IOAN
BOTEZĂTORUL
VESTIREA NAŞTERII LUI
IOAN BOTEZĂTORUL.
Ingerul Gavriil
binevesteşte preotului Zaharia.
1. Lc.1.5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un
preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; femeia lui era dintre
fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
2. Lc.1.6. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu,
umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului,
3. Lc.1.7. dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era
stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
4. Lc.1.8. Şi a fost că,
pe când slujea el ca preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
5. Lc.1.9. i-au ieşit
sorţii, după rânduiala preoţiei, să intre să tămâieze în Locul prea sfânt*,
6. Lc.1.10. în timp ce
toată mulţimea poporului se ruga în ceasul tămâierii afară, în Locul sfânt*.
7. Lc.1.11. Atunci
îngerul Domnului i s-a arătat stând la dreapta altarului* tămâierii.
8. Lc.1.12. Zaharia,
văzându-l, s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
9. Lc.1.13. Dar îngerul
i-a grăit: "Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăcinea ta a fost ascultată:
soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte fiu, căruia îi vei pune numele Ioan;
10. Lc.1.14. şi bucurie
şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulţi se vor bucura,
11. Lc.1.15. fiindcă mare
va fi el înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare, şi se
va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale;
12. Lc.1.16. şi pe mulţi
dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor.
13. Lc.1.17. El va merge
înaintea Domnului în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile
părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să
gătească pentru Domnul un popor bine pregătit.”
14. Lc.1.18. Atunci
Zaharia a zis către înger: "Din ce voi cunoaşte aceasta? Fiindcă eu sunt
bătrân, iar soţia mea este înaintată în zile".
15. Lc.1.19. Iar îngerul,
răspunzînd, i-a zis: "Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui
Dumnezeu. Trimis am fost să-ţi grăiesc şi să-ţi binevestesc acestea.
16. Lc.1.20. Şi, iată,
vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru
că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor".
17. Lc.1.21. Mulţimea,
însă, îl aştepta pe Zaharia şi se mira de întârzierea lui în Sfânta sfintelor*.
18. Lc.1.22. Şi ieşind,
nu putea să le vorbească: atunci au înţeles că a văzut vedenie în Locul prea
sfânt*. El le făcea semne şi a rămas mut.
19. Lc.1.23. Şi
împlinindu-se zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
20. Lc.1.24. Iar după
aceste zile, Elisabeta, soţia lui, zămislind, s-a tăinuit pe sine cinci luni,
fiindcă îşi zicea:
21. Lc.1.25. "Iată
ce mi-a făcut Domnul în zilele în care a privit spre mine ca să-mi ridice ocara
dintre oameni".
NAŞTEREA LUI IOAN BOTEZĂTORUL
Binecuvântarea şi proorocia preotului Zaharia.
1. Lc.1.57. Iar când s-a
împlinit vremea, Elisabeta a născut un fiu.
2. Lc.1.58. Şi auzind
vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea, se bucurau împreună
cu dânsa.
3. Lc.1.59. Iar în ziua a
opta au venit să-l taie împrejur* pe prunc şi voiau să-i pună numele Zaharia,
după numele tatălui său.
4. Lc.1.60. Dar mama lui,
luând cuvântul, le-a zis: "Nu. Ci se va chema Ioan".
5. Lc.1.61. Iar ei au zis
către dânsa: "Nimeni din rudeniile tale nu se cheamă cu numele
acesta".
6. Lc.1.62. Şi i-au făcut
semn tatălui său să-l întrebe cum ar vrea să-i pună numele.
7. Lc.1.63. Iar el,
cerând o tăbliţă, a scris: "Numele lui este Ioan". Şi toţi s-au
mirat.
8. Lc.1.64. În clipa
aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi el vorbea, binecuvântând pe
Dumnezeu.
9. Lc.1.65. Şi frică i-a
cuprins pe toţi vecinii; lucrurile acestea s-au vestit în tot ţinutul muntos al
Iudeii,
10. Lc.1.66. iar cei ce
le auzeau le puneau în inima lor, zicând: "Ce va fi, oare, copilul
acesta?" Fiindcă mâna Domnului era, în adevăr, cu el.
11. Lc.1.67. Şi Zaharia,
tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, a proorocit zicând:
12. Lc.1.68. Binecuvântat
este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe
poporul Său,
13. Lc.1.69. ridicându-ne
corn* de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
14. Lc.1.70. cum grăise prin gura sfinţilor Săi
prooroci din veac:
15. Lc.1.71. “Mântuire de
vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc”.
16. Lc.1.72. Astfel Îşi
arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, aducându-Şi aminte de Legământul
Lui cel sfânt,
17. Lc.1.73. de
jurământul cu care s-a jurat către Avraam, părintele nostru,
18. Lc.1.74. că, după ce
ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
19. Lc.1.75. trăind
înaintea Lui în sfinţenie şi dreptate în toate zilele vieţii noastre.
20. Lc.1.76. Iar tu,
pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, fiindcă vei merge înaintea
feţei Domnului ca să-I găteşti căile,
21. Lc.1.77. dând celor
din poporul Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
22. Lc.1.78. datorită
lăuntrului îndurării Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de
Sus,
23. Lc.1.79. ca să-i
lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să îndrepte
picioarele noastre pe calea păcii”.
