EVANGHELIA LUI DUMNEZEU, Versiunea după Marcu

Motto:

EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).

Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MARCU

CAP. 1

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul. Botezul şi ispitirea lui Iisus. Începutul propovăduirii lui Iisus. Chemarea primilor ucenici. Vindecarea unui demonizat, a soacrei lui Petru şi a altor bolnavi. Curăţirea unui lepros.

1. Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

2. Precum este scris în proorocul Isaia: «Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care Îţi va pregăti calea,

3. glasul celui ce strigă în pustie: “Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”».

4. Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

5. Şi ieşeau la el toţi locuitorii din ţinutul Iudeii şi din Ierusalim şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

6. Şi era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

7. Şi propovăduia, zicând: “Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintelor.

8. Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duh Sfânt”.

9. În zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii şi S-a botezat în Iordan de către Ioan.

10. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, pogorându-Se peste El.

11. Şi glas s-a făcut din ceruri: “Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”.

12. Şi îndată, Duhul L-a mânat în pustie,

13. unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele, iar îngerii Îl slujeau.

14. După ce Ioan a fost închis, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu

15. şi zicând: “S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu: pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”.

16. Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci erau pescari.

17. Şi le-a zis Iisus: “Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni”.

18. Şi îndată, lăsându-şi mrejele, au mers după El.

19. Şi mergând puţin mai departe, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Ei erau în luntre, dregându-şi mrejele.

20. Şi i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zevedeu, în luntre, împreună cu lucrătorii, au mers după El.

21. Şi venind în Capernaum, a intrat îndată sâmbăta în sinagogă şi-i învăţa.

22. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, că El îi învăţa ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor.

23. Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,

24. zicând: “Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu !”

25. Şi Iisus l-a certat, zicând: “Taci şi ieşi din el !”

26. Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l şi strigând cu glas mare.

27. Şi toţi s-au înspăimântat şi se întrebau între ei, zicând: “Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere, că El şi duhurilor necurate le porunceşte şi ele I se supun !”

28. Şi îndată s-a răspândit vestea despre El în tot ţinutul Galileii.

29. Şi, ieşind din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.

30. Iar soacra lui Simon zăcea prinsă de friguri; şi îndată I-au vorbit despre ea.

31. Şi apropiindu-Se, a luat-o de mână şi a ridicat-o; şi, lăsând-o frigurile, ea le slujea.

32. Iar când s-a făcut seară, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii

33. şi toată cetatea era adunată la uşă.

34. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli, şi demoni mulţi a alungat. Şi pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Hristos.

35. A doua zi, sculându-Se dis-de-dimineaţă, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.

36. Iar Simon şi cei ce erau cu el s-au dus după Dânsul.

37. Şi aflându-L, I-au zis: "Toţi Te caută!”

38. Iar El le-a zis: "Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, fiindcă pentru aceasta am venit".

39. Şi a propovăduit în sinagogile lor, prin toată Galileea, alungându-i pe demoni.

40. Şi a venit la El un lepros Şi-L ruga, îngenunchind şi zicând: “Dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”.

41. Şi făcându-I-se milă, Şi-a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: "Voiesc, curăţeşte-te!”

42. Şi îndată s-a depărtat lepra de la el şi s-a curăţit.

43. Si alungându-l, i-a poruncit cu asprime,

44. zicându-i: “Ia seama să nu spui nimănui nimic, ci mergi de te arată preotului, aducând pentru curăţirea ta cele rânduite de Moise, spre mărturie lor”.

45. Dar el, ieşind, a început să răspândească vestea, încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii; şi veneau la El de pretutindeni.

CAP. 2

Vindecarea slăbănogului. Chemarea lui Levi. Ospăţul lui Levi.

Spicele de grâu şi sâmbăta.

1. După câteva zile Iisus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă

2. şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu mai aveau loc nici înaintea uşii. El le vestea Cuvântul.

3. Şi au venit la El aducând un slăbănog pe care-l purtau patru inşi.

4. Şi neputând ei să se apropie de El din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi au coborât prin spărtură patul în care zăcea slăbănogul.

5. Iar Iisus, văzându-le credinţa, a zis slăbă-nogului: “Fiule, iertate îţi sunt păcatele !”

6. Unii dintre cărturarii care erau de faţă se gândeau în inimile lor:

7. “Pentru ce vorbeşte omul acesta astfel? El huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai unul Dumnezeu ?”

8. Şi îndată cunoscând Iisus cu Duhul Său că aşa cugetau ei în sinea lor, le-a zis: «De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?

9. Ce este mai uşor: a-i zice slăbănogului: “Păcatele îţi sunt iertate”, ori a-i zice: “Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă !”?

10. Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele,

11. ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, “scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta”.

12. Şi îndată el s-a sculat şi, luându-şi patul, a ieşit în faţa tuturor, încât toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: “Niciodată n-am văzut aşa ceva !”

13. Şi iarăşi a ieşit la mare şi toată mulţimea venea la El; şi El îi învăţa.

14. Pe când trecea, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă şi i-a zis: “Vino după Mine!” Iar el, sculându-se, L-a urmat.

15. Pe când şedea Iisus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu El şi cu ucenicii Lui; că aceştia erau mulţi şi-L urmau.

16. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: “De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii ?”

17. Auzind aceasta, Iisus le-a zis: “Nu cei sănătoşi au trebuinţă de medic, ci cei bolnavi. Eu am venit să-i chem la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

18. Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau. Ei au venit la Iisus şi I-au zis: “Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc ?”

19. Iisus le-a răspuns: “Pot, oare, să postească nuntaşii cât timp Mirele este cu ei? Câtă vreme au pe Mire cu ei nu pot să postească.

20. Dar vor veni zile când se va lua Mirele de la ei: atunci vor posti în acele zile.

21. Nimeni nu coase la haină veche petic de postav nou; altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură mai rea.

22. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi”.

23. Şi pe când mergea El într-o zi de sâmbătă prin semănături, ucenicii Săi au început să smulgă spice pe cale.

24. Şi fariseii Îi ziceau: “Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?”

25. Iar Iisus le-a răspuns: “Oare, niciodată n-aţi citit ce a făcut David când, fiind în nevoie, a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el ?

26. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu în zilele lui Abiatar, arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el ?”

27. Şi le zicea: "Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă,

28. aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei”.

CAP. 3

Omul cu mâna uscată. Alegerea celor doisprezece.

Hula împotriva Duhului Sfânt. Mama şi fraţii lui Iisus.

1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.

2. Ei Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.

3. Şi i-a zis omului care avea mâna uscată: “Ridică-te şi stai în mijloc!”

4. Iar lor le-a zis: “Se cuvine, oare, ca sâmbăta, să faci bine sau să faci rău? Să salvezi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau.

5. Atunci, mâhnit de împietrirea inimii lor, Şi-a rotit privirile cu mânie peste ei şi a zis omului: “Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.

6. Dar fariseii, ieşind îndată, s-au sfătuit cu irodianii să-L piardă.

7. Însă Iisus a plecat spre mare cu ucenicii Săi. Şi o mare mulţime din Galileea, din Iudeea,

8. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din împrejurimile Tirului şi Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El.

9. Iar El le-a zis ucenicilor să-I pună la îndemână o luntre, ca să nu fie îmbulzit de mulţime,

10. fiindcă îi vindecase pe mulţi şi de aceea, toţi cei ce aveau boli năvăleau asupră-I ca să se atingă de El.

