EVANGHELIA UNIFICATĂ (1)
PRIVIRE SINOPTICĂ
ASUPRA CELOR PATRUVERSIUNI CANONICE
ALE EVANGHELIEI
(DUPĂ MATEI, MARCU, LUCA ŞI IOAN)
Ediţia a III-a, electronică
(Compilarea textelor s-a făcut prin osteneala lui Nicolae Kreis)
Ediţia a I-a a fost tiparită la Editura DALAMI din Caransebeş pe suport de hârtie în tiraj redus (100 exemplare)
Ediţia a III-a, electronică, este oferită gratuit pe Internet cititorilor de pretutindeni, spre a servi la serviciile divine si la studiu.
Copyright © Nicolae Kreis
Motto:
EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ a mântuirii neamului omenesc, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către DOMNUL IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de către Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "Evanghelia lui Dumnezeu", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi Romani Cap. I; Romani 15.16; II.Cor. 11.7; I.Tes. 2.2,8,8; I.Pet.4.17).
În planul ontic (al Fiinţei), Evanghelia lui Dumnezeu este Unică/indivizibilă şi Unitară/lipsită de contradicţii interne. Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.
CAP. 1
DUMNEZEU-CUVÂNTUL.
Cuvânt înainte. Întruparea Cuvântului.
Cei ce primesc Cuvântul beneficiază de dreptul de a deveni fii ai lui Dumnezeu.
1. Lc.1.1. Întrucât mulţi au încercat* să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s-au adeverit printre noi,
3. Lc.1.3. am găsit şi eu de cuviinţă, prea-puternice Teofile, să ţi le scriu pe rând, după ce pe toate le-am cercetat în amănunt de la început,
4. Lc.1.4. ca să ai certitudine asupra învăţăturii pe care ai primit-o prin viu grai.
5. In.1.1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
6. In.1.2. El era dintru’nceput la Dumnezeu.
7. In.1.3. Toate printr’Însul s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut.
8. In.1.4. Într’Însul era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
9. In.1.5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
10. In.1.9. Cuvântul era Lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul venind în lume.
11. In.1.10. El era în lume şi lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
12. In.1.11. Întru ale Sale a venit, însă ai Săi nu L-au primit.
13. In.1.12. Dar celor ce L-au primit crezând în Numele Lui le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu,
14. In.1.13. născuţi nu din vrere omenească, nici din poftă bărbătească, ci din Dumnezeu.
15. In.1.14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi Şi-a ridicat cort* printre noi, plin de har şi de adevăr; şi noi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl
16. In.1.16. şi din plinătatea Lui am primit har peste har,
17. In.1.17. fiindcă Legea s-a dat prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.
18. In.1.18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată: Fiul, Cel Întâi-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
CAP. 2
VESTIREA NAŞTERII LUI IOAN BOTEZĂTORUL.
Ingerul Gavriil binevesteşte preotului Zaharia.
1. Lc.1.5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; femeia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
2. Lc.1.6. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului,
3. Lc.1.7. dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
4. Lc.1.8. Şi a fost că, pe când slujea el ca preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
5. Lc.1.9. i-au ieşit sorţii, după rânduiala preoţiei, să intre să tămâieze în Locul prea sfânt*,
6. Lc.1.10. în timp ce toată mulţimea poporului se ruga în ceasul tămâierii afară, în Locul sfânt*.
7. Lc.1.11. Atunci îngerul Domnului i s-a arătat stând la dreapta altarului* tămâierii.
8. Lc.1.12. Zaharia, văzându-l, s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
9. Lc.1.13. Dar îngerul i-a grăit: "Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăcinea ta a fost ascultată: soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte fiu, căruia îi vei pune numele Ioan;
10. Lc.1.14. şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulţi se vor bucura,
11. Lc.1.15. fiindcă mare va fi el înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare, şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale;
12. Lc.1.16. şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor.
13. Lc.1.17. El va merge înaintea Domnului în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească pentru Domnul un popor bine pregătit.”
14. Lc.1.18. Atunci Zaharia a zis către înger: "Din ce voi cunoaşte aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în zile".
15. Lc.1.19. Iar îngerul, răspunzînd, i-a zis: "Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Trimis am fost să-ţi grăiesc şi să-ţi binevestesc acestea.
16. Lc.1.20. Şi, iată, vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor".
17. Lc.1.21. Mulţimea, însă, îl aştepta pe Zaharia şi se mira de întârzierea lui în Sfânta sfintelor*.
18. Lc.1.22. Şi ieşind, nu putea să le vorbească: atunci au înţeles că a văzut vedenie în Locul prea sfânt*. El le făcea semne şi a rămas mut.
19. Lc.1.23. Şi împlinindu-se zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
20. Lc.1.24. Iar după aceste zile, Elisabeta, soţia lui, zămislind, s-a tăinuit pe sine cinci luni, fiindcă îşi zicea:
21. Lc.1.25. "Iată ce mi-a făcut Domnul în zilele în care a privit spre mine ca să-mi ridice ocara dintre oameni".
CAP. 3
VESTIREA NAŞTERII LUI IISUS HRISTOS.
Îngerul Gavriil binevesteşte fecioarei Maria. Binecuvântarea Elisabetei. Cântarea Mariei.
1. Lc.1.26. Iar în luna a şasea a fost trimis de la Dumnezeu îngerul Gavriil într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
2. Lc.1.27. la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; numele fecioarei era Maria.
3. Lc.1.28. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: "Bucură-te, aceea ce eşti plină de har: Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei".
4. Lc.1.29. Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvintele lui şi se întreba în sine ce fel de închinare poate fi aceasta.
5. Lc.1.30. Dar îngerul i-a zis: "Nu te teme, Maria, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
6. Lc.1.31. Că, iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte Fiu, Căruia Îi vei pune numele Iisus.
7. Lc.1.32. El va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema; Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele său,
8. Lc.1.33. şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit".
9. Lc.1.34. Atunci Maria a zis către înger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?"
10. Lc.1.35. Răspunzând, îngerul i-a zis: "Duhul Sfânt Se va pogorî* peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.
11. Lc.1.36. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei; şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă,
12. Lc.1.37. fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.
13. Lc.1.38. Maria a zis către înger: "Iată serva* Domnului! Fie mie după cuvântul tău". Şi îngerul a plecat de la dânsa.
14. Lc.1.39. În zilele acelea, sculându-se Maria, a plecat în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda
15. Lc.1.40. şi, intrând în casa lui Zaharia, i-a urat de bine Elisabetei.
16. Lc.1.41. Auzind Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece şi Elisabeta, umplându-se de Duh Sfânt,
17. Lc.1.42. a strigat cu glas mare: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
18. Lc.1.43. Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?
19. Lc.1.44. Fiindcă, iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
20. Lc.1.45. Fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul”.
21. Lc.1.46. Iar Maria a zis: "Sufletul meu măreşte pe Domnul
22. Lc.1.47. şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
23. Lc.1.48. că a privit spre starea smerită a servei* Sale. Fiindcă, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile,
24. Lc.1.49. că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi - sfânt este Numele Lui -,
25. Lc.1.50. mila Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
26. Lc.1.51. El a arătat putere cu braţul Lui: a risipit gândurile celor mândri în inima lor,
27. Lc.1.52. a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
28. Lc.1.53. pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi;
29. Lc.1.54. aşa a sprijinit El pe Israel, slujitorul Lui, fiindcă Şi-a adus aminte de îndurarea Sa,
30. Lc.1.55. cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămânţa lui, în veac".
31. Lc.1.56. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta ca la trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
CAP. 4
NAŞTEREA LUI IOAN BOTEZĂTORUL
Binecuvântarea şi proorocia preotului Zaharia.
1. Lc.1.57. Iar când s-a împlinit vremea, Elisabeta a născut un fiu.
2. Lc.1.58. Şi auzind vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea, se bucurau împreună cu dânsa.
3. Lc.1.59. Iar în ziua a opta au venit să-l taie împrejur* pe prunc şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
4. Lc.1.60. Dar mama lui, luând cuvântul, le-a zis: "Nu. Ci se va chema Ioan".
5. Lc.1.61. Iar ei au zis către dânsa: "Nimeni din rudeniile tale nu se cheamă cu numele acesta".
6. Lc.1.62. Şi i-au făcut semn tatălui său să-l întrebe cum ar vrea să-i pună numele.
7. Lc.1.63. Iar el, cerând o tăbliţă, a scris: "Numele lui este Ioan". Şi toţi s-au mirat.
8. Lc.1.64. În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi el vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
9. Lc.1.65. Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii; lucrurile acestea s-au vestit în tot ţinutul muntos al Iudeii,
10. Lc.1.66. iar cei ce le auzeau le puneau în inima lor, zicând: "Ce va fi, oare, copilul acesta?" Fiindcă mâna Domnului era, în adevăr, cu el.
11. Lc.1.67. Şi Zaharia, tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, a proorocit zicând:
12. Lc.1.68. Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său,
13. Lc.1.69. ridicându-ne corn* de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
14. Lc.1.70. cum grăise prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac:
15. Lc.1.71. “Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc”.
16. Lc.1.72. Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, aducându-Şi aminte de Legământul Lui cel sfânt,
17. Lc.1.73. de jurământul cu care s-a jurat către Avraam, părintele nostru,
18. Lc.1.74. că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
19. Lc.1.75. trăind înaintea Lui în sfinţenie şi dreptate în toate zilele vieţii noastre.
20. Lc.1.76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, fiindcă vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile,
21. Lc.1.77. dând celor din poporul Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
22. Lc.1.78. datorită lăuntrului îndurării Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de Sus,
23. Lc.1.79. ca să-i lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”.
24. Lc.1.80. Iar copilul creştea şi se întărea în duh. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
CAP. 5
NAŞTEREA LUI IISUS HRISTOS.
Înştiinţarea lui Iosif. Recensământul efectuat de autorităţile romane. Sfânta familie se deplasează la Betleem. Naşterea lui Mesia. Înştiinţarea păstorilor. Pruncul Iisus este închinat Domnului la templul din Ierusalim. Bătrânul Simeon şi proorociţa Ana.
1.Mt.1.18. Dar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Fiind Maria, mama Lui, logodită cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreună, ea s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
2. Mt.1.19. Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.
3. Mt.1.20. Cugetând el la acestea, iată, îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: "Iosife, fiul lui David, nu te teme s-o iei pe Maria drept soţia ta, fiindcă Ce S-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.
4. Mt.1.21. Ea va naşte Fiu, şi-I vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui poporul Său de păcate".
5. Mt.1.22. Iar acestea toate s-au făcut ca să se împlinească cele spuse de Domnul prin proorocul, care zice:
6. Mt.1.23. «Iată, fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-I vor pune numele “Emanuel", care se tâlcuieşte: "Dumnezeu este cu noi"».
7. Mt.1.24. Şi, trezindu-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat la el pe logodnica sa,
8. Mt.1.25. dar n-a cunoscut-o până nu L-a născut pe Fiul ei; şi I-au pus numele Iisus.
9. Lc.2.1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea.
10. Lc.2.2. Recensământul acesta, cel dintâi, s-a făcut pe când Quirinius era guvernator în Siria.
11. Lc.2.3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
12. Lc.2.4. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, - pentru că era din casa şi din seminţia lui David -,
13. Lc.2.5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
14. Lc.2.6. Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască.
15. Lc.2.7. Şi L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut, şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, pentru că în casa părintească* nu mai era loc de găzduire pentru ei.
16. Lc.2.8. În ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi făceau noaptea de strajă, păzindu-şi turma.
17. Lc.2.9. Şi, iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, iar ei s-au înfricoşat cu frică mare.
18. Lc.2.10. Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeţi, că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul:
19. Lc.2.11. astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitor, Care este Hristos, Domnul.
20. Lc.2.12. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle".
21. Lc.2.13. Şi deodată s-a văzut împreună cu îngerul mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
22. Lc.2.14. "Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
23. Lc.2.15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii au zis unii către alţii: "Să mergem la Betleem, să vedem lucrul ce s-a făcut şi pe care ni l-a făcut cunoscut Domnul".
24. Lc.2.16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
25. Lc.2.17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copil.
26. Lc.2.18. Toţi câţi auzeau, se mirau de cele spuse lor de către păstori.
27. Lc.2.19. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea şi se gândea la ele în inima ei.
28. Lc.2.20. Şi s-au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai precum li se spusese.
29. Lc.2.21. Iar când s-au împlinit opt zile ca să-L taie împrejur*, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger înainte de a Se fi zămislit El în pântece.
30. Lc.2.22. Şi, împlinindu-se zilele curăţirii lor după Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului,
31. Lc.2.23. - după cum este scris în Legea Domnului, că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului -,
32. Lc.2.24. şi să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, după cum s-a zis în Legea Domnului.
33. Lc.2.25. Şi, iată, era în Ierusalim un om cu numele Simeon, care era drept şi temător de Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el.
34. Lc.2.26. Şi i se vestise lui de către Duhul Sfânt că nu va gusta moartea înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului.
35. Lc.2.27. El a venit la templu din îndemnul Duhului. Iar când părinţii L-au adus înăuntru pe Pruncul Iisus ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
36. Lc.2.28. Simeon L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu, zicând:
37. Lc.2.29. "Acum, slobozeşte în pace pe servul* Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău,
38. Lc.2.30. că văzură ochii mei Mântuirea Ta
39. Lc.2.31. pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
40. Lc.2.32. Lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău, Israel".
41. Lc.2.33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de cele ce se grăiau despre Prunc.
42. Lc.2.34. Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama Lui: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel, şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
43. Lc.2.35. Şi chiar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi".
44. Lc.2.36. Şi era şi Ana, proorociţa, fiica lui Fanuel din seminţia lui Aşer. Înaintată în zile multe, ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
45. Lc.2.37. Văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, ea nu se depărta de la templu, slujind noapte şi zi în post şi rugăciuni.
46. Lc.2.38. Şi venind şi ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi le grăia despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.
CAP. 6
MAGII, IROD ŞI PRUNCUL IISUS.
Uciderea pruncilor. Fuga în Egipt şi întoarcerea la Nazaret. Copilăria lui Iisus.
1. Mt.2.1. După ce S-a născut Iisus în Betleemul din Iudeea în zilele regelui Irod, iată, au venit magi de la Răsărit la Ierusalim
2. Mt.2.2. şi au întrebat: "Unde este Cel Ce S-a născut Împărat al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui".
3. Mt.2.3. Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el.
4. Mt.2.4. Şi, adunând pe toţi arhiereii şi pe cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei locul unde urma să Se nască Hristos.
5. Mt.2.5. Iar ei i-au răspuns: «În Betleemul din Iudeea. Că iată ce este scris prin proorocul:
6. Mt.2.6. "Şi tu, Betleeme din pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum mai mic între cetăţile lui Iuda, fiindcă din tine va ieşi Conducătorul Care va păstori pe poporul Meu, Israel” ».
7. Mt.2.7. Atunci Irod, chemând în ascuns pe magi, a aflat cu exactitate de la ei timpul în care li se arătase steaua.
8. Mt.2.8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: "Mergeţi şi cercetaţi cu deamănuntul despre Prunc; şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire ca să vin şi eu să mă închin Lui".
9. Mt.2.9. Iar ei, după ce l-au ascultat pe rege, au plecat. Şi, iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
10. Mt.2.10. Văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare.
11. Mt.2.11. Au intrat în casă şi, văzând Pruncul cu Maria, mama Lui, au căzut la pământ şi I s-au închinat; apoi, deschizându-şi vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.
12. Mt.2.12. Şi luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat în ţara lor pe altă cale.
13. Mt.2.13. După ce au plecat magii, iată, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L omoare”.
14. Mt.2.14. Şi sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
15. Mt.2.15. Şi a stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cele spuse de Domnul prin proorocul, care zice: "Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu".
16. Mt.2.16. Atunci Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a mâniat foarte şi a trimis să omoare pe toţi pruncii mai mici de doi ani care erau în Betleem şi în împrejurimi, potrivit cu timpul pe care îl aflase de la magi.
17. Mt.2.17. Atunci s-a împlinit cuvântul spus prin Ieremia, proorocul:
18. Mt.2.18. "Glas s-a auzit în Rama, plângere şi tânguire multă: Rahela îşi plângea copiii şi nu voia să se mângâie pentru că nu mai sunt”.
19. Mt.2.19. După moartea lui Irod, iată, îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt
20. Mt.2.20. şi-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi întoarce-te în pământul lui Israel, că au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului".
21. Mt.2.21. Şi sculându-se el, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi s-a întors în ţara lui Israel.
22. Mt.2.22. Auzind, însă, că în Iudeea domneşte Arhelau în locul tatălui său Irod, s-a temut să meargă acolo; şi primind poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii.
23. Mt.2.23.Lc.2.39. Acolo a locuit într-o cetate numită Nazaret,
24. Mt.2.23. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci că El Nazarinean Se va chema.
25. Lc.2.40. Iar Copilul creştea şi Se întărea în duh; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El.
26. Lc.2.41. Şi părinţii lui Iisus se duceau la Ierusalim în fiecare an de sărbătoarea Paştilor.
27. Lc.2.42. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
28. Lc.2.43. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim, iar părinţii Lui nu ştiau.
29. Lc.2.44. Gândind că este în ceata lor de călători, au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rude şi cunoscuţi,
30. Lc.2.45. dar negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim căutându-L.
31. Lc.2.46. Şi a fost că, după trei zile, L-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
32. Lc.2.47. Toţi care-L auzeau se minunau de priceperea şi răspunsurile Lui.
33. Lc.2.48. Şi văzându-L părinţii Săi, au rămas uimiţi; iar mama Sa I-a zis: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi”.
34. Lc.2.49. Iar El le-a zis: "De ce M-aţi căutat? Oare, nu ştiaţi că trebuie să fiu întru cele ale Tatălui Meu ?"
35. Lc.2.50. Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care L-a grăit către ei.
36. Lc.2.51. Şi S-a coborât cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus. Iar Mama Sa păstra în inima ei toate cuvintele acestea.
37. Lc.2.52. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea, cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.
II. ÎNCEPUTUL EVANGHELIEI DOMNULUI IISUS HRISTOS
CAP. 7
IOAN BOTEZĂTORUL, SOLUL LUI DUMNEZEU, PREGĂTEŞTE CALEA DOMNULUI ÎN PUSTIE.
Ioan propovăduieşte* botezul pocăinţei, dând învăţături poporului, funcţionarilor publici, ostaşilor şi liderilor spirituali. Ioan Botezătorul face cunoscut că nu este el Hristosul şi anunţă venirea iminentă a lui Mesia.
1. Mc.1.1. Începutul Evangheliei* lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2. Lc.3.1. În anul al cinsprezecelea al domniei cezarului Tiberiu, - pe când Pilat din Pont era procurator* al Iudeii, Irod, tetrarh* al Galileii, Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, tetrarh al Abilenei,
3. Lc.3.2. şi în zilele arhiereilor* Hanan* şi Caiafa,
4. In.1.6. a venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
5. Lc.3.2. Şi Cuvântul lui Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
6. Lc.3.3.Mt.3.1.Mc.1.4. Şi Ioan Botezătorul a venit în pustia Iudeii din împrejurimile Iordanului, propovăduind şi botezând cu botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor,
7. Mc.1.2. precum este scris în proorocul Isaia: «Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care Îţi va pregăti calea...”.
8. Mt.3.3.Mc.1.3.Lc.3.4. Ioan este acela despre care Isaia a scris în carte, zicând: «Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.
9. Lc.3.5. Orice vale, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, cele strâmbe se vor îndrepta şi căile zgrunţuroase se vor netezi;
10. Lc.3.6. şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu"».
11. Mt.3.4.Mc.1.6. Ioan purta îmbrăcăminte din păr de cămilă, era încins cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
12. Mt.3.5.Mc.1.5. Atunci au ieşit la el toţi locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi împrejurimile Iordanului
13. Mt.3.6.Mc.1.5. şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în Iordan.
14. Mt.3.2. El le zicea: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!"
15. Lc.3.10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: "Ce trebuie să facem, deci?"
16. Lc.3.11. Iar el, răspunzând, le zicea: "Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel”.
17. Lc.3.12. Au venit şi vameşii să fie botezaţi şi i-au zis: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?"
18. Lc.3.13. El le-a răspuns: "Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi”.
19. Lc.3.14. Iar ostaşii îl întrebau şi ei, zicând: "Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a zis: "Să nu asupriţi, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept. Şi să vă mulţumiţi cu lefurile voastre".
20. Mt.3.7.Lc.3.7. Dar văzând pe mulţi dintre farisei şi saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: «Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia ce va să fie?
21. Mt.3.8.Lc.3.8. Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţă;
22. Mt.3.9.Lc.3.8. şi să nu vă amăgiţi gândind în sinea voastră şi zicând: ‘Avem ca tată pe Avraam’, căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
23. Mt.3.10.Lc.3.9. Iată, securea stă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc».
24. In.1.7. Ioan a venit ca martor, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
25. In.1.8. Nu era el Lumina, ci să mărturisească despre Lumină.
26. Lc.3.15. Fiindcă poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
27. In.1.19. iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"
28. In.1.20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit: a mărturisit, zicând: “Nu sunt eu Hristosul”.
29. In.1.21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti Proorocul?" Şi el a răspuns: "Nu."
30. In.1.22. Deci i-au zis: "Atunci cine eşti? Ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi?"
31. In.1.23. El a zis: «Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", cum a zis Isaia, proorocul».
32. In.1.24. Trimişii erau dintre farisei.
33. In.1.25. Ei l-au întrebat iarăşi: "Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul ?"
34. Mc.1.8.Mt.3.11.In.1.26.Lc.3.16. Ioan le-a răspuns tuturor, zicând: „Eu v-am botezat cu apă, spre pocăinţă;
35. In.1.26,27.Mt.3.11.Mc.1.7.Lc.3.16. dar după mine vine Unul Care este înaintea mea, pentru că înainte de mine era; El este în mijlocul vostru, dar voi nu-L cunoaşteţi; este mai tare decât mine şi eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintei şi să-I duc încălţămintea.