24. Lc.1.80. Iar copilul creştea
şi se întărea în duh. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui înaintea
lui Israel.
ÎNCEPUTUL EVANGHELIEI DOMNULUI IISUS
HRISTOS
IOAN BOTEZĂTORUL, SOLUL LUI DUMNEZEU, PREGĂTEŞTE CALEA DOMNULUI ÎN PUSTIE.
Ioan propovăduieşte* botezul pocăinţei, dând învăţături poporului,
funcţionarilor publici, ostaşilor şi liderilor spirituali. Ioan Botezătorul
face cunoscut că nu este el Hristosul şi anunţă venirea iminentă a lui Mesia.
1. Mc.1.1. Începutul
Evangheliei* lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2. Lc.3.1. În anul al
cinsprezecelea al domniei cezarului Tiberiu, - pe când Pilat din Pont era
procurator* al Iudeii, Irod, tetrarh* al Galileii, Filip, fratele lui, tetrarh
al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, tetrarh al Abilenei,
3. Lc.3.2. şi în zilele
arhiereilor* Hanan* şi Caiafa,
4. In.1.6. a venit un om
trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
5. Lc.3.2. Şi Cuvântul
lui Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
6. Lc.3.3.Mt.3.1.Mc.1.4.
Şi Ioan Botezătorul a venit în pustia Iudeii din împrejurimile Iordanului,
propovăduind şi botezând cu botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor,
7. Mc.1.2. precum este
scris în proorocul Isaia: «Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu,
care Îţi va pregăti calea...”.
8. Mt.3.3.Mc.1.3.Lc.3.4.
Ioan este acela despre care Isaia a scris în carte, zicând: «Iată glasul celui ce strigă în pustie:
"Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.
9. Lc.3.5. Orice vale,
orice munte şi orice deal vor fi nivelate, cele strâmbe se vor îndrepta şi
căile zgrunţuroase se vor netezi;
10. Lc.3.6. şi toată
făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu"».
11. Mt.3.4.Mc.1.6. Ioan
purta îmbrăcăminte din păr de cămilă, era încins cu cingătoare de piele
împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
12. Mt.3.5.Mc.1.5. Atunci
au ieşit la el toţi locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi împrejurimile
Iordanului
13. Mt.3.6.Mc.1.5. şi,
mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în Iordan.
14. Mt.3.2. El le zicea:
"Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!"
15. Lc.3.10. Şi mulţimile
îl întrebau, zicând: "Ce trebuie să facem, deci?"
16. Lc.3.11. Iar el,
răspunzând, le zicea: "Cine are două haine să împartă cu cine n-are
niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel”.
17. Lc.3.12. Au venit şi
vameşii să fie botezaţi şi i-au zis: "Învăţătorule, noi ce trebuie să
facem?"
18. Lc.3.13. El le-a
răspuns: "Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să
luaţi”.
19. Lc.3.14. Iar ostaşii
îl întrebau şi ei, zicând: "Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a
zis: "Să nu asupriţi, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept. Şi să vă
mulţumiţi cu lefurile voastre".
20. Mt.3.7.Lc.3.7. Dar
văzând pe mulţi dintre farisei şi saduchei că vin să primească botezul lui,
le-a zis: «Pui de vipere, cine v-a învăţat să
fugiţi de mânia ce va să fie?
21. Mt.3.8.Lc.3.8.
Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţă;
22. Mt.3.9.Lc.3.8. şi să
nu vă amăgiţi gândind în sinea voastră şi zicând: ‘Avem ca tată pe Avraam’,
căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
23. Mt.3.10.Lc.3.9. Iată,
securea stă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună se
taie şi se aruncă în foc».
24. In.1.7. Ioan a venit ca martor, să mărturisească
despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
25. In.1.8. Nu era el
Lumina, ci să mărturisească despre Lumină.
26. Lc.3.15. Fiindcă
poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan, dacă
nu cumva este el Hristosul,
27. In.1.19. iată
mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi
să-l întrebe: "Tu cine eşti?"
28. In.1.20. El a
recunoscut şi n-a tăgăduit: a mărturisit, zicând: “Nu sunt eu Hristosul”.
29. In.1.21. Şi ei l-au
întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu
sunt." "Eşti Proorocul?" Şi el a răspuns: "Nu."
30. In.1.22. Deci i-au
zis: "Atunci cine eşti? Ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis. Ce
spui tu despre tine însuţi?"
31. In.1.23. El a zis: «Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie:
"Îndreptaţi calea Domnului", cum a zis Isaia, proorocul».
32. In.1.24. Trimişii
erau dintre farisei.
33. In.1.25. Ei l-au
întrebat iarăşi: "Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie,
nici Proorocul ?"