11. Iar duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu !"

12. Dar El mult le certa ca să nu-L facă ele cunoscut.

13. În urmă, S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe cine a vrut, iar ei au venit la El.

14. Şi a rânduit dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască.

15. Şi le-a dat putere să vindece bolile şi să scoată demonii.

16. Iată cei doisprezece pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;

17. Iacov al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului;

18. Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov al lui Alfeu; Tadeu; Simon, Cananeul,

19. şi Iuda, Iscarioteanul, care L-a vândut.

20. Şi, venind în casă, s-a adunat iarăşi mulţimea, aşa că nu puteau nici pâine să mănânce.

21. Iar rudele Lui, auzind cele ce se petreceau, au venit să-L prindă, căci ziceau: "Nu este în toate minţile".

22. Şi cărturarii, care se coborâseră din Ierusalim, ziceau: "Este stăpânit de Beelzebul: cu domnul demonilor alungă el demonii”.

23. Dar Iisus i-a chemat la Sine şi le-a zis în pilde: “Cum poate satana să-l alunge pe satana?

24. Dacă o împărăţie se dezbină în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui.

25. Şi dacă o casă se dezbină în sine, casa aceea nu poate dăinui.

26. Tot astfel, dacă satana se scoală împotriva lui însuşi, dezbinându-se, nu poate dăinui, ci are sfârşit.

27. Nimeni nu poate, intrând în casa unui om tare, să-i răpească lucrurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe omul acela tare; numai aşa îi va jefui casa.

28. Adevăr grăiesc vouă: toate păcatele şi hulele pe care le vor fi rostit fiii oamenilor li se vor ierta,

29. dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veşnic”.

30. Aceasta, pentru că ziceau: “Are duh necurat”.

31. Mama şi fraţii Lui, stând afară, au trimis să-L cheme.

32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui când I-au zis: “Iată, mama Ta, fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară şi Te caută”.

33. Dar El, răspunzându-le, le-a zis: “Cine este mama Mea şi fraţii Mei ?”

34. Şi privindu-i pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: “Iată mama Mea şi fraţii Mei !

35. Că oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate şi soră şi mamă”.

CAP. 4

Pilda semănătorului, a pământului care rodeşte singur şi a grăuntelui de muştar. Potolirea furtunii.

1. Şi iarăşi a început Iisus să-i înveţe lângă mare; şi adunându-se la El mulţime mare foarte, S-a suit într-o luntre, pe mare, iar mulţimea stătea pe ţărm, lângă mare.

2. Şi-i învăţa multe în pilde, iar în învăţătura Sa le zicea:

3. « Ascultaţi! Iată, ieşit-a semănătorul să semene.

4. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă cale şi au venit păsările cerului şi au mâncat-o.

5. Alta a căzut pe loc pietros, unde n-avea mult pământ; şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult;

6. dar, când s-a ridicat soarele, s-a ofilit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.

7. Alta a căzut între spini şi spinii, crescând, au înăbuşit-o şi rod n-a dat.

8. Altele au căzut în pământul cel bun; şi înălţându-se şi crescând, au dat roade: una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută”.

9. Şi zicea: “Cine are urechi de auzit să audă”.

10. Iar când a fost singur, cei ce erau în jurul Său împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.

11. El le-a zis: “Vouă vă este dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară toate sunt înfăţişate în pilde

12. ca, “privind să privească şi să nu vadă şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi”.

13. Şi le-a zis: “Nu pricepeţi pilda aceasta? Atunci cum veţi înţelege toate celelalte pilde ?

14. Semănătorul seamănă Cuvântul.

15. Sămânţa căzută lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul; dar, de îndată ce-l aud, vine satana şi ia cuvântul semănat în inimile lor.

16. Sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,

17. dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina cuvântului, se leapădă îndată de el.

18. Sămânţa căzută între spini sunt aceia care ascultă cuvântul,

19. dar grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi alte pofte, năvălind în ei, înăbuşă cuvântul, făcându-l neroditor.

20. Sămânţa căzută în pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul, îl primesc şi aduc roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută”.

21. Şi le zicea: “Se aduce, oare, făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu spre a fi pusă în sfeşnic?

22. Că nu este nimic ascuns care să nu fie dat pe faţă şi nimic tăinuit care să nu iasă la lumină.

23. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă !”

24. Şi le zicea: «Luaţi seama la ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura; iar vouă, care ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi,

25. fiindcă celui ce are i se va da, dar celui ce n-are i se va lua şi ce are”.

26. Şi zicea: "Împărăţia lui Dumnezeu este asemenea unui om care aruncă sămânţa în pământ:

27. fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

28. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic;

29. iar când rodul se coace, trimite îndată secera, că a sosit secerişul”.

30. Şi zicea: “Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?

31. Se aseamănă cu grăuntele de muştar care este mai mic decât toate seminţele pământului;

32. dar, după ce a fost semănat, creşte mai mare decât toate leguminoasele şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului fac cuiburi la umbra lui”.

33. Iisus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă;

34. şi fără pilde nu le grăia, dar ucenicilor Săi le lămurea toate, separat.

35. În aceeaşi zi, seara, Iisus le-a zis ucenicilor: “Să trecem pe ţărmul celălalt”.

36. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat în luntre aşa cum era, căci erau cu El şi alte luntri.

37. Şi s-a făcut furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste luntre, încât luntrea era aproape să se umple;

38. iar El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au trezit şi i-au zis: “Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim?”

39. Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: “Taci! Fără gură!” Şi vântul a încetat şi s-a făcut linişte mare.

40. Şi le-a zis: “De ce sunteţi aşa de fricoşi? Încă n-aveţi credinţă?”

41. Şi frică mare i-a cuprins şi ziceau unii către alţii: “Cine este Acesta, că şi vântul şi marea I se supun ?”

CAP. 5

Vindecarea demonizatului din ţinutul Gadarenilor. Învierea fiicei lui Iair.

Femeia cu scurgere de sânge.

1. Şi au venit în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilor.

2. De îndată ce a ieşit Iisus din corabie, L-a întâmpinat un om cu duh necurat,

3. care îşi avea locuinţa în morminte; şi nu puteau să-l ţină legat nici măcar în lanţuri,

4. pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile şi sfărâma obezile şi nimeni nu putea să-l domolească;

5. şi neîncetat, noapte şi zi, era prin morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.

6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi I s-a închinat.

7. Şi, strigând cu glas mare, I-a zis: “Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti!”

8. Că Iisus îi zicea: “Duh necurat, ieşi din omul acesta!”

9. Şi l-a întrebat: “Care-ţi este numele?” El I-a răspuns: «Numele meu este “Legiune”, pentru că suntem mulţi».

10. Şi Îl rugau stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.

11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau.

12. Şi L-au rugat, zicând: “Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei”.

13. El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe stâncă în mare şi s-a înecat; şi erau ca la două mii de porci.

14. Iar cei care-i păşteau au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin sate. Şi oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.

15. Au venit la Iisus şi au văzut pe cel ce avusese legiunea de demoni stând jos, îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înfricoşat.

