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul ?"
34. Mc.1.8.Mt.3.11.In.1.26.Lc.3.16. Ioan le-a răspuns tuturor, zicând: „Eu v-am botezat cu apă, spre pocăinţă;
35. In.1.26,27.Mt.3.11.Mc.1.7.Lc.3.16. dar după mine vine Unul Care este înaintea mea, pentru că înainte de mine era; El este în mijlocul vostru, dar voi nu-L cunoaşteţi; este mai tare decât mine şi eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintei şi să-I duc încălţămintea.
36. Mc.1.8.Mt.3.11.Lc.3.16. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
37. Mt.3.12.Lc.3.17. Acela are lopata în mână: El Îşi va curăţi aria în întregime şi va strânge grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins”.
38. Lc.3.18. Astfel propovăduia Ioan vestea cea bună şi-i dădea poporului multe alte îndemnuri.
39. In.1.28. Acestea s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

ÎNCEPUTUL ACTIVITĂŢII PUBLICE A DOMNULUI IISUS HRISTOS.
Pescuirea minunată. Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus. Iisus cheamă primii şase ucenici. Nunta din Cana Galileii.

1. Lc.4.14. Şi Iisus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I S-a dus vestea în toate împrejurimile.
2. Lc.4.15. El îi învăţa în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
3. Lc.5.1. Pe când şedea lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea mulţimea ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
4. Lc.5.2. a văzut două luntri lângă ţărm: pescarii coborâseră din ele să-şi spele mrejele.
5. Lc.5.3. Şi suindu-Se într-una din ele, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Şi şezând, învăţa mulţimile din luntre.
6. Lc.5.4. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: "Depărtează-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire !"
7. Lc.5.5. Răspunzând, Simon I-a zis: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.
8. Lc.5.6. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
9. Lc.5.7. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă luntre, să vină să le ajute. Şi venind ei, au umplut amândouă luntrile, încât au început să se afunde.
10. Lc.5.8. Văzând Simon-Petru aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus şi I-a zis: "Doamne, ieşi de la mine, că sunt om păcătos".
11. Lc.5.9. Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră;
12. Lc.5.10. tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, tovarăşii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni".
13. In.1.29. A doua zi Ioan L-a văzut pe Iisus venind către el şi a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii.
14. In.1.30. El este Acela despre care am zis: "După mine vine un bărbat Care ocupă locul înaintea mea, pentru că înainte de mine era.
15. In.1.31. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie arătat lui Israel” ».
16. In.1.32. Şi Ioan a mărturisit, zicând: «Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi rămânând peste El.
17. In.1.33. Eu nu-L cunoşteam; dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: "Acela peste Care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El este Cel ce botează cu Duh Sfânt".
18. In.1.34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu ».
19. In.1.15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: «El este Acela despre Care am zis: "Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că înainte de mine era” ».
20. In.1.35. A doua zi, iarăşi stătea Ioan cu doi dintre ucenicii lui;
21. In.1.36. şi, privindu-L pe Iisus, Care umbla, a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu !"
22. In.1.37. Cei doi ucenici, auzind aceasta, au mers după Iisus.
23. In.1.38. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei I-au răspuns: "Rabbi (care, tălmăcit*, înseamnă: "Învăţătorule"), unde locuieşti?"
24. In.1.39. "Veniţi şi veţi vedea", le-a zis El. Ei au mers şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El; era cam pe la ceasul al zecelea.
25. In.1.40. Unul dintre cei doi care, auzind cuvintele lui Ioan a mers după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
26. In.1.41. Acesta l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia" (care, tălmăcit, înseamnă Hristos* - Unsul Domnului).
27. In.1.42. Şi l-a dus la Iisus. Iar Iisus, privind la el, i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona: tu te vei numi Chifa*" (care, tălmăcit, înseamnă Petru*, adică Piatră).
28. In.1.43. A doua zi Iisus voia să meargă în Galileea; şi, găsindu-l pe Filip, i-a zis: "Urmează-Mi !”
29. In.1.44. Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
30. In.1.45. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: "Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege, şi proorocii: pe Iisus, fiul lui Iosif, din Nazaret”.
31. In.1.46. Şi i-a zis Natanael: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi", i-a răspuns Filip.
32. In.1.47. Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: "Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug".
33. In.1.48. Natanael I-a zis: "De unde mă cunoşti?" A răspuns Iisus şi i-a zis: "Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut când erai sub smochin".
34. In.1.49. Natanael I-a răspuns: "Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel".
35. In.1.50. Răspunzând, Iisus i-a zis:"Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea".
36. In.1.51. Şi i-a zis: "Adevărul adevărat vă spun: de acum, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului".
37. Mt.4.18.Mc.1.16. Pe când umbla Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe Andrei, fratele său, aruncând o mreajă în mare, că erau pescari.
38. Mc.1.17.Mt.4.19. Şi le-a zis Iisus: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni".
39. Mt.4.20.Mc.1.18. Îndată ei, lăsându-şi mrejele, au mers după El.
40. Mt.4.21.Mc.1.19. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zevedeu, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o luntre împreună cu tatăl lor, Zevedeu, şi îşi dregeau mrejele. El i-a chemat.
41. Lc.5.11.Mc.1.20.Mt.4.22. Şi îndată ei, trăgând luntrea la ţărm, l-au lăsat pe tatăl lor, Zevedeu, în luntre, împreună cu cei ce lucrau pe plată şi, lăsând totul, L-au urmat.
42. Mt.9.9. De acolo, Iisus a mers mai departe şi a văzut un om, numit Matei, şezând la vamă*. Şi i-a zis: "Urmează-Mi!” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.
43. In.2.1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana Galileii. Mama lui Iisus era acolo.
44. In.2.2. La nuntă a fost invitat şi Iisus cu ucenicii Săi.
45. In.2.3. Şi, sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: "Nu mai au vin".
46. In.2.4. Iisus i-a răspuns: "Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu n-a sosit încă".
47. In.2.5. Mama Lui le-a zis celor ce slujeau: "Să faceţi orice vă va spune".
48. In.2.6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor; şi în fiecare încăpeau câte doi sau trei baţi*.
49. In.2.7. Zis-a lor Iisus: "Umpleţi vasele acestea cu apă". Şi le-au umplut până sus.
50. In.2.8. Şi le-a zis: "Scoateţi acum şi aduceţi nunului". Şi i-au adus.
51. In.2.9. Nunul, după ce a gustat apa care se făcuse vin - el nu ştia de unde vine vinul acesta (slujitorii, însă, care scoseseră apa, ştiau) -, l-a chemat pe mire
52. In.2.10. şi i-a zis: "Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce se ameţesc, pune pe cel slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum".
53. In.2.11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii. El Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Lui au crezut în El.

