EVANGHELIA LUI DUMNEZEU, Versiunea după Ioan

Motto:

EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).

Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ IOAN

CAP. 1

Întruparea Cuvântului. Mielul lui Dumnezeu. Mărturia lui Ioan Botezătorul.

Cei dintâi ucenici ai lui Iisus.

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.

2. El era dintru’nceput la Dumnezeu.

3. Toate printr’Însul s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut.

4. Într’Însul era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.

7. Acesta a venit spre mărturie, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina, ci să mărturisească despre Lumină.

9. Cuvântul era Lumina cea adevărată Care, venind în lume, luminează pe tot omul.

10. În lume era şi lumea printr’Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit.

12. Dar tuturor celor ce L-au primit crezând în Numele Lui le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu,

13. născuţi nu din poftă bărbătească, nici din vrere omenească, ci din Dumnezeu.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup, ridicându-Şi cort printre noi plin de har şi de adevăr; şi noi am văzut slava Lui, slavă ca a Întâiului Născut din Tatăl.

15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: «El este Acela despre Care am zis: “Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că înainte de mine era”».

16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am primit har peste har,

17. fiindcă Legea s-a dat prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată: Fiul Cel Întâi-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii din Ierusalim au trimis preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"

20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit: a mărturisit, zicând: “Nu sunt eu Hristosul”.

21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti Proorocul?" Şi el a răspuns: "Nu."

22. Deci, i-au zis: "Cine eşti? Ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi ?"

23. El a zis: « Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", cum a zis Isaia, proorocul ».

24. Trimişii erau dintre farisei.

25. Ei l-au întrebat iarăşi: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?"

26. Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi,

27. Cel Ce vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei”.

28. Acestea s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

29. A doua zi Ioan L-a văzut pe Iisus venind către el şi a zis: « Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii.

30. El este Acela despre Care am zis: "După mine vine un bărbat Care ocupă locul înaintea mea, pentru că înainte de mine era.

31. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie arătat lui Israel” ».

32. Şi Ioan a mărturisit, zicând: «Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi rămânând peste El.

33. Eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: "Acela peste Care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El este Cel Ce botează cu Duh Sfânt".

34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu ».

35. A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui;

36. şi, privindu-L pe Iisus, Care umbla, a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu!"

37. Cei doi ucenici, auzind aceasta, au mers după Iisus.

38. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei I-au răspuns: "Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: "Învăţătorule"), unde locuieşti?"

39. "Veniţi şi veţi vedea", le-a zis El. Ei au mers şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.

40. Unul dintre cei doi care, auzind cuvintele lui Ioan a mers după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.

41. Acesta l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia" (care, tălmăcit, înseamnă Hristos - Unsul Domnului).

42. Şi l-a dus la Iisus. Iar Iisus, privind la el, i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona: tu te vei numi Chifa" (care, tălmăcit, înseamnă Petru).

43. A doua zi voia Iisus să meargă în Galileea; şi, găsindu-l pe Filip, i-a zis: “Urmează-Mi!”

44. Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

45. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: "Am aflat pe Acela despre care au scris Moise în Lege, şi proorocii: pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret”.

46. Şi i-a zis Natanael: "Din Nazaret poate fi ceva bun?” Filip i-a zis: "Vino şi vezi".

47. Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: "Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug !"

48. Natanael I-a zis: "De unde mă cunoşti?" A răspuns Iisus şi i-a zis: “Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut când erai sub smochin".

49. Natanael I-a răspuns: "Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel".

50. Răspunzând, Iisus i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea".

51. Şi i-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: de acum, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului!”

CAP. 2

Nunta din Cana Galileii. Izgonirea vânzătorilor din templu.

1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana Galileii. Mama Lui Iisus era acolo.

2. La nuntă a fost invitat şi Iisus cu ucenicii Săi.

3. Şi, sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: "Nu mai au vin".

4. Iar Iisus i-a răspuns: " Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu n-a sosit încă".

5. Mama Lui le-a zis celor ce slujeau: "Să faceţi orice vă va spune".

6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor; şi în fiecare încăpeau câte doi sau trei baţi*.

7. Zis-a lor Iisus: "Umpleţi vasele cu apă!" Şi le-au umplut până sus.

8. Şi le-a zis: "Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului". Iar ei i-au adus.

9. Nunul, după ce a gustat apa care se făcuse vin - el nu ştia de unde vine vinul acesta (slujitorii, însă, care scoseseră apa, ştiau) -, l-a chemat pe mire

10. şi i-a zis: "Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi, după ce se ameţesc, pune pe cel slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum".

11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii. El Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Lui au crezut într’Însul.

12. După aceea, S-a pogorât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-a rămas multe zile.

13. Paştile iudeilor erau aproape; şi Iisus S-a suit la Ierusalim.

14. În templu a găsit şezând pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.

15. Şi, făcând un bici de ştreanguri, i-a scos pe toţi afară, împreună cu oile şi boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.

16. Iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: "Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu casă de negustorie!"

17. Ucenicii Lui şi-au amintit că este scris: "Râvna pentru Casa Ta Mă mistuie pe Mine".

18. Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: "Prin ce semn ne arăţi că eşti împuternicit să faci acestea ?”

19. Răspunzând, Iisus le-a zis: "Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica !"

20. Iudeii I-au zis: "În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta şi tu îl vei ridica în trei zile ?"

21. Dar El le vorbea despre templul trupului Său.

22. De aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că spusese acestea: şi au crezut Scriptura şi cuvântul pe care îl spusese Iisus.

23. Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui, văzând minunile pe care le făcea.

24. Dar Iisus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.

25. Şi n-avea nevoie să-I dea cineva mărturie despre om, fiindcă El Însuşi cunoştea ce era în om.

CAP. 3

Iisus şi Nicodim. Mărturisirea lui Ioan Botezătorul.

1. Şi era un om dintre farisei cu numele Nicodim, care era fruntaş al iudeilor.

2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: "Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător, fiindcă nimeni nu poate să facă minunile pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el".

3. Răspunzând, Iisus i-a zis: "Adevăr, adevăr îţi spun: Dacă un om nu se naşte din nou nu poate să vadă Împărăţia lui Dumnezeu".

4. Nicodim I-a zis: “Cum poate omul să se nască, bătrân fiind? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?"

5. Iisus i-a răspuns: « Adevăr, adevăr îţi spun: dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

6. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.

7. Nu te mira că ţi-am zis: "Trebuie să vă naşteţi de sus”;

8. vântul suflă încotro voieşte şi tu îi auzi glasul, dar nu ştii de unde vine, nici unde se duce: tot aşa este cu oricine este născut din Duhul ».

9. Nicodim I-a zis: "Cum pot să fie acestea ?”

10. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: "Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea ?

11. Adevărul adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi ceea ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi.

12. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune cele cereşti ?

13. Nimeni nu s-a suit în cer decât Cel Ce S-a pogorât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.

14. Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului,

15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Întâi-Născut L-a dat, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

17. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită printr-Însul.

18. Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, fiindcă n-a crezut în Numele Întâiului-Născut, Fiul lui Dumnezeu.

19. Şi judecata aceasta este că, Lumina odată venită în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul, pentru că faptele lor erau rele.

20. Fiindcă oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, ca să nu i se vadă faptele.

21. Dar cel ce lucrează după adevăr vine la Lumină să se vadă că faptele lui în Dumnezeu sunt săvîrşite”.

22. După acestea, Iisus a venit cu ucenicii Săi în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza.

23. Şi boteza şi Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi veneau şi se botezau,

24. fiindcă Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.

25. Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu cu privire la curăţire.

26. Au venit, deci, la Ioan şi i-au zis: "Învăţătorule, Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre Care ai mărturisit tu, iată, botează şi toţi se duc la El”.

27. Răspunzând, Ioan le-a zis: « Omul nu poate lua decât ce-i este dat din cer.

28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: "Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui".

29. Cel ce are mireasă este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură cu bucurie mare când aude glasul mirelui. Şi această bucurie a mea s-a împlinit.

30. Acela trebuie să crească iar eu să mă micşorez.

31. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi ca un pământean vorbeşte. Cel Ce vine de sus este mai presus de toţi.

32. El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit şi, totuşi, mărturia Lui nu o primeşte nimeni.

33. Dacă primeşte cineva mărturia Lui, prin aceasta pecetluieşte că Dumnezeu este adevărat.

34. Fiindcă Acela pe Care L-a trimis Dumnezeu grăieşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

35. Tatăl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâna Lui.

36. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea Viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el ».

CAP. 4

Iisus şi femeia samarineancă. Tămăduirea fiului unui slujbaş împărătesc.

1. Deci când a cunoscut Domnul că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan

2. (deşi Iisus nu boteza El Înşuşi, ci ucenicii Lui),

3. atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.