16. Iar cei ce au văzut le-au povestit cele întâmplate cu demonizatul şi cu porcii.

17. Atunci ei au început a-L ruga să plece din hotarele lor.

18. Pe când intra El în luntre, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-i îngăduie să meargă cu Dânsul.

19. Dar Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: “Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le cât bine ţi-a făcut ţie Domnul şi cum a avut milă de tine”.

20. Iar el a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Iisus. Şi toţi se minunau.

21. Şi, trecând Iisus iarăşi cu luntrea de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă; şi El era lângă mare.

22. Şi a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair, şi văzându-L, I-a căzut la picioare

23. şi L-a rugat stăruitor: “Fiica mea este pe moarte: rogu-Te, vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să se facă sănătoasă şi să trăiască”.

24. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă mergea după El şi-L îmbulzea.

25. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge;

26. şi multe îndurase ea de la mulţi medici, cheltuindu-şi toată averea fără a simţi vreo uşurare, din contră, îi era mai rău.

27. Auzind despre Iisus, a venit în mulţime şi, pe la spate, s-a atins de haina Lui,

28. fiindcă îşi zicea: “De mă voi atinge măcar de haina Lui mă voi tămădui”.

29. Şi îndată izvorul sângelui ei a secat şi a simţit în trup că s-a vindecat de boală.

30. Iar Iisus, cunoscând îndată în Sine că a ieşit o putere dintr’Însul, S-a întors spre mulţime şi a întrebat: “Cine s-a atins de hainele Mele ?”

31. Ucenicii I-au zis: «Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi zici: “Cine s-a atins de Mine?”»

32. El Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta.

33. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi, aruncându-se la picioarele Lui, I-a spus tot adevărul.

34. Iar El i-a zis: “Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta”.

35. Pe când vorbea El încă, au venit unii de la mai-marele sinagogii şi i-au zis: “Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul ?”

36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: “Nu te teme. Crede numai!”

37. Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, decât lui Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

38. Ajungând la casa fruntaşului sinagogii, a văzut tulburare şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult.

39. Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”.

40. Ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţeau şi a intrat unde era copila.

41. Şi apucând-o de mână, i-a grăit: “Talita kumi!”, care se tălmăceşte: “Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!”

42. Şi îndată copila s-a sculat şi umbla, că era de doisprezece ani; iar ei au rămas încremeniţi de uimire.

43. Dar Iisus le-a poruncit cu străşnicie ca nimeni să nu afle aceasta; şi le-a spus să-i dea copilei să mânânce.

CAP. 6

Necredinţa nazarinenilor. Trimiterea celor doisprezece. Moartea lui Ioan Botezătorul.

Prima înmulţire a pâinilor. Iisus umblă pe mare. Vindecări la Ghenezaret.

1. Şi ieşind de acolo, a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El.

2. Şi, fiind sâmbătă, a început să-i înveţe în sinagogă. Mulţi, auzindu-L, se mirau şi ziceau: “De unde are El acestea? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I s-a dat? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui ?

3. Nu este acesta teslarul*, fiul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simeon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi se poticneau întru El.

4. Dar Iisus le-a zis: “Un profet nu este dispreţuit decât în patria sa, între rudele lui şi în casa lui”.

5. Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

6. Şi Se mira de necredinţa lor. Iisus străbătea satele din împrejurimi şi-i învăţa.

7. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.

8. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale, decât toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare;

9. să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

10. Şi le zicea: “În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.

11. Şi, dacă într-un loc nu vă vor primi, nici nu vă vor asculta, plecând de acolo, să vă scuturaţi îndată praful de pe picioare spre mărturie împotriva lor. Adevăr grăiesc vouă: în ziua judecăţii, va fi mai uşor Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia”.

12. Şi ieşind, ei propovăduiau oamenilor să se pocăiască.

13. Şi scoteau mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau.

14. Şi auzind regele Irod că Numele lui Iisus ajunsese vestit, a zis: “Ioan Botezătorul a înviat din morţi, de aceea se fac minuni prin el”.

15. Alţii, însă, ziceau că este Ilie, iar alţii că este prooroc ca unul din prooroci.

16. Dar Irod, auzind, a zis: “Ioan este, căruia i-am tăiat capul; el a înviat ...”.

17. Că Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat în temniţă din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.

18. Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: “Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”

19. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,

20. pentru că Irod se temea de Ioan şi-l ocrotea, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt; şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.

21. Totuşi, a venit o zi cu bun prilej când Irod, sărbătorindu-şi ziua naşterii, a făcut ospăţ dregătorilor săi, căpeteniilor oastei şi fruntaşilor Galileii.

22. Şi intrând fiica Irodiadei şi dănţuind, i-a plăcut lui Irod şi celor ce stăteau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: “Cere de la mine orice vei voi şi-ţi voi da”.

23. Şi s-a jurat: “Orice-mi vei cere îţi voi da, până la jumătate din regatul meu”.

24. Iar ea, ieşind, a întrebat-o pe mama sa: “Ce să cer?” Şi aceea i-a zis: “Capul lui Ioan Botezătorul”.

25. Fata s-a grăbit să vină la rege şi i-a cerut, zicând: “Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”.

26. Regele s-a mâhnit adânc; dar, din cauza jurământelor şi pentru cei şedeau la masă cu el, n-a vrut să spună nu.

27. Şi îndată a trimis un paznic cu porunca de a-i aduce capul.

28. Iar acela, mergând, a tăiat capul lui Ioan în temniţă, l-a adus pe tipsie, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.

29. Şi auzind ucenicii lui, au venit, i-au ridicat trupul şi l-au pus în mormânt.

30. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut şi i-au învăţat.

31. Şi El le-a zis: "Veniţi numai voi la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin". Că mulţi erau care veneau şi plecau, iar ei nu aveau timp nici să mănânce.

32. Au plecat, deci, cu corabia, către un loc pustiu, în singurătate.

33. Şi i-au văzut plecând şi mulţi au priceput şi au alergat într-acolo pe jos din toate cetăţile şi au ajuns înaintea lor.

34. Pe când ieşea din corabie, Iisus a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor; şi a început să-i înveţe multe.

35. Făcându-se târziu, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: “Locul este pustiu şi ziua este pe sfârşite;

36. slobozeşte-i să meargă prin cetăţile şi satele din împrejurimi ca să-şi cumpere de mâncare”.

37. Iisus le-a răspuns: “Daţi-le voi să mănânce”. Dar ei I-au zis: “Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce ?”

38. Iar El i-a întrebat: "Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi". Şi aflând ei, I-au spus: “Cinci pâini şi doi peşti”.

39. Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.

40. Şi au stat jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.

41. Şi luând El cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind la cer, a binecuvântat şi frângând, le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; de asemenea, şi cei doi peşti i-au împărţit tuturor.

42. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.

43. Şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile de pâine şi cu resturile din peşti.

44. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

45. Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii.

46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte să Se roage.

47. Şi făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.

48. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.

49. Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că este nălucă şi au strigat,

50. pentru că toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar El a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: “Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi !”

51. Şi S-a suit la ei în corabie şi vântul s-a potolit. Iar ei erau peste măsură de uimiţi în sinea lor

52. pentru că nimic nu pricepuseră din minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

53. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.

54. Şi, ieşind El din corabie, îndată L-au recunoscut,

55. au alergat la El din toate împrejurimile, aducând bolnavii pe paturi, pretutindeni pe unde se auzea că este El.