IISUS ÎN IUDEEA. O NOUĂ MĂRTURIE A LUI IOAN BOTEZĂTORUL.
Ioan trebuie să se micşoreze, iar Iisus trebuie să crească.

1. In.3.22. După acestea, Iisus a venit cu ucenicii Săi în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza.
2. In.3.23. Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi veneau şi se botezau,
3. In.3.24. fiindcă Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.
4. In.3.25. Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu cu privire la curăţire.
5. In.3.26. Au venit, deci, la Ioan şi i-au zis: "Învăţătorule, Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre Care ai mărturisit tu, iată, botează, şi toţi se duc la El”.
6. In.3.27. Răspunzând, Ioan le-a zis: «Omul nu poate lua decât ce-i este dat din cer.
7. In.3.28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: "Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui".
8. In.3.29. Cel ce are mireasă este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-L ascultă, se bucură cu bucurie mare când aude glasul mirelui. Şi această bucurie a mea s-a împlinit.
9. In.3.30. Acela trebuie să crească iar eu să mă micşorez.
10. In.3.31. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi ca un pământean vorbeşte. Cel Ce vine de sus este mai presus de toţi.
11. In.3.32. El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit şi, totuşi, mărturia Lui nu o primeşte nimeni.
12. In.3.33. Dacă primeşte cineva mărturia Lui, prin aceasta pecetluieşte că Dumnezeu este adevărat.
13. In.3.34. Fiindcă Acela pe Care L-a trimis Dumnezeu grăieşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.
14. In.3.35. Tatăl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâinile Lui.
15. In.3.36. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea Viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el ».

IOAN BOTEZĂTORUL TREBUIE SĂ SE MICŞOREZE,
IAR IISUS TREBUIE SĂ CREASCĂ.