36. Mc.1.8.Mt.3.11.Lc.3.16. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
37. Mt.3.12.Lc.3.17. Acela are lopata în mână: El Îşi va curăţi aria în întregime şi va strânge grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins”.
38. Lc.3.18. Astfel propovăduia Ioan vestea cea bună şi-i dădea poporului multe alte îndemnuri.
39. In.1.28. Acestea s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
CAP. 8
BOTEZUL, POSTUL ŞI ISPITIREA FIULUI LUI DUMNEZEU
1. Lc.3.21.Mt.3.13.Mc.1.9. În vremea aceea, după ce s-a botezat tot poporul, a venit şi Iisus din Nazaretul Galileii la Ioan, ca să fie botezat de el în Iordan.
2. Mt.3.14. Ioan, însă, Îl oprea, zicând: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine ?...”
3. Mt.3.15. Iisus, răspunzând, i-a zis: "Lasă acum, că aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea”. Atunci Ioan L-a lăsat.
4. Mt.3.16.Lc.3.21.Mc.1.10. După ce a fost botezat, Iisus a ieşit îndată din apă şi Se ruga. Şi, iată, cerurile s-au deschis
5. Mt.3.16.Lc.3.22.Mc.1.10. şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se în chip trupesc, ca un porumbel, şi venind peste El.
6. Mc.1.11.Lc.3.22.Mt.3.17. Şi glas s-a auzit din cer, grăind şi zicând: "Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit!”
7. Lc.4.1.Mt.4.1.Mc.1.12. Şi Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan
8.Lc.4.1.Mc.1.13.Mt.4.1. şi a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de satana timp de patruzeci de zile;
9. Mc.1.13. şi era împreună cu fiarele sălbatice.
10. Mt.4.2.Lc.4.2. A postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat nimic în zilele acelea şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.
11. Mt.4.3.Lc.4.3. Ispititorul s-a apropiat şi I-a zis: "Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu, porunceşte-i pietrei acesteia să se facă pâine".
12. Mt.4.4.Lc.4.4. Răspunsu-i-a Iisus: «Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu"».
13. Lc.4.5.Mt.4.8. Şi suindu-L diavolul pe un munte foarte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi slava lor
14. Lc.4.6.Mt.4.9. şi I-a zis: "Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie mi-a fost dată şi eu o dau cui voiesc:
15. Lc.4.7.Mt.4.9. deci, dacă vei cădea înaintea mea şi te vei închina mie, toate aces-tea ţi le voi da ţie".
16. Lc.4.8. Mt.4.10. Răspunzând, Iisus i-a zis: «Înapoia Mea, satano! Că scris este: "Domnului, Dumnezeului tău, să te închini şi numai Lui să-I slujeşti"».
17. Mt.4.5.Lc.4.9. Atunci diavolul L-a dus în Ierusalim, în sfânta cetate, L-a aşezat pe aripa* templului şi I-a zis: «Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici,
18. Lc.4.10.Mt.4.6. că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine să te păzească
19. Lc.4.11.Mt.4.6. şi ei te vor purta pe mâini, ca nu cumva să-ţi izbeşti piciorul de piatră".
20. Mt.4.7.Lc.4.12. Răspunsu-i-a Iisus: «De altă parte este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău"».
21. Lc.4.13.Mt.4.11.Mc.1.13. După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul L-a lăsat şi a plecat de la El până la o vreme. Şi, iată, îngerii s-au apropiat de El şi-I slujeau.
CAP. 9
CARTEA NEAMULUI LUI IISUS HRISTOS
Genealogia după Matei şi după Luca.
1. Mt.1.1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Mt.1.2. Din Avraam s-a născut Isaac; din Isaac s-a născut Iacov; din Iacov s-a născut Iuda şi fraţii lui;
3. Mt.1.3. din Iuda şi Tamar s-a născut Fa-res şi Zara; din Fares s-a născut Esrom; din Esrom s-a născut Aram;
4. Mt.1.4. din Aram s-a născut Aminadab; din Aminadab s-a născut Naason; din Naason s-a născut Salmon;
5. Mt.1.5. din Salmon şi Rahav s-a născut Boaz; din Boaz şi Rut s-a născut Obed; din Obed s-a născut Iesei;
6. Mt.1.6. din Iesei s-a născut David, regele; din regele David şi văduva lui Urie s-a născut Solomon;
7. Mt.1.7. din Solomon s-a născut Roboam; din Roboam s-a născut Abia; din Abia s-a născut Asa;
8. Mt.1.8. din Asa s-a născut Iosafat; din Iosafat s-a născut Ioram; din Ioram s-a născut Ozia;
9. Mt.1.9. din Ozia s-a născut Ioatam; din Ioatam s-a născut Ahaz; din Ahaz s-a născut Ezechia;
10. Mt.1.10. din Ezechia s-a născut Manase; din Manase s-a născut Amon; din Amon s-a născut Iosia;
11. Mt.1.11. din Iosia s-a născut Iehonia şi fraţii lui, pe vremea deportării în Babilon.
12. Mt.1.12. După deportarea în Babilon, din Iehonia s-a născut Salatiel; din Salatiel s-a născut Zorobabel;
13. Mt.1.13. din Zorobabel s-a născut Abiud; din Abiud s-a născut Eliachim; din Eliachim s-a născut Azor;
14. Mt.1.14. din Azor s-a născut Sadoc; din Sadoc s-a născut Achim; din Achim s-a născut Eliud;
15. Mt.1. 15. din Eliud s-a născut Eleazar; din Eleazar s-a născut Matan; din Matan s-a născut Iacov;
16. Mt.1.16. din Iacov s-a născut Iosif, băr-batul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care Se numeşte Hristos.
17. Mt.1.17. Aşadar, de la Avraam până la David sunt paisprezece generaţii de toate; de la David până la deportarea în Babilon sunt paisprezece generaţii, şi de la deportarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece generaţii.
18. Lc.3.23. Şi Iisus era ca de treizeci de ani când a început; şi era, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,
19. Lc.3.24. fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
20. Lc.3.25. fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
21. Lc.3.26. fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Şemei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda,
22. Lc.3.27. fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
23. Lc.3.28. fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
24. Lc.3.29. fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
25. Lc.3.30. fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
26. Lc.3.31. fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
27. Lc.3.32. fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
28. Lc.3.33. fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
29. Lc.3.34. fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Terah, fiul lui Nahor,
30. Lc.3.35. fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
31. Lc.3.36. fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
32. Lc.3.37. fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Malaleel, fiul lui Cainan,
33. Lc.3.38. fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, Fiul lui Dumnezeu.
CAP. 10.
ÎNCEPUTUL ACTIVITĂŢII PUBLICE A DOMNULUI IISUS HRISTOS.
Pescuirea minunată. Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus. Iisus cheamă primii şase ucenici. Nunta din Cana Galileii.
1. Lc.4.14. Şi Iisus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I S-a dus vestea în toate împrejurimile.
2. Lc.4.15. El îi învăţa în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
3. Lc.5.1. Pe când şedea lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea mulţimea ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
4. Lc.5.2. a văzut două luntri lângă ţărm: pescarii coborâseră din ele să-şi spele mrejele.
5. Lc.5.3. Şi suindu-Se într-una din ele, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Şi şezând, învăţa mulţimile din luntre.
6. Lc.5.4. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: "Depărtează-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire !"
7. Lc.5.5. Răspunzând, Simon I-a zis: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.
8. Lc.5.6. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
9. Lc.5.7. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă luntre, să vină să le ajute. Şi venind ei, au umplut amândouă luntrile, încât au început să se afunde.
10. Lc.5.8. Văzând Simon-Petru aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus şi I-a zis: "Doamne, ieşi de la mine, că sunt om păcătos".
11. Lc.5.9. Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră;
12. Lc.5.10. tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, tovarăşii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni".
13. In.1.29. A doua zi Ioan L-a văzut pe Iisus venind către el şi a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii.
14. In.1.30. El este Acela despre care am zis: "După mine vine un bărbat Care ocupă locul înaintea mea, pentru că înainte de mine era.
15. In.1.31. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie arătat lui Israel” ».
16. In.1.32. Şi Ioan a mărturisit, zicând: «Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi rămânând peste El.
17. In.1.33. Eu nu-L cunoşteam; dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: "Acela peste Care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El este Cel ce botează cu Duh Sfânt".
18. In.1.34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu ».
19. In.1.15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: «El este Acela despre Care am zis: "Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că înainte de mine era” ».
20. In.1.35. A doua zi, iarăşi stătea Ioan cu doi dintre ucenicii lui;
21. In.1.36. şi, privindu-L pe Iisus, Care umbla, a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu !"
22. In.1.37. Cei doi ucenici, auzind aceasta, au mers după Iisus.
23. In.1.38. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei I-au răspuns: "Rabbi (care, tălmăcit*, înseamnă: "Învăţătorule"), unde locuieşti?"
24. In.1.39. "Veniţi şi veţi vedea", le-a zis El. Ei au mers şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El; era cam pe la ceasul al zecelea.
25. In.1.40. Unul dintre cei doi care, auzind cuvintele lui Ioan a mers după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
26. In.1.41. Acesta l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia" (care, tălmăcit, înseamnă Hristos* - Unsul Domnului).
27. In.1.42. Şi l-a dus la Iisus. Iar Iisus, privind la el, i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona: tu te vei numi Chifa*" (care, tălmăcit, înseamnă Petru*, adică Piatră).
28. In.1.43. A doua zi Iisus voia să meargă în Galileea; şi, găsindu-l pe Filip, i-a zis: "Urmează-Mi !”
29. In.1.44. Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
30. In.1.45. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: "Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege, şi proorocii: pe Iisus, fiul lui Iosif, din Nazaret”.
31. In.1.46. Şi i-a zis Natanael: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi", i-a răspuns Filip.
32. In.1.47. Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: "Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug".
33. In.1.48. Natanael I-a zis: "De unde mă cunoşti?" A răspuns Iisus şi i-a zis: "Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut când erai sub smochin".
34. In.1.49. Natanael I-a răspuns: "Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel".
35. In.1.50. Răspunzând, Iisus i-a zis:"Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea".
36. In.1.51. Şi i-a zis: "Adevărul adevărat vă spun: de acum, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului".
37. Mt.4.18.Mc.1.16. Pe când umbla Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe Andrei, fratele său, aruncând o mreajă în mare, că erau pescari.
38. Mc.1.17.Mt.4.19. Şi le-a zis Iisus: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni".
39. Mt.4.20.Mc.1.18. Îndată ei, lăsându-şi mrejele, au mers după El.
40. Mt.4.21.Mc.1.19. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zevedeu, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o luntre împreună cu tatăl lor, Zevedeu, şi îşi dregeau mrejele. El i-a chemat.
41. Lc.5.11.Mc.1.20.Mt.4.22. Şi îndată ei, trăgând luntrea la ţărm, l-au lăsat pe tatăl lor, Zevedeu, în luntre, împreună cu cei ce lucrau pe plată şi, lăsând totul, L-au urmat.
42. Mt.9.9. De acolo, Iisus a mers mai departe şi a văzut un om, numit Matei, şezând la vamă*. Şi i-a zis: "Urmează-Mi!” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.
43. In.2.1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana Galileii. Mama lui Iisus era acolo.
44. In.2.2. La nuntă a fost invitat şi Iisus cu ucenicii Săi.
45. In.2.3. Şi, sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: "Nu mai au vin".
46. In.2.4. Iisus i-a răspuns: "Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu n-a sosit încă".
47. In.2.5. Mama Lui le-a zis celor ce slujeau: "Să faceţi orice vă va spune".
48. In.2.6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor; şi în fiecare încăpeau câte doi sau trei baţi*.
49. In.2.7. Zis-a lor Iisus: "Umpleţi vasele acestea cu apă". Şi le-au umplut până sus.
50. In.2.8. Şi le-a zis: "Scoateţi acum şi aduceţi nunului". Şi i-au adus.
51. In.2.9. Nunul, după ce a gustat apa care se făcuse vin - el nu ştia de unde vine vinul acesta (slujitorii, însă, care scoseseră apa, ştiau) -, l-a chemat pe mire
52. In.2.10. şi i-a zis: "Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce se ameţesc, pune pe cel slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum".
53. In.2.11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii. El Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Lui au crezut în El.
CAP. 11.
IISUS LA NAZARET ŞI CAPERNAUM.
Necredinţa nazarinenilor. Vindecarea unui demonizat în Capernaum. Chemarea celui de al şaptelea ucenic. Ospăţul lui Levi. Vindecarea soacrei lui Petru. Tămăduirea bolnavilor din Capernaum.
1. Mt.13.54.Mc.6.1. Iisus a plecat de acolo şi a venit în patria Sa, în cetatea în care a crescut. Ucenicii Lui au mers după El.
2. Mc.6.2.Mt.13.54. Şi fiind sâmbătă, a început să-i înveţe în sinagogă*. Mulţi erau uimiţi şi se mirau, zicând: "Ce fel de înţelepciune este aceasta, care i s-a dat? De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile lui ?
3. Mc.6.3.Mt.13.55. Nu este el tâmplarul, fiul tâmplarului? Nu este Maria, mama lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii lui?
4. Mt.13.56.Mc.6.3. Şi surorile lui nu sunt toate între noi? Deci, de unde are el toate acestea?" Şi găseau, astfel, motiv de a nu crede într’Însul.
5. Mc.6.4.Mt.13.57. Dar Iisus le-a zis: "Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, între rudele Lui şi în casa Lui".
6. Mt.13.58.Mc.6.5. Şi n-a făcut acolo multe minuni din cauza necredinţei lor, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
7. Mc.6.6.Mt.13.58. Şi Se mira de necredinţa lor.
8. In.2.12.Mc.1.21.Lc.4.31. După aceea S-a pogorât în Capernaum, cetate a Galileii, împreună cu mama, fraţii şi ucenici Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.
9. Mc.1.21.Lc.4.31. Şi, în ziua sâmbetei, a intrat îndată în sinagogă* şi-i învăţa.
10. Mc.1.22.Lc.4.32. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că El îi învăţa ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor.
11. Lc.4.33.Mc.1.23. În sinagogă se afla un om stăpânit de un duh necurat, care a strigat cu glas tare:
12. Lc.4.34.Mc.1.24. "Ce ai cu noi, Iisuse, Nazarinene? Lasă-ne în pace! Ai venit să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu".
13. Lc.4.35.Mc.1.25. Dar Iisus l-a certat, zicându-i: "Taci, şi ieşi din el !"
14. Mc.1.26.Lc.4.35. Şi demonul, aruncându-l în mijlocul adunării şi scuturându-l cu putere, a strigat cu glas mare şi a ieşit din el, fără să-l vatăme în vreun fel.
15. Mc.1.27.Lc.4.36. Şi toţi s-au înspăimântat şi se întrebau între ei, zicând: "Ce este, oare, cuvântul acesta? O învăţătură nouă şi cu putere ! Că El şi duhurilor necurate le porunceşte şi ele I se supun !”
16. Mc.1.28.Lc.4.37. Şi îndată s-a răspândit vestea despre El în tot ţinutul Galileii.
17. Lc.4.38.Mc.1.29.Mt.8.14. Şi, ieşind din sinagogă*, Iisus a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon Petru şi a lui Andrei.
18. Lc.4.38.Mc.1.30.Mt.8.14. Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri mari şi, îndată, au vorbit lui Iisus despre ea şi L-au rugat pentru ea.
19. Mc.1.31.Lc.4.39.Mt.8.15. Iar El, văzând-o şi apropiindu-Se de ea, a luat-o de mână şi a ridicat-o; şi îndată au lăsat-o frigurile, iar ea a început să-I slujească.
20. Mc.2.13.Lc.5.27. Şi iarăşi a ieşit la mare şi toată mulţimea venea la El; şi El îi învăţa.
21. Mc.2.14.Lc.5.27. Pe când trecea, a văzut un vameş cu numele Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: "Urmeză-Mi !"
22. Lc.5.28.Mc.2.14. Iar el, sculându-se, a lăsat totul şi a mers după El.
23. Lc.5.29. Levi I-a făcut un ospăţ mare în casa lui.
24. Mc.2.15.Lc.5.29.Mt.9.10. Şi, şezând Iisus la masă în casa lui Levi, o mulţime de vameşi, de păcătoşi şi de alţi oaspeţi, au venit şi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui,
25. Mc.2.15. fiindcă aceştia erau mulţi şi mergeau de obicei după El.
26. Mc.2.16.Lc.5.30.Mt.9.11. Iar cărturarii şi fariseii cârteau văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii şi au zis către ucenicii Lui: "De ce mănâncă şi bea Invăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii ?"
27. Mc.2.17.Lc.5.31.Mt.9.12. Auzind aceasta, Iisus le-a zis: «Nu cei sănătoşi au trebuinţă de medic, ci cei bolnavi.
28. Mt.9.13.Lc.5.32.Mc.2.17. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfă!" Fiindcă Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi ».
29. Mc.2.18. Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau.
30. Mt.9.14.Mc.2.18.Lc.5.33. Ei s-au apropiat de Iisus şi I-au zis: "De ce noi şi fariseii postim des şi facem rugăciuni, pe când ucenicii Tăi mănâncă şi beau ?"
31. Mt.9.15.Mc.2.19.Lc.5.34. Iisus le-a răspuns: "Pot, oare, nuntaşii să se întristeze cât timp Mirele este cu ei? Câtă vreme au pe Mire cu ei nu pot posti.
32. Mc.2.20.Mt.9.15.Lc.5.35. Vor veni, însă, zile când Mirele va fi luat de la ei: atunci vor posti în acele zile".
33. Lc.5.36.Mt.9.16.Mc.2.21. Le-a spus şi o pildă: «Nimeni nu rupe petic dintr-o haină nouă ca să-l pună la o haină veche:
34. Lc.5.36.Mt.9.16.Mc.2.21. altfel, strică şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche. Ba, mai mult, peticul cel nou trage de haina cea veche şi se face o ruptură mai rea.
35. Lc.5.37.Mt.9.17.Mc.2.22. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile şi se varsă, iar burdufurile se strică:
36. Lc.5.38.Mt.9.17.Mc.2.22. ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.
37. Lc.5.39. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, că zice: "Este mai bun cel vechi"».
38. Mc.1.32.Mt.8.16.Lc.4.40. Şi făcându-se seară, după asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli sau posedaţi de diavol, îi aduceau la El.
39. Mc.1.33. Şi toată cetatea era adunată la uşă.
40. Mc.1.34.Mt.8.16.Lc.4.40. El a scos duhurile necurate prin cuvânt, iar bolnavii i-a tămăduit punându-Şi mâinile peste ei,
41. Mt.8.17. ca să se împlinească ce s-a spus prin Isaia, proorocul, care zice: “El neputinţele noastre le-a luat şi bolile noastre le-a purtat”.
42. Lc.4.41.Mc.1.34. Demonii, care ieşeau, Îl cunoşteau şi strigau: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu". Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.
43. Mc.1.35.Lc.4.42. A doua zi, sculându-Se dis-de-dimineaţă, a ieşit şi S-a dus singur într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.
44. Lc.4.42. Mulţimile Îl căutau şi, când L-au găsit, voiau să-L oprească, să nu plece de la ei.
45. Lc.4.43. Dar El le-a zis: "Trebuie să binevestesc Împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis".
46. Mc.1.36. Simon şi cei ce erau cu El s-au dus şi ei să-L caute;
47. Mc.1.37. şi, aflându-L, I-au zis: "Toţi Te caută !”
48. Mc.1.38. Dar El le-a răspuns: "Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, fiindcă pentru aceasta am venit".
49. Mc.1.39.Lc.4.44. Şi a propovăduit în sinagogile lor, prin toată Galileea, alungându-i pe demoni.
CAP. 12.
ALEGEREA CELOR DOISPREZECE APOSTOLI.
Numele celor doisprezece apostoli. Vindecarea unui lepros. Faima lui Iisus creşte.
1. Lc.6.12.Mc.3.13. În zilele acelea, Iisus S-a suit pe munte să Se roage; şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
2. Lc.6.13.Mc.3.13. Şi, făcându-se ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi pe cine a vrut, şi ei au venit la El.
3. Mc.3.14.Lc.6.13. Şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască.
4. Mc.3.15. Şi le-a dat putere să vindece bolile şi să scoată demonii.
5. Mc.3.16.Lc.6.14. Iată cei doisprezece pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru; Andrei, fratele lui;
6. Mc.3.17.Lc.6.14. Iacov, fiul lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tălmăcit, înseamnă: "Fiii tunetului";
7. Mc.3.18.Lc.6.14. Filip; Bartolomeu;
8. Lc.6.15.Mc.3.18. Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, Cananitul, numit Zilotul;
9. Lc.6.16.Mc.3.18. Iuda, fiul lui Iacov, zis Tadeu;
10. Mc.3.19. Lc.6.16. şi Iuda din Cariot*, care a devenit trădător şi L-a vândut.
11. Mt.8.1. Şi coborându-Se El de pe munte, mulţimi numeroase au mers după El.
12. Mt.8.2.Lc.5.12.Mc.1.40. Şi a fost că, pe când era într-una din cetăţi, iată, un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a apropiat de El, I s-a închinat, căzând în genunchi înaintea Lui, şi L-a rugat, zicând: "Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti".
13. Mc.1.41.42.Mt.8.3.Lc.5.13. Lui Iisus I S-a făcut milă şi, întinzând mâna, S-a atins de el, zicându-i: "Voiesc, curăţeşte-te!" Şi, pe când îi vorbea El, l-a lăsat lepra şi a fost curăţit.
14. Mc.1.43. Şi alungându-l, i-a poruncit cu asprime,
15. Mc.1.44.Mt.8.4.Lc.5.14. zicându-i: “Pleacă numaidecât şi ia seama să nu spui nimănui nimic, ci du-te de te arată preotului, aducând pentru curăţirea ta darul rânduit de Moise, ca mărturie pentru ei”.