34. Mc.1.8.Mt.3.11.In.1.26.Lc.3.16. Ioan le-a răspuns
tuturor, zicând: „Eu v-am botezat cu apă, spre pocăinţă;
35. In.1.26,27.Mt.3.11.Mc.1.7.Lc.3.16. dar după mine
vine Unul Care este înaintea mea, pentru că înainte de mine era; El este în
mijlocul vostru, dar voi nu-L cunoaşteţi; este mai tare decât mine şi eu nu
sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintei şi să-I duc
încălţămintea.
36. Mc.1.8.Mt.3.11.Lc.3.16. El vă va boteza cu Duh
Sfânt şi cu foc.
37. Mt.3.12.Lc.3.17. Acela are lopata în mână: El Îşi
va curăţi aria în întregime şi va strânge grâul în hambarul Său, iar pleava o
va arde în foc nestins”.
38. Lc.3.18. Astfel propovăduia Ioan vestea cea bună
şi-i dădea poporului multe alte îndemnuri.
39. In.1.28. Acestea s-au petrecut în Betabara,
dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
ÎNCEPUTUL ACTIVITĂŢII PUBLICE A DOMNULUI IISUS HRISTOS.
Pescuirea minunată. Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus. Iisus
cheamă primii şase ucenici. Nunta
din Cana Galileii.
1. Lc.4.14. Şi Iisus, plin de puterea Duhului, S-a
întors în Galileea şi I S-a dus vestea în toate împrejurimile.
2. Lc.4.15. El îi învăţa
în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
3. Lc.5.1. Pe când şedea
lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea mulţimea ca să audă Cuvântul lui
Dumnezeu,
4. Lc.5.2. a văzut două
luntri lângă ţărm: pescarii coborâseră din ele să-şi spele mrejele.
5. Lc.5.3. Şi suindu-Se
într-una din ele, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la
ţărm. Şi şezând, învăţa mulţimile din luntre.
6. Lc.5.4. Iar când a
încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: "Depărtează-o la adânc şi
aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire !"
7. Lc.5.5. Răspunzând,
Simon I-a zis: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic;
dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.
8. Lc.5.6. Şi, făcând ei
aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
9. Lc.5.7. Au făcut semn
tovarăşilor lor, care erau în cealaltă luntre, să vină să le ajute. Şi venind
ei, au umplut amândouă luntrile, încât au început să se afunde.
10. Lc.5.8. Văzând
Simon-Petru aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus şi I-a zis: "Doamne,
ieşi de la mine, că sunt om păcătos".
11. Lc.5.9. Fiindcă îl
apucase spaima, pe el şi pe cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o
făcuseră;
12. Lc.5.10. tot aşa şi
pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, tovarăşii lui Simon. Şi a zis Iisus
către Simon: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni".
13. In.1.29. A doua zi
Ioan L-a văzut pe Iisus venind către el şi a zis: «Iată
Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii.
14. In.1.30. El este
Acela despre care am zis: "După mine vine un bărbat Care ocupă locul
înaintea mea, pentru că înainte de mine era.
15. In.1.31. Eu nu-L
cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie
arătat lui Israel” ».
16. In.1.32. Şi Ioan a
mărturisit, zicând: «Am văzut Duhul
pogorându-Se din cer ca un porumbel şi rămânând peste El.
17. In.1.33. Eu nu-L
cunoşteam; dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: "Acela peste
Care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El este Cel ce botează cu
Duh Sfânt".
18. In.1.34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta
este Fiul lui Dumnezeu ».
19. In.1.15. Ioan mărturisea despre El şi
striga, zicând: «El este Acela despre Care am
zis: "Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că înainte de mine era” ».
20. In.1.35. A doua zi,
iarăşi stătea Ioan cu doi dintre ucenicii lui;
21. In.1.36. şi,
privindu-L pe Iisus, Care umbla, a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu !"
22. In.1.37. Cei doi
ucenici, auzind aceasta, au mers după Iisus.
23. In.1.38. Iar Iisus, întorcându-Se
şi văzându-i că merg după El, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei I-au
răspuns: "Rabbi (care, tălmăcit*, înseamnă: "Învăţătorule"),
unde locuieşti?"
24. In.1.39. "Veniţi
şi veţi vedea", le-a zis El. Ei au mers şi au văzut unde locuia; şi în
ziua aceea au rămas la El; era cam pe la ceasul al zecelea.
25. In.1.40. Unul dintre
cei doi care, auzind cuvintele lui Ioan a mers după Iisus, era Andrei, fratele
lui Simon Petru.
26. In.1.41. Acesta l-a
găsit întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: "Noi am găsit pe
Mesia" (care, tălmăcit, înseamnă Hristos* - Unsul Domnului).
27. In.1.42. Şi l-a dus
la Iisus. Iar Iisus, privind la el, i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui
Iona: tu te vei numi Chifa*" (care, tălmăcit, înseamnă Petru*, adică
Piatră).
28. In.1.43. A doua zi
Iisus voia să meargă în Galileea; şi, găsindu-l pe Filip, i-a zis:
"Urmează-Mi !”
29. In.1.44. Filip era
din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
30. In.1.45. Filip l-a
găsit pe Natanael şi i-a zis: "Am aflat pe Acela despre Care au scris
Moise în Lege, şi proorocii: pe Iisus, fiul lui Iosif, din Nazaret”.