4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

5. a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat fiului său, Iosif.

6. Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de călătorie, Se odihnea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: "Dă-mi să beau".

8. Fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere merinde.

9. Femeia samarineancă I-a zis: "Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samarineancă?" (Iudeii, în adevăr, n-au amestec cu samarinenii).

10. Iisus i-a răspuns, zicând: « Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: "Dă-Mi să beau!", tu însuţi ai fi cerut de la El şi El ţi-ar fi dat apă vie ».

11. Femeia I-a zis: "Doamne, n-ai cu ce să scoţi şi fântâna este adâncă: de unde ai, deci, apa cea vie?

12. Eşti Tu, oare, mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi, fiii lui şi vitele lui ?"

13. Iisus, răspunzând, i-a zis: "Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;

14. dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, pentru că apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică".

15. "Doamne", I-a zis femeia, “dă-mi această apă ca să nu mai însetez şi să nu mai vin aici să scot".

16. Iisus i-a zis: "Du-te de cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici".

17. Femeia I-a răspuns: "N-am bărbat". Iisus i-a zis: "Bine ai zis că n-ai bărbat,

18. pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus-o”.

19. Femeia I-a zis: "Doamne, văd că eşti prooroc.

20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm".

21. Şi Iisus i-a zis: "Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.

22. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că Mântuirea este din iudei.

23. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători caută şi Tatăl.

24. Dumnezeu este Duh; şi cine I se închină trebuie să I se închine în duh şi adevăr”.

25. Femeia I-a zis: "Ştim că va veni Mesia (Care Se numeşte Hristos); când va veni El, ne va spune nouă toate.”

26. Iisus i-a zis: "Eu, Cel Ce vorbesc cu tine, sunt Acela”.

27. Atunci au venit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie, dar niciunul nu I-a zis: "Ce întrebi?", sau: "Ce vorbeşti cu ea ?”

28. Iar femeia şi-a lăsat vasul, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:

29. "Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut: Nu cumva Acesta este Hristosul?”

30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.

31. Între timp, ucenicii Îl rugau, zicând: "Învăţătorule, mănâncă !"

32. Dar El le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi".

33. Ziceau, deci, ucenicii între ei: "Nu cumva I-a adus cineva să mănânce ?"

34. Iisus le-a zis: « Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să sfârşesc lucrarea Lui.

35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, zic vouă: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele că sunt albe, gata pentru seceriş.

36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.

37. Că întru aceasta se adevereşte cuvântul: "Unul este semănătorul şi altul secerătorul”.

38. Eu v-am trimis să seceraţi unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor ».

39. Mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în Iisus pentru cuvântul femeii care mărturisea: "Mi-a spus toate câte am făcut".

40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41. Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său,

42. iar femeii îi ziceau: “Acum credem nu numai pentru cuvântul tău, ci pentru că noi înşine L-am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii".

43. După aceste două zile Iisus a plecat de acolo în Galileea

44. despre care El Însuşi a mărturisit că un prooroc nu este preţuit în patria Lui.

45. Când a ajuns în Galileea, L-au primit galileenii care văzuseră tot ce a făcut El la Ierusalim, în timpul sărbătorii, căci fuseseră şi ei la sărbătoare.

46. Şi a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

47. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să Se pogoare şi să-i vindece fiul, care era pe moarte.

48. Iisus i-a zis: "Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu credeţi!"

49. Slujitorul regesc: "Doamne, pogoară-Te până nu moare copilul meu".

50. Iisus i-a zis: "Du-te, fiul tău trăieşte". Şi omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat.

51. În timp ce cobora, l-au întâmpinat slujitorii săi spunându-i că fiul lui trăieşte.

52. El i-a întrebat în care ceas i-a fost mai bine. Şi ei i-au zis: "Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile".

53. Tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul în care Iisus i-a zis: "Fiul tău trăieşte". Şi a crezut el şi toată casa lui.

54. Acesta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

CAP. 5

Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Betezda. Iisus vorbeşte despre puterea Sa dumnezeiască.

1. După aceea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.

2. Lângă Poarta oilor era o scăldătoare numită în evreieşte Betezda*, având cinci pridvoare.

3. Acolo zăcea o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.

4. (Fiindcă un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care intra după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut).

5. Şi era acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani.

6. Pe acesta văzându-l Iisus, fiindcă ştia că zace de mult timp, i-a zis: "Vrei să te faci sănătos ?"

7. Bolnavul i-a răspuns: "Doamne, n-am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până mă duc eu, se coboară altul înaintea mea".

8. Iisus i-a zis: "Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă".

9. Şi îndată omul, însănătoşindu-se, şi-a luat patul şi umbla. Şi ziua aceea era sâmbătă.

10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: "Este ziua sâmbetei: nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul".

11. Dar el le-a răspuns: “Cel Ce m-a făcut sănătos mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă".

12. Ei l-au întrebat: «Cine este omul acela care ţi-a zis: "Ia-ţi patul şi umblă ?"»

13. Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus plecase din mulţimea care era în locul acela.

14. După aceea, Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis: "Iată, te-ai făcut sănătos: de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău".

15. Omul s-a dus şi le-a spus iudeilor că Iisus este Cel Ce l-a făcut sănătos.

16. Pentru aceasta iudeii au început să-L prigonească pe Iisus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcuse acestea sâmbăta.

17. Dar Iisus le-a răspuns: "Tatăl Meu până acum lucrează; Eu, deasemenea, lucrez".

18. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.

19. Însă Iisus iarăşi le-a zis: "Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând; tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.

20. Fiindcă Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi lucrări mai mari decât acestea Îi va arăta, ca voi să vă miraţi.

21. În adevăr, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.

22. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului,

23. pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, Care L-a trimis.

24. Adevăr, adevăr grăiesc vouă: cine ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.

25. Adevăr, adevăr grăiesc vouă că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor asculta vor învia;

26. că, precum Tatăl are viaţa în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.

27. Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiu al Omului.

28. Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

29. şi vor ieşi din ele: cei ce au făcut cele bune vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut cele rele vor învia pentru judecată.

30. Eu nu pot să fac nimic de la Mine; judec după cum aud şi judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.

31. Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

32. Altul este Care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturia Lui este adevărată.

33. Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit adevărul.

34. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci vă spun acestea ca să vă mântuiţi.

35. Ioan era făclia care arde şi luminează şi voi aţi vrut să vă veseliţi o clipă în lumina lui.

36. Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan: fiindcă lucrările pe care Mi le-a dat _{Tatăl să le săvârşesc, tocmai ele mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.}

37. Şi Tatăl, Care M-a trimis, El Însuşi a mărturisit despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nici nu I-aţi văzut Faţa

38. şi Cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El.

39. Voi vă rezumaţi la cercetarea Scripturilor, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: ele, deasemeni, mărturisesc despre Mine,

40. dar voi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!

41. Eu nu umblu după slava care vine de la oameni,

42. dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.

43. Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.

44. Cum puteţi să credeţi voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, dar slava care vine de la singurul Dumnezeu n-o căutaţi?

45. Să nu socotiţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.

46. Că, dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el despre Mine a scris.

47. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?"

CAP. 6

Prima înmulţire a pâinilor şi a peştilor. Iisus umblă pe mare. Pâinea care Se pogoară din cer.

Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru. Cuvintele vieţii veşnice.

1. După aceea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei,

2. şi L-a urmat mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

3. Iar Iisus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

4. Paştile, praznicul iudeilor, era aproape.

5. Deci, ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: “De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?”

6. Aceasta o spunea ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.

7. Filip I-a răspuns: “Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari n-ar ajunge ca fiecare să capete câte puţin din ele”.

8. Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru:

9. “Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti: dar ce sunt acestea la atâţia?”

10. Iisus le-a zis: “Spuneţi oamenilor să stea jos”. În locul acela era multă iarbă. Deci au şezut bărbaţii, în număr ca la cinci mii.

11. Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat ucenicilor, iar ucenicii, celor ce şedeau; de asemenea, le-au dat şi din peşti cât au voit.

12. După ce s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: "Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva".

13. Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră.

14. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, au zis: "Cu adevărat, Acesta este Proorocul Cel aşteptat în lume".

15. Cunoscând, deci, Iisus că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, El singur.

16. Şi fiind seară, ucenicii Lui s-au coborât la mare

17. şi, suindu-Se în luntre, treceau marea spre Capernaum. Şi iată că s-a făcut întuneric şi Iisus încă nu venise la ei.

18. Şi suflând un vânt puternic, marea era agitată.

19. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de luntre. Şi s-au înfricoşat.