56. Şi oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, puneau pe cei bolnavi la răspântii şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi toţi care s-au atins de El s-au vindecat.

CAP. 7

Tradiţia strămoşească. Ce spurcă pe om. Iisus în ţinutul Tirului şi al Sidonului.

Vindecarea unui surdo-mut.

1. Şi venind la El câţiva farisei şi cărturari de la Ierusalim

2. şi văzându-i pe unii dintre ucenicii Lui că mănâncă pâinea cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau.

3. Fiindcă fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile, potrivit datinei bătrânilor.

4. Şi, când se întorc de la piaţă, nu mănâncă până nu se spală; şi sunt multe alte obiceiuri pe care le-au primit să le păzească: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.

5. Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: "De ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile nespălate ?"

6. Iar El le-a zis: «Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, când a scris: “Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

7. Dar în zadar Mă cinstesc ei învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti”.

8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor; şi faceţi multe asemenea acestora ».

9. Şi le-a zis: «Cu câtă iscusinţă aţi desfiinţat voi porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi tradiţia voastră,

10. fiindcă Moise a zis: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: “Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea”.

11. Voi, dimpotrivă, ziceţi: “Dacă un om îi va spune tatălui sau mamei sale: Corban, adică “Darul cu care aş putea să te ajut l-am dăruit lui Dumnezeu”, face bine;

12. şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.

13. Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe altele asemenea acestora ! »

14. Şi chemând iarăşi mulţimile la Sine, le zicea: “Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.

15. Nu este nimic din afara omului care, intrând într-însul, să-l poată spurca; dar cele ce ies din om, acelea îl spurcă.

16. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!"

17. Şi, intrând în casă, pe când era departe de mulţime, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

18. Iar El le-a zis: “Aşadar, şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om din afară nu-l poate spurca,

19. fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece şi iese afară pe calea sa, bucatele toate fiind curate”.

20. Şi le-a zis: “Ce iese din om, aceea îl spurcă pe om.

21. Fiindcă dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, desfrânările, uciderile,

22. adulterul, hoţiile, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunile, neruşinarea, invidia, hula, trufia, fuga de răspundere.

23. Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l spurcă pe om”.

24. Şi plecând de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului. Şi, intrând într-o casă, dorea să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână tăinuit,

25. că îndată o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, auzind vorbindu-se despre El, a venit şi a căzut la picioarele Lui.

26. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Ea Îl ruga să alunge demonul din fiica ei.

27. Dar Iisus i-a zis: “Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor”.

28. Ea, însă, a răspuns, zicând: “Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor”.

29. Şi Iisus i-a zis: “Pentru cuvântul acesta, du-te: a ieşit demonul din fiica ta”.

30. Iar ea, mergând la casa ei, a găsit-o pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.

31. Şi, plecând din hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.

32. I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-şi pună mâinile peste el.

33. Şi luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipat.

34. Apoi, ridicându-Şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: "Efata!", adică: "Deschide-te!"

35. Îndată urechile i s-au deschis, legătura limbii i s-a dezlegat şi vorbea bine.

36. Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Il vesteau.

37. Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: "Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească".

CAP. 8

A doua înmulţire a pâinilor. Aluatul fariseilor. Vindecarea unui orb în Betsaida.

Iisus în ţinutul Cezareii lui Filip.

1. In zilele acelea, strângându-se iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:

2. “Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce.

3. Dacă-i voi slobozi flămânzi la casele lor, se vor istovi pe cale, fiindcă unii dintre ei au venit de departe”.

4. Ucenicii I-au răspuns: “De unde ar putea cineva să-i sature cu pâine pe aceştia, aici, în pustie?”

5. Şi El i-a întrebat: “Câte pâini aveţi?” Iar ei au răspuns: “Şapte”.

6. Atunci a poruncit mulţimii să stea jos, pe pământ; şi luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înainte.

7. Aveau şi puţini peştişori. Şi, binecuvântându-i, a zis să-i pună şi pe aceştia înaintea lor.

8. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşuri cu rămăşiţele de fărâmituri.

9. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Şi i-a slobozit.

10. Şi intrând îndată în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei.

11. Şi venind deodată fariseii, au început o dispută cu El; şi ispitindu-L, I-au cerut semn din cer.

12. Iisus a suspinat adânc în duhul Său şi le-a zis: "Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevăr grăiesc vouă că nu i se va da lui semn”.

13. Şi, lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte.

14. Ucenicii au uitat să ia pâini; cu ei în corabie nu aveau decât o pâine.

15. Şi El le-a poruncit, zicând: “Luaţi aminte şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod !”

16. Iar ei vorbeau între ei: “Ne zice aşa fiindcă n-am luat pâini”.

17. Şi înţelegând Iisus, le-a zis: “Pentru ce gândiţi că n-aveţi pâine? Tot nu pricepeţi şi nu înţelegeţi? Atât de împietrită vă este inima?

18. Ochi aveţi şi nu vedeţi? Urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte ?

19. Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat?” Iar ei au zis : “Douăsprezece”.

20. “Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” “Şapte”, I-au răspuns ei.

21. Şi El le-a zis: “Tot nu înţelegeţi?”

22. Şi venind în Betsaida, au adus la El un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.

23. Iar El, luându-l pe orb de mână, l-a scos din sat; apoi i-a uns ochii cu scuipat şi, punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.

24. El s-a uitat şi a zis: “Zăresc oamenii, dar îi văd ca pe nişte copaci umblând”.

25. I-a pus iarăşi mâinile pe ochi şi i-a spus să se uite ţintă: şi, când s-a uitat, a văzut toate desluşit.

26. Atunci l-a trimis la casa sa, zicându-i: “Să nu te duci în sat, ca să spui cuiva din sat ”.

27. Şi Iisus a plecat cu ucenicii Săi în satele din preajma Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat, zicându-le: “Cine zic oamenii că sunt Eu ?”

28. Ei I-au răspuns: “Unii spun că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul dintre prooroci”.

29. Şi El i-a întrebat: “Dar voi cine ziceţi că sunt?” Răspunzând, Petru I-a zis: “Tu eşti Hristosul !”

30. Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.

31. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie omorât şi, după trei zile, să învieze.

32. Le spunea acestea pe faţă. Dar Petru, luându-L de o parte, a început să-L dojenească.

33. Iar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru, zicându-i: “Treci înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor”.

34. Şi chemând la Sine mulţimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis tuturor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie,

35. că oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui.

36. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul ?

37. Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul lui ?

38. Că de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri”.

CAP. 9

Schimbarea la faţă. Tămăduirea unui copil epileptic. Vestirea patimilor.

Cine este cel mai mare. Pricinile de păcătuire.

1. Şi le zicea: “Adevăr grăiesc vouă : sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”.

2. Şi, după şase zile, i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri, la o parte, pe un munte înalt, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor:

3. veşmintele Lui s-au făcut albe foarte, strălucitoare ca zăpada, de o albeaţă pe care nici un înălbitor de pe pământ n-o poate da.

4. Şi li s-a arătat Ilie împreună cu Moise vorbind cu Iisus.

5. Iar Petru, luând cuvântul, I-a zis lui Iisus: “Învăţătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie”.

6. Nu ştia ce spune, atât de mare spaimă îi apucase.

7. Şi s-a făcut un nor care-i umbrea; şi din nor s-a auzit un glas zicând: “Acesta este Fiul Meu cel iubit: pe Acesta să-L ascultaţi !”