16. Mc.1.45. Dar el, ieşind, a început să răspândească vestea, încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii; şi veneau la El din toate părţile.
17. Lc.5.15. Şi vestea despre El se răspândea tot mai mult şi mulţimi multe se adunau să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.
18. Lc.5.16. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.
CAP. 13.
CUM SĂ NE RUGĂM.
Tatăl nostru. Stăruinţa în rugăciune înfăţişată în pilda celor trei prieteni prieteni.
1. Lc.11.1. Şi a fost că, pe când era El rugându-Se într-un loc, după ce a încetat, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, precum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui".
2. Mt.6.5. El le-a zis: «Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la răspântiile căilor, ca să fie văzuţi de oameni: adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
3. Mt.6.6. Ci tu, când te rogi, intră în cămara ta şi, încuind uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns: şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
4. Mt.6.7. Când vă rugaţi, să nu repetaţi aceleaşi cuvinte ca păgânii care cred că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.
6. Mt.6.8. Să nu vă asemănaţi cu ei, că Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie mai înainte ca să-I cereţi.
7. Mt.6.9.Lc.11.2. Iată cum trebuie să vă rugaţi: “Tatăl nostru, Care eşti în ceruri! Sfinţească-Se Numele Tău;
8. Mt.6.10.Lc.11.2. vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
9. Mt.6.11.Lc.11.3. Pâinea noastră cea spre fiinţă dăne-o nouă astăzi
10. Lc.11.4.Mt.6.12. şi ne iartă nouă păcatele* noastre precum şi noi iertăm datornicilor* noştri;
11. Mt.6.13.Lc.11.4. şi nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită*, ci ne izbăveşte de rău.
12. Mt.6.13. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi slava, în veci. Amin !
13. Mt.6.14. Că, de veţi ierta oamenilor greşalele lor, şi Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta vouă;
14. Mt.6.15. dar dacă nu iertaţi oamenilor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta ».
15. Lc.11.5. Şi le-a zis: «Cine dintre voi, având un prieten şi dacă se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: “Prietene, împrumută-mi trei pâini,
16. Lc.11.6. că a venit din călătorie la mine un prieten al meu şi n-am ce să-i pun înainte”;
17. Lc.11.7. iar acela, răspunzând dinăuntru, i-ar zice: "Nu mă tulbura! Acum uşa este încuiată, copiii mei sunt în pat cu mine, nu pot să mă scol să-ţi dau...",
18. Lc.11.8. vă spun: chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, totuşi, pentru stăruinţa lui, sculându-se, îi va da tot ce-i trebuie.
19. Lc.11.9.Mt.7.7. De aceea, şi Eu vă spun: cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
20. Lc.11.10.Mt.7.8. Fiindcă oricine cere primeşte; cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide.
21. Lc.11.11.Mt.7.9. Şi care tată dintre voi, dacă-i va cere fiul său pâine, îi va da piatră?
22. Lc.11.11.Mt.7.10. Sau dacă-i cere peşte, îi va da şarpe în loc de peşte?
23. Lc.11.12. Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie ?
24. Lc.11.13.Mt.7.11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor ce I-L cer !
25. Mt.7.12. Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel, că aceasta este Legea şi Proorocii ».
CAP. 14.
IISUS, LEGEA ŞI SÂMBĂTA.
Spicele de grâu şi sâmbăta. Cazuri legale de încălcare a sâmbetei.
Vindecarea Omului cu mâna uscată în zi de sâmbătă. Fariseii vor să-L omoare pe Iisus. Iisus, Servul Domnului.
1. Lc.6.1.Mc.2.23.Mt.12.1. Şi a fost că, într-o zi de sâmbătă - a doua după Paşti -, El trecea prin holde. Ucenicii Lui, flămânzi fiind, au început să smulgă spice pe cale şi, frecându-le cu mâinile, mâncau pe când mergeau.
2. Mc.2.24.Lc.6.2.Mt.12.2. Văzând aceasta, unii dintre farisei I-au zis: "Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să se facă sâmbăta !"
3. Mc.2.25.Lc.6.3.Mt.12.3. El le-a zis: «Oare, n-aţi citit niciodată ce a făcut David când, flămânzind, a fost în nevoie el şi cei ce erau împreună cu el ?
4. Mc.2.26.Lc.6.4.Mt.12.4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu în zilele lui Abiatar, arhiereul, a luat pâinile punerii înaintea Domnului şi a mâncat din ele, dând şi celor ce erau împreună cu el, cu toate că nu le era îngăduit decât preoţilor să le mănânce ?
5. Mt.12.5. Sau, n-aţi citit în Lege că preoţii încalcă sâmbăta în templu în ziua sâmbetei şi, totuşi, sunt fără vină ?
6. Mt.12.6. Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât templul.
7. Mt.12.7. Dacă aţi fi cunoscut ce înseamnă: "Milă voiesc, nu jertfă", n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi ».
8. Mc.2.27. Şi le zicea: "Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă:
9. Mc.2.28.Lc.6.5.Mt.12.8. aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei".
10. Lc.6.6.Mc.3.1.Mt.12.9. Şi a fost că, în altă zi de sâmbătă, Iisus a intrat în sinagogă şi-i învăţa.
11. Mc.3.1.Lc.6.6.Mt.12.10. Şi, iată, acolo era un om având mâna dreaptă uscată.
12. Mc.3.2.Lc.6.7.Mt.12.10. Învăţătorii de Lege şi fariseii Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
13. Lc.6.8.Mc.3.3. Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului care avea mâna uscată: "Scoală-te şi stai în mijloc!” El s-a sculat şi a stat.
14. Mt.12.10. Iar ei, ca să-L poată învinui, L-au întrebat: "Este îngăduit a vindeca în ziua sâmbetei?"
15. Lc.6.9.Mc.3.4. Răspunzându-le, Iisus le-a zis: "Vă întreb Eu pe voi: Este îngăduit în ziua sâmbetei a face bine, ori a face rău? Să salvezi un suflet, sau să-l pierzi?” Dar ei tăceau.
16. Mt.12.11. Iisus le-a zis iarăşi: "Care dintre voi, dacă are o oaie şi-i cade sâmbăta în groapă, n-o apucă îndată şi o scoate?
17. Mt.12.12. Cu cât mai de preţ este un om decât o oaie! De aceea, este îngăduit să faci bine în ziua sâmbetei”.
18. Mc.3.5.Lc.6.10.Mt.12.13. Şi, mâhnit de împietrirea inimii lor, Şi-a rotit privirile cu mânie peste ei şi i-a zis omului aceluia: "Întinde-ţi mâna!" El a întins-o şi ea s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
19. Mc.3.6.Lc.6.11.Mt.12.14. Fariseii s-au umplut de mânie şi, ieşind, s-au sfătuit cu irodianii să-L piardă.
20. Mt.12.15. Dar Iisus, ştiind aceasta, a plecat de acolo. Şi mulţi L-au urmat, iar El i-a tămăduit pe toţi cei bolnavi
21. Mt.12.16. şi le-a poruncit cu tărie să nu-I facă publicitate,
22. Mt.12.17. ca să se împlinească cele spuse prin Isaia, proorocul, care zice:
23. Mt.12.18. "Iată Servul* Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu în Care sufletul Meu a găsit plăcere. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata.
24. Mt.12.19. Nu Se va certa, nici va striga, şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
25. Mt.12.20. Trestia frântă n-o va strivi şi feştila fumegândă n-o va stinge până va face să biruie judecata;
26. Mt.12.21. şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui”.
CAP. 15.
PRIMA CĂLĂTORIE MISIONARĂ A LUI IISUS LA IERUSALIM (1)
Izgonirea mânuitorilor de bani din templu. Arhiereiişi cărturarii vor să-L omoare pe Iisus. Iisus nu Se încrede în cei ce cred în El.
1. In.2.13.Mc.11.15.Lc.19.45.Mt.21.12. Paştile iudeilor erau aproape: şi Iisus S-a suit la Ierusalim şi a intrat în templu.
2. In.2.14. În templu a găsit şezând pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.
3. In.2.15. Şi, făcând un bici de ştreanguri,
4. In.2.15.Mc.11.15.Lc.19.45.Mt.21.12. i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii şi a răsturnat mesele schimbătorilor* de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei.
5. In.2.16. Şi le-a zis celor ce vindeau porumbei: "Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu casă de negustorie!"
6. Mc.11.16. Şi nu îngăduia nimănui să poarte vreun vas prin templu.
7. Mt.21.13.Mc.11.17.Lc.19.46. Şi-i învăţa, zicând: «Scris este: "Casa Mea va fi şi se va chema casă de rugăciune pentru toate neamurile”. Dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari! »
8. Mc.11.18. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau să-L piardă, întrucât se temeau de El, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura Lui.
9. In.2.17. Ucenicii Lui şi-au amintit că este scris: "Râvna pentru Casa Ta Mă mistuie pe Mine".
10. In.2.18. Iar iudeii, luând cuvântul, I-au zis: "Prin ce semn ne arăţi că eşti împuternicit să faci acestea ?”
11. In.2.19. Răspunzând, Iisus le-a zis: "Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica !"
12. In.2.20. Iudeii I-au zis: "În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta şi tu îl vei ridica în trei zile ?"
13. In.2.21. Dar El le vorbea despre templul trupului Său.
14. In.2.22. De aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au amintit că spusese acestea: şi au crezut Scriptura şi cuvântul pe care-l spusese Iisus.
15. Lc.19.47. Şi era în fiecare zi în templu, învăţându-i; iar arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului căutau să-L piardă,
16. Lc.19.48. dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea după El ca să-L asculte.
17. In.2.23. Pe când era în Ierusalim la sărbătoarea Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea.
18. In.2.24. Dar Iisus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.
19. In.2.25. Şi n-avea nevoie să-I dea cineva mărturie despre vreun om, fiindcă El Însuşi cunoştea ce este în om.
CAP. 16.
PRIMA CĂLĂTORIE MISIONARĂ A LUI IISUS LA IERUSALIM (2)
Iisus, Nicodim şi naşterea din nou. Originea cerească a lui Iisus. Şarpele de aramă.
1. In.3.1. Şi era un om între farisei cu numele Nicodim, care era fruntaş al iudeilor.
2. In.3.2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: "Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător, fiindcă nimeni nu poate să facă minunile pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el".
3. In.3.3. Răspunzând, Iisus i-a zis: "Adevăr, adevăr îţi spun: Dacă un om nu se naşte din nou nu poate să vadă Împărăţia lui Dumnezeu".
4. In.3.4. Nicodim I-a zis: “Cum poate omul să se nască, bătrân fiind? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască ?"
5. In.3.5. Iisus i-a răspuns: «Adevăr, adevăr îţi spun: Dacă un om nu se naşte din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
6. In.3.6. Ce este născut din carne* este carne, şi ce este născut din Duh este duh.
7. In.3.7. Nu te mira că ţi-am zis: "Trebuie să vă naşteţi de sus”;
8. In.3.8. vântul suflă încotro voieşte şi tu îi auzi glasul, dar nu ştii de unde vine, nici unde se duce: tot aşa este cu oricine este născut din Duhul ».
9. In.3.9. Nicodim I-a zis: "Cum pot să fie acestea ?"
10. In.3.10. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: "Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?
11. In.3.11. Adevărul adevărat* îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi ceea ce am văzut mărturisim, dar voi nu primiţi mărturia noastră.
12. In.3.12. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune cele cereşti ?
13. In.3.13. Nimeni nu s-a suit în cer decât Cel Ce S-a pogorât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.
14. In.3.14. Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului,
15. In.3.15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16. In.3.16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Intâi-Născut L-a dat, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. In.3.17. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin El.
18. In.3.18. Cine crede într-Însul nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. In.3.19. Şi judecata aceasta este că, Lumina odată venită în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul, pentru că faptele lor erau rele.
20. In.3.20. Fiindcă oricine face răul urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, ca să nu i se vadă faptele.
21. In.3.21. Dar cel ce lucrează după adevăr vine la Lumină să se vadă că faptele lui în Dumnezeu sunt săvârşite".
CAP. 17.
IISUS ÎN IUDEEA. O NOUĂ MĂRTURIE A LUI IOAN BOTEZĂTORUL.
Ioan trebuie să se micşoreze, iar Iisus trebuie să crească.
1. In.3.22. După acestea, Iisus a venit cu ucenicii Săi în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza.
2. In.3.23. Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi veneau şi se botezau,
3. In.3.24. fiindcă Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.
4. In.3.25. Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu cu privire la curăţire.
5. In.3.26. Au venit, deci, la Ioan şi i-au zis: "Învăţătorule, Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre Care ai mărturisit tu, iată, botează, şi toţi se duc la El”.
6. In.3.27. Răspunzând, Ioan le-a zis: «Omul nu poate lua decât ce-i este dat din cer.
7. In.3.28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: "Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui".
8. In.3.29. Cel ce are mireasă este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-L ascultă, se bucură cu bucurie mare când aude glasul mirelui. Şi această bucurie a mea s-a împlinit.
9. In.3.30. Acela trebuie să crească iar eu să mă micşorez.
10. In.3.31. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi ca un pământean vorbeşte. Cel Ce vine de sus este mai presus de toţi.
11. In.3.32. El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit şi, totuşi, mărturia Lui nu o primeşte nimeni.
12. In.3.33. Dacă primeşte cineva mărturia Lui, prin aceasta pecetluieşte că Dumnezeu este adevărat.
13. In.3.34. Fiindcă Acela pe Care L-a trimis Dumnezeu grăieşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.
14. In.3.35. Tatăl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâinile Lui.
15. In.3.36. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea Viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el ».
CAP. 18.
IISUS ŞI SAMARINENII.
Iisus, apa vie. Iisus, Proorocul. Adevărata închinare. Mesia Se revelează pe Sine femeii samarinence. O femeie păgână, păcătoasă, Il propovăduieşte pe Mesia. Mâncarea pieritoare şi mâncarea care rămâne. Semănătorii şi secerătorii. Convertirea samarinenilor.
1. In.4.1. Deci când a cunoscut Domnul că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan
2. In.4.2. (deşi Iisus nu boteza El Înşuşi, ci ucenicii Lui),
3. In.4.3. atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.
4. In.4.4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5. In.4.5. a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat fiului său, Iosif.
6. In.4.6. Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de călătorie, Se odihnea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7. In.4.7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: "Dă-mi să beau".
8. In.4.8. Fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere merinde.
9. In.4.9. Femeia samarineancă I-a zis: "Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samarineancă?" (Iudeii, în adevăr, n-au amestec cu samarinenii).
10. In.4.10. Iisus, răspunzând, i-a zis: «Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: "Dă-Mi să beau!", tu însuţi ai fi cerut de la El şi El ţi-ar fi dat apă vie ! »
11. In.4.11. Iar femeia i-a zis: "Doamne, n-ai cu ce să scoţi şi fântâna este adâncă: de unde ai, deci, apa cea vie ?
12. In.4.12. Eşti Tu, oare, mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi, fiii lui şi vitele lui ?"
13. In.4.13. Însă Iisus, răspunzând, i-a zis: "Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;
14. In.4.14. dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va înseta în veac, pentru că apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică”.
15. In.4.15. Atunci femeia I-a zis: “Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez şi să nu mai vin aici să scot".
16. In.4.16. Dar Iisus i-a zis: “Du-te de cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici".
17. In.4.17. Femeia I-a răspuns: "N-am bărbat". Iisus i-a zis: "Bine ai zis că n-ai bărbat,
18. In.4.18. pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus-o”.
19. In.4.19. Femeia I-a zis: "Doamne, văd că eşti prooroc.
20. In.4.20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm".
21. In.4.21. Iisus i-a zis: "Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
22. In.4.22. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că Mântuirea este din iudei..
23. In.4.23. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători caută şi Tatăl.
24. In.4.24. Dumnezeu este Duh; şi cine I se închină trebuie să I se închine în duh şi adevăr”.
25. In.4.25. Femeia I-a zis: "Ştiu că va veni Mesia (Care Se numeşte Hristos): când va veni El, ne va spune nouă toate”.
26. In.4.26. Iisus i-a zis: "Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela”.
27. In.4.27. Atunci au venit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie, dar niciunul nu I-a zis: "Ce întrebi?" sau: "Ce vorbeşti cu ea ?"
28. In.4.28. Iar femeia şi-a lăsat vasul, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. In.4.29. "Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul ?"
30. In.4.30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31. In.4.31. Între timp, ucenicii Îl rugau, zicând: "Învăţătorule, mănâncă !"
32. In.4.32. Dar El le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi".
33. In.4.33. Ziceau, deci, ucenicii între ei: "Nu cumva I-a adus cineva să mănânce ?"
34. In.4.34. Iisus le-a zis: «Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să sfârşesc lucrarea Lui.
35. In.4.35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, zic vouă: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele că sunt albe, gata pentru seceriş.
36. In.4.36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună.
37. In.4.37. Că întru aceasta se adevereşte cuvântul: "Unul seamănă şi altul seceră".
38. In.4.38. Eu v-am trimis să seceraţi unde nu voi v-aţi ostenit: alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor ».
39. In.4.39. Mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în Iisus pentru cuvântul femeii care mărturisea: "Mi-a spus toate câte am făcut".
40. In.4.40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41. In.4.41. Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său,
42. In.4.42. iar femeii îi ziceau: “Acum credem nu numai pentru cuvântului tău, ci pentru că noi înşine L-am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii".
CAP. 19.
IISUS LA CANA GALILEII, LA NAZARET ŞI LA NAIN.
Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc. Nazarinenii vor să-L omoare pe Iisus. Învierea fiului văduvei din Nain.
1. In.4.43. După aceste două zile Iisus a plecat de acolo în Galileea
2. In.4.44. despre care El Însuşi a mărturisit că un prooroc nu este preţuit în patria Lui.
3. In.4.45. Când a ajuns în Galileea, L-au primit galileenii care văzuseră tot ce a făcut El la Ierusalim, în timpul sărbătorii, căci fuseseră şi ei la sărbătoare.
4. In.4.46. Şi a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor împărătesc al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
5. In.4.47. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să Se pogoare şi să-i vindece fiul, care era pe moarte.
6. In.4.48. Iisus i-a zis: "Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu credeţi !"
7. In.4.49. Slujitorul împărătesc I-a zis: "Doamne, pogoară-Te până nu moare copilul meu..."
8. In.4.50. Iisus i-a zis: "Du-te, fiul tău trăieşte". Şi omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat.
9. In.4.51. Pe când se cobora el, l-au întâmpinat slujitorii săi, spunându-i că fiul lui trăieşte.
10. In.4.52. El i-a întrebat în care ceas i-a fost mai bine. Şi ei i-au zis: "Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile".
11. In.4.53. Tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul în care Iisus i-a zis: "Fiul tău trăieşte". Şi a crezut el şi toată casa lui.
12. In.4.54. Acesta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.
13. Lc.4.16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; în ziua sâmbetei, a intrat în sinagogă şi, după obiceiul Său, S-a sculat să citească.
14. Lc.4.17. I s-a dat cartea proorocului Isaia. Desfăcând sulul cărţii, a dat peste locul unde era scris:
15. Lc.4.18. "Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să-i vindec pe cei zdrobiţi cu inima, să propovăduiesc robilor dezrobirea şi orbilor vederea; să eliberez pe cei asupriţi
16. Lc.4.19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului".
17. Lc.4.20. Şi înfăşurând sulul cărţii, l-a dat îngrijitorului şi a şezut, iar ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui.
18. Lc.4.21. Şi a început a zice către ei: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre".
19. Lc.4.22. Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: "Nu este Acesta, oare, feciorul lui Iosif ?"
20. Lc.4.23. Iar El le-a zis: “Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceasta: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi: fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum ».
21. Lc.4.24. Şi le-a zis: "Adevăr vă spun, însă, că nici un prooroc nu este bine primit în patria lui.
22. Lc.4.25. Şi adevăr vă spun că, pe vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a venit o foamete mare în tot pământul, erau multe văduve în Israel
23. Lc.4.26. şi, totuşi, Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului.
24. Lc.4.27. Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea proorocului Elisei, dar niciunul dintre ei nu s-a curăţit, decât Neeman, sirianul"».
25. Lc.4.28. Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie
26. Lc.4.29. şi, sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.
27. Lc.4.30. Dar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.
28. Lc.7.11. Şi a fost că, după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain; împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime multă.
29. Lc.7.12. Pe când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată, scoteau un mort, singurul copil al mamei sale; şi ea era văduvă; şi mulţime multă din cetate era cu ea.
30. Lc.7.13. Şi văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: “Nu plânge !”
31. Lc.7.14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de cosciug, iar cei ce îl duceau s-au oprit. El a zis: "Tinere, ţie îţi zic: Scoală-te !"
32. Lc.7.15. Şi cel ce fusese mort s-a sculat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale.
33. Lc.7.16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: "Mare prooroc s-a ridicat între noi" şi: "Dumnezeu Şi-a cercetat poporul".
34. Lc.7.17. Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toate împrejurimile.
CAP. 20.
A DOUA CĂLĂTORIE MISIONARĂ A LUI IISUS LA IERUSALIM (1)
Vindecarea slăbănogului de 38 de ani.
1. In.5.1. După aceea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. In.5.2. Lângă Poarta oilor era o scăldătoare numită în evreieşte Betezda*, având cinci pridvoare.
3. In.5.3. Acolo zăcea o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
4. In.5.4. (Fiindcă un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care intra după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut).
5. In.5.5. Şi era acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
6. In.5.6. Pe acesta văzându-l Iisus, fiindcă ştia că zace de mult timp, i-a zis: "Vrei să te faci sănătos?"
7. In.5.7. Bolnavul i-a răspuns: "Doamne, n-am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până mă duc eu, se coboară altul înaintea mea".
8. In.5.8. Iisus i-a zis: "Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă".
9. In.5.9. Şi îndată omul, însănătoşindu-se, şi-a luat patul şi umbla. Şi ziua aceea era sâmbătă.
10. In.5.10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: "Este ziua sâmbetei: nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul".