20. Dar Iisus le-a zis: “Eu sunt, nu vă temeţi!”

21. Voiau, deci, să-L ia în luntre. Şi luntrea a sosit îndată la ţărmul spre care mergeau.

22. A doua zi, mulţimea care rămăsese de cealaltă parte a mării a observat că acolo nu fusese decât o luntre şi că Iisus nu Se suise în luntrea aceea, ci numai ucenicii plecaseră.

23. Din Tiberiada au venit şi alte corăbii aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise.

24. Văzând mulţimile că nici Iisus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acelea şi s-au dus la Capernaum să-L caute.

25. Şi, găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: "Invăţătorule, când ai venit aici?"

26. Iisus le-a răspuns, zicând: "Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Nu pentru că aţi văzut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.

27. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului, că pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl”.

28. Deci au zis către El: "Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?"

29. Iisus le-a răspuns: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis".

30. Ei I-au zis: «Ce minune faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi ?

31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: "Le-a dat să mânânce pâine din cer"».

32. Iisus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă grăiesc vouă: Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer Pâinea cea adevărată,

33. fiindcă Pâinea lui Dumnezeu este Aceea Care Se pogoară din cer şi dă lumii viaţă”.

34. "Doamne", I-au zis ei, "dă-ne întotdeauna pâinea aceasta".

35. Iisus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii: cine vine la Mine nu va flămânzi şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

36. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi nu credeţi.

37. Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară,

38. pentru că M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.

39. Şi aceasta este voia Celui Ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat El să nu pierd pe niciunul, ci să-i înviez în ziua din urmă.

40. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi".

41. Iudeii murmurau împotriva Lui pentru că zisese: "Eu sunt Pâinea Care S-a pogorât din cer”

42. şi ziceau: «Oare, nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif ? Nu cunoaştem noi pe tatăl său şi pe mama lui? Cum, deci, zice el: "Eu m-am pogorât din cer"? »

43. Iisus le-a răspuns: « Nu cârtiţi între voi.

44. Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de la urmă.

45. Scris este în prooroci: "Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu". Aşa că oricine a ascultat şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine.

46. Nimeni n-a văzut pe Tatăl, în afară de Acela Care este de la Dumnezeu: da, Acela L-a văzut pe Tatăl.

47. Adevărul adevărat vă spun: cine crede în Mine are viaţa veşnică.

48. Eu sunt Pâinea vieţii.

49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.

50. Pâinea Care Se pogoară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.

51. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci; şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu ».

52. Iudeii se certau între ei, zicând: "Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm ?"

53. Iisus le-a zis: "Adevărul adevărat zic vouă: dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.

54. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică: Eu îl voi învia în ziua de apoi.

55. Trupul Meu este adevărata mâncare şi sângele Meu este adevărata băutură.

56. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu rămân în el.

57. După cum Tatăl, Care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot astfel, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.

58. Aşa este Pâinea Care S-a pogorât din cer, nu precum mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit; cel ce mănâncă Pâinea aceasta, viu va fi în veac".

59. Acestea le-a spus pe când îi învăţa în sinagoga din Capernaum.

60. Deci mulţi dintre ucenicii Lui, auzind, au zis: "Greu este cuvântul acesta: cine poate să-l asculte?"

61. Iar Iisus, Care ştia în Sine că ucenicii Săi murmură împotriva cuvântului acestuia, le-a zis: "Vă este aceasta piatră de poticnire ?

62. Dar dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte ?...

63. Duhul este Acela Care dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic: cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă.

64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred". Fiindcă Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este acela care Îl va vinde.

65. Şi a adăugat: "Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl”.

66. De atunci, mulţi dintre ucenicii Lui au dat înapoi şi nu mai umblau cu El.

67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: "Voi nu vreţi să vă duceţi?"

68. Simon-Petru I-a răspuns: "Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”.

70. Le-a răspuns Iisus: "Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!..."

71. Vorbea despre Iuda din Cariot, fiul lui Simon; fiindcă el avea să-L vândă, el, unul din cei doisprezece.

CAP. 7

Necredinţa fraţilor lui Iisus.

Iisus la sărbătoarea Corturilor. Iisus, apa vie.

1. După aceea, Iisus străbătea Galileea: nu voia să umble prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.

2. Şi sărbătoarea iudeilor, a Ridicării corturilor, era aproape.

3. Atunci fraţii Săi I-au zis: “Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii tăi lucrările pe care le faci.

4. Nimeni nu face ceva în ascuns când vrea să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-te lumii”.

5. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.

6. Iisus le-a zis: “Vremea Mea n-a sosit încă, dar vremea voastră întotdeauna este gata.

7. Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.

8. Duceţi-vă voi la sărbătoare. Eu nu merg încă la sărbătoarea aceasta, fiindcă vremea Mea încă nu s-a plinit.

9. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea.

10. Dar, după ce s-au suit fraţii Lui la sărbătoare, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci incognito*.

11. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului şi ziceau: “Unde este acela?”

12. Şi multă şuşotire era în mulţime pe seama Lui. Unii ziceau: “Este bun”. Alţii ziceau: “Nu, ci amăgeşte mulţimea”.

13. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă.

14. Pe la jumătatea sărbătorii, Iisus S-a suit la templu şi învăţa poporul.

15. Iudeii se mirau şi ziceau: “Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?”

16. Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: “Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.

17. Dacă voieşte cineva să facă voia Lui va ajunge să cunoască dacă învăţătura aceasta este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.

18. Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar Cel Ce caută slava Celui Ce L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.

19. Oare, nu v-a dat Moise Legea? Totuşi, niciunul dintre voi nu ţine Legea: de ce căutaţi să Mă omorâţi?”

20. Mulţimea I-a răspuns: “Ai demon: cine caută să Te ucidă?”

21. Iisus le-a răspuns, zicând: “O lucrare am făcut şi toţi vă miraţi.

22. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur* - deşi ea nu vine de la Moise, ci de la patriarhi* - şi voi îi faceţi omului tăierea împrejur în ziua sâmbetei.

23. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua sâmbetei, ca să nu se încalce Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine pentru că am făcut un om sănătos întreg în ziua sâmbetei?

24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă”.

25. Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: “Oare, nu acesta este cel pe care caută ei să-l omoare?

26. Şi totuşi, iată, le vorbeşte pe faţă şi ei nu-i zic nimic! Nu cumva căpeteniile au cunoscut că el este Hristosul?

27. Dar noi ştim de unde este omul acesta: însă Hristosul, când va veni, nimeni nu va şti de unde este”.

28. Atunci Iisus a strigat în templu, pe când îi învăţa, şi a zis: “Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi şi Cel Ce M-a trimis este adevărat, dar voi nu-L cunoaşteţi.

29. Eu Îl cunosc, fiindcă de la El sunt şi El M-a trimis”.

30. Ei căutau, deci, să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu-I sosise încă ceasul.

31. Mulţi din popor au crezut în El şi ziceau: “Când va veni Hristosul, va face mai multe minuni decât a făcut Acesta ?”

32. Fariseii au auzit mulţimea spunând în şoaptă acestea despre El. Atunci arhiereii şi fariseii au trimis slujitori să-L prindă.

33. Dar Iisus le-a zis: “Puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel Ce M-a trimis.

34. Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi, pentru că unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni”.

35. Iudeii au zis între ei: «Unde se duce acesta, ca să nu-l găsim? Nu cumva se duce la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci?

36. Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: “Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni”? »

37. În ziua cea din urmă, ziua cea mare a praznicului, Iisus a stat în picioare şi a strigat: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

38. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”.

39. Aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul încă nu fusese dat, fiindcă Iisus nu fusese încă proslăvit.

40. Unii din mulţime, auzind acestea, ziceau: “Cu adevărat, Acesta este Proorocul”;

41. alţii ziceau: “Acesta este Hristos”; iar alţii ziceau: “Oare, din Galileea va să vină Hristos?

42. Nu zice Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David ?”

43. Şi s-a făcut dezbinare în mulţime din pricina Lui.

44. Unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El.

45. Slujitorii s-au întors, deci, la arhierei şi la farisei şi aceştia le-au zis: “De ce nu l-aţi adus?”

46. Slujitorii le-au răspuns: “Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta”.

47. Fariseii le-au zis: “Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi?

48. Au crezut în El vreunul dintre mai-marii noştri sau dintre farisei?

49. Dar poporul acesta, care nu cunoaşte Legea, este blestemat!”

50. Nicodim, cel care venise la Iisus noaptea şi care era unul dintre ei, le-a zis:

51. „Oare, Legea noastră îl osândeşte pe om înainte de a-l asculta, ca să ştie ce a făcut?”

52. Răspunzând, ei i-au zis: “Şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat nici un prooroc”.

53. Şi s-a dus fiecare la casa lui.