8. Dar, deodată, privind ei în jur, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Iisus singur cu ei.

9. Pe când se coborau de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui cele văzute, până va învia Fiul Omului dintre cei morţi.

10. Ei au păzit cuvântul şi se întrebau între ei: “Ce înseamnă a învia din morţi ? ”

11. Şi L-au întrebat, zicând: “Pentru ce spun cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie ?”

12. Iar El le-a răspuns: “În adevăr, Ilie va veni întâi şi va aşeza iarăşi toate. Şi cum este scris despre Fiul Omului că va să pătimească multe şi să fie defăimat?

13. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi ei au făcut cu el ce au vrut, după cum s-a scris despre el”.

14. Şi venind ei la ucenici, a văzut mulţime mare în jurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei.

15. De îndată ce L-a văzut, mulţimea a fremătat şi a alergat să I se închine.

16. El i-a întrebat pe cărturari: “Despre ce vă întrebaţi cu ei?”

17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime : “Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.

18. Oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ, face spume la gură, scrâşnind din dinţi şi înţepenind. I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut”.

19. Iar El, răspunzându-le, le-a zis : “O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine”.

20. L-au adus la El. Şi, văzându-L pe Iisus, duhul îndată l-a zguduit pe copil, şi căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.

21. Iar Iisus l-a întrebat pe tatăl copilului: “De cât timp i-a venit aceasta?” “Din pruncie”, I-a răspuns el.

22. “Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l piardă. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne”.

23. Iisus i-a răspuns: «Tu zici: “Dacă poţi!” “Toate sunt cu putinţă celui ce crede !”»

24. Îndată, tatăl copilului a strigat, lăcrimând: “Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele !”

25. Văzând Iisus că mulţimea dă năvală, a mustrat duhul necurat, zicându-i: “Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din el şi să nu mai intri în el !”

26. Şi duhul a ieşit răcnind şi zguduindu-l cu putere, iar copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit.

27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat şi el s-a sculat în picioare.

28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: “Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?”

29. El le-a zis: “Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post”.

30. Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea. Dar El nu voia să ştie nimeni că trece,

31. pentru că îi învăţa pe ucenicii Săi, spunându-le că Fiul Omului Se va da pe Sine în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, dar a treia zi, după ce-L vor ucide, va învia.

32. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

33. Au venit în Capernaum. Pe când erau în casă, i-a întrebat: “Despre ce vorbeaţi între voi pe cale ?”

34. Dar ei tăceau, pentru că pe cale se certaseră între ei, ca să ştie care urma să fie şeful.

35. Atunci Iisus a stat jos şi, chemând pe cei doisprezece, le-a zis: “Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor !”

36. Şi luând un copil, l-a pus în mijloc; şi luându-l în braţe, le-a zis:

37. “Oricine primeşte în Numele Meu pe unul din aceşti copii, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine”.

38. Şi I-a zis Ioan: “Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge cu noi”.

39. Iar Iisus i-a zis : “Nu-l opriţi, că nu este nimeni care, făcând minuni în Numele Meu, să Mă grăiască de rău îndată după aceea,

40. fiindcă cine nu este împotriva noastră este pentru noi;

41. şi oricine vă va da să beţi un pahar de apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Hristos, adevăr vă spun: nu-şi va pierde răsplata.

42. Dar cine va sminti pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, mai bine ar fi pentru el dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.

43. Şi dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o: că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung decât două mâini având, să mergi în gheenă, în focul cel nestins,

44. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

45. Şi dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l: că mai bine-ţi este să intri în Viaţă şchiop decât să ai amândouă picioarele şi să fii aruncat în gheenă, în focul cel nestins,

46. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l, că mai bine-ţi este să intri în Împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei,

48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

49. Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă se sărează cu sare.

50. Sarea este bună ; dar dacă sarea îşi pierde gustul prin ce o veţi drege? Aveţi sare în voi înşivă, ca să trăiţi în pace unii cu alţii.

CAP. 10

Despărţirea bărbatului de femeie. Iisus şi copilaşii. Tânărul bogat şi viaţa veşnică. Vestirea patimilor.

Cererea fiilor lui Zevedeu. Vindecarea orbului Bartimeu.

1. Şi sculându-Se de acolo, a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Mulţimile s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.

2. Şi apropiindu-se fariseii ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia.

3. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Ce v-a poruncit Moise ?”

4. Ei au zis: “Moise i-a dat voie să-i scrie o carte de despărţire şi s-o lase”.

5. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: «Din pricina învârtoşării inimii voastre v-a scris el porunca aceasta,

6. dar, de la începutul făpturii, “Bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.

7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa

8. şi cei doi vor fi un singur trup”. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.

9. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă ».

10. În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.

11. Şi El le-a zis: “Oricine îşi lasă femeia şi o ia pe alta, săvârşeşte adulter.

12. Şi dacă femeia îşi lasă bărbatul şi se mărită cu altul, săvârşeşte adulter ».

13. Şi aduceau la El copiii ca să-Şi pună mâinile peste ei. Dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau.

14. Iisus, văzând aceasta, S-a supărat şi le-a zis: “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.

15. Adevăr zic vouă: cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea !”

16. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

17. Pe când ieşea El în drum, a alergat unul la El şi, îngenunchind înaintea Lui, L-a întrebat: “Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică ?”

18. Iisus i-a zis: «Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul Dumnezeu.

19. Cunoşti poruncile: “Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu înşeli, să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”».

20. El I-a răspuns: “Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”.

21. Iar Iisus, privind la el cu luare aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: “Îţi mai lipseşte una: du-te de vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea o comoară în cer; apoi, luându-ţi crucea, vino şi urmează Mie”.

22. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogăţii.

23. Iar Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: “Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu !”

24. Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Văzând, Iisus le-a zis din nou: “Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu !

25. Mai lesne-i este cămilei să treacă prin urechea acului decât bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!”

26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: “Cine poate, atunci, să fie mântuit?”

27. Iisus, privind la ei cu luare aminte, le-a zis: “La oameni, aceasta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu, pentru că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

28. Şi a început Petru a-I zice: “Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat”.

29. Iisus le-a răspuns: “Adevăr grăiesc vouă: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau copii, sau ogoare pentru Mine şi pentru Evanghelie

30. şi să nu primească însutit în veacul acesta: case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţă veşnică.

31. Dar mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, iar cei din urmă vor fi întâi”.

32. Ei erau pe cale, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, iar cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând iarăşi la Sine pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple.

33. “Iată”, a zis El, “ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da pe mâna păgânilor,

34. care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor omorî; dar după trei zile va învia”.

35. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, şi I-au zis: “Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-Ţi vom cere”.

36. El le-a zis: “Ce voiţi să vă fac ?”

37. Iar ei I-au zis: “Dă-ne să şedem unul la dreapta şi altul la stânga Ta, întru slava Ta”.

38. Dar Iisus le-a răspuns: “Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu ?”

39. Iar ei I-au zis: “Putem”. Şi Iisus le-a zis: “Paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza,

40. dar a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu depinde de Mine să dau, ci este pentru cei care s-a pregătit”.

41. Auzind cei zece aceasta, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan,

42. dar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: “Ştiţi că aceia care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire;

43. dar între voi să nu fie aşa, ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;

44. şi oricare va vrea să fie întâiul între voi să fie slujitorul tuturor.