31. In.1.46. Şi i-a zis Natanael: "Poate ieşi
ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi", i-a răspuns Filip.
32. In.1.47. Iisus l-a văzut pe Natanael venind către
Dânsul şi a zis despre el: "Iată, cu adevărat, israelit în care nu este
vicleşug".
33. In.1.48. Natanael I-a
zis: "De unde mă cunoşti?" A răspuns Iisus şi i-a zis: "Înainte
de a te fi chemat Filip, te-am văzut când erai sub smochin".
34. In.1.49. Natanael I-a
răspuns: "Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui
Israel".
35. In.1.50. Răspunzând, Iisus i-a zis:"Pentru că
ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei
vedea".
36. In.1.51. Şi i-a zis: "Adevărul adevărat vă
spun: de acum, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi
pogorându-se peste Fiul Omului".
37. Mt.4.18.Mc.1.16. Pe când umbla Iisus pe lângă
marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe Andrei, fratele
său, aruncând o mreajă în mare, că erau pescari.
38. Mc.1.17.Mt.4.19. Şi
le-a zis Iisus: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni".
39. Mt.4.20.Mc.1.18.
Îndată ei, lăsându-şi mrejele, au mers după El.
40. Mt.4.21.Mc.1.19. De
acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zevedeu,
şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o luntre împreună cu tatăl lor,
Zevedeu, şi îşi dregeau mrejele. El i-a chemat.
41.
Lc.5.11.Mc.1.20.Mt.4.22. Şi îndată ei, trăgând luntrea la ţărm, l-au lăsat pe
tatăl lor, Zevedeu, în luntre, împreună cu cei ce lucrau pe plată şi, lăsând
totul, L-au urmat.
42. Mt.9.9. De acolo,
Iisus a mers mai departe şi a văzut un om, numit Matei, şezând la vamă*. Şi i-a zis: "Urmează-Mi!” Omul acela s-a sculat
şi a mers după El.
43. In.2.1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana
Galileii. Mama lui Iisus era acolo.
44. In.2.2. La nuntă a
fost invitat şi Iisus cu ucenicii Săi.
45. In.2.3. Şi,
sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: "Nu mai au vin".
46. In.2.4. Iisus i-a
răspuns: "Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu n-a sosit
încă".
47. In.2.5. Mama Lui le-a
zis celor ce slujeau: "Să faceţi orice vă va spune".
48. In.2.6. Şi erau acolo
şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor; şi în fiecare încăpeau
câte doi sau trei baţi*.
49. In.2.7. Zis-a lor Iisus: "Umpleţi vasele
acestea cu apă". Şi le-au umplut până sus.
50. In.2.8. Şi le-a zis:
"Scoateţi acum şi aduceţi nunului". Şi i-au adus.
51. In.2.9. Nunul, după
ce a gustat apa care se făcuse vin - el nu ştia de unde vine vinul acesta
(slujitorii, însă, care scoseseră apa, ştiau) -, l-a chemat pe mire
52. In.2.10. şi i-a zis:
"Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce se ameţesc, pune
pe cel slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum".
53. In.2.11. Acest început al minunilor l-a făcut
Iisus în Cana Galileii. El Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Lui au crezut în El.
IISUS ÎN IUDEEA. O NOUĂ MĂRTURIE A LUI IOAN BOTEZĂTORUL.
Ioan trebuie să se micşoreze, iar Iisus trebuie să crească.
1. In.3.22. După acestea,
Iisus a venit cu ucenicii Săi în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi
boteza.
2. In.3.23. Ioan boteza
şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi veneau şi
se botezau,
3. In.3.24. fiindcă Ioan
nu fusese încă aruncat în închisoare.
4. In.3.25. Şi s-a iscat
o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu cu privire la curăţire.
5. In.3.26. Au venit,
deci, la Ioan şi i-au zis: "Învăţătorule, Cel Ce era cu tine dincolo de
Iordan şi despre Care ai mărturisit tu, iată, botează, şi toţi se duc la El”.
6. In.3.27. Răspunzând,
Ioan le-a zis: «Omul nu poate lua decât ce-i
este dat din cer.
7. In.3.28. Voi înşivă
îmi sunteţi martori că am zis: "Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis
înaintea Lui".
8. In.3.29. Cel ce are
mireasă este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-L ascultă, se bucură cu
bucurie mare când aude glasul mirelui. Şi această bucurie a mea s-a împlinit.
9. In.3.30. Acela trebuie să crească iar eu să mă
micşorez.
10. In.3.31. Cel Ce vine din cer este deasupra
tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi ca un pământean vorbeşte.
Cel Ce vine de sus este mai presus de toţi.
11. In.3.32. El
mărturiseşte ce a văzut şi a auzit şi, totuşi, mărturia Lui nu o primeşte
nimeni.
12. In.3.33. Dacă
primeşte cineva mărturia Lui, prin aceasta pecetluieşte că Dumnezeu este
adevărat.
13. In.3.34. Fiindcă
Acela pe Care L-a trimis Dumnezeu grăieşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.
14. In.3.35. Tatăl
iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâinile Lui.