CAP. 8

Femeia prinsă în adulter. Iisus, Lumina lumii. Adevărata libertate.

1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.

2. Dar dimineaţa a venit iarăşi în templu; şi tot poporul venea la El şi El, şezând, îi învăţa.

3. Şi cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc,

4. I-au zis: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă săvârşind adulter.

5. Moise, în Lege, ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar tu ce zici?”

6. Spuneau aceasta ca să-L ispitească, să aibă de ce să-L învinuiască. Dar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.

7. Fiindcă ei stăruiau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: “Cel fără păcat între voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei”.

8. Şi, iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.

9. Iar ei, auzind şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă; şi Iisus a rămas singur cu femeia care stătuse în mijloc.

10. Atunci Iisus S-a ridicat şi, nevăzând pe nimeni, decât pe femeie, i-a zis: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit niciunul?"

11. Femeia I-a răspuns: “Niciunul, Doamne!” Şi Iisus i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi, de acum, să nu mai păcătuieşti!”

12. Iisus le-a vorbit din nou şi le-a zis: "Eu sunt Lumina lumii: cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.

13. Auzind acestea, fariseii I-au zis: "Tu mărturiseşti despre tine însuţi, deci mărturia ta nu este adevărată".

14. Răspunzând, Iisus le-a zis: "Mărturia Mea este adevărată chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, fiindcă Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.

15. Voi judecaţi după trup: Eu nu judec pe nimeni;

16. şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, Care M-a trimis, este cu Mine.

17. În Legea voastră este, de asemenea, scris că mărturia a doi oameni este adevărată:

18. deci, despre Mine mărturisesc Eu Însumi, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, Care M-a trimis”.

19. Ei I-au zis: “Unde este tatăl tău?” Iisus le-a răspuns: “Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu”.

20. Iisus le-a spus acestea pe când îi învăţa în templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu-I sosise încă ceasul.

21. Iisus le-a mai spus: “Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru, pentru că acolo unde Mă duc Eu voi nu puteţi veni”.

22. Atunci iudeii au zis: « Doar n-o avea de gând să-şi ridice singur viaţa, de zice: “Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni!”? »

23. Iisus le-a zis: “Voi sunteţi de jos, Eu sunt de sus: voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.

24. De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre”.

25. “Cine eşti tu ?” I-au zis ei. Iisus le-a răspuns: “Ceea ce de la început v-am spus.

26. Multe am de zis despre voi şi de judecat; dar Cel Ce M-a trimis este adevărat şi Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii”.

27. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

28. Deci le-a zis Iisus: “Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M-a învăţat, aşa vorbesc.

29. Cel Ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui”.

30. Grăind El acestea, mulţi au crezut într-Însul.

31. Şi le-a zis Iisus iudeilor care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr, ucenicii Mei:

32. veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”.

33. Ei I-au răspuns: « Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robi nimănui. Cum zici tu: “Veţi fi liberi!”? »

34. Iisus le-a răspuns: “Adevărul adevărat vă spun : Oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.

35. Şi robul nu rămâne pururea în casă; Fiul, însă, rămâne pururea.

36. Deci, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi cu adevărat liberi.

37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi întrucât cuvântul Meu nu pătrunde în voi.

38. Eu grăiesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru”.

39. Ei I-au răspuns: “Tatăl nostru este Avraam”. Iisus le-a zis: “Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

40. Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.

41. Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Ei I-au zis: “Noi nu ne-am născut din desfrânare. Avem un singur Tată: pe Dumnezeu”.

42. Iisus le-a zis: “Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit: n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

43. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

44. Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş de oameni şi n-a rămas în adevăr, pentru că în el nu este adevăr: ori de câte ori spune o minciună vorbeşte din ale sale, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii.

45. Dar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

46. Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi ?

47. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi pentru că nu sunteţi din Dumnezeu”.

48. Iudeii I-au răspuns: “Nu zicem noi bine că eşti samarinean şi ai demon ?”

49. “N-am demon”, le-a răspuns Iisus, “ci Eu cinstesc pe Tatăl, dar voi nu Mă cinstiţi.

50. Eu nu caut slava Mea: este Unul Care o caută şi Care judecă.

51. Adevărul adevărat vă spun: dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea”.

52. Iudeii I-au zis: «Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii, şi tu zici: “Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu în veac nu va gusta moartea !”

53. Doar n-ai fi tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit, şi decât proorocii care, de asemenea, au murit? Cine te crezi tu că eşti?” »

54. Iisus le-a răspuns: “Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu Mă slăveşte: El, despre Care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru

55. şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc. Dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc cuvântul Lui.

56. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat”.

57. Iudeii i-au zis : “N-ai încă cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?”

58. Iisus le-a zis: “Adevărul adevărat zic vouă: Eu sunt înainte de a fi Avraam”.

59. Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S-a dus.

CAP. 9

Vindecarea unui orb din naştere.

1. Pe când trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere.

2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: “Învăţătorule, cine a păcătuit: acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ?”

3. Iisus le-a răspuns: “N-a păcătuit nici acesta, nici părinţii lui, ci aceasta este ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

4. Cât este ziuă trebuie să săvârşesc lucrările Celui Ce M-a trimis; vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze.

5. Cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii”.

6. Şi spunând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină şi a uns cu ea ochii orbului

7. şi i-a zis: “Du-te şi spală-te în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând.

8. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca orb ziceau: “Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea ?”

9. Unii ziceau: “El este”. Alţii ziceau: “Nu, ci seamănă cu el”. Iar el însuşi zicea: “Eu sunt”.

10. Deci i-au zis: “Cum ţi s-au deschis ochii?”

11. El le-a răspuns: «Omul Care Se numeşte Iisus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: “Du-te la scăldătoarea Siloamului şi te spală”. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, mi-am căpătat vederea ».

12. Şi i-au zis : “Unde este acela?” El a zis : “Nu ştiu”.

13. L-au dus la farisei pe cel fusese mai înainte orb.

14. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.

15. Fariseii l-au întrebat din nou cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: “Tină mi-a pus pe ochi, m-am spălat şi văd”.

16. Atunci unii dintre farisei au zis: “Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii ziceau: “Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni?” Şi era dezbinare între ei.

17. Iarăşi l-au întrebat pe orb: “Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?” “Este un prooroc”, le-a răspuns el.

18. Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea până n-au chemat pe părinţii lui.

19. Şi i-au întrebat: “Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Deci, cum vede el acum?”

20. Răspunzând, părinţii lui au zis: “Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb;

21. dar cum de vede el acum, sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el: este în vârstă, deci poate vorbi despre sine”.

22. Părinţii lui au zis aceasta pentru că se temeau de iudei, fiindcă iudeii hotărâseră că, dacă va mărturisi cineva că Iisus este Hristosul, să fie exclus din sinagogă.

23. De aceea au zis părinţii lui: “Este în vârstă, întrebaţi-l pe el”.

24. Fariseii l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: “Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este păcătos”.

25. El le-a răspuns: “Dacă este păcătos, nu ştiu; eu un lucru ştiu: că eram orb, iar acum văd”.

26. Iarăşi l-au întrebat: “Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”

27. El le-a răspuns: “Acum v-am spus şi n-aţi auzit? Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui ?”

28. Ei l-au ocărât şi i-au zis: “Tu eşti ucenicul aceluia; noi suntem ucenicii lui Moise.

29. Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar pe acesta nu-l ştim de unde este”.

30. A răspuns omul şi le-a zis: “Tocmai în aceasta stă minunea: că El mi-a deschis ochii şi voi nu ştiţi de unde este.

31. Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi ; dar dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.

32. De când este lumea nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.

33. Dacă Omul Acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic”.

34. Ei i-au răspuns: “Pe de-a’ntregul te-ai născut în păcat şi tu să ne’nveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

35. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară şi, găsindu-l, i-a zis: “Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”

36. El I-a răspuns: “Şi Cine este, Doamne, ca să cred în El?”

37. Iisus i-a zis: ”L-ai şi văzut, şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este”.

38. Iar el I-a zis: “Cred, Doamne !” Şi I s-a închinat.

39 Şi Iisus a zis: “Spre judecată am venit în lumea aceasta, încât cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să ajungă orbi”.

40. Unii dintre fariseii care erau lângă El, auzind acestea, I-au zis: “Doar n-om fi şi noi orbi!”

41. Iisus le-a răspuns: « Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: “Vedem”. De aceea, păcatul vostru rămâne.

CAP. 10

Păstorul cel bun. Iisus, uşa oilor. Sărbătoarea Înnoirii. Unitatea Tatălui şi a Fiului.

1. Adevărul adevărat vă spun: cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este fur şi tâlhar.

2. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor;

3. portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară.