INTEMNIŢAREA LUI IOAN BOTEZĂTORUL.
Irod închide pe Ioan Botezătorul. Iisus părăseşte Nazaretul şi Se stabileşte în Capernaum, apoi începe să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei şi să tămăduiască bolnavii.

1. Lc.3.19. Dar Irod tetrarhul, mustrat fiind de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său, Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse,
2. Lc.3.20. a adăugat la toate şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
3. Mc.6.17.Mt.14.3. Că Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat în temniţă din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.
4. Mc.6.18.Mt.14.4. Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: “Nu-ţi este îngăduit să ţii pe soţia fratelui tău! Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă !”
5. Mt.14.5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, pentru că poporul îl socotea pe Ioan ca prooroc.
6. Mt.4.12.Mc.1.14. Auzind Iisus că Ioan a fost prins şi închis, a plecat în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.
7. Mt.4.13. Părăsind Nazaretul, a venit şi a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi ale lui Neftali,
8. Mt.4.14. ca să se împlinească cele spuse prin Isaia, proorocul, care zice:
9. Mt.4.15. "Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, dincolo de Iordan, calea spre mare, Galileea neamurilor,
10. Mt.4.16. poporul care stătea în întuneric a văzut o mare Lumină; şi celor ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii le-a răsărit Lumina".
11. Mt.4.17.Mc.1.15. De atunci Iisus a început să propovăduiască, zicând: "S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu: Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”.
12. Mc.3.7. Iisus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. Şi o mare mulţime din Galileea, din Iudeea,
13. Mc.3.8. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din împrejurimile Tirului şi Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El.
14. Mc.3.9. Iar El le-a zis ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară ca să nu fie îmbulzit de mulţime,
15. Mc.3.10. fiindcă îi vindecase pe mulţi şi, de aceea, toţi cei ce aveau boli, năvăleau asupra Lui ca să se atingă de El.
16. Mc.3.11. Iar duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!"
17. Mc.3.12. Dar El mult le certa, poruncindu-le să nu-L facă cunoscut.
18. Mt.4.23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţându-i în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi neputinţa din popor.
19. Mt.4.24. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria. Şi au adus la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli şi chinuri: demonizaţi, epileptici şi slăbănogi, şi El îi vindeca.
20. Lc.6.17. Şi coborând împreună cu ucenicii Săi, S-a oprit într-un loc şes unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui;
21. Mt.4.25.Lc.6.17. şi L-a urmat mulţime mare de popor din Galileea, din Ierusalim şi din toată Iudeea, din Decapole, de dincolo de Iordan şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
22. Lc.6.18. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.
23. Lc.6.19. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, pentru că dintr’Însul ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

SFÂRŞITUL LUI IOAN BOTEZĂTORUL
Poticnirea lui Ioan în Iisus. Dizarmonia lumii în probleme de gândire şi credinţă.
Onomastica lui Irod şi moartea lui Ioan Botezătorul.

1. Mt.11.2.Lc.7.18. Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor, pe când se afla în închisoare, despre toate lucrările lui Hristos;
2. Lc.7.19.Mt.11.3. iar Ioan i-a chemat pe doi dintre ei şi i-a trimis la Domnul să-L întrebe: "Tu eşti Acela Ce va să vină, sau să aşteptăm pe altul ?"
3. Lc.7.20. Aceştia, înfăţişându-se înaintea lui Iisus, I-au zis: «Ioan Botezătorul ne-a trimis să Te întrebăm: “Tu eşti Acela ce va să vină, sau să aşteptăm pe altul ?” »
4. Lc.7.21. Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli, de răni, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
5. Mt.11.4.Lc.7.22. Şi, răspunzându-le, Iisus le-a zis: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
6. Mt.11.5.Lc.7.22. orbii văd, surzii aud, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.
7. Lc.7.23.Mt.11.6. Fericit este acela care nu se poticneşte întru Mine !"
8. Mt.11.7.Lc.7.24. Pe când se întorceau ei, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: «Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt ?
9. Mt.11.8.Lc.7.25. Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine luxoase şi trăiesc în desfătări se află în casele împăraţilor.
10. Mt.11.9.Lc.7.26. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, chiar mai mult decât un prooroc:
11. Mt.11.10.Lc.7.27. fiindcă el este acela despre care s-a scris: “Iată, trimit înaintea Feţei Tale pe îngerul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta”.
12. Mt.11.11.Lc.7.28. Adevăr grăiesc vouă: Între cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
13. Lc.16.16.Mt.11.13. Legea şi proorocii au fost până la Ioan.
14. Lc.16.16.Mt.11.12. De atunci încoace Împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi se ia prin străduinţă, iar cei ce se străduiesc reuşesc să intre într-însa.
15. Mt.11.14. Şi, dacă vreţi să primiţi, el este Ilie, cel ce va să vină.
16. Lc.7.29. Şi tot poporul care l-a auzit, şi vameşii, s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu şi au primit botezul lui Ioan;
17. Lc.7.30. dar fariseii şi învăţătorii de Lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, neprimind botezul lui.
18. Mt.11.15. Cine are urechi, să audă !
19. Lc.7.31.Mt.11.16. Aşadar, cu cine voi asemăna pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine se aseamănă ei ?
20. Lc.7.32.Mt.11.16. Se aseamănă unor copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii:
21. Mt.11.17.Lc.7.32. - "V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat"; - "V-am cântat de jale şi n-aţi plâns, nici nu v-aţi tânguit".
22. Mt.11.18.Lc.7.33. Fiindcă Ioan Botezătorul a venit nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ei zic: "Are demon !"
23. Mt.11.19.Lc.7.34. A venit Fiul Omului mâncând şi bând şi ei zic: "Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor".
24. Lc.7.35.Mt.11.19. Totuşi, Înţelepciunea a fost găsită dreaptă din faptele ei de către toţi fiii ei ».
25. Mc.6.19. Irodiada îl ura pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea,
26. Mc.6.20. pentru că Irod se temea de Ioan şi-l ocrotea, ştiindu-l om drept şi sfânt; şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.
27. Mc.6.21.Mt.14.6. Totuşi, a venit o zi cu bun prilej când Irod, sărbătorindu-şi ziua naşterii, a făcut ospăţ dregătorilor săi, căpeteniilor oastei şi fruntaşilor Galileii.
28. Mc.6.22.Mt.14.6. Şi, intrând fiica Irodiadei şi dănţuind, i-a plăcut lui Irod şi celor ce stăteau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: "Cere de la mine orice vei voì şi-ţi voi da".
29. Mc.6.23.Mt.14.7. Şi s-a jurat: "Orice îmi vei cere îţi voi da, până la jumătate din regatul meu".
30. Mc.6.24. Iar ea, ieşind, a întrebat-o pe mama sa: "Ce să cer?" Şi aceea i-a zis: "Capul lui Ioan Botezătorul".
31. Mc.6.25.Mt.14.8. Îndemnată de mama sa, fata s-a grăbit să vină la rege şi i-a cerut, zicând: "Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul".
32. Mc.6.26.Mt.14.9. Regele s-a mâhnit adânc; dar, din cauza jurămintelor şi pentru cei ce erau la masă cu el, n-a vrut să spună nu şi a poruncit să i-l dea.
33. Mc.6.27.Mt.14.10. Şi a trimis îndată un paznic cu porunca de a-i aduce capul. Iar acela, mergând, i-a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
34. Mc.6.28.Mt.14.11. l-a adus pe tipsie, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
35. Mc.6.29.Mt.14.12. Şi auzind ucenicii lui, au venit, i-au ridicat trupul, l-au pus într-un mormânt şi, ducându-se, au dat de ştire lui Iisus.
36. Mt.14.13.In.6.1. Iar Iisus, auzind, a plecat de acolo cu luntrea şi S-a dus singur la o parte, într-un loc pustiu, dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.

IISUS SE ÎMPARTE CU SLUJIREA ÎNTRE NEAMURI ŞI POPORUL EVREU.
Cumpăna lui Irod. Femeia cananeancă. Vindecarea unui surdo-mut.

1. Mt.14.1.Mc.6.14.Lc.9.7. În vremea aceea, tetrarhul* Irod a auzit vorbindu-se despre Iisus, al Cărui Nume ajunsese vestit, şi despre toate lucrările săvârşite de El
2. Lc.9.7. şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă.
3. Mt.14.2.Mc.6.14. El le-a zis slujitorilor săi: "Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea puterile sunt la lucru în el".
4. Mc.6.15.Lc.9.8. Unii ziceau: "Este Ilie, s-a arătat Ilie”; alţii ziceau: "Este un prooroc, ca unul dintre prooroci", iar alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.
5. Mc.6.16.Lc.9.9. Dar Irod, auzind, a zis: "Cine este acesta despre care aud astfel de lucruri? Lui Ioan i-am tăiat capul şi a înviat din morţi". Şi căuta să-L vadă.
6. Mc.7.24.Mt.15.21. Iar Iisus, plecând de acolo, S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. Şi intrând într-o casă, dorea să nu ştie nimeni că este acolo: dar n-a putut să rămână tăinuit,
7. Mc.7.25.Mt.15.22. că îndată o femeie cananeancă din ţinuturile acelea, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, auzind vorbindu-se despre El, a venit şi, aruncându-se la picioarele Lui, a început să strige către El: "Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un demon".
8. Mc.7.26. Femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Ea Îl ruga să scoată demonul din fiica ei.
9. Mt.15.23. El, însă, nu i-a răspuns nici un cuvânt. Ucenicii Lui, apropiindu-se, Îl rugau, zicând: "Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră”.
10. Mt.15.24. Răspunzând, Iisus le-a zis: “Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel".
11. Mt.15.25. Dar ea I s-a închinat, zicând: "Doamne, ajută-mi !"
12. Mt.15.26.Mc.7.27. El, însă, răspunzând, i-a zis: "Lasă să se sature mai întâi copiii, că nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor !"
13. Mc.7.28.Mt.15.27. Dar ea I-a zis: “Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor".
14. Mt.15.28.Mc.7.29. Atunci Iisus i-a zis: "O, femeie, mare este credinţa ta; pentru cuvântul acesta, du-te: a ieşit demonul din fiica ta; fie ţie după cum voieşti!" Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
15. Mc.7.30. Iar ea, mergând la casa ei, a găsit-o pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.
16. Mc.7.31. Şi, plecând din hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.
17. Mc.7.32. I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-şi pună mâinile peste el.
18. Mc.7.33. Şi luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipat.
19. Mc.7.34. Apoi, ridicându-Şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: "Efatà!", adică: "Deschide-te !"
20. Mc.7.35. Îndată urechile i s-au deschis, limba i s-a dezlegat şi a vorbit desluşit.
21. Mc.7.36. Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult Il vesteau ei.
22. Mc.7.37. Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: "Pe toate le face bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească".

IISUS ÎN ŢINUTUL CEZAREII LUI FILIP.
Cine zic oamenii că este Iisus. Vestirea patimilor. Petru dojeneşte pe Iisus, Iisus mustră pe Petru. Valoarea sufletului unui om. Cum să urmăm pe Hristos: lepădarea de sine şi purtarea crucii zilnice. Judecata de apoi. Împărăţia lui Dumnezeu venită cu putere.

1. Mc.8.27.Mt.16.13. Iisus a venit cu ucenicii Săi în părţile Cezareii lui Filip.
2. Mc.8.27.Mt.16.13.Lc.9.18. Pe când erau pe cale şi pe când Se ruga singur la o parte, Iisus i-a întrebat pe ucenicii Săi: “Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului ?”
3. Mt.16.14.Lc.9.19.Mc.8.28. Ei I-au răspuns, zicând: “Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia; alţii zic că a înviat un prooroc din cei vechi”.
4. Mt.16.15.Lc.9.20.Mc.8.29. “Dar voi”, i-a întrebat El, “Cine ziceţi că sunt ?”
5. Mt.16.16.Lc.9.20.Mc.8.29. Simon Petru, răspunzând, I-a zis: “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu !”
6. Mt.16.17. Iisus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona: fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri.
7. Mt.16.18. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această stâncă* voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului* nu o vor birui.
8. Mt.16.19. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”.
9. Mt.16.20.Mc.8.30.Lc.9.21. Atunci le-a poruncit cu tărie ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
10. Mt.16.21.Mc.8.31.Lc.9.22. De atunci a început să le spună ucenicilor Săi şi să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să meargă la Ierusalim unde va fi tăgăduit, va fi batjocorit de bătrâni, de arhierei şi de cărturari; va suferi mult din partea lor şi va fi omorât, dar a treia zi va învia”.
11. Mt.16.22.Mc.8.32. Le spunea acestea pe faţă. Petru, însă, luându-L de o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: “Fie-Ţi milă de Tine, Doamne, să nu-Ţi fie Ţie aceasta !”
12. Mc.8.33.Mt.16.23. Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru, zicându-i: “Treci înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, că tu nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.
13. Mc.8.34.Lc.9.23.Mt.16.24. Şi chemând la Sine mulţimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis tuturor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
14. Mc.8.35.Lc.9.24.Mt.16.25. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea o va câştiga.
15. Mc.8.36.Mt.16.26.Lc.9.25. Şi ce foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dar sufletul şi-l pierde ?
16. Mc.8.37.Mt.16.26. Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său ?
17. Mc.8.38.Lc.9.26.Mt.16.27. Fiindcă oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul Omului de el, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui, cu sfinţii îngeri:
18. Mt.16.27. atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui”.
19. Mt.16.28.Lc.9.27.Mc.9.1. Şi le zicea: “Adevăr grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ
(Minune săvârşită asupra propriei Persoane)

