MISTERE ŞI PREJUDECĂŢI BIBLICE: Ordinea chemării/alegerii ucenicilor

Motto:

EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).

Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.

Se crede, îndeobşte, că primul ucenic pe care l-ar fi chemat Iisus în slujba apostoliei ar fi fost Andrei, acela care ar fi creştinat Sciţia Minor (Dobrogea).

Evanghelia Unificată, în care evenimentele sunt redate cronologic, adică în ordinea în care s-au petrecut ele în curgerea timpului, ne revelă însă următoarea ordine în care au fost chemaţi ucenicii:

Primul ucenic chemat a fost Filip, potrivit Ev. Unif. Cap. 10.28. In.1.43 :

A doua zi Iisus voia să meargă în Galileea; şi, găsindu-l pe Filip, i-a zis: "Urmează-Mi !”

Următorii doi ucenici chemaţi au fost Petru şi Andrei, potrivit Ev. Unif. Cap. 10.37. Mt.4.18.Mc.1.16. Pe cand umbla Iisus pe langă marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe Andrei, fratele său, aruncând o mreajă în mare, că erau pescari.

38. Mc.1.17.Mt.4.19. Şi le-a zis Iisus: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni".

39. Mt.4.20.Mc.1.18. Indată ei, lăsându-şi mrejele, au mers după El.

Următorii doi ucenici chemaţi au fost Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, potrivit Ev. Unif. 10.40. Mt.4.21.Mc.1.19. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zevedeu, şi pe Ioan, fratele lui, care erau intr-o luntre impreună cu tatăl lor, Zevedeu, şi işi dregeau mrejele. El i-a chemat.

41. Lc.5.11.Mc.1.20.Mt.4.22. Şi indată ei, trăgand luntrea la ţărm, l-au lăsat pe tatăl lor, Zevedeu, in luntre, impreună cu cei ce lucrau pe plată şi, lăsand totul, L-au urmat.

Cel de al şaselea ucenic chemat a fost Matei, potrivit Ev. Unif. 10.42.Mt.9.9: De acolo, Iisus a mers mai departe şi a văzut un om, numit Matei, şezând la vamă*. Şi i-a zis: "Urmează-Mi!” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.

Aşadar, primii şase ucenici chemaţi în ordinea următoare au fost: Filip, Petru, Andrei, Iacov, Ioan şi Matei. Cu aceştia a mers Iisus la nunta din Cana Galileii, conform Ev. Unif. 10.43 In.2.1. A treia zi s-a făcut o nuntă in Cana Galileii. Mama lui Iisus era acolo.

44. In.2.2. La nuntă a fost invitat şi Iisus cu ucenicii Săi.

Cel de al şaptelea ucenic chemat în ordine cronologică a fost Levi, potrivit Ev. Unif. 11.20. Mc.2.13.Lc.5.27. Şi iarăşi a ieşit la mare şi toată mulţimea venea la El; şi El ii invăţa.

21. Mc.2.14.Lc.5.27. Pe când trecea, a văzut un vameş cu numele Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis:"Urmeză-Mi !"

22. Lc.5.28.Mc.2.14. Iar el, sculandu-se, a lăsat totul şi a mers după El.

23. Lc.5.29. Levi I-a făcut un ospăţ mare în casa lui.

24. Mc.2.15.Lc.5.29.Mt.9.10. Şi, şezând Iisus la masă în casa lui Levi, o mulţime de vameşi, de păcătoşi şi de alţi oaspeţi, au venit şi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui,

25. Mc.2.15. fiindcă aceştia erau mulţi şi mergeau de obicei după El.

De aici rezultă că Levi este acela care I-a făcut un ospăţ mare în casa lui şi nu Matei, cum se crede îndeobşte.

Următorii cinci ucenici nu fac parte din grupul ucenicilor chemaţi, ci a celoraleşi, după cum ne revelă Ev. Unif. 12.1-11:

1. Lc.6.12.Mc.3.13. In zilele acelea, Iisus S-a suit pe munte să Se roage; şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

2. Lc.6.13.Mc.3.13. Şi, făcându-se ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi pe cine a vrut, şi ei au venit la El.

3. Mc.3.14.Lc.6.13. Şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască.

4. Mc.3.15. Şi le-a dat putere să vindece bolile şi să scoată demonii.

5. Mc.3.16.Lc.6.14. Iată cei doisprezece pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru; Andrei, fratele lui;

6. Mc.3.17.Lc.6.14. Iacov, fiul lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tălmăcit, înseamnă: "Fiii tunetului";

7. Mc.3.18.Lc.6.14. Filip; Bartolomeu;

8. Lc.6.15.Mc.3.18. Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, Cananitul, numit Zilotul;

9. Lc.6.16.Mc.3.18. Iuda, fiul lui Iacov, zis Tadeu;

10. Mc.3.19. Lc.6.16. şi Iuda din Cariot*, care a devenit trădător şi L-a vandut.

11. Mt.8.1. Şi coborându-Se El de pe munte, mulţimi numeroase au mers după El.

Lista celor doisprezece ucenici nu este redată aici în ordinea cronologică în care au fost chemaţi, ci ţinând seama de personalitatea lor.