4. După ce le-a scos pe toate, merge înainte şi oile merg după el, fiindcă-i cunosc glasul.

5. Nu merg nicidecum după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor ».

6. Această asemănare le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles despre ce le grăia.

7. Iisus le-a zis iarăşi: “Adevărul adevărat vă spun : Eu sunt uşa oilor.

8. Toţi care au venit înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.

9. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi păşune va găsi.

10. Furul nu vine decât să fure, să’njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug s-o aibă.

11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oile sale,

12. dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.

13. Cel plătit fuge pentru că slujeşte pentru plată şi nu-i pasă de oi.

14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu cunosc pe cele ale Mele şi ele Mă cunosc pe Mine,

15. aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi cum cunosc şi Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oi.

16. Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta: şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi Un Păstor.

17. Tatăl Mă iubeşte pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.

18. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu Însumi o dau. Putere am s-o dau şi putere am s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu”.

19. Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.

20. Mulţi dintre ei ziceau despre El: “Are demon, este nebun, de ce-l ascultaţi?”

21. Alţii ziceau: “Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat: poate un demon să deschidă ochii orbilor ?”

22. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea Înnoirii templului; şi era iarnă.

23. Şi Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.

24. Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: “Până când ne scoţi sufletul? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o pe faţă”.

25. Iisus le-a răspuns: “V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

26. Dar voi nu credeţi pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.

27. Oile Mele ascultă glasul Meu: Eu le cunosc şi ele vin după Mine.

28. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

29. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi ; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

30. Eu şi Tatăl una suntem”.

31. Atunci iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui.

32. Iisus le-a zis: “V-am arătat multe lucruri bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din ele aruncaţi cu pietre asupra Mea ?

33. Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru hulă, pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu”.

34. Iisus le-a răspuns: « Scris este în Legea voastră: “Eu am zis: dumnezei sunteţi”.

35. Dacă Scriptura i-a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată -

36. cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe Care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume ? Şi aceasta pentru că am zis: “Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.

38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl ».

39. Auzind ei acestea, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.

40. S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.

41. Şi mulţi veneau la El şi ziceau: “Ioan, în adevăr, n-a făcut nici o minune, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta este adevărat”.

42. Şi mulţi au crezut în El în locul acela.

CAP. 11

Moartea şi învierea lui Lazăr.

1. Şi era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.

2. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, iar Lazăr cel bolnav era fratele ei.

3. Surorile au trimis la Iisus să-I spună: “Doamne, iată, acela pe care-l iubeşti este bolnav”.

4. Dar Iisus, auzind, a zis: “Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească prin ea”.

5. Şi Iisus iubea duhovniceşte pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

6. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era.

7. În urmă, a zis ucenicilor Săi: “Să mergem în Iudeea!”

8. Ucenicii I-au zis: “Învăţătorule, acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre şi iarăşi Te duci acolo ?”

9. A răspuns Iisus: “Nu sunt, oare, douăsprezece ceasuri în zi ? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte pentru că vede lumina lumii acesteia;

10. dar dacă umblă noaptea se poticneşte pentru că n-are lumina în el”.

11. Apoi le-a zis: “Lazăr, prietenul nostru, a adormit ; dar Mă duc să-l trezesc din somn”.

12. Ucenicii I-au zis: “Doamne, dacă doarme, se va face bine”.

13. Iisus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

14. Atunci le-a spus pe faţă: “Lazăr a murit.

15. Şi Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar, acum, să mergem la el”.

16. Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: “Să mergem şi noi să murim cu El !”

17. Deci, venind Iisus, l-a găsit pus de patru zile în mormânt.

18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19. mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le mângâie pentru fratele lor.

20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.

21. Şi a zis Marta către Iisus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

22. Dar ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu”.

23. Iisus i-a zis: “Fratele tău va învia”.

24. Marta I-a zis : “Ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi”.

25. Iisus i-a zis: “Eu sunt învierea şi viaţa: cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi;

26. şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?”

27. Marta i-a răspuns: “Da, Doamne, eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume”.

28. Şi, zicând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: “Învăţătorul este aici şi te cheamă”.

29. Auzind aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El,

30. fiindcă Iisus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

31. Iudeii, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând-o că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt să plângă acolo.

32. Şi ajungând Maria în locul unde era Iisus, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”.

33. Iisus, văzând-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, a suspinat în duhul Lui şi S-a tulburat.

34. Şi a zis: “Unde l-aţi pus?” Zis-au Lui: “Doamne, vino şi vezi!”

35. Iisus lăcrima.

36. Atunci iudeii au zis: “Iată cât de mult îl iubea”.

37. Iar unii dintre ei zicezu: “Nu putea, oare, El, Care a deschis ochii orbului, să facă aşa ca nici acesta să nu moară ?”

38. Suspinând iarăşi întru Sine, Iisus a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.

39. “Daţi piatra la o parte”, le-a zis Iisus. Marta, sora celui răposat, I-a zis: “Doamne, miroase greu, că e a patra zi”.

40. Iisus i-a zis: “Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu ?”

41. Au dat, deci, piatra la o parte ; iar Iisus, ridicându-Şi ochii, a zis: “Îţi mulţumesc, Părinte, că M-ai ascultat.

42. Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis”.

43. Şi, spunând acestea, a strigat cu glas tare: “Lazăre, vino afară!”

44. Şi a ieşit mortul legat la mâini şi la picioare cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: “Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”.

45. Atunci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Iisus, au crezut în El.

46. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Iisus.

47. Atunci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi au zis: “Ce facem, că omul acesta face multe minuni ?

48. Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor nimici neamul şi ne vor lua locul ”.

49. Unul dintre ei, Caiafa, care era arhiereu în anul acela, le-a zis: “Voi nu ştiţi nimic :

50. oare, nu gândiţi că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor şi să nu piară tot neamul ?”

51. Dar aceasta n-a spus-o de la sine ci, fiind arhiereu în anul acela, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam;

52. şi nu numai pentru neamul acesta, ci să adune într-un singur trup pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

53. Din ziua aceea au hotărât să-L omoare.

54. De aceea, Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

55. Iar Paştile iudeilor erau aproape ; şi mulţi din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim înainte de Paşti ca să se curăţească.

56. Ei Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei : “Ce părere aveţi ? Va veni, oare, la praznic?”

57. Dar arhiereii şi fariseii porunciseră că, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

CAP. 12

Ungerea lui Iisus în Betania. Intrarea în Ierusalim. Neamurile vor să-L vadă pe Iisus.

Glasul din cer. Necredinţa iudeilor.

1. Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.

2. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El.

3. Maria a luat o livră* cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi i-a şters picioarele cu părul capului ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

4. Unul dintre ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

5. “De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi banii să se fi dat săracilor?”

6. Zicea aceasta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.

7. Dar Iisus i-a zis: “Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat ea.

8. Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeuna”.

9. Atunci mulţime mare de iudei au aflat că El era în Betania şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr, pe care El îl înviase din morţi.

10. Arhiereii s-au sfătuit să omoare şi pe Lazăr,

11. pentru că din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.

12. A doua zi, marea mulţime care venise la praznic, auzind că Iisus vine la Ierusalim,

13. a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: “Osana! Binecuvântat fie Cel Ce vine întru Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

14. Iar Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:

15. “Nu te teme, fiica Sionului: iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei”.

16. Ucenicii Lui n-au înţeles acestea la început; dar, după ce Iisus a fost proslăvit, şi-au amintit că acestea erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.

17. Cei ce fuseseră cu Iisus când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat dintre cei morţi mărturiseau că a făcut aceasta.

18. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

19. Fariseii au zis, deci, între ei: “Vedeţi că nu câştigăm nimic: iată, lumea merge după El !”

20. Nişte prozeliţi greci, care se suiseră la praznic să se închine,

21. s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: “Domnule, am vrea să vedem pe Iisus”.

22. Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei ; iar Andrei şi Filip I-au spus lui Iisus.

23. Iisus le-a răspuns, zicând: “A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului.

24. Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.

25. Cel ce-şi iubeşte viaţa o va pierde; şi cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.

26. Dacă-Mi slujeşte cineva, să Mă urmeze: şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.

27. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?...Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta !

28. Tată, preaslăveşte-Ţi Numele!” Şi din cer s-a auzit glas care zicea: “L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi !”

29. Mulţimea, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis: “A fost un tunet!” Alţii ziceau: “Înger I-a grăit!”

30. Iisus le-a răspuns: “Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi.

31. Acum este judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

32. Iar Eu, după ce voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine”.

33. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.

34. Mulţimea i-a răspuns: “Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac: cum, deci, zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului?”

35. Iisus le-a zis: “Lumina mai este puţin timp cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.

36. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii!” Spunându-le acestea, a plecat şi S-a ascuns de ei.

37. Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, tot nu credeau în El,

38. spre a se împlini cele spuse de Isaia, proorocul: “Doamne, cine a dat crezare celor auzite de la noi? Şi braţul Domnului cui i s-a descoperit ?”

39. De aceea nu puteau să creadă, pentru că iarăşi a zis Isaia:

40. “El ochii lor i-a orbit şi inima le-a împietrit-o, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec”.

41. Acestea le-a zis Isaia când a văzut slava Lui şi a grăit despre El.

42. Totuşi, şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă ca să nu fie izgoniţi din sinagogă,

43. întrucât au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

44. Iar Iisus a strigat, zicând: “Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine.

45. Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

46. Eu, Lumină am venit să fiu în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

47. Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, fiindcă Eu n-am venit să judec lumea, ci s-o mântuiesc.

48. Pe acela care Mă respinge pe Mine, neprimind cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de apoi,

49. pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl Care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum să vorbesc.

50. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, toate câte vi le spun Eu, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl”.

CAP. 13

Cina pascală. Iisus spală picioarele ucenicilor. Descoperirea vânzătorului.

Iubirea frăţească. Înştiinţarea lui Petru.

1. Înainte de praznicul Paştilor, ştiind Iisus că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi iubind pe ai Săi, care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit.

2. Şi făcându-se Cină, şi punând diavolul în inima lui Iuda, Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

3. Iisus, ştiind că Tatăl pe toate I le-a dat în mâini, că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge,

4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de haine şi luând un ştergar, S-a încins cu el;

5. apoi a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

6. A venit, deci, la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: “Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele ?”

7. Răspunzând, Iisus i-a zis: “Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei înţelege după aceea”.

8. Petru I-a răspuns: “Niciodată nu-mi vei spăla Tu mie picioarele!” Iisus i-a răspuns: “Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine”.

9. Simon Petru I-a zis: “Doamne, nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul !”

10. Iisus i-a zis: “Cel ce s-a’mbăiat n-are nevoie să i se spele decât picioarele ca să fie curat tot: şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”.

11. Fiindcă ştia pe cel ce avea să-L vândă: de aceea a zis: “Nu toţi sunteţi curaţi”.

12. După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi şi le-a zis: « Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?

13. Voi Mă numiţi: “Învăţătorul” şi: “Domnul”, şi bine ziceţi, căci sunt.

14. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

15. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum v-am făcut Eu vouă.

16. Adevărul adevărat vă spun : nu este servul mai mare decât domnul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis.

17. Dacă ştiţi acestea, ferice de voi dacă le veţi face.

18. Nu despre voi toţi grăiesc: cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice: “Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea”.

19. Vă spun aceasta de pe acum, înainte de a se petrece, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi că Eu sunt.

20. Adevărul adevărat vă spun: cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine”.

21. Zicând acestea, Iisus S-a tulburat în duhul Său, a mărturisit şi a zis: “Adevărul adevărat vă spun: unul dintre voi Mă va vinde”.

22. Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.

23. Unul dintre ucenici, acela pe care-l iubea Iisus, stătea la masă culcat la sânul lui Iisus.

24. Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe despre cine vorbeşte.

25. Şi căzând acesta la pieptul lui Iisus, I-a zis: “Doamne, cine este?”

26. Iisus i-a răspuns: “Acela căruia îi voi înmuia o bucăţică de pâine şi i-o voi da”. Şi, înmuind bucăţica, i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon din Cariot.

27. Cum a fost dată bucăţica de pâine, a intrat satana în Iuda. Iisus i-a zis: “Ceea ce vrei să faci, fă degrabă !”

28. Dar niciunul dintre cei ce şedeau la masă n-a înţeles pentru ce i-a zis aceasta.

29. Unii gândeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Iisus voia să-i spună: “Cumpără ce ne trebuie pentru praznic”, sau îi poruncea să dea ceva săracilor.

30. Acela, după ce a mâncat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte.

31. După ce a ieşit Iuda, Iisus a zis: “Acum Fiul Omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost preaslăvit în El.

32. Dacă Dumnezeu a fost preaslăvit în El, Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi şi-L va proslăvi îndată.

33. Copilaşilor, puţin timp mai sunt cu voi. Mă veţi căuta şi, după cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.

34. Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Precum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi unii pe alţii.

35. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”.

36. Petru I-a zis: “Doamne, unde Te duci?” Iisus i-a răspuns: “Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să Mă urmezi acum, dar mai târziu Mă vei urma”.

37. “Doamne”, I-a zis Petru, “de ce nu pot să Te urmez acum? Eu îmi dau viaţa pentru Tine”.

38. Iisus i-a răspuns: “Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărul adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul până te vei lepăda de Mine de trei ori.

CAP. 14

Lăcaşurile cereşti. Făgăduinţa Duhului Sfânt.

1. Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

2. În casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri: dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc loc.

3. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

4. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea”.

5. Toma I-a zis: “Doamne, nu ştim unde Te duci: cum putem şti calea ?”

6. Iisus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, L-aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Dar, de acum, Îl veţi cunoaşte: şi L-aţi şi văzut”.

8. Filip I-a zis: “Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns”.

9. Iisus i-a zis: « De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: “Arată-ne pe Tatăl !”?

10. Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte întru Mine, face lucrările Lui.

11. Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi, cel puţin, lucrările acestea.

12. Adevărul adevărat vă spun: cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi chiar mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

13. Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie slăvit în Fiul.

14. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

15. Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele

16. şi Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da alt Mângâietor ca să fie cu voi în veac,

17. Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi întru voi va fi.

18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni iarăşi la voi.

19. Peste puţin timp lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea. Pentru că Eu sunt viu, şi voi veţi fi vii.

20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.

21. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte ; iar cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu, Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui».

22. Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: “Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii ?”

23. Răspunzând, Iisus i-a zis: « Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

24. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui Care M-a trimis.

25. V-am spus acestea cât sunt cu voi.

26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt pe Care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa şi vă va aminti toate câte v-am spus Eu.

27. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să se înfricoşeze.

28. Aţi auzit că v-am spus: “Mă duc şi voi veni iarăşi la voi”. Dacă M-aţi iubi, v-aţi bucura că v-am zis: “Mă duc la Tatăl”: pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.

29. Şi v-am spus acestea acum, înainte ca ele să fie, pentru ca, atunci când vor fi, să credeţi.

30. Nu voi mai vorbi multe cu voi fiindcă vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine,

31. dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, să mergem de aici!

CAP. 15

Iisus, viţa. Porunca dragostei. Ura din partea lumii. Mângâietorul, Duhul adevărului.

1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.

2. Orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce roadă El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă o curăţă ca să aducă şi mai multă roadă.

3. Acum voi sunteţi curaţi pentru cuvântul pe care vi l-am spus.

4. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă dacă nu rămâneţi în Mine.

5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.

6. Dacă cineva nu rămâne în Mine este aruncat afară ca mlădiţă neroditoare şi se usucă; apoi sunt strânse, aruncate în foc şi ard.

7. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, orice veţi cere vi se va da vouă.

8. Aducând roadă multă, prin aceasta Tatăl Meu va fi preaslăvit şi voi veţi fi, astfel, ucenicii Mei.

9. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi întru iubirea Mea.

10. Dacă păziţi poruncile Mele veţi rămâne în iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în iubirea Lui.

11. Acestea vi le-am spus pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.

12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.

13. Nu este dragoste mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

14. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

15. De acum nu vă mai numesc servi, pentru că servul nu ştie ce face stăpânul său, ci vă numesc prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi să aduceţi roadă şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

17. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii.

18. Dacă vă urăşte lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M-a urât.

19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume ci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăşte lumea.

20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: “Nu este servul mai mare decât stăpânul său”. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

21. Iar toate acestea vi le vor face vouă din cauza Numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel Ce M-a trimis.

22. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar, acum, n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.

23. Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.

24. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

25. Dar aceasta pentru a se împlini cuvântul scris în Legea lor: “M-au urât pe nedrept”.

26. Când va veni Mângâietorul pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, El va mărturisi despre Mine.

27. Voi, deasemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.

CAP. 16

Persecuţia din partea păgânilor. Lucrarea Mângâietorului. Întristarea prefăcută în bucurie.

Vorbirea desluşită a lui Iisus.

1. Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniţi.

2. Au să vă excludă din sinagogi ; ba, încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.

3. Şi se vor purta aşa cu voi pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

4. V-am spus acestea pentru ca, atunci când le va veni ceasul, să vă amintiţi că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

5. Acum Mă duc la Cel Ce M-a trimis; şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă: “Unde Te duci?”

6. Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a umplut inima.

7. Totuşi, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, fiindcă dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

8. Şi, venind, El va conştientiza lumea în ce priveşte păcatul, dreptatea şi judecata.

9. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;

10. în ce priveşte dreptatea: fiindcă Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea;

11. în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia a fost judecat.

12. Am încă multe a vă spune, dar acum nu le puteţi purta.

13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, vă va călăuzi întru tot adevărul: fiindcă El nu de la Sine va grăi, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi pe cele viitoare vi le va vesti.

14. Acela Mă va slăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

15. Tot ce are Tatăl este al Meu: de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

16. Puţin, şi nu Mă veţi mai vedea; şi iarăşi puţin, şi Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl ».

17. Unii dintre ucenicii Lui au zis între ei: « Ce înseamnă cuvintele acestea: “Puţin, şi nu Mă veţi mai vedea”; şi: “Iarăşi puţin şi Mă veţi vedea”?; şi: “Pentru că Mă duc la Tatăl”? »

18. Deci, ziceau : « Ce înseamnă aceasta: “Puţin”? Nu ştim ce vrea să spună ».

19. Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: « Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: “Puţin, şi nu Mă veţi mai vedea”; şi: “Iarăşi puţin, şi Mă veţi vedea”?

20. Adevăr grăiesc vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

21. Femeia, când e să nască, se întristrează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om pe lume.

22. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu va răpi bucuria voastră.

23. În ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevărul adevărat vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da.

24. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

25. V-am spus acestea în asemănări. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.

26. În ziua aceea veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

27. Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.

28. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl ».

29. Ucenicii Săi I-au zis: “Iată, acum vorbeşti lămurit, că nu spui nici o pildă.

30. Acum cunoaştem că ştii toate şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva: de aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”.

31. “Acum credeţi?” le-a răspuns Iisus.

32. “Iată, vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, fiindcă Tatăl este cu Mine.

33. Acestea vi le-am grăit ca întru Mine pace să aveţi. In lume veţi avea necazuri, dar, îndrăzniţi: Eu am biruit lumea”.

CAP. 17

Rugăciunea lui Iisus.

1. Pe acestea le-a grăit Iisus şi, ridicându-Şi ochii Săi la cer, a zis: “Părinte, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău ca şi Fiul Tău să Te preamărească pe Tine,

2. precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.

3. Şi viaţa veşnică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis Tu.

4. Eu Te-am preaslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

5. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care am avut-o la Tine înainte de a fi lumea.

6. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat, şi ei au păzit Cuvântul Tău.

7. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat Tu, de la Tine sunt,

8. fiindcă le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.

9. Pentru ei Mă rog. Nu pentru lume Mă rog, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că ai Tăi sunt.

10. Toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi Eu M-am proslăvit în ei.

11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i întru Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, precum suntem şi Noi.

12. Când eram cu ei în lume i-am păzit Eu în Numele Tău şi nici unul dintre ei n-a pierit în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

13. Dar acum Eu vin la Tine şi pe acestea le grăiesc pe când sunt încă în lume, pentru ca bucuria Mea să fie deplină în ei.

14. Eu le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de rău.

16. Ei nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.

17. Sfinţeşte-i întru adevărul Tău : Cuvântul Tău este adevărul.

18. Precum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

19. Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

20. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor,

21. ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, aşa cum Noi una suntem.

23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi în Unitate, spre a cunoaşte lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine.

24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi cei pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

25. Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut; şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

26. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie într-înşii şi Eu întru ei”.

CAP. 18

Prinderea lui Iisus. Iisus înaintea arhiereilor Hanan şi Caiafa. Lepădarea lui Petru.

Iisus înaintea lui Pilat. Osândirea la moarte.

1. Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină în care a intrat El şi ucenicii Săi.

2. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Iisus şi ucenicii Săi se adunaseră adesea acolo.

3. Iuda, deci, luând oaste şi slujitori de la arhierei şi farisei, a venit cu felinare, cu făclii şi cu arme.

4. Iisus, ştiind toate cele ce aveau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: “Pe cine căutaţi?”

5. Ei I-au răspuns: “Pe Iisus, Nazarineanul!” Iisus le-a zis: “Eu sunt”. Iuda, vânzătorul, era împreună cu ei.

6. Când le-a zis Iisus: “Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.

7. El i-a întrebat din nou: “Pe cine căutaţi?” Iar ei au zis : “Pe Iisus, Nazarineanul”.

8. Răspuns-a Iisus: “V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă”.

9. A zis aceasta spre a se împlini cuvântul pe care l-a spus: “N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat”.

10. Dar Simon Petru, având sabie, a scos-o şi lovindu-l pe slujitorul arhiereului, i-a tăiat urechea dreaptă. Slujitorul acela se numea Malhus.

11. Iisus i-a zis lui Petru: “Pune-ţi sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau ?”

12. Atunci ostaşii, comandantul lor şi slujitorii iudeilor, au prins pe Iisus şi L-au legat.

13. L-au dus întâi la Hanan*, socrul lui Caiafa, care era arhiereu în anul acela.

14. Şi Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor.

15. Simon Petru şi celălalt ucenic mergeau după Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în curtea arhiereului.

16. Petru, însă, a rămas afară, la poartă. Deci a ieşit celălalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, şi a vorbit cu portăreasa, care l-a lăsat pe Petru să intre.

17. Atunci slujnica, portăreasa, s-a uitat ţintă la Petru şi i-a zis: “Nu cumva şi tu eşti dintre ucenicii omului acestuia ?” El a zis: “Nu sunt”.

18. Iar slujitorii făcuseră foc şi stăteau şi se încălzeau, că era frig. Petru stătea şi el împreună cu ei şi se încălzea.

19. Arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Sa.

20. Iisus i-a răspuns: “Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna i-am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.

21. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit: iată, aceia ştiu ce am spus”.

22. Auzind acestea, unul dintre slujitorii care erau de faţă, L-a lovit cu palma pe Iisus şi I-a zis: “Aşa răspunzi arhiereului ?”

23. Iisus i-a răspuns: “Dacă am vorbit rău, dovedeşte că am vorbit rău: dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi ?”

24. Atunci Hanan L-a trimis legat la arhiereul Caiafa.

25. Simon Petru stătea şi se încălzea. Ei i-au zis: “Nu cumva şi tu eşti dintre ucenicii Lui?” El a tăgăduit, zicând: “Nu sunt”.

26. Unul dintre slujitorii arhiereului, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: “Nu te-am văzut eu cu el în grădină ?”

27. Petru iarăşi s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.

28. Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în sala de judecată ca să nu se spurce, să poată mânca Paştile.

29. Pilat a ieşit la ei şi le-a zis: “Ce învinuire aduceţi împotriva omului acestuia ?”

30. Răspunzând, ei i-au zis: “Dacă n-ar fi un răufăcător, nu ţi l-am fi predat”.

31. Atunci Pilat le-a zis: “Luaţi-L voi şi judecaţi-l după Legea voastră”. Iudeii i-au răspuns: “Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni”.

32. Aceasta, spre a se împlini cuvântul prin care arătase Iisus cu ce moarte avea să moară.

33. Pilat a intrat iarăşi în pretoriu, L-a chemat pe Iisus şi I-a zis: “Tu eşti împăratul iudeilor ?”

34. Iisus i-a răspuns: “De la tine însuţi zici aceasta, sau ţi-au spus-o alţii despre Mine?”

35. Pilat I-a răspuns: “Sunt eu iudeu? Poporul tău şi căpeteniile preoţilor te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?”

36. Iisus i-a răspuns: “Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat să nu fiu predat iudeilor. Dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici”.

37. Atunci Pilat I-a zis : “Aşadar, eşti împărat?” Iisus i-a răspuns: “Tu însuţi o spui că Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume ca să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”.

38. Pilat I-a zis: “Ce este adevărul?” Şi, zicând aceasta, a ieşit iarăşi la iudei şi le-a zis: “Eu nu găsesc nici o vină în el.

39. Dar, pentru că voi aveţi obicei să vă eliberez pe cineva de Paşti, vreţi să vi-l eliberez pe “împăratul iudeilor?”

40. Atunci toţi au strigat din nou: “Nu pe el, ci pe Baraba!” Şi Baraba era tâlhar.

CAP. 19

Batjocorirea, condamnarea, răstignirea, moartea şi îngroparea lui Iisus

1. Atunci Pilat L-a luat pe Iisus şi L-a biciuit.

2. Şi ostaşii, împletind cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie.

3. Şi, apropiindu-se de El, Îi ziceau: “Bucură-te, împărat al iudeilor!” Şi-L loveau cu palmele.

4. Pilat a ieşit iarăşi şi le-a zis: “Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în el”.

5. Iisus a ieşit purtând cununa de spini şi mantia purpurie. “Iată Omul!” le-a zis Pilat.

6. Când L-au văzut, arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: “Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” Pilat le-a zis: “Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, că eu nu găsesc nici o vină în el”.