15. In.3.36. Cine crede
în Fiul are viaţa veşnică; dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea Viaţa, ci
mânia lui Dumnezeu rămâne peste el ».
IOAN BOTEZĂTORUL TREBUIE
SĂ SE MICŞOREZE,
IAR IISUS TREBUIE SĂ
CREASCĂ.
INTEMNIŢAREA LUI IOAN BOTEZĂTORUL.
Irod închide pe Ioan Botezătorul. Iisus părăseşte Nazaretul şi Se
stabileşte în Capernaum, apoi începe să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei şi
să tămăduiască bolnavii.
1. Lc.3.19. Dar Irod
tetrarhul, mustrat fiind de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său, Filip,
şi pentru toate relele pe care le făcuse,
2. Lc.3.20. a adăugat la
toate şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
3. Mc.6.17.Mt.14.3. Că
Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat în temniţă din pricina
Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.
4. Mc.6.18.Mt.14.4.
Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: “Nu-ţi este îngăduit să ţii pe soţia fratelui
tău! Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă !”
5. Mt.14.5. Irod ar fi vrut
să-l omoare, dar se temea de popor, pentru că poporul îl socotea pe Ioan ca
prooroc.
6. Mt.4.12.Mc.1.14.
Auzind Iisus că Ioan a fost prins şi închis, a plecat în Galileea şi
propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.
7. Mt.4.13. Părăsind
Nazaretul, a venit şi a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui
Zabulon şi ale lui Neftali,
8. Mt.4.14. ca să se
împlinească cele spuse prin Isaia, proorocul, care zice:
9. Mt.4.15. "Ţara
lui Zabulon şi ţara lui Neftali, dincolo de Iordan, calea spre mare, Galileea neamurilor,
10. Mt.4.16. poporul care
stătea în întuneric a văzut o mare Lumină; şi celor ce zăceau în ţinutul şi în
umbra morţii le-a răsărit Lumina".
11. Mt.4.17.Mc.1.15. De
atunci Iisus a început să propovăduiască, zicând: "S-a împlinit vremea şi
s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu: Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”.
12. Mc.3.7. Iisus S-a dus
cu ucenicii Săi la mare. Şi o mare
mulţime din Galileea, din Iudeea,
13. Mc.3.8. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de
Iordan şi din împrejurimile Tirului şi Sidonului, auzind câte făcea, a venit la
El.
14. Mc.3.9. Iar El le-a zis ucenicilor să-I ţină la
îndemână o corăbioară ca să nu fie îmbulzit de mulţime,
15. Mc.3.10. fiindcă îi
vindecase pe mulţi şi, de aceea, toţi cei ce aveau boli, năvăleau asupra Lui ca
să se atingă de El.
16. Mc.3.11. Iar duhurile
necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: "Tu
eşti Fiul lui Dumnezeu!"
17. Mc.3.12. Dar El mult
le certa, poruncindu-le să nu-L facă cunoscut.
18. Mt.4.23. Şi a
străbătut Iisus toată Galileea, învăţându-i în sinagogile lor, propovăduind
Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi neputinţa din popor.
19. Mt.4.24. Şi s-a dus vestea despre El în toată
Siria. Şi au adus la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli şi chinuri: demonizaţi,
epileptici şi slăbănogi, şi El îi vindeca.
20. Lc.6.17. Şi coborând
împreună cu ucenicii Săi, S-a oprit într-un loc şes unde se aflau mulţi ucenici
de-ai Lui;
21. Mt.4.25.Lc.6.17. şi
L-a urmat mulţime mare de popor din Galileea, din Ierusalim şi din toată
Iudeea, din Decapole, de dincolo de Iordan şi de pe lângă marea Tirului şi a
Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
22. Lc.6.18. Şi cei
chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.
23. Lc.6.19. Şi toată
mulţimea căuta să se atingă de El, pentru că dintr’Însul ieşea o putere care-i
vindeca pe toţi.
SFÂRŞITUL LUI IOAN BOTEZĂTORUL
Poticnirea lui Ioan în Iisus. Dizarmonia lumii în probleme de gândire şi
credinţă.
Onomastica lui Irod şi moartea lui Ioan Botezătorul.
1. Mt.11.2.Lc.7.18.
Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor, pe când se afla în
închisoare, despre toate lucrările lui Hristos;
2. Lc.7.19.Mt.11.3. iar
Ioan i-a chemat pe doi dintre ei şi i-a trimis la Domnul să-L întrebe: "Tu
eşti Acela Ce va să vină, sau să aşteptăm pe altul ?"
3. Lc.7.20. Aceştia,
înfăţişându-se înaintea lui Iisus, I-au zis: «Ioan
Botezătorul ne-a trimis să Te întrebăm: “Tu eşti Acela ce va să vină, sau să
aşteptăm pe altul ?” »
4. Lc.7.21. Şi în acel
ceas El a vindecat pe mulţi de boli, de răni, de duhuri rele şi multor orbi
le-a dăruit vederea.
5. Mt.11.4.Lc.7.22. Şi,
răspunzându-le, Iisus le-a zis: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce
auziţi şi vedeţi:
6. Mt.11.5.Lc.7.22. orbii
văd, surzii aud, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, morţii înviază şi
săracilor li se binevesteşte.