11. In.5.11. Dar el le-a răspuns: “Cel Ce m-a făcut sănătos mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă".
12. In.5.12. Ei l-au întrebat: «Cine este omul acela care ţi-a zis: "Ia-ţi patul şi umblă ?"»
13. In.5.13. Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus plecase din mulţimea care era în locul acela.
14.In.5.14. După aceea, Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis: "Iată, te-ai făcut sănătos: de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău".
15. In.5.15. Omul s-a dus şi le-a spus iudeilor că Iisus este Acela Care l-a făcut sănătos.
CAP. 21.
A DOUA CĂLĂTORIE MISIONARĂ A LUI IISUS LA IERUSALIM (2)
Iudeii Îl învinuiesc pe Iisus de încălcarea Legii lui Moise (dezlegarea sâmbetei) şi-L consideră ca fiind bolnav de teomanie*, motive pentru care caută să-L omoare.
1. In.5.16. Pentru aceasta au început iudeii să-L prigonească pe Iisus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcuse acestea sâmbăta.
2. In.5.17. Dar Iisus le-a răspuns: "Tatăl Meu până acum lucrează; Eu, deasemenea, lucrez".
3. In.5.18. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.
4. In.5.19. Însă Iisus iarăşi le-a zis: "Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând; tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai,
5. In.5.20. fiindcă Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi lucrări mai mari decât acestea Îi va arăta, ca voi să vă miraţi.
6. In.5.21. În adevăr, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.
7. In.5.22. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului,
8. In.5.23. pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl Care L-a trimis.
9. In.5.24. Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.
10. In.5.25. Adevăr, adevăr grăiesc vouă că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-L vor asculta vor învia;
11. In.5.26. că precum Tatăl are viaţa în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
12. In.5.27. Şi I-a dat putere să facă judecată, întrucât este Fiu al Omului.
13. In.5.28. Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
14. In.5.29. şi vor ieşi din ele: cei ce au făcut cele bune vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut cele rele vor învia pentru judecată.
15. In.5.30. Eu nu pot să fac nimic de la Mine: judec după cum aud şi judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.
16. In.5.31. Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
17. In.5.32. Altul este Care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturia Lui este adevărată.
18. In.5.33. Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit adevărul.
19. In.5.34. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun acestea pentru ca voi să fiţi mântuiţi.
20. In.5.35. Ioan era făclia care arde şi luminează şi voi aţi vrut să vă veseliţi o clipă în lumina lui.
21. In.5.36. Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan: fiindcă lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai ele mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
22. In.5.37. Şi Tatăl, Care M-a trimis, El Însuşi a mărturisit despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nici nu I-aţi văzut Faţa;
23. In.5.38. şi Cuvântul Lui nu sălăşluieş-te în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El.
24. In.5.39. Voi vă rezumaţi la cercetarea Scripturilor, socotind că în ele aveţi viaţa veş-nică: ele, deasemenea, mărturisesc despre Mine,
25. In.5.40. dar voi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa !
26. In.5.41. Eu nu umblu după slava care vine de la oameni,
27. In.5.42. dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
28. In.5.43. Eu am venit în Numele Tată-lui Meu şi nu Mă primiţi: dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
29. In.5.44. Cum puteţi să credeţi voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, dar slava care vine de la singurul Dumnezeu n-o căutaţi ?
30. In.5.45. Să nu socotiţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea;
31. In.5.46. fiindcă dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el despre Mine a scris.
32. In.5.47. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele ?"
CAP. 22.
A DOUA CĂLĂTORIE MISIONARĂ A LUI IISUS LA IERUSALIM (3)
La masă cu Iisus. Fariseul şi femeia prostituată. Marta şi Maria.
1. Lc.7.36. Unul dintre farisei L-a rugat să mănânce cu el. Iisus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat la masă.
2. Lc.7.37. Şi, iată, o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El şade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir
3. Lc.7.38. şi stând înapoi, la picioarele Lui şi plângând, a început să-I stropească picioarele cu lacrimi şi le şteargea cu părul capului ei; şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir.
4. Lc.7.39. Văzând, fariseul care-L poftise şi-a zis: "Dacă acesta ar fi prooroc, ar şti şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el: că este o păcătoasă".
5. Lc.7.40. Dar Iisus, luând cuvântul, i-a zis: "Simone, am să-ţi spun ceva". - "Spune, Învăţătorule", i-a răspuns el.
6. Lc.7.41. "Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cinci sute de dinari*, iar celălalt cincizeci.
7. Lc.7.42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult ?"
8. Lc.7.43. Simon I-a răspuns: "Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult". Iar Iisus i-a zis: "Drept ai judecat".
9. Lc.7.44. Şi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: "Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi picioarele nu Mi le-ai spălat; ea, însă, Mi-a udat picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei;
10. Lc.7.45. tu, sărutare nu Mi-ai dat; însă ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele;
11. Lc.7.46. capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
12. Lc.7.47. De aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, fiindcă a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin".
13. Lc.7.48. Apoi i-a zis femeii: "Iertate îţi sunt păcatele !"
14. Lc.7.49. Atunci cei ce şedeau împreună cu El la masă au început să zică în sinea lor: "Cine este acesta de iartă şi păcatele ?"
15. Lc.7.50. Dar Iisus i-a zis femeii: "Credinţa ta te-a mântuit: mergi în pace".
16. Lc.10.38. Pe când era pe cale cu ucenicii Săi, El a intrat într-un sat. Şi o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
17. Lc.10.39. Ea avea o soră, numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi-I asculta cuvântul.
18. Lc.10.40. Iar Marta, fiind împărţită cu multă slujire, a venit la El şi I-a zis: "Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i, deci, să mă ajute !"
19. Lc.10.41. Răspunzând, Domnul I-a zis: "Marto, Marto, pentru multe te îngrijeşti şi te sileşti tu,
20. Lc.10.42. dar un lucru trebuie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea".
II. IOAN BOTEZĂTORUL TREBUIE SĂ SE MICŞOREZE, IAR IISUS TREBUIE SĂ CREASCĂ.
CAP. 23.
INTEMNIŢAREA LUI IOAN BOTEZĂTORUL.
Irod închide pe Ioan Botezătorul. Iisus părăseşte Nazaretul şi Se stabileşte în Capernaum, apoi începe să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei şi să tămăduiască bolnavii.
1. Lc.3.19. Dar Irod tetrarhul, mustrat fiind de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său, Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse,
2. Lc.3.20. a adăugat la toate şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
3. Mc.6.17.Mt.14.3. Că Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat în temniţă din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.
4. Mc.6.18.Mt.14.4. Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: “Nu-ţi este îngăduit să ţii pe soţia fratelui tău! Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă !”
5. Mt.14.5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, pentru că poporul îl socotea pe Ioan ca prooroc.
6. Mt.4.12.Mc.1.14. Auzind Iisus că Ioan a fost prins şi închis, a plecat în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.
7. Mt.4.13. Părăsind Nazaretul, a venit şi a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi ale lui Neftali,
8. Mt.4.14. ca să se împlinească cele spuse prin Isaia, proorocul, care zice:
9. Mt.4.15. "Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, dincolo de Iordan, calea spre mare, Galileea neamurilor,
10. Mt.4.16. poporul care stătea în întuneric a văzut o mare Lumină; şi celor ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii le-a răsărit Lumina".
11. Mt.4.17.Mc.1.15. De atunci Iisus a început să propovăduiască, zicând: "S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu: Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”.
12. Mc.3.7. Iisus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. Şi o mare mulţime din Galileea, din Iudeea,
13. Mc.3.8. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din împrejurimile Tirului şi Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El.
14. Mc.3.9. Iar El le-a zis ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară ca să nu fie îmbulzit de mulţime,
15. Mc.3.10. fiindcă îi vindecase pe mulţi şi, de aceea, toţi cei ce aveau boli, năvăleau asupra Lui ca să se atingă de El.
16. Mc.3.11. Iar duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!"
17. Mc.3.12. Dar El mult le certa, poruncindu-le să nu-L facă cunoscut.
18. Mt.4.23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţându-i în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi neputinţa din popor.
19. Mt.4.24. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria. Şi au adus la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli şi chinuri: demonizaţi, epileptici şi slăbănogi, şi El îi vindeca.
20. Lc.6.17. Şi coborând împreună cu ucenicii Săi, S-a oprit într-un loc şes unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui;
21. Mt.4.25.Lc.6.17. şi L-a urmat mulţime mare de popor din Galileea, din Ierusalim şi din toată Iudeea, din Decapole, de dincolo de Iordan şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
22. Lc.6.18. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.
23. Lc.6.19. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, pentru că dintr’Însul ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.
CAP. 24.
PREDICA DE PE MUNTE (1)
Fericirile şi vaiurile. Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii.
1. Mt.5.1. Văzând Iisus mulţimile, S-a suit pe munte; şi, aşezându-Se, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2. Mt.5.2. Lc.6.20. Atunci Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, Şi-a deschis gura şi a început să-i înveţe, zicând:
3. Mt.5.3.Lc.6.20. «Fericiţi cei săraci în duh, că a lor este Împărăţia cerurilor !
4. Mt.5.4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia !
5. Mt.5.5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul !
6. Mt.5.6.Lc.6.21. Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura !
7. Mt.5.7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui !
8. Mt.5.8. Fericiţi cei cu inima curată, că aceia vor vedea pe Dumnezeu !
9. Mt.5.9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema !
10. Mt.5.10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia cerurilor !
11. Mt.5.11.Lc.6.22. Fericiţi veţi fi voi când oamenii vă vor urî, vă vor ocărî, vă vor izgoni dintre ei şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, lepădând numele vostru ca rău din pricina Fiului Omului şi minţind, astfel, pentru Mine.
12. Mt.5.12.Lc.6.23. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi în ziua aceea, că răsplata voastră multă este în ceruri: fiindcă tot aşa i-au prigonit părinţii lor pe proorocii care au fost înainte de voi.
13. Lc.6.24. Dar, vai vouă, bogaţilor, pentru că voi vă luaţi pe pământ mângâierea !
14. Lc.6.25. Vai vouă, care sunteţi sătui acum, pentru că voi veţi flămânzi! Vai vouă, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui !
15. Lc.6.26. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi !
16. Mt.5.13.Lc.14.34. Voi sunteţi sarea pământului şi bună este sarea. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va drege? Atunci nu mai este bună de nimic: nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci se aruncă afară să fie călcată în picioare de oameni. Cine are urechi de auzit, să audă!
18. Mt.5.14. Voi sunteţi lumina lumii: nu poate cetatea din vârful muntelui să rămână ascunsă.
19. Mc.4.22. Că nu este nimic ascuns care să nu fie dat pe faţă şi nimic tăinuit care să nu iasă la lumină”.
20. Mc.4.21. Şi le zicea: „Se aduce, oare, făclia ca să fie pusă sub obroc* sau sub pat? Nu spre a fi pusă în sfeşnic ?
21. Mt.5.15.Lc.11.33. Nimeni nu aprinde lumina ca s-o pună într-un loc ascuns: ci o pune în sfeşnic, să lumineze tuturor celor ce intră în casă.
22. Mt.5.16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei, văzând faptele voastre bune, să slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.
23. Lc.11.34. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este curat, tot trupul e luminat; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău e întunecat.
24. Lc.11.35. Ia seama, deci, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.
25. Lc.11.36. Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca atunci când te luminează o lampă cu lumina ei .
26. Mc.4.23. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă !”
27. Mc.4.24. Şi le zicea: «Luaţi seama la ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura; iar vouă, care ascultaţi, vi se va da mai mult:
28. Mc.4.25. fiindcă celui ce are i se va da; dar celui ce n-are se va lua şi ce are.
CAP. 25.
PREDICA DE PE MUNTE (2)
Despre ucidere, adulter, martori mincinoşi, suferirea răului. Cel de la Care emană Legea are putere să modifice sau să desfiinţeze Legea, pentru că El este mai mare decât Legea: Iisus desfiinţează Legea penală a lui Moise (Legea talionului), pe care o înlocuieşte cu Legea toleranţei şi a iubirii aproapelui.
1. Mt.5.21. Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: "Să nu ucizi! Oricine ucide este pasibil de judecată".
2. Mt.5.22. Dar Eu vă spun: Oricine se mânie pe fratele său va fi pasibil de judecată; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!", va fi pasibil de judecata sinedriului; iar oricine-i va zice: "Nebunule!" va fi pasibil să fie aruncat în focul gheenei*.
3. Mt.5.23. Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
4. Mt.5.24. lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău; apoi vino să-ţi aduci darul.
5. Mt.5.25. Împacă-te cu pârâşul* tău degrabă, cât timp eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, iar judecătorul executorului şi să fii aruncat în închisoare.
6. Mt.5.26. Adevăr grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo până nu vei fi plătit cel din urmă bănuţ.
7. Mt.5.27. Aţi auzit că s-a zis: "Să nu te desfrânezi".
8. Mt.5.28. Dar Eu vă spun: Oricine se uită la o femeie poftind-o, s-a desfrânat cu ea în inima lui.
9. Mt.5.29. Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine: este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale decât să-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă*.
10. Mt.5.30. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi arunc-o de la tine: este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale decât să-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
11. Mt.5.31. S-a zis iarăşi: "Cine îşi va lăsa soţia, să-i dea carte de despărţire".
12. Mt.5.32. Dar Eu vă spun: Oricine îşi va lăsa soţia, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter; şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
13. Mt.5.33. Aţi auzit, iarăşi, că s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
14. Mt.5.34. Dar Eu vă spun: Să nu te juri nicidecum: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu;
15. Mt.5.35. nici pe pământ, pentru că este scăunelul* de sub picioarele Sale; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea Marelui Împărat;
16. Mt.5.36. nici pe capul tău, pentru că nu poţi să faci un singur fir de păr alb sau negru;
17. Mt.5.37. ci cuvântul vostru să fie: "Da, da; nu, nu"; ceea ce se spune în plus, de la cel rău este.
18. Mt.5.38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
19. Mt.5.39. Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui rău.
20. Mt.5.39.Lc.6.29. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe cel stâng.
21. Mt.5.40.Lc.6.29. Oricui vrea să se judece cu tine ca să-ţi ia cu sila cămaşa, lasă-i şi haina.
22. Mt.5.41. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă, tu să mergi două.
23. Mt.5.42.Lc.6.30. Oricui îţi cere, dă-i; celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.
24. Lc.6.31. Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea.
25. Mt.5.43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
26. Mt.5.44.Lc.6.27. Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
27. Mt.5.44.Lc.6.28. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi, vă asupresc şi vă prigonesc,
28. Mt.5.45. ca să fiţi fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri; fiindcă El lasă să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
29. Mt.5.46.Lc.6.32. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveţi? Nu fac aşa şi vameşii?
30. Mt.5.47.Lc.6.33. Şi dacă le faceţi bine şi-i îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare, păgânii nu fac la fel?
31.Lc.6.34. Şi dacă împrumutaţi doar pe aceia de la care nădăjduiţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să primească înapoi întocmai.
32.Lc.6.35. Voi, însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb şi răsplata voastră va fi mare; şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi.
31.Lc.6.36.Mt.5.48. Voi fiţi, deci, milostivi, fiţi desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârşit.
CAP. 26
PREDICA DE PE MUNTE (3)
Despre milostenie, post, dărnicie, făţărnicie,judecăţile nedrepte; lucrurile sfinte, câinii, porcii şi proorocii mincinoşi; pomul şi roada, calea cea îngustă şi calea cea lată.
1. Mt.6.1. Feriţi-vă să nu săvârşiţi dreptatea voastră înaintea oamenilor spre a fi văzuţi de ei: altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, Care este în ceruri.
2. Mt.6.2. Tu, deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni. Adevăr grăiesc vouă: şi-au luat răsplata.
3. Mt.6.3. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
4. Mt.6.4. pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns: şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
5. Mt.6.16. Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care-şi întristează feţele ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
6. Mt.6.17. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,
7. Mt.6.18. ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, Care este în ascuns: şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
8. Lc.6.37.Mt.7.1. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi:
9. Mt.7.2. căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura.
10. Lc.6.37. Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta.
11. Mt.7.3.Lc.6.41. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău n-o vezi ?
12. Mt.7.4.Lc.6.42. Sau, cum poţi să-i zici fratelui tău: "Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi", cât timp tu ai o bârnă într-al tău ?
13. Mt.7.5.Lc.6.42. Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
14. Lc.6.38. Daţi şi vi se va da; o măsură bună, clătinată şi cu vârf îndesată vi se va turna în sân, căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura ».
15. Lc.6.39. Le-a spus şi o pildă: «Poate, oare, orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă ?
16. Lc.6.40. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
17. Mt.7.6. Nu daţi cele sfinte câinilor* şi nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.
18. Mt.7.15. Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi în haine de oi, dar pe dină-untru sunt lupi răpitori.
19. Mt.7.16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor: culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini ?
20. Mt.7.17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
21. Mt.7.18.Lc.6.43. Nu este pom bun care să facă roadă rea, nici pom rău care să facă roadă bună,
22. Lc.6.44. aşa că orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
23. Mt.7.19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
24. Mt.7.20. Aşa că, după rodul lor îi veţi cunoaşte.
25. Lc.6.45. Omul bun, din vistieria bună a inimii lui scoate cele bune, iar omul rău din vistieria rea a inimii lui scoate cele rele: fiindcă din prisosul inimii vorbeşte gura.
26. Mt.7.13. Intraţi pe poarta cea strâmtă: că largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce merg pe ea;
27. Mt.7.14. dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.
CAP. 27.
PREDICA DE PE MUNTE (4)
Iisus a venit pe Pământ să împlinească Legea profetică privitoare la jertfa Sa. Judecata de apoi. Casa zidită pe stâncă şi casa zidită pe nisip (înţelepciunea unora şi nechibzuinţa altora).
1. Mt.5.17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau Proorocii: n-am venit stric, ci să împlinesc.
2. Mt.5.18. Că, adevăr grăiesc vouă, înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă* sau o cirtă* din Lege nu va trece până ce toate se vor fi împlinit.
3. Mt.5.19. Deci, cine strică una din aceste porunci, chiar şi cea mai neînsemnată, şi va învăţa pe oameni aşa, cel mai neînsemnat va fi socotit în Împărăţia cerurilor; dar cine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, acela va fi numit mare în Împărăţia cerurilor.
4. Mt.5.20. Că vă spun: dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe aceea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
5. Lc.6.46. Pentru ce Mă invocaţi: "Doamne, Doamne !", şi nu faceţi ce vă spun ?
6. Mt.7.21. Nu cel ce-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.
7. Mt.7.22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni* în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău ?"
8. Mt.7.23. Atunci le voi spune: "Depărtaţi-vă de la Mine toţi cei ce săvârşiţi fărădelegea: niciodată nu v-am cunoscut pe voi !"
9. Lc.6.47. Vă voi arăta cu cine se aseamănă oricine vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.
10. Mt.7.24.Lc.6.48. Este asemenea bărbatului chibzuit care, zidindu-şi o casă, a săpat adânc şi a aşezat temelia pe stâncă.
11. Mt.7.25.Lc.6.48. A căzut ploaia, au venit puhoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, nici nu s-a clintit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
12. Mt.7.26.Lc.6.49. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, este asemenea bărbatului nechibzuit care şi-a zidit casa fără temelie, pe nisip:
13. Mt.7.27.Lc.6.49. a căzut ploaia, s-au năpustit puhoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea şi ea s-a prăbuşit îndată, iar căderea ei a fost mare ».
14. Mt.7.28. Când a sfârşit Iisus cuvintele acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui,
15. Mt.7.29. fiindcă El îi învăţa ca Unul Care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.
CAP. 28.
IISUS LA CAPERNAUM.
Vindecarea servului* unui sutaş. Vindecarea a doi orbi. Vindecarea unui demonizat orb şi mut.
1. Lc.7.1.Mt.8.5. După ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2. Lc.7.2. Un sutaş* avea un serv* pe care-l preţuia mult şi care era bolnav pe moarte.
3. Lc.7.3.Mt.8.6. Şi, auzind despre Iisus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor să-L roage să vină şi să-i vindece servul.
4. Lc.7.4. Aceştia, venind, L-au rugat stăruitor, zicându-I: "Vrednic este să-i faci lui aceasta,
5. Lc.7.5. că iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga".
6. Mt.8.7. Iisus le-a răspuns: "Venind, îl voi tămădui”.
7. Lc.7.6.Mt.8.8. Şi plecând El cu ei, nu era departe de casă când sutaşul a trimis la el prieteni să-I spună: “Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu.
8. Lc.7.7.Mt.8.8. De aceea, nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine, ci spune numai un cuvânt şi servul meu se va vindeca.
9. Lc.7.8.Mt.8.9. Că şi eu sunt om sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’, şi se duce; altuia: ‘Vino!’, şi vine; şi servului meu: ‘Fă aceasta!’, şi face”.
10. Lc.7.9.Mt.8.10. Auzind acestea, Iisus S-a minunat de sutaş şi, întorcându-Se, le-a zis celor ce-L urmau: “Adevăr grăiesc vouă că, în Israel, la nimeni n-am găsit o credinţă aşa de mare.
11. Mt.8.11. Şi vă spun că mulţi vor veni de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor,
12. Mt.8.12. dar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor".
13. Mt.8.13. Apoi i-a zis sutaşului: "Du-te! Fie ţie după credinţa ta !” Şi servul sutaşului s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
14. Lc.7.10. Când trimişii s-au întors acasă, au găsit sănătos pe servul care fusese bolnav.
15. Mt.9.27. Şi plecând Iisus de acolo, L-au urmat doi orbi care strigau, zicând: "Ai milă de noi, Fiul lui David !"
16. Mc.3.20. Şi, venind El în casă, s-a adunat iarăşi mulţimea, aşa că nu puteau nici pâine să mănânce.
17. Mt.9.28. Orbii s-au apropiat de El şi Iisus le-a zis: "Credeţi voi că pot să fac aceasta?" "Da, Doamne", I-au răspuns ei.
18. Mt.9.29. Atunci S-a atins de ochii lor şi le-a zis: "Facă-vi-se după credinţa voastră !"
19. Mt.9.30. Şi, deschizându-li-se ochii, Iisus le-a poruncit cu tărie, zicându-le: "Vedeţi, să nu ştie nimeni !"
20. Mt.9.31. Dar ei, cum au ieşit, L-au vestit în tot ţinutul acela.
21. Mt.9.32.Mt.12.22.Lc.11.14. Pe când ieşeau orbii aceia, iată, au adus la El un demonizat orb şi mut.
22. Mt.9.33.Mt.12.22.Lc.11.14. Iisus l-a tămăduit, scoţând demonul din el, aşa că mutul vorbea şi vedea.
23. Mt.12.23.Mt.9.33. Mulţimile toate, nedumerite fiind, ziceau: "Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel! Nu cumva Acesta este Fiul lui David ?"
CAP. 29.
PĂCATUL ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
Fariseii, cărturarii şi rudele lui Iisus găsesc pricină de poticnire în Iisus.
Iisus şi Beelzebul. Satana dezbinat împotriva lui însuşi. Antihristul şi Antiduhul. Judecata de apoi. Iisus Se leapădă în mod public de rudele Sale pământeşti, care nu cred într-Insul. Semnul lui Iona.
1. Mt.12.24.Lc.11.15.Mt.9.34. Dar fariseii, auzind, au zis: "Acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul*, căpetenia demonilor !"
2. Mc.3.22. Şi cărturarii, care se coborâseră din Ierusalim, ziceau: "Este stăpânit de Beelzebul*: cu domnul demonilor alungă el demonii.
3. Mc.3.21. Iar rudele Lui, auzind cele ce se petreceau, au venit să-L prindă, căci ziceau: "Şi-a ieşit din minţi! Nu este în toate minţile !”
4. Lc.11.16. Iar alţii, ispitindu-L, Îi cereau semn din cer.
5. Lc.11.17.Mc.3.23.Mt.12.25. Dar El, cunoscându-le gândurile, i-a chemat la Sine şi le-a zis în pilde: "Cum poate satana să-l alunge pe satana ?
6. Mc.3.24.Lc.11.17.Mt.12.25. Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei se pustieşte pe sine şi nu poate dăinui.
7. Mc.3.25.Lc.11.17.Mt.12.25. Şi orice casă sau cetate dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui, ci se prăbuşeşte peste alta.
8. Mc.3.26. Tot astfel, dacă satana se scoală împotriva lui însuşi, dezbinându-se, nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul.
9. Lc.11.18.Mt.12.26. Deci, dacă satana alungă pe satana, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot demonii cu Beelzebul ?
10. Mt.12.27.Lc.11.19. Şi dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vă vor fi judecători.
11. Lc.11.20. Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, iată, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.
12. Mt.12.28. Şi dacă Eu îi scot pe demoni cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
13. Lc.11.21. Când un om tare şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile lui sunt în pace.
14. Mt.12.29. Cum poate cineva să intre în casa celui tare să-i răpească bunurile ?
15. Mc.3.27.Mt.12.29. Nimeni nu poate să intre d e c â t dacă leagă mai întâi pe omul acela tare: numai aşa îi va jefui casa.
16. Lc.11.22. Deci, dacă vine asupra lui unul mai tare decât el şi-l înfrânge, acela îi ia toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el.
17. Mt.12.30.Lc.11.23. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.
18. Mt.12.31.Mc.3.28. De aceea, adevăr grăiesc vouă: toate păcatele şi hulele pe care le vor fi rostit oamenii împotriva Fiului Omului li se vor ierta, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta.
19. Mt.12.32.Mc.3.29. Cel ce vorbeşte împotriva Fiului Omului va fi iertat, însă cine rosteşte cuvânt împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie, ci este vinovat de păcat veşnic".
20. Mc.3.30. Aceasta, pentru că ziceau: "Are duh necurat".
21. Mt.12.33. Iisus le-a mai zis: “Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: fiindcă după roadă se cunoaşte pomul.
22. Mt.12.34. Pui de vipere, cum aţi putea voi să grăiţi cele bune, răi fiind? Că din prisosul inimii vorbeşte gura.
23. Mt.12.35. Omul bun scoate cele bune din comoara lui cea bună; dar omul rău din rea comoară scoate cele rele.
24. Mt.12.36. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit,
25. Mt.12.37. fiindcă din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi osândit”.
26. Mt.12.38. Atunci I-au zis unii dintre cărturari şi farisei: "Învăţătorule, voim să vedem un semn de la tine !”
27. Lc.11.29.Mt.12.39. Şi cum mulţimile creşteau, El a început a zice: «Neamul acesta este neam viclean şi desfrânat: el cere semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona, proorocul.
28. Mt.12.40. Că, după cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui celui mare*, aşa şi Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
29. Lc.11.30. Şi precum Iona a fost un semn pentru niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului un semn pentru neamul acesta.
30. Mt.12.41.Lc.11.32. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu naţiunea aceasta şi o vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona: şi, iată, aici este Unul mai mare decât Iona.
31. Mt.12.42.Lc.11.31. Împărăteasa de la miazăzi se va scula la judecată cu bărbaţii acestui neam şi-i va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon: şi, iată, aici este Unul mai mare decât Solomon.
32. Lc.11.24.Mt.12.43. Duhul necurat, când iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar nu găseşte.
33. Mt.12.44.Lc.11.24. Atunci zice: "Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit".
34. Mt.12.44.Lc.11.25. Şi, venind, o află goală, măturată şi împodobită.
35. Lc.11.26.Mt.12.45. Atunci se duce de ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; şi starea din urmă a omului aceluia se face mai rea decît cea dintâi: aşa va fi şi cu acest neam viclean ».
36. Mt.12.46.Mc.3.31. Pe când vorbea El încă mulţimilor, iată, mama şi fraţii Lui au venit la El şi, stând afară, căutau să-I vorbească.
37. Mc.3.31.Lc.8.19. Au trimis să-L cheme, fiindcă nu puteau să-I vorbească din pricina mulţimii.
38. Mt.12.47.Lc.8.20. Atunci cineva I-a zis: "Iată, mama şi fraţii Tăi stau afară, vor să Te vadă şi caută să-Ţi vorbească".
39. Mc.3.32. Mulţimea stătea în jurul Lui când I-au spus: "Iată, mama Ta, fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară şi Te caută".
40. Mt.12.48.Mc.3.33. Dar El le-a răspuns: "Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei ?
41. Lc.8.21. Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc".
42. Mc.3.34.Mt.12.49. Şi privindu-i pe cei ce şedeau în jurul Lui şi întinzând mâna spre ucenicii Săi, a zis: "Iată mama Mea şi fraţii Mei !
43. Mc.3.35.Mt.12.50. Că oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă".
44. Lc.11.27. Şi a fost că, pe când spunea El aceste cuvinte, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a zis: "Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de sânii pe care i-ai supt !"
45. Lc.11.28. Iar El, răspunzând, i-a zis: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc !"
CAP. 30.
PREDICA DE PE MARE (1)
Pilda semănătorului, a grâului amestecat cu neghină, a grăuntelui de muştar, a aluatului, a pământului care rodeşte singur, a comorii ascunse în ţarină şi a negustorului care caută mărgăritare frumoase.
1. Mt.13.1. În ziua aceea Iisus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.
2. Lc.8.4.Mc.4.1.Mt.13.2. Şi adunându-se la El mulţime multă din diferite cetăţi, a început iarăşi să-i înveţe. Fiindcă mulţimea Îl îmbulzea, S-a suit într-o luntre, pe mare, iar mulţimea stătea pe ţărm.
3. Mt.13.3.Mc.4.2.Lc.8.4. Şi multe le-a grăit El în pilde şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le-a zis:
4. Mc.4.3.Mt.13.3.Lc.8.5. "Ascultaţi! Iată, ieşit-a semănătorul să-şi semene sămânţa.
5. Mt.13.4.Mc.4.4.Lc.8.5. Pe când semăna el, unele au căzut pe cale: au fost călcate în picioare şi au venit păsările cerului şi le-au mâncat.
6. Mt.13.5.Mc.4.5.Lc.8.6. Altele au căzut pe stâncă, unde nu era pământ mult; şi au răsărit îndată, pentru că nu era pământ adânc;
7. Mc.4.6.Mt.13.6.Lc.8.6. dar , când s-a ridicat soarele, s-au ofilit; şi, neavând rădăcini şi umezeală, s-au uscat.
8. Mc.4.7.Mt.13.7.Lc.8.7. Altele au căzut între spini; şi spinii crescând, le-au înăbuşit şi n-au dat roadă.
9. Mc.4.8.Mt.13.8.Lc.8.8. Altele au căzut în pământul cel bun; şi înălţându-se şi crescând, au dat roadă: una o sută, alta şaizeci şi alta treizeci".
10. Mc.4.9.Mt.13.9.Lc.8.8. După ce a spus acestea, Iisus a strigat: "Cine are urechi de auzit, să audă !"
11. Mt.13.24. Iisus le-a pus înainte altă pildă şi le-a zis: "Împărăţia cerurilor este asemenea unui om semănând sămânţă bună în ogorul lui.
12. Mt.13.25. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină* în mijlocul grâului şi a plecat.
13. Mt.13.26. Şi, crescând grâul şi făcând rod, a ieşit la iveală şi neghina.
14. Mt.13.27. Venind slujitorii stăpânului casei, i-au zis: "Doamne, n-ai semănat tu sămânţă bună în ogorul tău? De unde are, deci, neghină ?"
15. Mt.13.28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaş a făcut aceasta". Şi slujitorii i-au zis: "Vrei, deci, să mergem s-o smulgem ?"
16. Mt.13.29. Dar el le-a zis: “Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul.
17. Mt.13.30. Lăsaţi-le să crească împreună şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem; iar grâul adunaţi-l în hambarul meu”.
18. Mt.13.31. Iisus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
19. Mc.4.30.Lc.13.18. “Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa ?
20. Mt.13.31.Mc.4.31.Lc.13.19. Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său.
21. Mc.4.31.Mt.13.32. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre seminţele pământului;
22. Mc.4.32.Mt.13.32.Lc.13.19. dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face un pom cu ramuri mari, mai mare decât toate verdeţurile, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui şi la umbra lui”.
23. Mt.13.33.Lc.13.20. Şi, punându-le înainte o altă pildă, le-a zis: "Cu ce voi asemăna Împărăţia cerurilor ?
24. Lc.13.21.Mt.13.33. Se aseamănă cu aluatul pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri* de făină, până s-a dospit toată”.
25. Mc.4.26. El le-a mai zis: "Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu un om care aruncă sămânţa pe pământ:
26. Mc.4.27. fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
27. Mc.4.28. Pământul rodeşte de la sine: întâi fir verde, apoi spic, apoi grâu deplin în spic;
28. Mc.4.29. şi, când roada este coaptă, trimite îndată secera, pentru că a sosit secerişul.
29. Mt.13.44. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găseşte o tăinuieşte; şi, de bucuria ei, se duce de vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
30. Mt.13.45. Din nou: Împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare bune:
31. Mt.13.46. şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără".
CAP. 31.
PREDICA DE PE MARE (2)
Motivul pentru care Iisus vorbeşte în pilde. Tâlcuirea pildei semănătorului
şi a pildei grâului amestecat cu neghină. Pilda năvodului şi a cărturarului învăţat.
1. Mc.4.33.Mt.13.34. Iisus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L înţeleagă;
2. Mc.4.34.Mt.13.34. şi fără pilde nimic nu le grăia
3. Mt.13.35. ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul, care zice: "In pilde Îmi voi deschide gura şi voi rosti taine ascunse de la facerea lumii".
4. Mc.4.34. Dar, când era singur, lămurea ucenicilor Săi toate, separat.
5. Mt.13.36. Şi lăsând Iisus mulţimile, a intrat în casă.
6. Mc.4.10.Mt.13.10. Atunci cei ce erau în jurul Său, împreună cu cei doisprezece ucenici, s-au apropiat de El şi I-au zis: "De ce le vorbeşti în pilde ?"
7. Mt.13.11.Mc.4.11.Lc.8.10. Iisus le-a răspuns: «Vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar lor nu li s-a dat: pentru cei de afară toate sunt înfăţişate în pilde,
8. Mt.13.12. întrucât celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are.
9. Mc.4.12.Mt.13.13.Lc.8.10. De aceea le vorbesc în pilde pentru că ei, văzând, nu văd şi auzind, nu aud, nici nu înţeleg, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.
10. Mt.13.14. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: "Veţi auzi cu urechile voastre, dar nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, dar nu veţi pricepe.
11. Mt.13.15.Mc.4.12. Fiindcă inima acestui popor s-a împietrit: aude greu cu urechile, şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec".
12. Mt.13.16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud !
13. Mt.13.17. Adevăr grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit ».
14. Lc.8.9.Mc.4.10. Atunci ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda semănătorului.
15. Mc.4.13. El le-a zis: “Nu pricepeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde ?
16. Mt.13.18.Lc.8.11. Ascultaţi, deci, ce înseamnă pilda semănătorului: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
17. Mc.4.14. Semănătorul seamănă cuvântul.
18. Lc.8.12.Mc.4.15.Mt.13.19. Sămânţa căzută pe cale sunt aceia în care este semănat cuvântul privitor la Împărăţie, dar nu-l înţeleg: atunci vine îndată cel rău şi răpeşte cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
19. Lc.8.13.Mc.4.16.Mt.13.20. Sămânţa căzută pe stâncă închipuie pe aceia care, auzind cuvântul, Il primesc îndată cu bucurie,
20. Mt.13.21.Mc.4.17.Lc.8.13. dar n-au rădăcini în ei înşişi, ci ţin credinţa până la vremea când vine ispita - un necaz, o suferinţă sau o prigoană din cauza Cuvântului: atunci cad îndată de la credinţă.
21. Mt.13.22.Mc.4.18.Lc.8.14. Sămânţa căzută între spini închipuie pe aceia care aud cuvântul,
22. Mc.4.19.Mt.13.22.Lc.8.14. dar, năvălind în ei grija cea lumească, înşelăciunea bogăţiilor, plăcerile vieţii şi alte pofte care înăbuşă cuvântul, îşi văd mai departe de drum, făcându-l neroditor, sau aduc rod care nu ajunge la coacere.
23. Mc.4.20.Lc.8.15.Mt.13.23. Iar sămânţa căzută în pământ bun înfăţişează pe aceia care, auzind cuvântul, Îl primesc cu bucurie, Îl înţeleg, Îl ţin într-o inimă bună şi curată şi aduc rod în răbdare: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.
24. Lc.8.16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic, încât cei ce intră să vadă lumina:
25. Lc.8.17. fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care să nu vină la lumină spre a fi cunoscut.
26. Lc.8.18. Luaţi seama, deci, la felul cum auziţi: Celui ce are i se va da, iar de la cel ce n-are se va lua şi ce i se pare că are”.
27. Mt.13.36. Ucenicii I-au zis: "Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ogor".
28. Mt.13.37. El le-a zis: "Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului;
29. Mt.13.38. ogorul este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei, iar neghina sunt fiii celui rău.
30. Mt.13.39. Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
31. Mt.13.40. Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului:
32. Mt.13.41. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate pricinile de păcătuire împreună cu cei ce săvârşesc fărădelegea
33. Mt.13.42. şi-i vor arunca în cuptorul cu foc: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
34. Mt.13.43. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
35. Mt.13.47. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
36. Mt.13.48. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, stau jos, aleg în vase pe cei buni şi aruncă pe cei răi.
37. Mt.13.49. Aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi
38. Mt.13.50. şi-i vor arunca în cuptorul aprins: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
39. Mt.13.51. Aţi înţeles voi toate acestea?” i-a întrebat Iisus. - "Da, Doamne", I-au răspuns ei.
40. Mt.13.52. Şi El le-a zis: "De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre Împărăţia cerurilor se aseamănă unui om, stăpân al casei sale, care scoate din comoara lui noi şi vechi".
41. Mt.13.53. După ce a sfârşit Iisus pildele acestea, a plecat de acolo.
CAP. 32.
IISUS ÎN GADARA.
Cum să urmăm pe Iisus. Două minuni asupra firii: potolirea furtunii de pe mare
şi a furtunii din sufletul unui om (vindecarea demonizatului din ţinutul Gadarenilor).
1. Mt.8.18. Şi văzând Iisus mulţime multă în jurul Său, a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării.
2. Lc.9.57.Mt.8.19. Pe când erau pe cale, s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: "Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge".
3. Lc.9.58.Mt.8.20. Iar Iisus i-a zis: "Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul".
4. Mt.8.21. Lc.9.59. Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: "Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-mi înmormântez tatăl".
5. Lc.9.60.Mt.8.22. Dar Iisus i-a zis: "Lasă-i pe cei morţi să-şi îngroape morţii, iar tu, urmând Mie, mergi să vesteşti Împărăţia lui Dumnezeu".
6. Lc.9.61. Altul I-a zis: "Doamne, Te voi urma, dar îngăduie-mi întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la cei de acasă”.
7. Lc.9.62. Iisus i-a răspuns: "Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu".
8. Mc.4.35. În aceeaşi zi, seara, Iisus le-a zis ucenicilor: "Să trecem pe ţărmul celălalt”.
9. Mt.8.23.Mc.4.36.Lc.8.22. Şi lăsând mulţimea, S-a suit într-o luntre, iar ucenicii L-au urmat. Împreună cu El erau şi alte luntri.
10. Lc.8.23.Mc.4.38.Mt.8.24. Pe când vâsleau ei, Iisus a adormit la cârmă, pe căpătâi.
11. Mt.8.24.Mc.4.37.Lc.8.23. Şi, iată, furtună straşnică de vânt s-a stârnit pe mare, încât luntrea, acoperită de valuri, se umplea cu apă: erau în primejdie.
12. Mc.4.38.Lc.8.24.Mt.8.25. Apropiindu-Se de El, ucenicii L-au trezit, strigând: "Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? Învăţătorule, Învăţătorule, pierim! Doamne, scapă-ne, că pierim !"
13. Mt.8.26. Iar El le-a zis: "De ce vă este frică, puţin-credincioşilor ?"
14. Mc.4.39.Mt.8.26.Lc.8.24. Şi sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: "Taci! Fără gură!" Şi vântul a stat, iar valurile înfuriate s-au potolit: s-a făcut o mare linişte.
15. Mc.4.40.Lc.8.25. Şi le-a zis ucenicilor Săi: "De ce sunteţi aşa fricoşi? Unde vă este credinţa? Încă n-aveţi credinţă ?"
16. Mc.4.41.Lc.8.25.Mt.8.27. Şi frică ma-re i-a cuprins şi, plini de uimire, au zis unii către alţii: "Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea? Că El le porunceşte şi ele I se supun ! "
17. Lc.8.26.Mc.5.1.Mt.8.28. Şi, ajungând ei pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor (sau gherghesenilor), care este în faţa Galileii,
18. Mc.5.2.Lc.8.27.Mt.8.28. de îndată ce a coborât Iisus din luntre, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, stăpânit de duhuri necurate.
19. Lc.8.27.Mt.8.28.Mc.5.2. De multă vreme nu mai umbla îmbrăcat şi nu mai locuia în casă,
20. Mc.5.3.Mt.8.28.Lc.8.27. ci îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu putea să-l ţină legat, nici măcar cu lanţuri. Era aşa de periculos că nimeni nu mai putea trece pe calea aceea;
21. Mc.5.4.Lc.8.29. şi de multe ori fusese legat în obezi şi lanţuri, dar el rupea lanţurile şi sfărâma obezile, aşa că nimeni nu-l putea domoli; şi era gonit de demoni în pustiu.
22. Mc.5.5. Şi neîncetat, noapte şi zi, era prin morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
23. Mc.5.6.Lc.8.28. Şi, văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi, căzând înaintea Lui, I s-a închinat
24. Mc.5.7.Lc.8.28. şi a strigat cu glas mare: "Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog şi Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti !"
25. Mt.8.29. Şi, iată, demonii au strigat: "Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme să ne chinuieşti ?”
26. Lc.8.29.Mc.5.8. Aceasta, pentru că El poruncea duhului necurat să iasă din om, fiindcă îl stăpânea de multă vreme. Şi-i zicea: “Duh necurat, ieşi din omul acesta !”
27. Mc.5.9.Lc.8.30. Şi l-a întrebat: “Care-ţi este numele?” El I-a răspuns: “Numele meu este Legiune*, pentru că suntem mulţi”.
28. Lc.8.31.Mc.5.10. Şi demonii Îl rugau stăruitor să nu le poruncească să meargă în Adânc şi nici să-i trimită afară din ţinutul acela.
29. Mc.5.11.Lc.8.32.Mt.8.30. Acolo, pe munte, departe de ei, era o turmă mare de porci, care păşteau.
30. Mt.8.31.Mc.5.12.Lc.8.32. Iar demonii Îl rugau, zicând: “Dacă ne scoţi din el, trimite-ne în turma aceea de porci, ca să intrăm în ei”.
31. Mt.8.32.Mc.5.13.Lc.8.32. Iisus le-a îngăduit. “Duceţi-vă!” le-a zis El.
32. Lc.8.33.Mt.8.32.Mc.5.13. Şi ieşind demonii din om, au intrat în porci. Şi, iată, toată turma s-a aruncat de pe stâncă în mare şi a pierit în apă.
33. Mc.5.14.Mt.8.33.Lc.8.34. Iar cei care îi păşteau, văzând cele întâmplate, au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin sate, relatând tot ce se petrecuse.
34. Mt.8.34.Mc.5.15.Lc.8.35. Şi, iată, toată cetatea a ieşit să vadă ce s-a întâmplat. Şi apropiindu-se, au găsit pe omul din care ieşise legiunea* de demoni şezând la picioarele lui Iisus îmbrăcat şi întreg la minte; şi i-a apucat frica şi s-au înspăimântat.
35. Lc.8.36.Mc.5.16. Iar cei ce au văzut le-au spus cum fusese izbăvit demonizatul şi ce se întâmplase cu porcii.
36. Lc.8.37.Mc.5.17.Mt.8.34. Atunci toată mulţimea din ţinutul gherghesenilor a început a-L ruga să plece din hotarele lor, pentru că îi apucase o mare frică.
37. Lc.8.37.Mc.5.17.Mt.8.34. Iar El, suindu-Se în luntre, a plecat de la ei.
38. Mc.5.18.Lc.8.38. Pe când intra El în luntre, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-i îngăduie să meargă cu Dânsul. Dar Iisus nu i-a dat voie, ci l-a trimis înapoi
39. Lc.8.39.Mc.5.19. şi i-a zis: "Întoarce-te la casa ta şi spune-le la ai tăi cât bine ţi-a făcut ţie Domnul Dumnezeu şi cum a avut milă de tine".
40. Mc.5.20.Lc.8.39. Iar el a plecat şi a început să vestească prin toată cetatea Decapole tot ce-i făcuse Iisus. Şi toţi se minunau.
CAP. 33.
IISUS ÎN GALILEEA.
Putere asupra morţii: învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge.
1. Mc.5.21.Mt.9.1. Şi, trecând Iisus iarăşi cu luntrea de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă; şi El era lângă mare.
2. Lc.8.40. La întoarcere, mulţimea L-a primit cu bucurie, fiindcă toţi Îl aşteptau.
3. Mt.9.18.Mc.5.22.Lc.8.41. Şi, iată, a venit un bărbat, numit Iair, care era mai-marele sinagogii, şi I s-a închinat, căzând la picioarele Lui
4. Mc.5.23.Lc.8.42.Mt.9.18. şi făcându-I următoarea rugăminte stăruioare: "Singura mea fiică trage să moară: rogu-Te, deci, vino în casa mea şi-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască".
5. Mc.5.24.Lc.8.42.Mt.9.19. Şi sculându-Se, a plecat cu el împreună cu ucenicii Săi; şi după El mergea mulţime multă şi-L îmbulzea.
6. Mt.9.20.Mc.5.25.Lc.8.43. Şi, iată, era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.
7. Mc.5.26.Lc.8.43. Ea îşi cheltuise toată averea cu medicii, fără să o fi putut vindeca vreunul. Şi multe îndurase ea de la mulţi medici fără a simţi vreo uşurare, din contră îi era mai rău.
8. Mc.5.27.Mt.9.20.Lc.8.44. Auzind despre Iisus, a venit în mulţime şi, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui,
9. Mc.5.28.Mt.9.21. fiindcă îşi zicea: "Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi vindeca".
10. Mc.5.29.Lc.8.44. Şi îndată a secat izvorul sângelui ei şi a simţit în trup că s-a vindecat de boală.
11. Mc.5.30.Lc.8.45. Iar Iisus, cunoscând în Sine că a ieşit o putere dintr-Însul, s-a întors spre mulţime şi a zis: "Cine s-a atins de Mine?"
12. Lc.8.45.Mc.5.31. Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru, şi cei ce erau cu El, I-au zis: «Învăţătorule, vezi că mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc şi mai întrebi: "Cine s-a atins de Mine ?" »
13. Lc.8.46. Dar Iisus a zis: "S-a atins cineva de Mine, fiindcă am simţit că a ieşit o putere din Mine".
14. Mc.5.32. El Se uita împrejur să vadă cine făcuse aceasta.
15. Mc.5.33.Lc.8.47. Iar femeia, ştiind ce se petrecuse într’însa şi văzând că n-a putut să rămână tăinuită, a venit înfricoşată şi tremurând şi s-a aruncat la picioarele Lui, mărturisind tot adevărul în faţa întregului popor: din ce motiv se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât.
16. Mc.5.34.Lc.8.48.Mt.9.22. Iar El i-a zis: "Îndrăzneşte, fiică: credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta". Şi s-a vindecat femeia chiar în ceasul acela.
17. Lc.8.49.Mc.5.35. Pe când vorbea El încă, iată, au venit unii din casa fruntaşului sinagogii şi i-au zis: "Fiica ta a murit: nu mai supăra pe Învăţătorul".
18. Mc.5.36.Lc.8.50. Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis fruntaşului sinagogii: "Nu te teme: crede numai şi se va mântui !"
19. Mc.5.38.Mt.9.23.Lc.8.51. Ajungând la casa fruntaşului sinagogii, a văzut tulburare mare: unii cântau din fluier iar alţii plângeau şi se tânguiau mult;
20. Mc.5.37.Lc.8.51. Şi venind în casă, n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, decât lui Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov, precum şi tatălui şi mamei fetei.
21. Lc.8.52.Mt.9.23.Mc.5.39. Toţi plângeau şi o jeleau. Văzând Iisus pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind,
22. Mt.9.24.Mc.5.39.Lc.8.52. le-a zis: "Nu vă tulburaţi şi nu plângeţi! Depărtaţi-vă, că fetiţa n-a murit, ci doarme !"
23. Mc.5.40.Lc.8.53.Mt.9.24. Dar ei Îl luau în râs, fiindcă ştiau că fetiţa murise.
24. Lc.8.54.Mc.5.40.Mt.9.25. Atunci Iisus a scos gloata afară, oprind cu Sine doar pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde era copila.
25. Mc.5.41.Lc.8.54.Mt.9.25. Şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: "Talita cumi!", care se tălmăceşte: "Copilă, scoală-te, îţi zic !"
26. Lc.8.55.Mc.5.42.Mt.9.25.Lc.8.42. Şi îndată duhul ei s-a întors într-însa şi copila s-a sculat şi a început să umble, că era de doisprezece ani.
27. Lc.8.56.Mc.5.43. Părinţii ei au rămas încremeniţi de uimire. Iisus le-a poruncit cu străşnicie ca nimeni să nu afle cele petrecute şi le-a zis să dea de mâncare fetiţei.
28. Mt.9.26. Şi s-a răspândit vestea despre minunea aceasta în tot ţinutul acela.
CAP. 34.
TRIMITEREA CELOR DOISPREZECE APOSTOLI.
Secerişul şi secerătorii. Pregătirea ucenicilor pentru misiune. Judecata de apoi: pedeapasă pentru cei ce-L resping şi răsplată pentru cei ce-L primesc pe Hristos prin apostoli.
1. Lc.8.1.Mt.9.35.Mc.6.6. Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate învăţându-i în sinagogile lor, propovăduind şi binevestind Impărăţia lui Dumnezeu şi vindecând toată boala şi neputinţa care era în popor. Cu El erau cei doisprezece,
2. Lc.8.2. precum şi unele femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria din Magdala, din care ieşiseră şapte demoni,
3. Lc.8.3. Ioana, femeia lui Huza, un dregător al lui Irod, Suzana şi multe altele, care-L slujeau din avutul lor.
4. Mt.9.36. Şi, văzând El mulţimile, I S-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.
5. Mt.9.37. Atunci le-a zis ucenicilor Săi: "Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.
6. Mt.9.38. Rugaţi-L, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său".
7. Mt.10.1.Mc.6.7.Lc.9.1. Şi chemându-i la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat stăpânire şi putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă care era în popor
8. Lc.9.2.Mc.6.7 şi i-a trimis doi câte doi să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.
9. Mt.10.2. Iată numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, numit şi Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zevedeu, şi Ioan, fratele lui;
10. Mt.10.3. Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul*; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
11. Mt.10.4. Simon, Cananitul, şi Iuda din Cariot, cel care L-a vândut pe Iisus.
12. Mt.10.5. Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Iisus, după ce le-a dat următoarele învăţături: «Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samarinenilor,
13. Mt.10.6. ci să mergeţi, mai degrabă, la oile pierdute ale casei lui Israel;
14. Mt.10.7. iar pe cale să propovăduiţi şi să ziceţi: "Împărăţia cerurilor s-a apropiat !”
15. Mt.10.8. Pe cei bolnavi vindecaţi-i, pe cei morţi înviaţi-i, pe leproşi curăţiţi-i, pe demoni alungaţi-i. În dar aţi primit, în dar să daţi.
16. Lc.9.3.Mt.10.9.Mc.6.8. Să nu luaţi nimic cu voi pe cale: nici pâine, nici traistă, nici bani de aur, de argint, sau de aramă în cingătorile voastre,
17. Mc.6.8,9.Mt.10.10. ci numai toiag; să vă încălţaţi cu sandale şi să nu vă îmbrăcaţi cu două haine, că vrednic este lucrătorul de hrana sa.
18. Mt.10.11.Lc.9.4.Mc.6.10. Şi le zicea: "În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca din locul acela.
19. Mt.10.12. Şi, intrând în casă, uraţi-i, zicând: “Pace casei acesteia !”
20. Mt.10.13. Şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
21. Mt.10.14.Mc.6.11.Lc.9.5. Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi, nici nu vor asculta cuvintele voastre, să plecaţi de acolo şi să vă scuturaţi îndată praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.
22. Mt.10.15.Mc.6.11. Adevăr grăiesc vouă: În ziua judecăţii va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.
23. Mt.10.40. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
24. Mt.10.41. Cine primeşte un prooroc în numele unui prooroc va primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte un om drept în numele unui om drept va primi răsplata unui om drept.
25. Mt.10.42. Şi cine dă de băut un pahar cu apă rece unuia din aceşti micuţi, în nume de ucenic, adevăr grăiesc vouă că nu-şi va pierde răsplata".
26. Mt.11.1. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo ca să-i înveţe şi să propovăduiască în cetăţile lor.
27. Mc.6.12.Lc.9.6. Iar ucenicii, plecând şi ei, mergeau din sat în sat şi propovăduiau oamenilor să se pocăiască şi vindecau pretutindeni.
28. Mc.6.13. Scoteau mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau.
CAP. 35.
SFÂRŞITUL LUI IOAN BOTEZĂTORUL
Poticnirea lui Ioan în Iisus. Dizarmonia lumii în probleme de gândire şi credinţă. Onomastica lui Irod şi moartea lui Ioan Botezătorul.
1. Mt.11.2.Lc.7.18. Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor, pe când se afla în închisoare, despre toate lucrările lui Hristos;
2. Lc.7.19.Mt.11.3. iar Ioan i-a chemat pe doi dintre ei şi i-a trimis la Domnul să-L întrebe: "Tu eşti Acela Ce va să vină, sau să aşteptăm pe altul ?"
3. Lc.7.20. Aceştia, înfăţişându-se înaintea lui Iisus, I-au zis: «Ioan Botezătorul ne-a trimis să Te întrebăm: “Tu eşti Acela ce va să vină, sau să aşteptăm pe altul ?” »
4. Lc.7.21. Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli, de răni, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
5. Mt.11.4.Lc.7.22. Şi, răspunzându-le, Iisus le-a zis: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
6. Mt.11.5.Lc.7.22. orbii văd, surzii aud, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.
7. Lc.7.23.Mt.11.6. Fericit este acela care nu se poticneşte întru Mine !"
8. Mt.11.7.Lc.7.24. Pe când se întorceau ei, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: «Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt ?
9. Mt.11.8.Lc.7.25. Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine luxoase şi trăiesc în desfătări se află în casele împăraţilor.
10. Mt.11.9.Lc.7.26. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, chiar mai mult decât un prooroc:
11. Mt.11.10.Lc.7.27. fiindcă el este acela despre care s-a scris: “Iată, trimit înaintea Feţei Tale pe îngerul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta”.
12. Mt.11.11.Lc.7.28. Adevăr grăiesc vouă: Între cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
13. Lc.16.16.Mt.11.13. Legea şi proorocii au fost până la Ioan.
14. Lc.16.16.Mt.11.12. De atunci încoace Împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi se ia prin străduinţă, iar cei ce se străduiesc reuşesc să intre într-însa.
15. Mt.11.14. Şi, dacă vreţi să primiţi, el este Ilie, cel ce va să vină.
16. Lc.7.29. Şi tot poporul care l-a auzit, şi vameşii, s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu şi au primit botezul lui Ioan;
17. Lc.7.30. dar fariseii şi învăţătorii de Lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, neprimind botezul lui.
18. Mt.11.15. Cine are urechi, să audă !
19. Lc.7.31.Mt.11.16. Aşadar, cu cine voi asemăna pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine se aseamănă ei ?
20. Lc.7.32.Mt.11.16. Se aseamănă unor copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii:
21. Mt.11.17.Lc.7.32. - "V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat"; - "V-am cântat de jale şi n-aţi plâns, nici nu v-aţi tânguit".
22. Mt.11.18.Lc.7.33. Fiindcă Ioan Botezătorul a venit nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ei zic: "Are demon !"
23. Mt.11.19.Lc.7.34. A venit Fiul Omului mâncând şi bând şi ei zic: "Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor".
24. Lc.7.35.Mt.11.19. Totuşi, Înţelepciunea a fost găsită dreaptă din faptele ei de către toţi fiii ei ».
25. Mc.6.19. Irodiada îl ura pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea,
26. Mc.6.20. pentru că Irod se temea de Ioan şi-l ocrotea, ştiindu-l om drept şi sfânt; şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.
27. Mc.6.21.Mt.14.6. Totuşi, a venit o zi cu bun prilej când Irod, sărbătorindu-şi ziua naşterii, a făcut ospăţ dregătorilor săi, căpeteniilor oastei şi fruntaşilor Galileii.
28. Mc.6.22.Mt.14.6. Şi, intrând fiica Irodiadei şi dănţuind, i-a plăcut lui Irod şi celor ce stăteau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: "Cere de la mine orice vei voì şi-ţi voi da".
29. Mc.6.23.Mt.14.7. Şi s-a jurat: "Orice îmi vei cere îţi voi da, până la jumătate din regatul meu".
30. Mc.6.24. Iar ea, ieşind, a întrebat-o pe mama sa: "Ce să cer?" Şi aceea i-a zis: "Capul lui Ioan Botezătorul".
31. Mc.6.25.Mt.14.8. Îndemnată de mama sa, fata s-a grăbit să vină la rege şi i-a cerut, zicând: "Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul".
32. Mc.6.26.Mt.14.9. Regele s-a mâhnit adânc; dar, din cauza jurămintelor şi pentru cei ce erau la masă cu el, n-a vrut să spună nu şi a poruncit să i-l dea.
33. Mc.6.27.Mt.14.10. Şi a trimis îndată un paznic cu porunca de a-i aduce capul. Iar acela, mergând, i-a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
34. Mc.6.28.Mt.14.11. l-a adus pe tipsie, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
35. Mc.6.29.Mt.14.12. Şi auzind ucenicii lui, au venit, i-au ridicat trupul, l-au pus într-un mormânt şi, ducându-se, au dat de ştire lui Iisus.
36. Mt.14.13.In.6.1. Iar Iisus, auzind, a plecat de acolo cu luntrea şi S-a dus singur la o parte, într-un loc pustiu, dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
CAP. 36.
LA MASĂ CU IISUS.
Prima înmulţire a pâinilor şi a peştilor.
1. Mc.6.30.Lc.9.10. Şi întorcându-se apostolii, s-au adunat la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut şi câte i-au învăţat pe oameni.
2. Mc.6.31. Iar El le-a zis: "Veniţi numai voi la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin". Că mulţi erau care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici să mănânce.
3. Lc.9.10.Mc.6.32. Şi luându-i cu Sine, a plecat cu corabia către un loc pustiu, în singurătate, lângă o cetate numită Betsaida.
4. Mc.6.33.Mt.14.13.Lc.9.11.In.6.2. Iar mulţimile văzându-i şi cunoscându-i, au alergat pe jos şi au sosit înaintea Lui, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.
5. Mt.14.14.Mc.6.34.In.6.3. Şi coborând din luntre, S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
6. In.6.4. Paştile, sărbătoarea iudeilor, erau aproape.
7. In.6.5.Mc.6.34.Mt.14.14.Lc.9.11. Şi ridicându-Şi ochii, a văzut mare mulţime venind după El şi I S-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor; şi i-a primit cu bunăvoinţă, învăţându-i multe şi vindecând pe bolnavii lor.
8. Mc.6.35.Lc.9.12.Mt.14.15. Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat de El şi I-au zis: "Locul este pustiu şi ziua este pe sfârşite:
9. Mc.6.36.Lc.9.12.Mt.14.15. Slobozeşte-i să meargă prin cetăţile şi satele din împrejurimi ca să-şi cumpere de mâncare şi să găzduiască, fiindcă aici suntem în loc pustiu".
10. Mt.14.16.Lc.9.13.Mc.6.37.In.6.5. Iisus le-a zis: "N-au nevoie să plece! Daţi-le voi să mănânce". Şi a zis lui Filip: "De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia ?"
11. In.6.6. Aceasta o spunea ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
12. In.6.7.Mc.6.37. Filip i-a răspuns: "Oare, să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari* şi să le dăm să mănânce? Pâinile acestea n-ar ajunge ca fiecare să capete câte puţin din ele".
13. Mc.6.38. Şi El i-a întrebat: "Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi".
14. Mc.6.38.In.6.8. S-au dus de au văzut; şi unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
15. In.6.9.Mt.14.17.Mc.6.38.Lc.9.13. "Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti: dar ce sunt acestea la atâţia ?"
16. Mt.14.18. Şi El le-a zis: "Aduceţi-Mi-le aici !"
17. Mc.6.39.Mt.14.19. Atunci a poruncit ucenicilor să-i aşeze pe toţi, cete, cete, pe iarba verde
18. In.6.10.Lc.9.14. şi le-a zis: "Spuneţi bărbaţilor să stea jos*, pe iarbă, în cete de câte cincizeci".
19. Lc.9.15. Şi au făcut aşa: i-au aşezat pe toţi.
20. In.6.10.Mc.6.40.Lc.9.14. In locul acela era multă iarbă. Şi au stat jos în cete de câte cincizeci şi de câte o sută; şi erau aproape cinci mii.
21. In.6.11.Mt.14.19.Mc.6.41.Lc.9.16. Iisus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-Şi ochii spre cer, le-a binecuvântat, apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, şi cei doi peşti i-au împărţit tuturor.
22. Mc.6.42.Mt.14.20.Lc.9.17. Au mâncat toţi şi s-au săturat.
23. In.6.12. Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: "Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva".
24. In.6.13.Mt.14.20.Mc.6.43.Lc.9.17. Şi strângându-le, au umplut şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele ce au prisosit din cele cinci pâini de orz şi din cei doi peşti.
25. Mt.14.21.In.6.10.Mc.6.44.Lc.9.14. Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.
26. In.6.14. Oamenii aceia, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, au zis: "Cu adevărat, Acesta este Proorocul Cel aşteptat în lume".
27. In.6.15. Cunoscând, deci, Iisus că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, El singur.
28. Mt.14.22.Mc.6.45. Dar mai întâi a silit pe ucenicii Săi să intre în luntre şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, spre Betsaida, în timp ce El avea să dea drumul mulţimiilor.
29. In.6.16. Şi fiind seară, ucenicii Lui s-au coborât la mare.
CAP. 37.
IISUS UMBLĂ PE MARE.
Ucenicii recunosc, în sfârşit, în Iisus, pe Fiul lui Dumnezeu.
1. In.6.17. Şi suindu-se în luntre, treceau marea spre Capernaum.
2. Mt.14.23.Mc.6.46. Iar Iisus, după ce a slobozit mulţimea, S-a suit pe munte să Se roage singur, la o parte.
3. Mc.6.47.Mt.14.23.In.6.17. Când s-a întunecat, corabia era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm: încă nu venise la ei.
4. Mt.14.24. Luntrea era deja la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri,
5. In.6.18. fiindcă sufla un vânt puternic şi marea era agitată.
6. Mc.6.48.Mt.14.24. A văzut pe ucenicii Săi că se necăjesc cu vâslirea, fiindcă vântul le era împotrivă.
7. In.6.19.Mc.6.48.Mt.14.25. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii*, într-a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.
8. Mt.14.26.Mc.6.49.In.6.19. Văzându-L umblând pe apă şi apropiindu-Se de luntre, ucenicii au crezut că este o nălucă şi, de frică, au strigat,
9. Mc.6.50. pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat.
10. Mt.14.27.Mc.6.50.In.6.20. Dar El a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: "Îndrăzniţi! Eu sunt, nu vă temeţi !"
11. Mt.14.28. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: "Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă".
12. Mt.14.29. "Vino!", i-a zis Iisus. Iar Petru, coborând din luntre, a mers pe apă şi s-a dus la Iisus.
13. Mt.14.30. Dar, văzând vântul puternic, s-a temut; şi începând să se afunde, a strigat, zicând: “Doamne, scapă-mă !”
14. Mt.14.31. Îndată Iisus, întinzând mâna, l-a apucat şi i-a zis: "Puţin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ?"
15. In.6.21. Voiau, deci, să-L ia în luntre.
16. Mc.6.51.Mt.14.32.In.6.21. Şi, suindu-se ei în luntre, vântul a încetat şi luntrea a sosit îndată la ţărmul spre care mergeau.
17. Mt.14.33. Cei ce erau în luntre s-au aruncat la picioarele lui Iisus şi I-au zis: ”Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”.
18. Mc.6.51. Ei erau peste măsură de uimiţi,
19. Mc.6.52. pentru că nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
20. Mc.6.53.Mt.14.34. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.
21. Mt.14.35.Mc.6.54. Pe când coborau din luntre, bărbaţii din locul acela L-au recunoscut îndată pe Iisus
22. Mc.6.55.Mt.14.35. şi, alergând, au trimis în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.
23. Mc.6.56.Mt.14.36. Şi oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, puneau pe cei bolnavi la răspântii şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.
CAP. 38.
IISUS LA CAPERNAUM.
Vindecarea slăbănogului. Iisus plăteşte darea pentru templu.
1. Mc.2.1.Mt.9.1. După câteva zile, Iisus S-a întors în cetatea Sa, Capernaum. S-a auzit că este în casă
2. Mc.2.2. şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu mai aveau loc nici înaintea uşii. El le vestea Cuvântul
3. Lc.5.17. şi îi învăţa. De faţă erau şi farisei şi învăţători de Lege care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu El ca să vindece.
4. Lc.5.18.Mc.2.3.Mt.9.2. Şi, iată, nişte bărbaţi aduceau pe pat un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru ca să-l pună înaintea Lui.
5. Mc.2.4.Lc.5.19. Fiindcă nu puteau să intre din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei în care era Iisus şi, spărgându-l, au coborât printre cărămizi patul în care zăcea slăbănogul şi l-au pus în mijlocul adunării, înaintea Lui.
6. Mc.2.5.Mt.9.2.Lc.5.20. Iar Iisus, văzându-le credinţa, i-a zis slăbănogului: "Îndrăzneş-te, fiule! Iertate îţi sunt păcatele !"
7. Mc.2.6.Mt.9.3.Lc.5.21. Şi, iată, unii dintre cărturarii şi fariseii care erau de faţă cugetau în inimile lor,
8. Mc.2.7.Mt.9.3.Lc.5.21. zicând: "Cum vorbeşte omul acesta astfel? El huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Unul Dumnezeu ?"
9. Mc.2.8.Mt.9.4.Lc.5.22. Iar Iisus, cunoscându-le prin Duhul Său gândurile, le-a zis: «Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?
10. Mc.2.9.Mt.9.5.Lc.5.23. Ce este mai uşor: a-i zice slăbănogului: "Iertate îţi sunt păcatele", ori a-i zice: "Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă !"?
11. Mc.2.10.Mt.9.6.Lc.5.24. Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele,
12. Mc.2.11.Mt.9.6.Lc.5.24. ţie îţi poruncesc", a zis El slăbănogului, "scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta"».
13. Mc.2.12.Lc.5.25.Mt.9.7. Şi îndată, sculându-se, slăbănogul şi-a ridicat patul pe care zăcuse, a ieşit în faţa tuturor şi s-a dus la casa lui, slăvind pe Dumnezeu.
14. Mt.9.8.Lc.5.26.Mc.2.12. Iar mulţimile, văzând, s-au înspăimântat şi au rămas uimite; plini de frică, slăveau pe Dumnezeu, Cel Ce dă oamenilor o astfel de putere, şi ziceau: "Niciodată n-am văzut aşa ceva! Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite !"
15. Mt.17.24. Ajungând în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strângeau darea pentru templu şi i-au zis: "Invăţătorul vostru nu plăteşte didrahma*?”
16. Mt.17.25. "Ba da", le-a zis Petru. Şi, intrând el în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: "Ce părere ai, Simone? Împăraţii pământului de la cine percep dări sau biruri? De la fiii lor, sau de la străini ?"
17. Mt.17.26. Petru I-a răspuns: "De la străini". Si Iisus i-a zis: "Aşadar, fiii sunt scutiţi.
18. Mt.17.27. Dar, ca să nu-i scandalizăm, du-te la mare şi, aruncând undiţa, ia peştele care va veni întâi: deschide-i gura şi vei găsi într-însa un statir* pe care ia-l şi dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine".
CAP. 39.
LA MASĂ CU IISUS.
Ce spurcă şi ce nu spurcă pe om. Tradiţia strămoşească.
1. Mt.15.1.Mc.7.1. Atunci au venit la Iisus carturarii şi fariseii din Ierusalim
2. Mc.7.2. şi, văzându-i pe unii dintre ucenicii Lui că mănâncă pâinea cu mâinile necurate, adică nespălate, au început să cârtească,
3. Mc.7.3. fiindcă fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile, potrivit datinei bătrânilor.
4. Mc.7.4. Şi, când se întorc de la piaţă, nu mănâncă decât după ce se îmbăiază. Şi sunt multe alte obiceiuri pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.
5. Mc.7.5.Mt.15.2. Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: "De ce încalcă ucenicii Tăi datina bătrânilor, mâncând pâinea cu mâinile nespălate ?"
6. Mt.15.3. Iar El, răspunzând, le-a zis: «Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre ?
7. Mc.7.9. Cu câtă iscusinţă aţi desfiinţat voi porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră:
8. Mc.7.10.Mt.15.4. fiindcă Dumnezeu, prin Moise, a zis: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", şi: "Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea";
9. Mc.7.11.Mt.15.5. dar voi, dimpotrivă, ziceţi: “Dacă un om îi va spune tatălui său sau mamei sale: „Corban”, adică „Darul cu care aş putea să te ajut l-am dăruit lui Dumnezeu”,
10. Mt.15.6.Mc.7.12. voi ziceţi că acela face bine şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.
11. Mc.7.13.Mt.15.6. Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră.
12. Mt.15.7. Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:
13. Mt.15.8. Mc.7.6. "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
14. Mt.15.9.Mc.7.7. În zadar Mă cinstesc ei învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti".
15. Mc.7.8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe asemenea acestora ».
16. Mc.7.14.Mt.15.10. Şi chemând iarăşi mulţimile la Sine, le-a zis: "Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
17. Mt.15.11. Nu ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om.
18. Mc.7.15. Fiindcă nu este nimic din afara omului care, intrând într-însul, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea îl spurcă.
19. Mc.7.16. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă !"
20. Mc.7.17. Şi, intrând în casă, pe când era departe de mulţime, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
21. Mt.15.15. Petru a luat cuvântul şi I-a zis: "Desluşeşte-ne pilda aceasta".
22. Mt.15.16,17.Mc.7.18. Iisus le-a zis: "Acum şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om din afară nu-l poate spurca ?
23. Mc.7.19.Mt.15.17. Pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece şi apoi iese afară pe calea sa, bucatele fiind toate curate".
24. Mt.15.18.Mc.7.20. Şi a zis: "Ce iese din gura omului porneşte din inimă şi aceea îl spurcă pe om.
25. Mc.7.21.Mt.15.19. Fiindcă dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, uciderile, desfrânările, adulterul, hoţiile, mărturiile mincinoase, hulele,
26. Mc.7.22.Mt.15.19. lăcomiile, vicleniile, înşelăciunile, neruşinarea, invidia, îngâmfarea, fuga de răspundere.
27. Mc.7.23.Mt.15.20. Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-şi fi spălat mâinile nu-l spurcă pe om".
28. Mt.15.12. Atunci ucenicii s-au apropiat şi I-au zis: "Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat ?”
29. Mt.15.13. El însă, răspunzând, le-a zis: "Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
30. Mt.15.14. Lăsaţi-i: sunt călăuze oarbe orbilor; şi când orb pe orb călăuzeşte, cad amândoi în groapă".
CAP. 40.
IISUS, PÂINEA VIEŢII.
Mâncarea pieritoare şi mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică. Lucrarea pe care o cere Dumnezeu: împărtăşirea cu trupul şi sângele lui Hristos. Ucenicii care nu vor să se împărtăşească cu trupul şi sângele lui Hristos încetează de a mai umbla cu Iisus, devenind antihrişti.
1. In.6.22. A doua zi, mulţimea care rămăsese de cealaltă parte a mării a observat că acolo nu fusese decât o luntre şi că Iisus nu Se suise în luntrea aceea, ci numai ucenicii plecaseră.
2. In.6.23. Din Tiberiada au venit şi alte corăbii aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise.
3. In.6.24. Văzând mulţimile că nici Iisus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acelea şi s-au dus la Capernaum să-L caute.
4. In.6.25. Şi, găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: "Invăţătorule, când ai venit aici ?"
5. In.6.26. Răspunzând, Iisus le-a zis: "Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Nu pentru că aţi văzut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
6. In.6.27. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului, că pe El L-a pecetluit Dumnezeu, Tatăl”.
7. In.6.28. Deci au zis către El: "Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?"
8. In.6.29. Iisus le-a răspuns: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis".
9. In.6.30. Ei I-au zis: «Ce minune faci tu, ca s-o vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi tu?
10. In.6.31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: "Le-a dat să mănânce pâine din cer"».
11. In.6.32. Iisus le-a zis: "Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer Pâinea cea adevărată:
12. In.6.33. fiindcă Pâinea lui Dumnezeu este Aceea Care Se pogoară din cer şi dă lumii viaţă".
13. In.6.34. Ei I-au zis: "Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta".
14. In.6.35. Iisus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii: cine vine la Mine nu va flămânzi şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
15. In.6.36. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi nu credeţi.
16. In.6.37. Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară,
17. In.6.38. pentru că M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.
18. In.6.39. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis: să nu pierd pe niciunul din cei pe care Mi i-a dat, ci să-i înviez în ziua din urmă.
19. In.6.40. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi".
20. In.6.41. Iudeii murmurau împotriva Lui pentru că zisese: "Eu sunt Pâinea Care S-a pogorât din cer"
21. In.6.42. şi ziceau: «Oare, nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif? Nu cunoaştem noi pe tatăl său şi pe mama sa? Cum, deci, zice el: "Eu m-am pogorât din cer"?»
22. In.6.43. Iisus le-a răspuns: «Nu cârtiţi între voi.
23. In.6.44. Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de la urmă.
24. In.6.45. Scris este în prooroci: "Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu". Aşa că, oricine a ascultat şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine.
25. In.6.46. Nimeni n-a văzut pe Tatăl, în afară de Acela Care este de la Dumnezeu: da, Acela L-a văzut pe Tatăl.
26. In.6.47. Adevărul adevărat* vă spun: cine crede în Mine are viaţa veşnică.
27. In.6.48. Eu sunt Pâinea vieţii.
28. In.6.49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
29. In.6.50. Pâinea Care Se pogoară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
30. In.6.51. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci; şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu ».
31. In.6.52. Iudeii se certau între ei, zicând: "Cum poate omul acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm ?"
32. In.6.53. Iisus le-a zis: "Adevărul adevărat zic vouă: dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
33. In.6.54. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, întrucât Eu îl voi învia în ziua de apoi.
34. In.6.55. Trupul Meu este adevărata mâncare şi sângele Meu este adevărata băutură.
35. In.6.56. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu rămân în el.
36. In.6.57. După cum Tatăl, Care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot astfel, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
37. In.6.58. Aşa este Pâinea care S-a pogorât din cer, nu precum mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit; cel ce mănâncă Pâinea aceasta, viu va fi în veac".
38. In.6.59. Acestea le-a spus pe când îi învăţa în sinagoga din Capernaum.
39. In.6.60. Deci mulţi dintre ucenicii Lui, auzind, au zis: "Greu este cuvântul acesta: cine poate să-l asculte ?"
40. In.6.61. Iar Iisus, Care ştia în Sine că ucenicii Săi murmură împotriva cuvântului acestuia, le-a zis: "Vă este aceasta piatră de poticnire ?
41. In.6.62. Dar dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte ?...
42. In.6.63. Duhul este Acela Care dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic: cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă.
43. In.6.64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred". Fiindcă Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce avea să-L vândă.
44. In.6.65. Şi a adăugat: "Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl".
45. In.6.66. De atunci, mulţi dintre ucenicii Lui au dat înapoi şi nu mai umblau cu El.
46. In.6.67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: "Voi nu vreţi să vă duceţi ?"
47. In.6.68. Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
48. In.6.69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”.
49. In.6.70. Le-a răspuns Iisus: "Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol !...”
50. In.6.71. Vorbea despre Iuda din Cariot, fiul lui Simon, fiindcă el avea să-L vândă, el, unul din cei doisprezece.
CAP. 41.
IISUS SE ÎMPARTE CU SLUJIREA ÎNTRE NEAMURI ŞI POPORUL EVREU.
Cumpăna lui Irod. Femeia cananeancă. Vindecarea unui surdo-mut.
1. Mt.14.1.Mc.6.14.Lc.9.7. În vremea aceea, tetrarhul* Irod a auzit vorbindu-se despre Iisus, al Cărui Nume ajunsese vestit, şi despre toate lucrările săvârşite de El
2. Lc.9.7. şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă.
3. Mt.14.2.Mc.6.14. El le-a zis slujitorilor săi: "Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea puterile sunt la lucru în el".
4. Mc.6.15.Lc.9.8. Unii ziceau: "Este Ilie, s-a arătat Ilie”; alţii ziceau: "Este un prooroc, ca unul dintre prooroci", iar alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.
5. Mc.6.16.Lc.9.9. Dar Irod, auzind, a zis: "Cine este acesta despre care aud astfel de lucruri? Lui Ioan i-am tăiat capul şi a înviat din morţi". Şi căuta să-L vadă.
6. Mc.7.24.Mt.15.21. Iar Iisus, plecând de acolo, S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. Şi intrând într-o casă, dorea să nu ştie nimeni că este acolo: dar n-a putut să rămână tăinuit,
7. Mc.7.25.Mt.15.22. că îndată o femeie cananeancă din ţinuturile acelea, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, auzind vorbindu-se despre El, a venit şi, aruncându-se la picioarele Lui, a început să strige către El: "Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un demon".
8. Mc.7.26. Femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Ea Îl ruga să scoată demonul din fiica ei.
9. Mt.15.23. El, însă, nu i-a răspuns nici un cuvânt. Ucenicii Lui, apropiindu-se, Îl rugau, zicând: "Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră”.
10. Mt.15.24. Răspunzând, Iisus le-a zis: “Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel".
11. Mt.15.25. Dar ea I s-a închinat, zicând: "Doamne, ajută-mi !"
12. Mt.15.26.Mc.7.27. El, însă, răspunzând, i-a zis: "Lasă să se sature mai întâi copiii, că nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor !"
13. Mc.7.28.Mt.15.27. Dar ea I-a zis: “Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor".
14. Mt.15.28.Mc.7.29. Atunci Iisus i-a zis: "O, femeie, mare este credinţa ta; pentru cuvântul acesta, du-te: a ieşit demonul din fiica ta; fie ţie după cum voieşti!" Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
15. Mc.7.30. Iar ea, mergând la casa ei, a găsit-o pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.
16. Mc.7.31. Şi, plecând din hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.
17. Mc.7.32. I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-şi pună mâinile peste el.
18. Mc.7.33. Şi luându-l la o aprte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipat.
19. Mc.7.34. Apoi, ridicându-Şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: "Efatà!", adică: "Deschide-te !"
20. Mc.7.35. Îndată urechile i s-au deschis, limba i s-a dezlegat şi a vorbit desluşit.
21. Mc.7.36. Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult Il vesteau ei.
22. Mc.7.37. Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: "Pe toate le face bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească".
CAP. 42.
IISUS ÎN GALILEEA. LA MASĂ CU IISUS.
A doua înmulţire a pâinilor şi a peştilor. Fariseii se ceartă cu Iisus.
Aluatul fariseilor, al saducheilor şi al lui Irod.
1. Mt.15.29. Şi plecând Iisus de acolo, a venit la marea Galileii. Şi suindu-Se pe munte, S-a aşezat acolo.
2. Mt.15.30. Şi mulţimi numeroase s-au apropiat de El, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi; şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat,
3. Mt.15.31. încât mulţimile se minunau văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând; şi-L slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
4. Mc.8.1. In zilele acelea, strângându-se iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat pe ucenicii Săi
5. Mc.8.2.Mt.15.32. şi le-a zis: "Milă Îmi este de mulţime, că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce.
6. Mc.8.3.Mt.15.32. Şi să le dau drumul flămânzi nu vreau, ca să nu leşine de foame pe cale, fiindcă unii dintre ei au venit de departe".
7. Mt.15.33.Mc.8.4. Ucenicii I-au răspuns: "De unde să avem noi în pustiul acesta pâine ca să săturăm atâta mulţime ?"
8. Mc.8.5.Mt.15.34. Iisus i-a întrebat: "Câte pâini aveţi?" Ei I-au răspuns: "Şapte şi câţiva peştişori".
9. Mt.15.35.Mc.8.6. Şi poruncind mulţimii să stea jos, pe pământ,
10. Mt.15.36.Mc.8.6. a luat cele şapte pâini şi, mulţumind lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimii.
11. Mc.8.7.Mt.15.36. Mai aveau şi câţiva peştişori; şi Iisus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.
12. Mc.8.8.Mt.15.37. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşuri* pline cu rămăşiţele de fărâmituri.
13. Mt.15.38.Mc.8.8. Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.
14. Mt.15.39.Mc.8.9. În urmă, Iisus a dat drumul mulţimilor
15. Mc.8.10.Mt.15.39. şi, suindu-Se în luntre, a venit cu ucenicii Săi în părţile Dalmanutei (Magdalei).
16. Mc.8.11.Mt.16.1. Fariseii şi saducheii s-au apropiat deodată şi au început o dispută cu El; şi ispitindu-L, Îi cereau semn din cer.
17. Mc.8.12. Iar Iisus, suspinând adânc în duhul Său, a zis: "Pentru ce neamul acesta cere semn ?"
18. Mt.16.2. Apoi, răspunzând, le-a zis: «Când se înserează, voi ziceţi: "Va fi timp frumos, fiindcă cerul este roşu-aprins".
19. Mt.16.3. Iar dimineaţa ziceţi: "Astăzi va fi furtună pentru că cerul este roşu-posomorât". Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi ?
20. Mt.16.4.Mc.8.12. Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona ».
21. Mc.8.13.Mt.16.4. Şi lăsându-i, a intrat iarăşi în luntre şi a trecut de partea cealaltă.
22. Mc.8.14. Mt.16.5. Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie nu aveau decât o pâine.
23. Mc.8.15.Mt.16.6. Iisus le-a zis: "Luaţi aminte şi păziţi-vă de aluatul fariseilor, al saducheilor şi al lui Irod".
24. Mt.16.7.Mc.8.16. Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: "Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini !"
25. Mt.16.8. Mc.8.17. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, le-a zis: "Pentru ce cugetaţi în voi înşivă că n-aţi luat pâini, puţin-credincioşilor ?
26. Mt.16.9.Mc.8.17. Tot nu pricepeţi? Atât de împietrită vă este inima ?
27. Mc.8.18. Aveţi ochi, dar nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte de loc ?
28. Mc.8.19. Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat?" Iar ei au răspuns: "Douăsprezece".
29. Mc.8.20.Mt.16.10. "Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii, câte coşuri* pline cu fărâmituri aţi ridicat?” “Şapte”, I-au răspuns ei.
30. Mt.16.11.Mc.8.21. Şi El le-a zis: “Cum de nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini, ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor? Tot nu înţelegeţi ?”
31. Mt.16.12. Atunci au înţeles ei că nu le spusese să se păzească de drojdia pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
CAP. 43.
IISUS ÎN ŢINUTUL CEZAREII LUI FILIP.
Cine zic oamenii că este Iisus. Vestirea patimilor. Petru dojeneşte pe Iisus, Iisus mustră pe Petru. Valoarea sufletului unui om. Cum să urmăm pe Hristos: lepădarea de sine şi purtarea crucii zilnice. Judecata de apoi. Împărăţia lui Dumnezeu venită cu putere.
1. Mc.8.27.Mt.16.13. Iisus a venit cu ucenicii Săi în părţile Cezareii lui Filip.
2. Mc.8.27.Mt.16.13.Lc.9.18. Pe când erau pe cale şi pe când Se ruga singur la o parte, Iisus i-a întrebat pe ucenicii Săi: “Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului ?”
3. Mt.16.14.Lc.9.19.Mc.8.28. Ei I-au răspuns, zicând: “Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia; alţii zic că a înviat un prooroc din cei vechi”.
4. Mt.16.15.Lc.9.20.Mc.8.29. “Dar voi”, i-a întrebat El, “Cine ziceţi că sunt ?”
5. Mt.16.16.Lc.9.20.Mc.8.29. Simon Petru, răspunzând, I-a zis: “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu !”
6. Mt.16.17. Iisus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona: fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri.
7. Mt.16.18. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această stâncă* voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului* nu o vor birui.
8. Mt.16.19. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”.
9. Mt.16.20.Mc.8.30.Lc.9.21. Atunci le-a poruncit cu tărie ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
10. Mt.16.21.Mc.8.31.Lc.9.22. De atunci a început să le spună ucenicilor Săi şi să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să meargă la Ierusalim unde va fi tăgăduit, va fi batjocorit de bătrâni, de arhierei şi de cărturari; va suferi mult din partea lor şi va fi omorât, dar a treia zi va învia”.
11. Mt.16.22.Mc.8.32. Le spunea acestea pe faţă. Petru, însă, luându-L de o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: “Fie-Ţi milă de Tine, Doamne, să nu-Ţi fie Ţie aceasta !”
12. Mc.8.33.Mt.16.23. Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru, zicându-i: “Treci înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, că tu nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.
13. Mc.8.34.Lc.9.23.Mt.16.24. Şi chemând la Sine mulţimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis tuturor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
14. Mc.8.35.Lc.9.24.Mt.16.25. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea o va câştiga.
15. Mc.8.36.Mt.16.26.Lc.9.25. Şi ce foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dar sufletul şi-l pierde ?
16. Mc.8.37.Mt.16.26. Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său ?
17. Mc.8.38.Lc.9.26.Mt.16.27. Fiindcă oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul Omului de el, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui, cu sfinţii îngeri:
18. Mt.16.27. atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui”.
19. Mt.16.28.Lc.9.27.Mc.9.1. Şi le zicea: “Adevăr grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.
CAP. 44.
SCHIMBAREA LA FAŢĂ
(Minune săvârşită asupra propriei Persoane)
1. Mc.9.2.Mt.17.1.Lc.9.28. La şase zile după ce a rostit aceste cuvinte, i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi S-a suit pe un munte înalt să Se roage.