1. Mc.9.2.Mt.17.1.Lc.9.28. La şase zile după ce a rostit aceste cuvinte, i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi S-a suit pe un munte înalt să Se roage.
2. Mc.9.2.Lc.9.29.Mt.17.2. Şi a fost că, pe când Se ruga, S-a transfigurat* înaintea lor:
3. Mc.9.3.Lc.9.29.Mt.17.2. veşmintele Lui s-au făcut foarte albe, strălucitoare ca zăpada, de o albeaţă pe care nici un înălbitor de pe pământ n-o poate da; Faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
4. Mt.17.3.Lc.9.30. Mc.9.4. Şi, iată, li s-au arătat în slavă doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie;
5. Lc.9.31.Mt.17.3. ei vorbeau cu El despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
6. Lc.9.32. Petru, şi cei ce erau cu el, erau îngreuiaţi de somn; dar, trezindu-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El.
7. Lc.9.33.Mt.17.4.Mc.9.5. Şi a fost că, pe când se despărţeau bărbaţii aceştia de El, Petru I-a zis lui Iisus: “Doamne, bine este să fim aici : dacă voieşti, voi face aici trei colibe : una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie”.
8. Mc.9.6.Lc.9.33. Nu ştia ce spune, atât de mare spaimă îl apucase.
9. Mt.17.5.Lc.9.34.Mc.9.7. Pe când grăia el acestea, iată, s-a făcut un nor luminos care-i umbrea;
10. Lc.9.34. şi ei s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.
11. Lc.9.35.Mt.17.5.Mc.9.7. Şi din nor s-a auzit un glas zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit: de El să ascultaţi!”
12. Lc.9.36.Mt.17.6 Când glasul a încetat, Iisus S-a aflat singur, iar ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte.
13. Mt.17.7. Dar Iisus, apropiindu-Se şi atingându-Se de ei, le-a zis: “Sculaţi-vă, nu vă temeţi !”
14. Mt.17.8.Mc.9.8.Lc.9.36. Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Iisus singur.
15. Mt.17.9.Mc.9.9. Pe când se coborau de pe munte, Iisus le-a poruncit, zicând: “Să nu spuneţi nimănui nimic despre vedenia aceasta până va învia Fiul Omului dintre cei morţi”.
16. Lc.9.36.Mc.9.10. Iar ei, păzind în zilele acelea cuvântul, n-au spus nimănui nimic despre cele ce văzuseră; şi se întrebau între ei: “Ce înseamnă a învia din morţi ?”
17. Mc.9.11.Mt.17.10. Şi L-au întrebat, zicând : “De ce spun cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie ?”
18. Mt.17.11.Mc.9.12. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Este adevărat că Ilie trebuie să vină întâi şi să aşeze din nou toate.
19. Mt.17.12.Mc.9.13. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei nu l-au cunoscut şi au făcut cu el ce au vrut, după cum s-a scris despre el.
20. Mt.17.12.Mc.9.12. Tot aşa va pătimi şi Fiul Omului din partea lor, după cum este scris despre El”.
21. Mt.17.13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.