7. Lc.7.23.Mt.11.6.
Fericit este acela care nu se poticneşte întru Mine !"
8. Mt.11.7.Lc.7.24. Pe
când se întorceau ei, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: «Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie
clătinată de vânt ?
9. Mt.11.8.Lc.7.25. Dacă
nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce
poartă haine luxoase şi trăiesc în desfătări se află în casele împăraţilor.
10. Mt.11.9.Lc.7.26.
Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, chiar mai mult decât un
prooroc:
11. Mt.11.10.Lc.7.27.
fiindcă el este acela despre care s-a scris: “Iată, trimit înaintea Feţei Tale
pe îngerul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta”.
12. Mt.11.11.Lc.7.28.
Adevăr grăiesc vouă: Între cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai
mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este
mai mare decât el.
13. Lc.16.16.Mt.11.13.
Legea şi proorocii au fost până la Ioan.
14. Lc.16.16.Mt.11.12. De
atunci încoace Împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi se ia prin străduinţă,
iar cei ce se străduiesc reuşesc să intre într-însa.
15. Mt.11.14. Şi, dacă
vreţi să primiţi, el este Ilie, cel ce va să vină.
16. Lc.7.29. Şi tot
poporul care l-a auzit, şi vameşii, s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu
şi au primit botezul lui Ioan;
17. Lc.7.30. dar fariseii
şi învăţătorii de Lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, neprimind
botezul lui.
18. Mt.11.15. Cine are
urechi, să audă !
19. Lc.7.31.Mt.11.16.
Aşadar, cu cine voi asemăna pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine se
aseamănă ei ?
20. Lc.7.32.Mt.11.16. Se
aseamănă unor copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii:
21. Mt.11.17.Lc.7.32. -
"V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat"; - "V-am cântat de jale
şi n-aţi plâns, nici nu v-aţi tânguit".
22. Mt.11.18.Lc.7.33.
Fiindcă Ioan Botezătorul a venit nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ei zic:
"Are demon !"
23. Mt.11.19.Lc.7.34. A
venit Fiul Omului mâncând şi bând şi ei zic: "Iată om mâncăcios şi băutor
de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor".
24. Lc.7.35.Mt.11.19.
Totuşi, Înţelepciunea a fost găsită dreaptă din faptele ei de către toţi fiii
ei ».
25. Mc.6.19. Irodiada îl
ura pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea,
26. Mc.6.20. pentru că
Irod se temea de Ioan şi-l ocrotea, ştiindu-l om drept şi sfânt; şi, când îl
auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu
plăcere.
27. Mc.6.21.Mt.14.6.
Totuşi, a venit o zi cu bun prilej când Irod, sărbătorindu-şi ziua naşterii, a
făcut ospăţ dregătorilor săi, căpeteniilor oastei şi fruntaşilor Galileii.
28. Mc.6.22.Mt.14.6. Şi,
intrând fiica Irodiadei şi dănţuind, i-a plăcut lui Irod şi celor ce stăteau la
masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: "Cere de la mine orice vei voì şi-ţi voi da".
29. Mc.6.23.Mt.14.7. Şi
s-a jurat: "Orice îmi vei cere îţi voi da, până la jumătate din regatul
meu".
30. Mc.6.24. Iar ea,
ieşind, a întrebat-o pe mama sa: "Ce să cer?" Şi aceea i-a zis:
"Capul lui Ioan Botezătorul".
31. Mc.6.25.Mt.14.8.
Îndemnată de mama sa, fata s-a grăbit să vină la rege şi i-a cerut, zicând:
"Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul".
32. Mc.6.26.Mt.14.9.
Regele s-a mâhnit adânc; dar, din cauza jurămintelor şi pentru cei ce erau la
masă cu el, n-a vrut să spună nu şi a poruncit să i-l dea.
33. Mc.6.27.Mt.14.10. Şi
a trimis îndată un paznic cu porunca de a-i aduce capul. Iar acela, mergând,
i-a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
34. Mc.6.28.Mt.14.11. l-a
adus pe tipsie, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
35. Mc.6.29.Mt.14.12. Şi
auzind ucenicii lui, au venit, i-au ridicat trupul, l-au pus într-un mormânt
şi, ducându-se, au dat de ştire lui Iisus.
36. Mt.14.13.In.6.1. Iar
Iisus, auzind, a plecat de acolo cu luntrea şi S-a dus singur la o parte,
într-un loc pustiu, dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
IISUS SE ÎMPARTE CU SLUJIREA ÎNTRE NEAMURI ŞI POPORUL EVREU.
Cumpăna lui Irod. Femeia cananeancă. Vindecarea unui surdo-mut.
1. Mt.14.1.Mc.6.14.Lc.9.7. În vremea aceea, tetrarhul*
Irod a auzit vorbindu-se despre Iisus, al Cărui Nume ajunsese vestit, şi despre
toate lucrările săvârşite de El
2. Lc.9.7. şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă.
3. Mt.14.2.Mc.6.14. El le-a zis slujitorilor săi:
"Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea
puterile sunt la lucru în el".