45. Că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi !”

46. Au ajuns la Ierihon. Şi, pe când ieşea IIisus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi şi cu mare mulţime, Bartimeu, orbul, fiul lui Timeu, şedea alături de cale şi cerşea.

47. Auzind că trece Iisus din Nazaret, a început să strige: “Iisuse, Fiul lui David, ai milă de mine !”

48. Mulţi îl certau să tacă, dar el mai tare striga: “Fiul lui David, ai milă de mine !”

49. Iisus, oprindu-Se, le-a zis: “Chemaţi-l!” Ei l-au chemat, zicându-i: “Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă”.

50. Iar orbul, lepădându-şi haina şi sărind în picioare, a venit la Iisus.

51. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: “Ce voieşti să-ţi fac?” Iar orbul I-a zis : “Învăţătorule, să-mi capăt vederea”.

52. Iar Iisus i-a zis: “Du-te, credinţa ta te-a mântuit”. Şi îndată a văzut şi-I urma lui Iisus pe cale.

CAP. 11

Intrarea lui Iisus în Ierusalim. Blestemarea smochinului. Puterea credinţei. Puterea lui Iisus.

1. Pe când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi la Betania, înspre Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi

2. şi le-a zis: “Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi găsi un mânz legat, pe care n-a încălecat încă nici un om: dezlegaţi-l şi aduceţi-l la Mine.

3. Iar de vă va zice cineva: “De ce faceţi aceasta?”, spuneţi-i: “Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici”.

4. Deci s-au dus şi au găsit mânzul la răspântie, legat afară, la o poartă, şi l-au dezlegat.

5. Unii dintre cei ce stăteau acolo le-au zis: “Ce faceţi? De ce dezlegaţi mânzul ?”

6. Iar ei le-au răspuns aşa cum le spusese El. Şi i-au lăsat.

7. Au adus mânzul la Iisus, şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut deasupra.

8. Mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiau din copaci.

9. Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau în urmă strigau: “Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine întru Numele Domnului !

10. Binecuvântată este Împărăţia care vine, a părintelui nostru David ! Osana în cerurile prea înalte !”

11. Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu. Şi după ce S-a uitat la toate de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.

12. A doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit.

13. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el, dar n-a găsit decât frunze, fiindcă nu era încă vremea smochinelor.

14. Şi, vorbindu-i, i-a zis: “De acum înainte, în veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Iar ucenicii Săi au auzit.

15. Ajungând în Ierusalim şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei le-a răsturnat;

16. şi nu îngăduia nimănui să poarte vreun vas prin templu.

17. Şi-i învăţa, zicând: «Oare, nu este scris: “Casa Mea se va chema casă de rugăciune pentru toate neamurile”? Dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari !»

18. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau să-L piardă, întrucât se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.

19. Iar când s-a făcut seară, au ieşit din cetate.

20. A doua zi dimineaţa, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

21. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis : “Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”.

22. Răspunzând, Iisus le-a zis: “Aveţi credinţă în Dumnezeu !

23. Adevărat vă spun că, oricine va zice muntelui acestuia: “Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

24. De aceea vă spun: toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit şi le veţi avea.

25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, Care este în ceruri, să vă ierte greşalele voastre.

26. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele ».

27. S-au dus din nou în Ierusalim. Şi în timp ce umbla Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii

28. şi I-au zis: “Cu ce putere faci acestea? Sau cine ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?”

29. Iar Iisus le-a zis: “Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea.

30. Botezul lui Ioan a fost din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi !”

31. Ei vorbeau între ei, zicând: «Dacă răspundem: “Din cer”, va zice: “Atunci, de ce nu l-aţi crezut ?”

32. Iar de vom zice: “De la oameni...”, se temeau de popor, pentru că toţi socoteau că Ioan era, în adevăr, prooroc.

33. Atunci I-au răspuns: “Nu ştim”. Iar Iisus le-a zis: “Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea”.

CAP. 12

Pilda vierilor. Birul cezarului. Despre înviere. Cea mai mare poruncă.

Al cui fiu este Hristosul. Văduva săracă.

1. Şi a început să le vorbească în pilde: «Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.

2. La vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roadele viei.

3. Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic.

4. A trimis alt slujitor, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit, ocărându-l.

5. A trimis un altul, dar pe acela l-au omorât; apoi mulţi alţii, pe unii maltratându-i, pe alţii omorându-i.

6. Mai avea un fiu iubit; la urmă, l-a trimis şi pe el, zicând : “De fiul meu se vor ruşina !”

7. Dar lucrătorii au zis între ei: “Acesta este moştenitorul: veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră”.

8. Şi, prinzându-l, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.

9. Ce va face, deci, stăpânul viei? Va veni, va nimici pe lucrătorii aceia şi via o va da altora.

10. Oare, nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: “Piatra pe care au nesocotit-o zidarii a ajuns în capul unghiului;

11. de la Domnul a fost aceasta şi este minunat în ochii noştri”?

12. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor, fiindcă pricepuseră că împotriva lor spusese pilda. Şi, lăsându-L, au plecat.

13. Şi au trimis la El pe unii dintre farisei şi irodiani ca să-L prindă în cuvânt.

14. Aceştia, venind, I-au zis: “Învăţătorule, ştim că adevărat eşti şi nu-Ţi pasă de nimeni, fiindcă tu nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine, oare, să plătim bir cezarului? Să plătim, sau să nu plătim ?”

15. El, însă, cunoscându-le făţărnicia, le-a zis: “De ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd”.

16. Şi I-au adus; şi i-a întrebat Iisus: “Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?” Ei I-au zis : “Ale cezarului”.

17. Iar Iisus a zis: “Daţi, deci, cezarului cele ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu”. Şi se mirau de El.

18. Şi au venit la El saducheii, care zic că nu este înviere, şi-L întrebau zicând:

19. «Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că, dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne femeia fără copii, fratele său să ia pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui mort.

20. Erau, deci, şapte fraţi. Cel dintâi şi-a luat femeie, dar a murit fără să lase urmaş.

21. Şi a luat-o cel de al doilea şi a murit şi el fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.

22. Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia.

23. La înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă ».

24. Răspunzând, Iisus le-a zis: «Oare, nu vă rătăciţi voi din cauză că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

25. Pentru că, atunci când vor învia dintre cei morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri.

26. Iar despre morţi, că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând : “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”?

27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Prin urmare, mult vă rătăciţi !»

28. Şi unul dintre cărturari, care-i auzise vorbind, şi văzând că bine le-a răspuns, s-a apropiat de El şi L-a întrebat: “Care poruncă este întâia dintre toate ?”

29. Iisus i-a răspuns că întâia este: “Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn”;

30. şi: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă.

31. Iar a doua e aceasta: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Altă poruncă mai mare decât acestea nu este ».

32. Şi i-a zis cărturarul: “Bine, Învăţătorule, adevărat ai zis că Unul este Dumnezeu şi nu este altul în afară de El

33. şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”.

34. Iar Iisus, văzând că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: “Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-I mai pună întrebări.

35. Pe când învăţa mulţimea în templu, Iisus i-a întrebat, zicând: «Cum zic cărturarii că Hristos este fiul lui David?

36. Însuşi David a spus întru Duhul Sfânt: “Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale”.