7. Iudeii i-au răspuns: “Noi avem o Lege şi, după Legea aceasta, el trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.

8. Auzind Pilat aceasta, i-a fost şi mai mare frică.

9. Şi intrând iarăşi în sala de judecată, I-a zis lui Iisus: “De unde eşti tu?...” Dar Iisus nu i-a răspuns.

10. Pilat I-a zis: “Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc ?”

11. Iisus i-a răspuns: “Asupra Mea n-ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: de aceea, cel ce m-a predat ţie mai mare păcat are”.

12. Din clipa aceea Pilat căuta să-L elibereze. Dar iudeii strigau: “Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului”.

13. Auzind Pilat aceasta, L-a scos pe Iisus afară şi a stat pe scaunul de judecată, în locul numit “Pardosit cu pietre” (evreieşte, “Gabbata”).

14. Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat le-a zis iudeilor: “Iată împăratul vostru!”

15. Dar ei au strigat: “Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!” “Să răstignesc pe împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Arhiereii i-au răspuns: “Noi n-avem împărat decât pe cezarul !”

16. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Iar ei L-au luat şi L-au dus.

17. Iisus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al “Căpăţânii”, care, evreieşte, se numeşte “Golgota”.

18. Acolo a fost răstignit; şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi: unul deoparte şi altul de alta, iar Iisus în mijloc.

19. Pilat a scris şi titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris : Iisus Nazarineanul, Împăratul Iudeilor.

20. Mulţi iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris evreieşte, latineşte şi greceşte.

21. Arhiereii iudeilor i-au zis lui Pilat: « Nu scrie: “Împăratul iudeilor”, ci scrie că El a zis: “Eu sunt Împăratul iudeilor” ».

22. “Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

23. După ce L-au răstignit pe Iisus, ostaşii I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi: câte o parte pentru fiecare ostaş. Dar cămaşa era ţesută de sus fără cusătură.

24. Atunci au zis între ei: “Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii, a cui să fie”. Aceasta, ca să se împlinească Scriptura, care zice: “Împărţit-au hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi”. Iată ce au făcut ostaşii.

25. Lângă crucea lui Iisus stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

26. Văzând Iisus pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: “Femeie, iată fiul tău!”

27. Apoi i-a zis ucenicului: “Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la sine.

28. După aceea, ştiind Iisus că acum toate s-au săvârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: “Mi-e sete”.

29. Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete înmuiat în oţet şi I l-au dus la gură.

30. Luând oţetul, Iisus a zis: “Săvârşitu-s-a!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

31. Fiindcă era vineri, ziua Pregătirii, de frică să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci ziua sâmbetei aceleia era mare, iudeii l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.

32. Venind, deci, ostaşii au zdrobit fluierele picioarelor celor doi care fuseseră răstigniţi împreună cu El.

33. Venind şi la Iisus şi văzând că Iisus murise, nu I-au zdrobit fluierele,

34. ci unul dintre ostaşi I-a împuns coasta cu o suliţă: şi, îndată, a ieşit sânge şi apă.

35. Cel ce a văzut dă mărturie şi mărturia lui este adevărată, pentru că el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.

36. Acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: “Nici un os nu I se va zdrobi”.

37. Şi, iarăşi, în alt loc, Scriptura zice: “Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns”.

38. După acestea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, - dar în ascuns, de frica iudeilor -, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ridice trupul lui Iisus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit, deci, şi a ridicat trupul.

39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise noaptea la Iisus, aducând un amestec de smirnă şi aloe, cam o sută de livre*.

40. Au luat, deci, trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu, cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormânteze.

41. In locul unde a fost răstignit Iisus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

42. Din cauză că era ziua Pregătirii iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, au pus acolo trupul lui Iisus.

CAP. 20

Învierea lui Iisus. Iisus Se arată Mariei din Magdala. Iisus Se arată ucenicilor.

1. In ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.

2. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: “Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus”.

3. Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.

4. Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.

5. Şi aplecându-se, a văzut giulgiurile jos, dar n-a intrat.

6. A sosit şi Simon Petru, a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile* jos,

7. iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era împreună cu giulgiurile, ci făcută sul şi pusă în alt loc.

8. Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care sosise cel dintâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut,

9. fiindcă ei nu ştiau Scriptura că El trebuia să învie din morţi.

10. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.

11. Dar Maria stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. Pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt

12. şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând unde zăcuse trupul lui Iisus: unul la cap şi altul la picioare.

13. Ei i-au zis: “Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: “Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus”.

14. Zicând acestea, ea s-a întors şi L-a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.

15. Iisus i-a zis: “Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: “Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau”.

16. Iisus i-a zis: “Maria!” Ea s-a întors şi i-a zis în evreieşte: “Rabbuni!”, adică: “Învăţătorule !”

17. Iisus i-a zis : “Nu Mă atinge, fiindcă nu M-am suit încă la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vos-tru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru”.

18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus acestea.

19. In seara aceleaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: “Pace vouă !”

20. Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat văzându-L pe Domnul.

21. Iisus le-a zis din nou: “Pace vouă! Aşa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, tot astfel vă trimit şi Eu pe voi”.

22. Şi spunând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt.

23. Celor ce le veţi ierta păcatele, iertate vor fi, iar celor ce le veţi ţine, ţinute vor fi”.

24. Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus.

25. Deci, ceilalţi ucenici i-au zis: “Am văzut pe Domnul”. Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în coasta Lui, nu voi crede”.

26. După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăşi înăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi fiind uşile încuiate, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: “Pace vouă!”

27. Şi i-a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios”.

28. Răspunzând, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu !”

29. Iisus i-a zis: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut: fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”

30. Iisus a făcut încă multe alte minuni înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

31. Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.

CAP. 21

Iisus Se arată ucenicilor la Marea Tiberiadei. A doua pescuire minunată.

Reabilitarea lui Petru. Vestirea morţii lui Petru.

1. După acestea, Iisus S-a mai arătat ucenicilor la marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:

2. Simon Petru, Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zevedeu şi alţi doi dintre ucenicii lui Iisus, erau împreună.

3. Simon Petru le-a zis: “Mă duc să pescuiesc”. “Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Şi au ieşit şi s-au suit într-o luntre, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.

4. Şi, făcându-se dimineaţă, Iisus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Iisus.

5. El le-a zis : “Fiilor, aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: “Nu”.

6. El le-a zis: “Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi”. Au aruncat-o, deci, şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.

7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Iisus i-a zis lui Petru: “Este Domnul!” Auzind Simon Petru că este Domnul, şi-a încins haina, fiindcă era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.

8. Ceilalţi ucenici au venit cu luntrea, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, ca la două sute de coţi.

9. Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jeratec, peşte deasupra, şi pâine.

10. Iisus le-a zis: “Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”.

11. Simon Petru s-a suit în luntre şi a tras mreaja la ţărm cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, cu toate că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.

12. “Veniţi să prânziţi”, le-a zis Iisus. Şi niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: “Cine eşti?”, fiindcă ştiau că este Domnul.

13. Iisus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat, de asemenea şi peştele.

14. Aceasta era a treia oară când Iisus S-a arătat ucenicilor Săi, după ce S-a sculat din morţi.

15. După ce au prânzit, Iisus i-a zis lui Simon Petru: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? Petru i-a răspuns: “Da, Doamne, ştii că-Ţi sunt prieten”. Iisus i-a zis: “Paşte mieluşeii Mei”.

16. A doua oară i-a zis Iisus: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru I-a răspuns: “Da, Doamne, ştii că-Ţi sunt prieten”. Iisus i-a zis: “Paşte oiţele Mele”.

17. A treia oară i-a zis Iisus: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: “Mă iubeşti?”, şi I-a răspuns: “Doamne, Tu toate le ştii: ştii că Te iubesc”. Iisus i-a zis: “Paşte oile Mele!

18. Adevărul adevărat îţi spun: când erai mai tânăr, singur te încingeai şi umblai unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi”.

19. Aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte Îl va preamări Petru pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: “Urmează-Mi”.

20. Dar Petru, întorcându-se, l-a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care, la Cină, îşi plecase capul pe pieptul lui Iisus şi-I zisese: “Doamne, cine este cel ce Te va vinde ?”

21. Pe acesta, deci, văzându-l, Petru I-a zis lui Iisus: “Doamne, dar cu el ce va fi ?”

22. Iisus i-a răspuns: “Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine !”

23. De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi că ucenicul acela nu va muri. Însă Iisus nu i-a spus că nu va muri, ci: “Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni Eu, ce te priveşte?”

24. El este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.

25. Mai sunt multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s-ar fi scris una câte una, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile care s-ar fi scris. Amin.