4. Mc.6.15.Lc.9.8. Unii ziceau: "Este Ilie, s-a
arătat Ilie”; alţii ziceau: "Este un prooroc, ca unul dintre
prooroci", iar alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.
5. Mc.6.16.Lc.9.9. Dar
Irod, auzind, a zis: "Cine este acesta despre care aud astfel de lucruri? Lui Ioan i-am tăiat capul şi a înviat din morţi".
Şi căuta să-L vadă.
6. Mc.7.24.Mt.15.21. Iar Iisus, plecând de acolo, S-a
dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. Şi intrând într-o casă, dorea să nu
ştie nimeni că este acolo: dar n-a putut să rămână tăinuit,
7. Mc.7.25.Mt.15.22. că îndată o femeie cananeancă din
ţinuturile acelea, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, auzind
vorbindu-se despre El, a venit şi, aruncându-se la picioarele Lui, a început să
strige către El: "Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită
rău de un demon".
8. Mc.7.26. Femeia era
păgână, de neam din Fenicia Siriei. Ea
Îl ruga să scoată demonul din fiica ei.
9. Mt.15.23. El, însă, nu
i-a răspuns nici un cuvânt. Ucenicii Lui, apropiindu-se, Îl rugau, zicând:
"Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră”.
10. Mt.15.24. Răspunzând,
Iisus le-a zis: “Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui
Israel".
11. Mt.15.25. Dar ea I s-a închinat, zicând:
"Doamne, ajută-mi !"
12. Mt.15.26.Mc.7.27. El, însă, răspunzând, i-a zis:
"Lasă să se sature mai întâi copiii, că nu este bine să iei pâinea
copiilor şi s-o arunci câinilor !"
13. Mc.7.28.Mt.15.27. Dar ea I-a zis: “Da, Doamne, dar
şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor
lor".
14. Mt.15.28.Mc.7.29.
Atunci Iisus i-a zis: "O, femeie, mare este credinţa ta; pentru cuvântul
acesta, du-te: a ieşit demonul din fiica ta; fie ţie după cum voieşti!" Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
15. Mc.7.30. Iar ea, mergând la casa ei, a găsit-o pe
copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.
16. Mc.7.31. Şi, plecând din hotarele Tirului, a venit
prin Sidon la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.
17. Mc.7.32. I-au adus un surd, care era şi gângav, şi
L-au rugat să-şi pună mâinile peste el.
18. Mc.7.33. Şi luându-l la o parte din mulţime, i-a
pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipat.
19. Mc.7.34.
Apoi, ridicându-Şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: "Efatà!",
adică:
"Deschide-te !"
20. Mc.7.35. Îndată urechile i s-au deschis, limba i
s-a dezlegat şi a vorbit desluşit.
21. Mc.7.36. Iisus le-a
poruncit să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult Il
vesteau ei.
22. Mc.7.37. Şi erau
peste măsură de uimiţi şi ziceau: "Pe toate le face bine: pe surzi îi face
să audă şi pe muţi să vorbească".
IISUS ÎN ŢINUTUL CEZAREII LUI FILIP.
Cine zic oamenii că este Iisus. Vestirea patimilor. Petru dojeneşte pe
Iisus, Iisus mustră pe Petru. Valoarea sufletului unui om. Cum să urmăm pe
Hristos: lepădarea de sine şi purtarea crucii zilnice. Judecata de apoi.
Împărăţia lui Dumnezeu venită cu putere.
1. Mc.8.27.Mt.16.13.
Iisus a venit cu ucenicii Săi în părţile Cezareii lui Filip.
2.
Mc.8.27.Mt.16.13.Lc.9.18. Pe când erau pe cale şi pe când Se ruga singur la o
parte, Iisus i-a întrebat pe ucenicii Săi: “Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul
Omului ?”
3.
Mt.16.14.Lc.9.19.Mc.8.28. Ei I-au răspuns, zicând: “Unii zic că eşti
Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia; alţii zic că a înviat un prooroc
din cei vechi”.
4. Mt.16.15.Lc.9.20.Mc.8.29.
“Dar voi”, i-a întrebat El, “Cine ziceţi că sunt ?”
5.
Mt.16.16.Lc.9.20.Mc.8.29. Simon Petru, răspunzând, I-a zis: “Tu eşti Hristosul,
Fiul Dumnezeului Celui viu !”
6. Mt.16.17. Iisus a luat
din nou cuvântul şi i-a zis: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona: fiindcă nu
carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri.
7. Mt.16.18. Şi Eu îţi
spun: tu eşti Petru, şi pe această stâncă* voi zidi Biserica Mea şi porţile
iadului* nu o vor birui.
8. Mt.16.19. Îţi voi da
cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri,
şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”.
9.
Mt.16.20.Mc.8.30.Lc.9.21. Atunci le-a poruncit cu tărie ucenicilor Săi să nu
spună nimănui că El este Hristosul.
10.
Mt.16.21.Mc.8.31.Lc.9.22. De atunci a început să le spună ucenicilor Săi şi
să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să meargă la Ierusalim unde va fi tăgăduit,
va fi batjocorit de bătrâni, de arhierei şi de cărturari; va suferi mult din
partea lor şi va fi omorât, dar a treia zi va învia”.