37. Aşadar, însuşi David Îl numeşte Domn; atunci cum este El Fiul lui?» Şi gloata cea mare Îl asculta cu bucurie.

38. Şi le zicea în învăţătura Sa: “Păziţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni în pieţe.

39. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;

40. casele văduvelor le secătuiesc şi, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi: de aceea, o mai mare osândă vor primi”.

41. Şi şezând în preajma cutiei pentru daruri, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult.

42. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat două leptale*, care fac un codrant*.

43. Atunci Iisus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: “Adevăr grăiesc vouă că această văduvă săracă a dăruit mai mult decât toţi ceilalţi;

44. pentru că toţi aceştia au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a dat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască”.

CAP. 13

Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului Omului. Îndemn la veghere.

1. Pe când ieşea din templu, unul dintre ucenicii Săi i-a zis: “Învăţătorule, priveşte ce pietre şi ce zidiri !”

2. Dar Iisus i-a zis: “Vezi tu aceste zidiri măreţe? Piatră pe piatră nu va rămâne, care să nu se risipească”.

3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte:

4. “Spune-ne, când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când toate acestea se vor împlini ?”

5. Iisus a început să le spună: “Luaţi aminte să nu vă înşele cineva:

6. fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, zicând că sunt Eu şi vor amăgi pe mulţi.

7. Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, pentru că ele trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul.

8. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie; vor fi cutremure de pământ pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi: acestea sunt începutul durerilor naşterii.

9. Luaţi seama la voi înşivă: din pricina Mea vă vor da pe mâna sinedriurilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi; veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi a împăraţilor, spre mărturie lor,

10. că trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile.

11. Iar când vă vor duce să vă predea, să nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela: că nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

12. Şi frate pe frate va da la moarte, şi tată pe fiu; şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi-i vor omorî.

13. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

14. Iar când veţi vedea “urâciunea pustiirii” stând unde nu se cuvine, - cine citeşte să înţeleagă -, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.

15. Cine va fi pe acoperiş să nu se coboare, nici să intre spre a-şi lua ceva din casa sa.

16. Şi cine va fi pe ogor să nu se întoarcă să-şi ia haina.

17. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea !

18. Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna,

19. pentru că în zilele acelea va fi necaz cum n-a fost de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.

20. Şi, dacă Domnul n-ar fi scurtat zilele acelea, nici un trup n-ar scăpa; dar, de dragul celor aleşi, pe care El i-a ales, a scurtat acele zile.

21. Atunci, dacă vă va zice cineva: “Iată, Hristosul este aici”, sau: “Iată-L acolo”, să nu credeţi,

22. pentru că se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să înşele, de se poate, pe cei aleşi.

23. Păziţi-vă: iată, vi le-am spus toate dinainte.

24. Că în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va mai da lumina ei ;

25. şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina.

26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere multă şi cu slavă;

27. El îi va trimite pe îngerii Săi şi pe aleşii Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28. De la smochin învăţaţi pilda: când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara e aproape.

29. Tot aşa şi voi, când veţi vedea acestea împlinindu-se, să ştiţi că El este aproape, este la uşi.

30. Adevăr grăiesc vouă : neamul acesta nu va trece până nu se vor împlini toate acestea.

31. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

32. Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

33. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi vremea aceea.

34. Este ca un om care, plecând în altă ţară, îşi lasă casa dând servilor săi puterea, arătând fiecăruia care este datoria lui, iar portarului îi porunceşte să vegheze.

35. Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa,

36. ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

37. Ce zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi !»

CAP. 14

Sfat împotriva lui Iisus. Ungerea din Betania. Paştile Domnului. Cina Domnului. Înştiinţarea lui Petru. Ghetsimani. Prinderea şi condamnarea lui Iisus. Tăgăduirea lui Petru.

1. După două zile erau Paştile şi Azimele. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleşug, ca să-L omoare.

2. Dar ziceau: “Nu în ziua praznicului, ca să nu fie tulburare în popor”.

3. Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard* curat, de mare preţ; şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus.

4. Dar erau unii care s-au mâhnit în sinea lor, zicând: “De ce s-a făcut risipa aceasta de mir ?

5. Mirul acesta se putea vinde cu peste trei sute de dinari şi să se dea săracilor”. Şi cârteau împotriva ei.

6. Dar Iisus a zis: “Lăsaţi-o, de ce-i faceţi supărare? Bun lucru a făcut ea pentru Mine;

7. că pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.

8. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul spre înmormântare.

9. Adevăr zic vouă: oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”.

10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să-L dea pe Iisus în mâna lor.

11. Şi auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor la timp potrivit.

12. În ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, ucenicii Săi L-au întrebat: “Unde voieşti să mergem să-Ţi gătim ca să mănânci Paştile?”

13. Şi a trimis doi dintre ucenicii Săi, zicându-le: «Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el

14. şi unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: “Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?”

15. Iar el vă va arăta o cameră mare la etaj, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi ».

16. Şi ducându-se ucenicii în cetate, au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştile.

17. Seara, Iisus a venit cu cei doisprezece.

18. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: “Adevăr grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde”.

19. Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: “Nu cumva sunt eu ?...”

20. Iar El le-a zis: “Este unul din cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid.

21. Fiul Omului Se duce precum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine era de el dacă nu s-ar fi născut”.

22. Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor, zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”.

23. Şi luând paharul, mulţumind, l-a dat şi au băut toţi din el.

24. Şi le-a zis: “Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă.

25. Adevăr grăiesc vouă că, de acum, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu”.

26. Şi, după ce au cântat psalmii de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.

27. Şi le-a zis Iisus: «În noaptea aceasta toţi vă veţi poticni întru Mine, pentru că scris este: “Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”.

28. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea ».

29. Iar Petru i-a zis: “Chiar dacă toţi se vor poticni întru Tine, eu nu mă voi poticni”.

30. Şi i-a zis Iisus: “Adevăr grăiesc ţie că astăzi, în noaptea aceasta, înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”.

31. El, însă, spunea mai stăruitor: “Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui!...” Şi toţi spuneau la fel.

32. Şi au venit într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi le-a zis ucenicilor Săi: “Şedeţi aici până Mă voi ruga”.

33. Şi luând cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, a început a Se tulbura şi a Se mâhni

34. şi le-a zis: “Întristat de moarte este sufletul Meu... ; rămâneţi aici şi privegheaţi !”

35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.

36. El zicea: “Avva, Părinte, Ţie toate Îţi sunt cu putinţă: depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci aceea ce voieşti Tu”.

37. Şi venind la ucenici, i-a găsit dormind. Şi i-a zis lui Petru: “Simone, dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi ?

38. Privegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită, că duhul este sârguincios, pe când trupul este neputincios”.

39. Şi iarăşi mergând, S-a rugat spunând acelaşi cuvânt.

40. Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, că ochii le erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă.

41. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: “Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A sosit ceasul! Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

42. Sculaţi-vă, să mergem: iată, se apropie vânzătorul!”

43. Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o gloată cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.

44. Vânzătorul le dăduse semn, zicând: “Pe care-l voi săruta, acela este : să-l prindeţi şi să-l duceţi sub pază”.

45. Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, I-a zis: “Învăţătorule!” Şi L-a sărutat.

46. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.

47. Unul dintre cei ce stăteau lângă El, scoţând sabia, a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea.

48. Şi răspunzând Iisus, le-a zis: “Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca să Mă prindeţi.

49. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile”.

50. Atunci, părăsindu-L, toţi ucenicii au fugit.

51. Iar un tânăr mergea după El, având doar o învelitoare de pânză de in pe trupul gol. Au pus mâna pe el,

52. dar el, lăsându-şi învelitoarea, a fugit gol.

53. Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.

54. Iar Petru Il urma de departe până a intrat înăuntru, în curtea arhiereului şi şedea împreună cu servitorii, încălzindu-se la foc.

55. Arhiereii şi tot sinedriul căutau mărturie împotriva lui Iisus ca să-L dea la moarte, dar nu găseau.

56. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau.

57. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:

58. «Noi l-am auzit zicând: “Voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi clădi altul nefăcut de mână”».

59. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.

60. Şi sculându-se arhiereul în mijloc, L-a întrebat pe Iisus, zicând: “Nu răspunzi nimic la cele ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?”

61. El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: “Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui-Binecuvântat?”

62. Iisus i-a zis: “Eu sunt. Şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului”.

63. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele şi a zis: “Ce nevoie mai avem de martori ?

64. Aţi auzit hula. Ce părere aveţi?...” Iar ei toţi au judecat că este vrednic de moarte.

65. Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: “Prooroceşte !” Iar servitorii Îl loveau cu palmele.

66. Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre slujnicele arhiereului

67. şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, s-a uitat la el şi i-a zis: “Şi tu erai cu Iisus, Nazarineanul !”

68. El, însă, a tăgăduit, zicând: “Nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici”. Şi ieşind afară, în faţa curţii, a cântat cocoşul.

69. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să le spună celor de faţă că acesta este dintre ei”.

70. Dar el a tăgăduit din nou. După puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: “Cu adevărat eşti dintre ei, că eşti galilean şi vorbirea ta seamănă cu a lor”.

71. Iar el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: “Nu cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi !”

72. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: “Înainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori”. Şi a început să plângă.

CAP. 15

Iisus înaintea lui Pilat. Răstignirea, moartea şi îngroparea lui Iisus.

1. Dimineaţa, arhiereii au ţinut îndată sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul. Şi legându-L pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.

2. Pilat L-a întrebat: “Eşti Tu Împăratul iudeilor?” Iar El, răspunzând, i-a zis: “Tu însuţi o spui”.

3. Arhiereii Îl învinuiau de multe.

4. Pilat L-a întrebat din nou: “Nu răspunzi nimic? Iată de câte te învinuiesc ei !”

5. Dar Iisus n-a mai răspuns nimic, aşa încât Pilat se mira.

6. La fiecare praznic al Paştilor, Pilat le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.

7. Şi era unul cu numele Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală.

8. Şi mulţimea se suia strigând şi cerând lui Pilat să le facă precum avea obiceiul.

9. Pilat le-a zis: “Voiţi să vă eliberez pe Împăratul iudeilor ?”

10. Fiindcă ştia că arhiereii din invidie Îl dăduseră în mâinile lui.

11. Dar arhiereii au incitat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.

12. Pilat, răspunzând, le-a zis iarăşi: “Ce voiţi să fac cu Acela pe Care-l numiţi Împăratul iudeilor ?”

13. Ei au strigat din nou: “Răstigneşte-l!”

14. “Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei mai tare strigau: “Răstigneşte-l !”

15. Şi Pilat, vrând să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.

16. Ostaşii L-au dus în pretoriu, adică înăuntrul curţii şi, adunând toată cohorta,

17. L-au îmbrăcat în purpură; apoi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.

18. Şi făcând plecăciuni în faţa Lui, Îi ziceau: “Bucură-te, împăratul iudeilor !”

19. Şi-L loveau cu o trestie în cap, Îl scuipau şi, îngenunchind, I se închinau.

20. După ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

21. Şi au silit pe un trecător care se întorcea de la ogor, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, să ducă crucea Lui.

22. Şi L-au dus la locul Golgota, care se tălmăceşte “Locul Căpăţânii”.

23. I-au dat vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.

24. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, aruncând sorţi ce să ia fiecare.

25. Când L-au răstignit, era ceasul al treilea.

26. Şi vina Lui era scrisă deasupra: “Împăratul iudeilor”.

27. Împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul la dreapta şi altul la stânga Lui.

28. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “A fost socotit în rândul celor fărădelege”.

29. Cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: “Huo, tu, care dărâmi templul şi’n trei zile îl zideşti,

30. mântuieşte-te pe tine însuţi, coborându-te de pe cruce !”

31. Arhiereii Îl batjocoreau şi ei împreună cu cărturarii, zicând: ”Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu se poate mântui!

32. Hristos, împăratul lui Israel, să se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Cei răstigniţi împreună cu El, deasemenea, îşi băteau joc de El.

33. Iar când a fost ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

34. Şi, în ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas mare: “Eloi, Eloi, lama sabahtani?”, care se tălmăceşte: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit ?”

35. Şi auzind unii dintre cei ce stăteau acolo, ziceau: “Iată, îl strigă pe Ilie !”

36. Şi alergând unul, a umplut cu oţet un burete, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: “Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie să-l coboare”.

37. Dar Iisus, strigând cu glas mare, Şi-a dat duhul.

38. Şi catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos.

39. Iar sutaşul care sta în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: “Cu adevărat, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

40. Acolo erau şi femei care priveau de departe, între care şi Maria din Magdala, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosif, şi Salomeea,

41. care Îl urmau şi-L slujeau pe când era El în Galileea, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

42. Şi făcându-se seară, fiindcă era ziua Pregătirii, care este înaintea sâmbetei,

43. a venit Iosif din Arimateea, sfetnic de vază al sinedriului, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu; şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus.

44. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.

45. Şi aflând de la sutaş, i-a dăruit lui Iosif trupul.

46. Iar Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

47. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus.

CAP. 16

Invierea lui Iisus. Arătările lui Iisus după înviere. Înălţarea la cer.

1. După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria din Magdala, Maria, mama lui Iacov şi Salomeea, au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă.

2. În ziua dintâi a săptămânii s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când începea să răsară soarele.

3. Şi ziceau între ele: “Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului ?”

4. Dar. ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată.

5. Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.

6. Dar el le-a zis: “Nu vă’nspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus, Nazarineanul, Care a fost răstignit? A înviat! Nu este aici; iată locul unde L-au pus.

7. Mergeţi, însă, şi spuneţi ucenicilor Săi, şi lui Petru, că va merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus”.

8. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, pentru că erau cuprinse de tremur şi de uimire; şi n-au spus nimănui nimic, pentru că se temeau.

9. Şi înviind dimineaţa, în ziua dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.

10. Aceea mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care plângeau şi se tânguiau.

11. Auzind ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut.

12. După aceea S-a arătat sub altă înfăţişare la doi dintre ei pe cale, pe când se duceau la ţară.

13. Şi aceea, mergând, le-au dat de veste celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.

14. La urmă S-a arătat celor unsprezece, pe când şedeau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.

15. Apoi le-a zis: “Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura:

16. cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; dar cel ce nu va crede se va osândi.

17. Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: în Numele Meu demoni vor izgoni ; în limbi noi vor grăi ;

18. şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte dacă vor bea nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi”.

19. Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

20. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care urmau. Amin.