Astfel Petru (fost Chifa) este trecut primul pe listă din cauza personalităţii sale accentuate, ce-i conferea o prestanţă/o autoritate mai mare în rândul ucenicilor. Filip, primul ucenic chemat, ocupă pe listă locul cinci, Ioan, ucenicul pe care-l iubea Iisus, ocupă locul al patrulea, iar Iuda Vânzătorul este trecut ultimul pe listă.

Nemulţumiţi de această ierarhizare spontană, cei doi fii ai lui Zevedeu s-au înfăţişat într-o zi înaintea lui Iisus şi şi-au revendicat întâietatea pe lista ucenicilor. Evenimentul este redat în Ev. Unif. Cap. 62 după cum urmează:

1. Mc.10.32.Mt.20.17. Ei erau pe cale şi se suiau la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, iar cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând iarăşi la Sine pe cei doisprezece, a inceput să le spună cele ce aveau să I se întâmple.

2. Mc.10.33.Mt.20.18. El le-a zis: “Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mana arhiereilor şi a cărturarilor, iar ei, osândindu-L la moarte, Il vor da pe mâna păganilor,

3. Mt.20.19.Mc.10.34. care Il vor batjocori, Il vor scuipa, Il vor biciui şi-L vor omori prin răstignire: dar a treia zi va invia”.

4. Mt.20.20.Mc.10.35. Atunci s-a apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu impreună cu fiii ei, Iacov şi Ioan, şi îngenunchind, I-au zis: Invăţătorule, voim să ne faci ceea ce-Ţi vom cere”.

5. Mt.20.21.Mc.10.36. El i-a zis: “Ce doreşti să fac pentru voi ?”

6. Mt.20.21.Mc.10.37. Ea I-a răspuns : “Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în Impărăţia Ta”.

7. Mt.20.22.Mc.10.38. Dar Iisus, răspunzând, le-a zis: “Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” Iar ei I-au zis: “Putem”.

8. Mc.10.39.Mt.20.23. Şi Iisus le-a zis: “Paharul pe care-l voi bea Eu il veţi bea şi cu botezul cu care Mă voi boteza Eu vă veţi boteza;

9. Mc.10.40.Mt.20.23. dar a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu depinde de Mine să dau, ci este pentru cei care s-a pregătit de către Tatăl Meu”.

10. Mt.20.24.Mc.10.41. Auzind cei zece aceasta, s-au mâniat foarte pe Iacov şi pe Ioan;

11. Mt.20.25.Mc.10.42. dar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: “Ştiţi că aceia care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire:

12. Mc.10.43.Mt.20.26. dar între voi să nu fie aşa, ci oricine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul tuturor;

13. Mc.10.44.Mt.20.27. şi oricine vrea să fie întâiul între voi să fie servul tuturor;

14. Mt.20.28.Mc.10.45. pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”.

Din acest text şi din altele asemănătoare, găsite pe paginile Ev. Unif, rezultă că Iisus n-a conceput/nu Şi-a fundat din capul locului grupa de ucenici pe ideea unei ierarhii reptiliene, ci pe ideea egalităţii în drepturi a ucenicilor, a iubirii reciproce, mergând până la jertfirea de sine:

11. Mt.20.25.Mc.10.42. dar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: “Ştiţi că aceia care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire:

12. Mc.10.43.Mt.20.26. dar între voi să nu fie aşa, ci oricine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul tuturor;

13. Mc.10.44.Mt.20.27. şi oricine vrea să fie întâiul între voi să fie servul tuturor;

14. Mt.20.28.Mc.10.45. pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”.

Episodul acesta este icoana preînchipuitoare a celor ce aveau să vină.Biserica n-a urmat ulterior îndemnurile lui Hristos, ci a urmărit ca, în privinţa întâietăţii, să se facă nu voia lui Dumnezeu ci voia oamenilor. Drept urmare, Biserica a căzut din înalta chemare dumnezeiască în păcatul luciferic al întâietăţii/al şefiei între episcopi, ceea ce a avut ca efect divizarea Bisericii. Luptele intestine pentru întâietate/pentru putere durează de două mii de ani, iar timidele încercări de reconciliere întreprinse în prezent urmăresc în continuare ca unificarea credinţei să să facă păstrând ideea ierarhiilor reptiliene. De aceea planul întocmit de oameni privitor la unificarea credinţei va fi sortit eşecului, consecinţa sa cea mai dezastruoasă fiind apariţia antihristului final, care va fi nimicit de către Hristos cu suflarea gurii sale, la sfârşitul veacurilor.

N. Kreis