2. Mc.9.2.Lc.9.29.Mt.17.2. Şi a fost că, pe când Se ruga, S-a transfigurat* înaintea lor:
3. Mc.9.3.Lc.9.29.Mt.17.2. veşmintele Lui s-au făcut foarte albe, strălucitoare ca zăpada, de o albeaţă pe care nici un înălbitor de pe pământ n-o poate da; Faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
4. Mt.17.3.Lc.9.30. Mc.9.4. Şi, iată, li s-au arătat în slavă doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie;
5. Lc.9.31.Mt.17.3. ei vorbeau cu El despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
6. Lc.9.32. Petru, şi cei ce erau cu el, erau îngreuiaţi de somn; dar, trezindu-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El.
7. Lc.9.33.Mt.17.4.Mc.9.5. Şi a fost că, pe când se despărţeau bărbaţii aceştia de El, Petru I-a zis lui Iisus: “Doamne, bine este să fim aici : dacă voieşti, voi face aici trei colibe : una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie”.
8. Mc.9.6.Lc.9.33. Nu ştia ce spune, atât de mare spaimă îl apucase.
9. Mt.17.5.Lc.9.34.Mc.9.7. Pe când grăia el acestea, iată, s-a făcut un nor luminos care-i umbrea;
10. Lc.9.34. şi ei s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.
11. Lc.9.35.Mt.17.5.Mc.9.7. Şi din nor s-a auzit un glas zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit: de El să ascultaţi!”
12. Lc.9.36.Mt.17.6 Când glasul a încetat, Iisus S-a aflat singur, iar ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte.
13. Mt.17.7. Dar Iisus, apropiindu-Se şi atingându-Se de ei, le-a zis: “Sculaţi-vă, nu vă temeţi !”
14. Mt.17.8.Mc.9.8.Lc.9.36. Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Iisus singur.
15. Mt.17.9.Mc.9.9. Pe când se coborau de pe munte, Iisus le-a poruncit, zicând: “Să nu spuneţi nimănui nimic despre vedenia aceasta până va învia Fiul Omului dintre cei morţi”.
16. Lc.9.36.Mc.9.10. Iar ei, păzind în zilele acelea cuvântul, n-au spus nimănui nimic despre cele ce văzuseră; şi se întrebau între ei: “Ce înseamnă a învia din morţi ?”
17. Mc.9.11.Mt.17.10. Şi L-au întrebat, zicând : “De ce spun cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie ?”
18. Mt.17.11.Mc.9.12. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Este adevărat că Ilie trebuie să vină întâi şi să aşeze din nou toate.
19. Mt.17.12.Mc.9.13. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei nu l-au cunoscut şi au făcut cu el ce au vrut, după cum s-a scris despre el.
20. Mt.17.12.Mc.9.12. Tot aşa va pătimi şi Fiul Omului din partea lor, după cum este scris despre El”.
21. Mt.17.13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.
CAP. 45.
IISUS, MEDICUL SUPREM.
Vindecarea copilului lunatic şi a orbului de care Iisus S-a atins de două ori.
1. Lc.9.37. Şi a fost că, în ziua următoare, când s-au coborât de pe munte, L-a întâmpinat mulţime multă.
2. Mc.9.14. Şi venind la ucenici, a văzut mulţime multă în jurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei.
3. Mc.9.15. De îndată ce L-a văzut pe Iisus, mulţimea a fremătat şi a alergat să I se închine.
4. Mc.9.16. El i-a întrebat pe cărturari: “Despre ce vă întrebaţi cu ei ?”
5. Mc.9.17.Lc.9.38.Mt.17.14. Şi un om din mulţime s-a apropiat de El, a căzut în genunchi înaintea Lui
6. Mc.9.17.Lc.9.38.Mt.17.15. şi I-a zis: “Rogu-Te, Doamne, ai milă de singurul meu fiu,
7. Mt.17.15.Lc.9.39.Mc.9.17. că este lunatic şi rău pătimeşte, fiind stăpânit de un duh necurat mut:
8. Mc.9.18.Lc.9.39. oriunde îl apucă, deodată răcneşte, îl aruncă la pământ şi-l scutură cu putere, aşa că băiatul scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte, făcând spumă la gură; şi cu greu pleacă duhul de la el, după ce l-a zdrobit.
9. Mt.17.16.Lc.9.40.Mc.9.18. L-am adus la ucenicii Tăi şi i-am rugat să alunge duhul, dar ei n-au putut”.
10. Mt.17.17.Lc.9.41.Mc.9.19. Iisus i-a răspuns: “O, neam necredincios şi pervers, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici, la Mine, pe fiul tău !”
11. Mc.9.20.Lc.9.42. L-au adus la El. Şi văzându-l pe Iisus, duhul l-a zguduit pe copil şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
12. Mc.9.21. Iar Iisus l-a întrebat pe tatăl copilului: “De cât timp i-a venit aceasta?” “Din pruncie”, I-a răspuns el.
13. Mc.9.22.Mt.17.15. “Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l piardă. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne”.
14. Mc.9.23. Iisus i-a răspuns: «Tu zici: “Dacă poţi!...” “Toate sunt cu putinţă celui ce crede !” »
15. Mc.9.24. Îndată, tatăl copilului a strigat lăcrimând: “Cred, Doamne ! Ajută necredinţei mele !”
16. Mc.9.25.Mt.17.18.Lc.9.42. Văzând Iisus că mulţimea dă năvală, a mustrat duhul necurat, zicându-i: “Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din el şi să nu mai intri în el !”
17. Mc.9.26. Şi duhul a ieşit răcnind şi zguduindu-l cu putere, iar copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit.
18. Mc.9.27.Lc.9.42.Mt.17.18. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat şi el s-a sculat în picioare. Şi s-a tămăduit copilul chiar în ceasul acela; şi Iisus l-a dat înapoi tatălui său vindecat.
19. Lc.9.43. Şi toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.
20. Mc.9.28. Mt.17.19. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui, apropiindu-se de El, L-au întrebat deoparte: “Noi de ce n-am putut să alungăm duhul acesta ?”
21. Mt.17.20. “Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a răspuns Iisus. “Adevăr grăiesc vouă că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici acolo’ şi el s-ar muta şi nimic nu v-ar fi cu neputinţă.
22. Mt.17.21.Mc.9.29. Dar acest soi de demoni nu iese decât prin rugăciune şi post”.
23. Mc.8.22. Şi venind în Betsaida, au adus la El un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.
24. Mc.8.23. Iar El, luându-l pe orb de mână, l-a scos din sat; apoi i-a uns ochii cu scuipat şi, punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat: “Vezi ceva ?”
25. Mc.8.24. El s-a uitat şi a zis: “Zăresc oamenii, dar îi văd ca pe nişte copaci umblând”.
26. Mc.8.25. I-a pus iarăşi mâinile pe ochi şi i-a spus să se uite ţintă: şi, când s-a uitat, a văzut toate desluşit.
27. Mc.8.26. Atunci l-a trimis la casa lui şi i-a zis: “Să nu te duci în sat ca să spui cuiva din sat”.
CAP. 46.
TRIMITEREA CELOR ŞAPTEZECI
Iisus pregăteşte ucenicii pentru misiune, dându-le puteri dumnezeieşti.
Mustrarea cetăţilor care nu vor să se pocăiască. Judecata de apoi. Jugul lui Hristos.
1. Lc.10.1. După aceea, Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde urma să treacă El
2. Lc.10.2. şi le-a zis: «Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
3. Lc.10.3. Mergeţi: iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4. Lc.10.4. Să nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi pe nimeni să nu salutaţi pe pe cale.
5. Lc.10.5. În orice casă veţi intra, întâi să ziceţi: “Pace casei acesteia !”
6. Lc.10.6. Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi.
7. Lc.10.7. Să rămâneţi în casa aceea, mâncând şi bând ce vi se va da, fiindcă vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutaţi din casă în casă.
8. Lc.10.8. În orice cetate veţi intra şi vă vor primi, să mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte;
9. Lc.10.9. să-i vindecaţi pe bolnavii din ea şi să le spuneţi: “Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi”.
10. Lc.10.10. Iar în cetatea în care veţi intra şi nu vă vor primi să vă duceţi în pieţele ei şi să ziceţi:
11. Lc.10.11. “Vă scuturăm vouă praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi”.
12. Lc.10.12. Adevăr grăiesc vouă : În ziua judecăţii, îi va fi mai uşor Sodomei decât cetăţii aceleia».
13. Mt.11.20. Atunci Iisus a început să mustre cetăţile în care a făcut cele mai multe minuni, pentru că nu s-au pocăit:
14. Mt.11.21.Lc.10.13. “Vai ţie, Horazine!” a zis El, “Vai, ţie Betsaido! Că dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă.
15. Mt.11.22.Lc.10.14. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
16. Mt.11.23.Lc.10.15. Şi tu, Capernaume, până la cer te vei înălţa? Până în iad* vei coborî! Că dacă s-ar fi făcut în Sodoma minunile care s-au făcut în tine, ea ar fi rămas până azi.
17. Mt.11.24. De aceea vă spun că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie.
18. Lc.10.16. Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă; şi cine vă leapădă pe voi pe Mine Mă leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine”.
19. Lc.10.17. Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi I-au zis: “Doamne, şi demonii ni se supun în Numele Tău”.
20. Lc.10.18. Iisus le-a zis: “Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.
21. Lc.10.19. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu va avea putere să vă vatăme.
22. Lc.10.20. Dar nu de aceasta să vă bucuraţi, că duhurile vi se supun, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”.
23. Lc.10.21.Mt.11.25. În ceasul acela, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: “Te laud, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi, învăţaţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor !
24. Mt.11.26.Lc.10.21. Da, Părinte, fiindcă aşa a fost plăcut înaintea Ta.
25. Lc.10.22.Mt.11.27. Totul Mi-a fost dat de Către Tatăl Meu; şi nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul decât Tatăl; şi nimeni nu-L cunoaşte pe Tatăl decât Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
26. Mt.11.28. Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.
27. Mt.11.29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima: şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre;
28. Mt.11.30. că jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară”.
29. Lc.10.23. Şi întorcându-Se către ucenicii Săi, le-a zis : “Ferice de ochii care văd ceea ce vedeţi voi !
30. Lc.10.24. Fiindcă vă spun că mulţi prooroci şi împăraţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit”.
CAP. 47.
SAMARINEANUL MILOSTIV ŞI VIAŢA VEŞNICĂ
1. Lc.10.25. Un învăţător de Lege s-a sculat să-L ispitească şi I-a zis: “Învăţătorule, ce să fac să moştenesc viaţa veşnică ?”
2. Lc.10.26. El i-a zis: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea ?”
3. Lc.10.27. Iar levitul, răspunzând, I-a zis: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot cugetul* tău, din toată puterea ta şi din tot sufletul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
4. Lc.10.28. Iar El i-a zis: “Drept ai răspuns: fă aşa şi vei fi viu”.
5. Lc.10.29. Dar el, dorind să se îndrepte pe sine, a zis către Iisus: “Şi cine este aproapele meu ?”
6. Lc.10.30. Iisus, răspunzând, i-a zis: «Un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au jefuit şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
7. Lc.10.31. Din întâmplare, un preot se cobora pe aceeaşi cale şi, văzându-l, a trecut pe alături.
8. Lc.10.32. De asemenea şi un levit, ajungând în locul acela şi văzând, a trecut pe alături.
9. Lc.10.33. Dar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă.
10. Lc.10.34. Şi apropiindu-se, i-a legat rănile, a turnat peste ele untdelemn şi vin şi punându-l pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă.
11. Lc.10.35. A doua zi a scos doi dinari*, i-a dat hangiului şi i-a zis: “Ai grijă de el şi ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce”.
12. Lc.10.36. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari ? »
13. Lc.10.37. “Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns cărturarul. “Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Iisus.
CAP. 48.
DESPĂRŢIREA BĂRBATULUI DE NEVASTĂ
Iisus binecuvintează copilaşii.
1. Mt.19.1.Mc.10.1. După ce a sfârşit Iisus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2. Mt.19.2. Şi L-au urmat mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo.
3. Mc.10.1. Mulţimile s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.
4. Mt.19.3.Mc.10.2. Şi s-au apropiat de El fariseii ispitindu-L şi zicând: “Se cuvine, oare, ca bărbatul să-şi lase soţia din orice pricină ?”
5. Mc.10.3. Iar El răspunzând, le-a zis: “Ce v-a poruncit Moise ?”
6. Mc.10.4. Ei au zis: “Moise i-a dat voie să-i scrie o carte de despărţire şi s-o lase”.
7. Mt.19.7. "Pentru ce, deci ", I-au zis ei, "a rânduit Moise să-i dea carte de despărţire şi s-o lase ?"
8. Mc.10.5.Mt.19.8. Iisus le-a răspuns: «Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta, îngăduind să vă lăsaţi soţiile, dar de la început n-a fost aşa.
9. Mt.19.4.Mc.10.6. Oare, n-aţi citit că Acela Care i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie
10. Mt.19.5.Mc.10.7. şi a zis: “De aceea, va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un singur trup”?
11. Mc.10.8.Mt.19.6. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup*.
12. Mc.10.9.Mt.19.6. Deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.
13. Mc.10.11.Mt.19.9.Lc.16.18. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă soţia în afară de pricină de desfrânare şi o ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cine o ia pe cea lăsată de bărbatul ei, adulter săvârşeşte.
14. Mc.10.12. Şi dacă o femeie îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat, săvârşeşte adulter».
15. Mc.10.10. În casă, ucenicii L-au între-bat iarăşi despre aceasta
16. Mt.19.10. şi I-au zis: "Dacă astfel este pricina bărbatului cu femeia, nu este de folos să se însoare”.
17. Mt.19.11. El le-a răspuns: “Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat:
18. Mt.19.12. fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni care ei înşişi s-au făcut fameni de dragul Împărăţiei cerurilor. Cine poate primi aceasta, să primească”.
19. Mt.19.13.Mc.10.13.Lc.18.15. Atunci I-au adus copii să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii, văzând, îi certau pe cei care îi aduceau.
20. Mt.19.14.Mc.10.14.Lc.18.16. Văzând aceasta, Iisus S-a mâhnit şi a chemat la Sine pe copilaşi, zicând: “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor.
21. Lc.18.17.Mc.10.15. Adevăr grăiesc vouă: Oricine nu va primi Împăraţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”.
22. Mt.19.15.Mc.10.16. Şi punându-Şi mâinile peste ei, i-a luat în braţe, i-a binecuvântat şi a plecat de acolo.
CAP. 49.
TÂNĂRUL BOGAT ŞI VIAŢA VEŞNICĂ.
Răsplată dumnezeiască pentru cei ce se leapădă de bogăţiile materiale de dragul lui Hristos. Pilda lucrătorilor viei.
1. Mc.10.17.Mt.19.16.Lc.18.18. Pe când ieşea El să pornească pe cale, a alergat la El un tânăr dregător care a îngenunchiat înaintea Lui şi L-a întrebat: “Bunule Învăţător, ce bine* să fac ca să am viaţa veşnică ?”
2. Mc.10.18.Lc.18.19. Iisus i-a zis: «Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu.
3. Mt.19.17. Şi de ce Mă întrebi: “Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile ».
4. Mt.19.18.Mc.10.19.Lc.18.20. “Care?” I-a zis el. Şi Iisus i-a răspuns: «Să nu ucizi; să nu furi; să nu te desfrânezi; să nu depui mărturisire mincinoasă;
5. Mt.19.19.Mc.10.19.Lc.18.20. să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” ».
6. Mc.10.20.Mt.19.20.Lc.18.21. Tânărul I-a zis: “Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din copilăria mea: ce-mi mai lipseşte ?”
7. Mc.10.21.Lc.18.22.Mt.19.21. Iar Iisus, privind la el cu luare aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: “Dacă vrei să fii desăvârşit, îţi mai lipseşte una: du-te de vinde-ţi averea, împarte săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi, luându-ţi crucea, vino şi urmează Mie”.
8. Mc.10.22.Lc.18.23.Mt.19.22. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe avuţii.
9. Mc.10.23.Mt.19.23.Lc.18.24. Iar Iisus, văzându-l că s-a întristrat, S-a uitat în jur şi a zis către ucenicii Săi: “Adevăr grăiesc vouă că bogaţii vor intra cu greu în Împărăţia lui Dumnezeu”.
10. Mc.10.24. Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Văzând, Iisus le-a zis din nou: “Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu !
11. Mc.10.25.Mt.19.24.Lc.18.25. Vă spun că mai uşor îi este cămilei* să treacă prin urechea acului, decât bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”.
12. Mc.10.26.Mt.19.25.Lc.18.26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: “Atunci cine poate să fie mântuit ?”
13. Mc.10.27.Lc.18.27.Mt.19.26. Însă Iisus, privind la ei cu luare aminte, le-a zis: “La oameni aceasta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu, pentru că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.
14. Mt.19.27.Mc.10.28.Lc.18.28. Atunci Petru, luând cuvântul, I-a zis: “Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat: ce va fi nouă ?”
15. Mt.19.28. Iar Iisus le-a zis: “Adevăr zic vouă că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea din nou a lumii, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
16. Mc.10.29.Lc.18.29.Mt.19.29. Adevăr grăiesc vouă: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau ogoare, pentru Mine (pentru Numele Meu, pentru Evanghelie, pentru Împărăţia lui Dumnezeu)
17. Mc.10.30.Lc.18.30.Mt.19.29. şi să nu primească însutit acum, în veacul acesta: case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor va moşteni viaţa veşnică.
18. Mt.19.30.Mc.10.31. Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi la urmă, iar cei din urmă vor fi întâi.
19. Mt.20.1. Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om, stăpân al casei sale, care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la via sa.
20. Mt.20.2. Învoindu-se cu lucrătorii cu câte un dinar* pe zi, i-a trimis în vie.
21. Mt.20.3. Şi ieşind el pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru
22. Mt.20.4. şi le-a zis: “Mergeţi şi voi în vie şi vă voi da dreptul vostru”.
23. Mt.20.5. Iar ei s-au dus. Ieşind el, iarăşi, pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut la fel.
24. Mt.20.6. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, i-a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: “De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru ?”
25. Mt.20.7. Ei i-au răspuns: “Pentru că nu ne-a tocmit nimeni”. ”Duceţi-vă şi voi în vie şi veţi primi dreptul vostru”, le-a zis el.
26. Mt.20.8. Seara, stăpânul viei a zis economului* său: “Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi”.
27. Mt.20.9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar.
28. Mt.20.10. Venind şi cei dintâi, au crezut că vor primi mai mult, dar au primit tot câte un dinar.
29. Mt.20.11. După ce au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,
30. Mt.20.12. zicând: “Aceştia de la urmă au lucrat un ceas, iar la plată i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa”.
31. Mt.20.13. El însă, răspunzând, a zis unuia dintre ei: “Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate: oare, nu te-ai învoit cu mine pentru un dinar ?
32. Mt.20.14. Ia-ţi ce este al tău şi pleacă! Eu vreau să plătesc acestuia din urmă ca şi ţie.
33. Mt.20.15. Oare, nu am dreptul să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori ochiul tău este rău fiindcă eu sunt bun ?”
34. Mt.20.16. Aşa vor fi cei de la urmă întâi şi cei dintâi la urmă, fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi».
CAP. 50.
OSCILAREA ÎNTRE POCĂINŢĂ ŞI PIEIRE.
Galileenii măcelăriţi de Pilat. Pilda smochinului neroditor. Vindecarea unei femei gârbove în zi de sâmbătă. Cazuri legale de încălcare a sâmbetei. Necredinţa fraţilor lui Iisus.
1. Lc.13.1. În vremea aceea au venit unii şi I-au istorisit despre galileenii al căror sânge l-a amestecat Pilat cu jertfele lor.
2. Lc.13.2. Şi El, răspunzând, le-a zis: “Credeţi voi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni de au păţit astfel ?
3. Lc.13.3. Eu vă spun: Nu; dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4. Lc.13.4. Sau cei optsprezece inşi peste care a căzut turnul Siloamului, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim ?
5. Lc.13.5. Eu vă spun: Nu; dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel”.
6. Lc.13.6. Şi le-a spus şi pilda aceasta: «Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi n-a găsit.
7. Lc.13.7. Atunci a zis către vier: “Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! Pentru ce să ocupe locul în zadar ?”
8. Lc.13.8. Vierul i-a răspuns: “Doamne, mai lasă-l şi anul acesta: am să-l sap împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină:
9. Lc.13.9. poate că va face rod în cel viitor; dacă nu, îl vei tăia” ».
10. Lc.13.10. Şi-i învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.
11. Lc.13.11. Şi iată o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă: era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi ridice capul.
12. Lc.13.12. Văzând-o, Iisus a chemat-o şi i-a zis: “Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”.
13. Lc.13.13. Şi punându-Şi mâinile peste dânsa, îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14. Lc.13.14. Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, a luat cuvântul şi a zis mulţimii: “Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze: veniţi, deci, în aceste zile să vă vindecaţi şi nu în ziua sâmbetei !”
15. Lc.13.15. Dar Domnul i-a răspuns: “Făţarnicilor, oare, sâmbăta, nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul sau asinul de la iesle şi-l duce de-l adapă ?
16. Lc.13.16. Dar această fiică a lui Avraam pe care satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei ?”
17. Lc.13.17. Şi zicând acestea, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; iar poporul se bucura de toate lucrările minunate pe care le făcea El.
18. In.7.1. După aceea, Iisus străbătea Galileea: nu voia să umble prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.
19. In.7.2. Şi sărbătoarea iudeilor, a Ridicării corturilor*, era aproape.
20. In.7.3. Atunci fraţii Săi I-au zis: “Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii tăi lucrările pe care le faci.
21. In.7.4. Nimeni nu face ceva în ascuns când vrea să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-te lumii”.
22. In.7.5. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.
23. In.7.6. Iisus le-a zis: “Vremea Mea n-a sosit încă, dar vremea voastră întotdeauna este gata.
24. In.7.7. Pe voi lumea nu vă poate urî; dar pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.
25. In.7.8. Duceţi-vă voi la sărbătoare. Eu nu Mă sui încă la sărbătoarea aceasta, pentru că vremea Mea nu s-a împlinit încă”.
26. In.7.9. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea.