11. Mt.16.22.Mc.8.32. Le
spunea acestea pe faţă. Petru, însă, luându-L de o parte, a început să-L
dojenească, zicându-I: “Fie-Ţi milă de Tine, Doamne, să nu-Ţi fie Ţie
aceasta !”
12. Mc.8.33.Mt.16.23. Dar
El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru,
zicându-i: “Treci înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire
pentru Mine, că tu nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale
oamenilor”.
13.
Mc.8.34.Lc.9.23.Mt.16.24. Şi chemând la Sine mulţimea împreună cu ucenicii Săi,
le-a zis tuturor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
14.
Mc.8.35.Lc.9.24.Mt.16.25. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde;
dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea o va
câştiga.
15.
Mc.8.36.Mt.16.26.Lc.9.25. Şi ce foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dar
sufletul şi-l pierde ?
16. Mc.8.37.Mt.16.26. Sau
ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său ?
17.
Mc.8.38.Lc.9.26.Mt.16.27. Fiindcă oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele
Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul Omului de el,
când va veni întru slava Sa şi a Tatălui, cu sfinţii îngeri:
18. Mt.16.27. atunci va
răsplăti fiecăruia după faptele lui”.
19.
Mt.16.28.Lc.9.27.Mc.9.1. Şi le zicea: “Adevăr grăiesc vouă că sunt unii dintre
cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui
Dumnezeu venind cu putere”.
SCHIMBAREA LA FAŢĂ
(Minune săvârşită asupra propriei Persoane)
1.
Mc.9.2.Mt.17.1.Lc.9.28. La şase zile după ce a rostit aceste cuvinte, i-a luat
cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi S-a suit pe un munte
înalt să Se roage.
2.
Mc.9.2.Lc.9.29.Mt.17.2. Şi a fost că, pe când Se ruga, S-a transfigurat*
înaintea lor:
3.
Mc.9.3.Lc.9.29.Mt.17.2. veşmintele Lui s-au făcut foarte albe, strălucitoare ca
zăpada, de o albeaţă pe care nici un înălbitor de pe pământ n-o poate da; Faţa
Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
4. Mt.17.3.Lc.9.30.
Mc.9.4. Şi, iată, li s-au arătat în slavă doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie;
5. Lc.9.31.Mt.17.3. ei
vorbeau cu El despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
6. Lc.9.32. Petru, şi cei
ce erau cu el, erau îngreuiaţi de somn; dar, trezindu-se, au văzut slava Lui şi
pe cei doi bărbaţi stând cu El.
7.
Lc.9.33.Mt.17.4.Mc.9.5. Şi a fost că, pe când se despărţeau bărbaţii aceştia de
El, Petru I-a zis lui Iisus: “Doamne, bine este să fim aici : dacă
voieşti, voi face aici trei colibe : una Ţie, una lui Moise şi una lui
Ilie”.
8. Mc.9.6.Lc.9.33. Nu
ştia ce spune, atât de mare spaimă îl apucase.
9. Mt.17.5.Lc.9.34.Mc.9.7. Pe când grăia el acestea,
iată, s-a făcut un nor luminos care-i umbrea;
10. Lc.9.34. şi ei s-au înspăimântat când i-au văzut
intrând în nor.
11. Lc.9.35.Mt.17.5.Mc.9.7. Şi din nor s-a auzit un
glas zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit: de El să
ascultaţi!”
12. Lc.9.36.Mt.17.6 Când glasul a încetat, Iisus S-a
aflat singur, iar ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat
foarte.
13. Mt.17.7. Dar Iisus,
apropiindu-Se şi atingându-Se de ei, le-a zis: “Sculaţi-vă, nu vă temeţi !”
14.
Mt.17.8.Mc.9.8.Lc.9.36. Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni
decât pe Iisus singur.
15. Mt.17.9.Mc.9.9. Pe
când se coborau de pe munte, Iisus le-a poruncit, zicând: “Să nu spuneţi
nimănui nimic despre vedenia aceasta până va învia Fiul Omului dintre cei
morţi”.
16. Lc.9.36.Mc.9.10. Iar
ei, păzind în zilele acelea cuvântul, n-au spus nimănui nimic despre cele ce
văzuseră; şi se întrebau între ei: “Ce înseamnă a învia din morţi ?”
17. Mc.9.11.Mt.17.10. Şi
L-au întrebat, zicând : “De ce spun cărturarii că trebuie să vină întâi
Ilie ?”
18. Mt.17.11.Mc.9.12. Iar
El, răspunzând, le-a zis: “Este adevărat că Ilie trebuie să vină întâi
şi să aşeze din nou toate.
19. Mt.17.12.Mc.9.13. Dar
Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei nu l-au cunoscut şi au făcut cu el ce au
vrut, după cum s-a scris despre el.
20. Mt.17.12.Mc.9.12. Tot
aşa va pătimi şi Fiul Omului din partea lor, după cum este scris despre El”.
21. Mt.17.13. Atunci au
înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu