Evanghelia Unificată (2)

Motto:

EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).

Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.

IV. A TREIA CĂLĂTORIE MISIONARĂ A LUI IISUS LA IERUSALIM.

CAP. 51.

SĂRBĂTOAREA CORTURILOR (1)

Dezbinare în popor din pricina lui Iisus.

1. In.7.10. Dar, după ce s-au suit fraţii Lui la sărbătoare, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci incognito* - adică fără a Se arăta Cine este.

2. In.7.11. Iudeii Îl căutau în timpul sărbătorii şi ziceau: “Unde este acela ?”

3. In.7.12. Şi multă şuşotire era în mulţime pe seama Lui. Unii ziceau: “Este bun”. Alţii ziceau: “Nu, ci amăgeşte mulţimea”.

4. In.7.13. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă.

5. In.7.14. Pe la jumătatea praznicului, Iisus S-a suit la templu şi învăţa poporul.

6. In.7.15. Iudeii se mirau şi ziceau: “Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat ?”

7. In.7.16. Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: “Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.

8. In.7.17. Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura aceasta este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.

9. In.7.18. Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar Cel Ce caută slava Celui Ce L-a trimis Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.

10. In.7.19. Oare, nu v-a dat Moise Legea? Totuşi, niciunul dintre voi nu ţine Legea: de ce căutaţi să Mă omorâţi ?”

11. In.7.20. Mulţimea I-a răspuns: “Ai demon: cine caută să Te omoare ?”

12. In.7.21. Iisus le-a răspuns, zicând: “O lucrare am făcut şi toţi vă miraţi de ea.

13. In.7.22. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur* - deşi ea nu vine de la Moise, ci de la patriarhi* - şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua sâmbetei.

14. In.7.23. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua sâmbetei, ca să nu se încalce Legea lui Moise, de ce vă mâniaţi pe Mine pentru că am făcut un om sănătos, întreg, în ziua sâmbetei ?

15. In.7.24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă”.

16. In.7.25. Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: “Oare, nu acesta este cel pe care caută ei să-l omoare ?

17. In.7.26. Şi totuşi, iată, le vorbeşte pe faţă şi ei nu-i zic nimic! Nu cumva căpeteniile au cunoscut că el este Hristosul ?

18. In.7.27. Dar noi ştim de unde este omul acesta: însă când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este”.

19. In.7.28. Atunci Iisus a strigat în templu, pe când îi învăţa, şi a zis: “Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi şi Cel Ce M-a trimis este adevărat, dar voi nu-L cunoaşteţi.

20. In.7.29. Eu Îl cunosc, fiindcă de la El sunt şi El M-a trimis”.

21. In.7.30. Ei căutau, deci, să-L prindă: dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu-I sosise încă ceasul.

22. In.7.31. Mulţi din popor au crezut în El şi ziceau: “Când va veni Hristosul, va face mai multe minuni decât a făcut Acesta?”

23. In.7.32. Fariseii au auzit mulţimea spunând în şoaptă acestea despre El. Atunci arhiereii şi fariseii au trimis slujitori să-L prindă.

24. In.7.33. Dar Iisus le-a zis: “Puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel Ce M-a trimis.

25. In.7.34. Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi, pentru că unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni”.

26. In.7.35. Iudeii au zis între ei: «Unde se duce acesta, ca să nu-l găsim? Nu cumva se duce la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci ?

27. In.7.36. Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: “Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu voi nu puteţi veni”? »

28. In.7.37. În ziua cea din urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Iisus a stat în picioare şi a strigat: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

29. In.7.38. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”.

30. In.7.39. Aceasta a spus-o despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul încă nu fusese dat, fiindcă Iisus nu fusese încă proslăvit.

31. In.7.40. Unii din mulţime, auzind acestea, ziceau: “Cu adevărat, Acesta este Proorocul”;

32. In.7.41. alţii ziceau: “Acesta este Hristos”; iar alţii ziceau: “Oare, din Galileea va să vină Hristos ?

33. In.7.42. Nu zice Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea natală a lui David ?”

34. In.7.43. Şi s-a făcut dezbinare în mulţime din pricina Lui.

35. In.7.44. Unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El.

36. In.7.45. Slujitorii* s-au întors, deci, la arhierei şi la farisei şi aceştia le-au zis: “De ce nu L-aţi adus ?”

37. In.7.46. Slujitorii le-au răspuns: “Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta”.

38. In.7.47. Fariseii le-au zis: “Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi ?

39. In.7.48. Au crezut în el vreunul din mai-marii noştri sau dintre farisei ?

40. In.7.49. Dar poporul acesta, care nu cunoaşte Legea, este blestemat !”

41. In.7.50 Nicodim, cel care venise la Iisus noaptea şi care era unul dintre ei, le-a zis:

42. In.7.51. „Oare, Legea noastră condam-nă ea un om înainte de a-l asculta, ca să ştie ce a făcut ?”

43. In.7.52. Răspunzând, ei i-au zis: “Şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat nici un prooroc”.

44. In.7.53. Şi s-a dus fiecare la casa lui.

CAP. 52.

SĂRBĂTOAREA CORTURILOR (2)

Femeia prinsă în adulter. Iisus este Lumina lumii. Obârşia cerească a lui Iisus.Robii păcatului şi fiii slobozi de păcat. Fiii lui Avraam, fiii diavolului şi fiii lui Dumnezeu. Preexistenţa lui Iisus.

1. In.8.1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.

2. In.8.2. Dar dimineaţa venit iarăşi în templu; şi tot poporul venea la El, şi El, şezând, îi învăţa.

3. In.8.3. Atunci cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc,

4. In.8.4. I-au zis: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă săvârşind adulter.

5. In.8.5. Moise, în Lege, ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar tu ce zici ?”

6. In.8.6. Spuneau aceasta ca să-L ispitească, să aibă de ce să-L învinuiască. Dar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.

7. In.8.7. Fiindcă ei stăruiau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: “Cel fără păcat între voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei”.

8. In.8.8. Şi iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.

9. In.8.9. Iar ei, auzind şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă; şi Iisus a rămas singur cu femeia care stătuse în mijloc.

10. In.8.10. Atunci Iisus S-a ridicat şi, nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit niciunul ?"

11. In.8.11. Femeia I-a răspuns: “Niciunul, Doamne”. Şi Iisus i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi, de acum, să nu mai păcătuieşti !”

12. In.8.12. Iisus le-a vorbit din nou şi le-a zis: "Eu sunt Lumina lumii: cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.

13. In.8.13. Auzind acestea, fariseii I-au zis: "Tu mărturiseşti despre tine însuţi: deci mărturia ta nu este adevărată".

14. In.8.14. Răspunzând, Iisus le-a zis: "Mărturia Mea este adevărată chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, fiindcă Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.

15. In.8.15. Voi judecaţi după trup: Eu nu judec pe nimeni;

16. In.8.16. şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, Care M-a trimis, este cu Mine.

17. In.8.17. În Legea voastră este, de asemenea, scris că mărturia a doi oameni este adevărată:

18. In.8.18. deci, despre Mine mărturisesc Eu Însumi, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, Care M-a trimis”.

19. In.8.19. Ei I-au zis: “Unde este tatăl tău?” Iisus le-a răspuns: “Voi nu Mă cunoaşteţi ni

ci pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu”.

20. In.8.20. Iisus le-a spus acestea pe când îi învăţa în templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu-I sosise încă ceasul.

21. In.8.21. Iisus le-a mai spus: “Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru, pentru că, acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”.

22. In.8.22. Atunci iudeii au zis: «Doar n-o avea de gând să-şi ridice singur viaţa, de zice: “Unde mă duc eu voi nu puteţi veni !”? »

23. In.8.23. Iisus le-a zis: “Voi sunteţi de jos, Eu sunt de sus: voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.

24. In.8.24. De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre: căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre”.

25. In.8.25. “Cine eşti tu ?” I-au zis ei. Iisus le-a răspuns: “Ceea ce de la început v-am spus.

26. In.8.26. Am multe de spus despre voi şi de judecat; dar Cel Ce M-a trimis este adevărat şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii”.

27. In.8.27. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

28. In.8.28. Deci le-a zis Iisus: “Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M-a învăţat, aşa vorbesc.

29. In.8.29. Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, pentru că întotdeauna fac ce-I este plăcut”.

30. In.8.30. Grăind El acestea, mulţi au crezut într-Însul.

31. In.8.31. Şi le-a zis Iisus iudeilor care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr, ucenicii Mei:

32. In.8.32. veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”.

33. In.8.33. Ei I-au răspuns: «Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robi nimănui. Cum zici tu: Veţi fi liberi !? »

34. In.8.34. Iisus le-a răspuns: “Adevărul adevărat vă spun: Oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.

35. In.8.35. Şi robul nu rămâne pururea în casă; Fiul, însă, rămâne pururea.

36. In.8.36. Deci, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi cu adevărat liberi.

37. In.8.37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi întrucât cuvântul Meu nu pătrunde în voi.

38. In.8.38. Eu grăiesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru”.

39. In.8.39. Ei i-au răspuns : "Tatăl nostru este Avraam”. Iisus le-a zis: “Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

40. In.8.40. Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, Omul Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.

41. In.8.41. Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: “Noi nu ne-am născut din desfrânare. Avem un singur Tată: pe Dumnezeu”.

42. In.8.42. Iisus le-a zis: “Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit: n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

43. In.8.43. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

44. In.8.44. Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş de oameni şi n-a rămas în adevăr, pentru că în el nu este adevăr: ori de câte ori spune o minciună vorbeşte din ale sale, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii.

45. In.8.45. Dar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

46. In.8.46. Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi ?

47. In.8.47. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi pentru că nu sunteţi din Dumnezeu”.

48. In.8.48. Iudeii I-au răspuns: “Nu zicem noi bine că eşti samarinean şi ai demon ?”

49. In.8.49. “N-am demon”, le-a răspuns Iisus, “ci Eu cinstesc pe Tatăl, dar voi nu Mă cinstiţi.

50. In.8.50. Eu nu caut slava Mea: este Unul Care o caută şi care judecă.

51. In.8.51. Adevărul adevărat vă spun: dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea”.

52. In.8.52. Iudeii I-au zis: «Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii, şi tu zici: “Dacă păzeşte cineva cuvântul meu în veac nu va gusta moartea !”

53. In.8.53. Doar n-ai fi tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit, şi decât proorocii care, deasemenea, au murit? Cine te crezi tu că eşti ?” »

54. In.8.54. Iisus le-a răspuns: “Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu Mă slăveşte: El, despre Care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru

55. In.8.55. şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc. Dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.

56. In.8.56. Părintele vostru, Avraam, a fost bucuros să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat”.

57. In.8.57. Iudeii I-au zis : “N-ai încă cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam ?”

58. In.8.58. Iisus le-a zis: “Adevărul adevărat zic vouă: Eu sunt înainte de a fi Avraam”.

59. In.8.59. Atunci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S-a dus.

CAP. 53.

SĂRBĂTOAREA CORTURILOR (3)

Vindecarea unui orb din naştere.

1. In.9.1. Pe când trecea, Iisus a văzut un orb din naştere.

2. In.9.2. Ucenicii Lui L-au întrebat: “Învăţătorule, cine a păcătuit: acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ?”

3. In.9.3. Iisus le-a răspuns: “N-a păcătuit nici acesta, nici părinţii lui, ci aceasta este ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

4. In.9.4. Cât este ziuă trebuie să săvîrşesc lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze.

5. In.9.5. Cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii”.

6. In.9.6. Şi spunând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină şi a uns cu ea ochii orbului

7. In.9.7. şi i-a zis: “Du-te şi spală-te în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând.

8. In.9.8. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca orb ziceau: “Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea ?”

9. In.9.9. Unii ziceau: “El este”. Alţii ziceau: “Nu, ci seamănă cu el”. Iar el zicea: “Eu sunt”.

10. In.9.10. Deci i-au zis: “Cum ţi s-au deschis ochii ?”

11. In.9.11. El le-a răspuns: «Omul Care Se numeşte Iisus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: “Mergi la scăldătoarea Siloamului şi spală-te”. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, mi-am căpătat vederea ».

12. In.9.12. Ei l-au întrebat : “Unde este omul acela?” El a zis: “Nu ştiu”.

13. In.9.13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese mai înainte orb.

14. In.9.14. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.

15. In.9.15. Fariseii l-au întrebat din nou cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: “Tină mi-a pus pe ochi, m-am spălat şi văd”.

16. In.9.16. Atunci unii dintre farisei au zis: “Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii ziceau: “Cum poate un păcătos să facă asemenea minuni?” Şi era dezbinare între ei.

17. In.9.17. Iarăşi l-au întrebat pe orb: “Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?” “Este un prooroc”, le-a răspuns el.

18. In.9.18. Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea până n-au chemat pe părinţii lui.

19. In.9.19. Şi i-au întrebat: “Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Deci, cum vede el acum ?”

20. In.9.20. Răspunzând, părinţii lui au zis: “Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb;

21. In.9.21. dar cum de vede el acum, sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el: este în vârstă, deci poate vorbi despre sine”.

22. In.9.22. Părinţii lui au zis aceasta pentru că se temeau de iudei, fiindcă iudeii hotărâseră că, dacă va mărturisi cineva că Iisus este Hristosul, să fie exclus din sinagogă.

23. In.9.23. De aceea au zis părinţii lui: “Este în vârstă, întrebaţi-l pe el”.

24. In.9.24. Fariseii l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: “Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este păcătos”.

25. In.9.25. El le-a răspuns: “Dacă este păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, iar acum văd”.

26. In.9.26. Iarăşi l-au întrebat: “Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii ?”

27. In.9.27. El le-a răspuns: “Acum v-am spus şi n-aţi auzit? Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui ?”

28. In.9.28. Ei l-au ocărât şi i-au zis: “Tu eşti ucenicul aceluia ; noi suntem ucenicii lui Moise.

29. In.9.29. Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar pe acesta nu-l ştim de unde este”.

30. In.9.30. Omul acela le-a răspuns: “Tocmai în aceasta stă minunea, că El mi-a deschis ochii şi voi nu ştiţi de unde este.

31. In.9.31. Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi, dar dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.

32. In.9.32. De când este lumea nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.

33. In.9.33. Dacă Omul Acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic”.

34. In.9.34. Ei i-au răspuns: “Pe de-a’ntregul te-ai născut în păcat şi tu să ne’nveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

35. In.9.35. Iisus a auzit că l-au dat afară şi, găsindu-l, i-a zis: “Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu ?”

36. In.9.36. El I-a răspuns: “Şi Cine este, Doamne, ca să cred în El ?”

37. In.9.37. Iisus i-a zis: “L-ai şi văzut, şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este”.

38. In.9.38. Iar el I-a zis: “Cred, Doamne”, şi I s-a închinat.

39. In.9.39. Şi Iisus a zis: “Spre judecată am venit în lumea aceasta, încât cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să ajungă orbi”.

40. In.9.40. Unii dintre fariseii care erau lângă El, auzind acestea, I-au zis: “Doar n-om fi şi noi orbi !”

41. In.9.41. Iisus le-a răspuns: «Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: “Vedem”. De aceea, păcatul vostru rămâne.

CAP. 54.

SĂRBĂTOAREA CORTURILOR (4)

Păstorul cel bun şi păstorii plătiţi. Oile lui Hristos şi “oile” diavolului. Identitatea de esenţă dintre Fiul şi Tatăl. “Oile” diavolului vor să-L omoare pe Fiul lui Dumnezeu.

1. In.10.1. Adevăr, adevăr grăiesc vouă: cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este fur şi tâlhar.

2. In.10.2. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor;

3. In.10.3. portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară.

4. In.10.4. După ce le-a scos pe toate, merge înainte şi oile merg după el, fiindcă-i cunosc glasul.

5. In.10.5. Nu merg nicidecum după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor ».

6. In.10.6. Iisus le-a spus această asemănare, dar ei n-au înţeles despre ce le grăia.

7. In.10.7. Iisus le-a zis iarăşi: “Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Eu sunt uşa oilor.

8. In.10.8. Toţi care au venit înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.

9. In.10.9. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi păşune va găsi.

10. In.10.10. Furul nu vine decât să fure, să’njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug s-o aibă.

11. In.10.11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oile sale,

12. In.10.12. dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.

13. In.10.13. Cel plătit fuge pentru că slujeşte pentru plată şi nu-i pasă de oi.

14. In.10.14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu cunosc pe cele ale Mele şi ele Mă cunosc pe Mine,

15. In.10.15. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oi.

16. In.10.16. Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta: şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi Un Păstor.

17. In.10.17. Tatăl Mă iubeşte pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.

18. In.10.18. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu Însumi o dau. Putere am s-o dau şi putere am s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu”.

19. In.10.19. Din pricina acestor cuvinte s-a făcut iarăşi dezbinare între iudei.

20. In.10.20. Mulţi dintre ei ziceau despre El: “Are demon, este nebun*, de ce-l ascultaţi ?”

21. In.10.21. Alţii ziceau: “Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat: poate un demon să deschidă ochii orbilor ?”

22. In.10.22. Şi era atunci la Ierusalim sărbătorea Înnoirii templului; şi era iarnă.

23. In.10.23. Şi Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.

24. In.10.24. Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: “Până când ne scoţi sufletul? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o pe faţă”.

25. In.10.25. Iisus le-a răspuns : “V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

26. In.10.26. Dar voi nu credeţi pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.

27. In.10.27. Oile Mele ascultă glasul Meu: Eu le cunosc şi ele vin după Mine.

28. In.10.28. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

29. In.10.29. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi: şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

30. In.10.30. Eu şi Tatăl una suntem”.

31. In.10.31. Atunci iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui.

32. In.10.32. Iisus le-a zis: “V-am arătat multe lucruri bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din ele aruncaţi cu pietre asupra Mea ?”

33. In.10.33. Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru hulă*, pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu”.

34. In.10.34. Iisus le-a răspuns: «Scris este în Legea voastră: “Eu am zis: ‘Sunteţi dumnezei !’

35. In.10.35. Dacă Legea i-a numit “dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată -,

36. In.10.36. cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe Care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta pentru că am zis: “Sunt Fiul lui Dumnezeu !”

37. In.10.37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.

38. In.10.38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl ».

39. In.10.39. Auzind ei acestea, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.

40. In.10.40. S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.

41. In.10.41. Mulţi veneau la El şi ziceau: “Ioan, în adevăr, n-a făcut nici un semn: dar tot ce a spus Ioan despre Acesta este adevărat”.

42. In.10.42. Şi mulţi au crezut în El în locul acela.

CAP. 55.

INVIEREA LUI LAZĂR.

Iisus Se întoarce din Pereea în Iudeea. Învierea lui Lazăr. Iisus este învierea şi viaţa.

Sinedriul * hotărăşte să-L omoare pe Cel Ce este învierea şi viaţa.

1. In.11.1. Şi era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.

2. In.11.2. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, iar Lazăr cel bolnav era fratele ei.

3. In.11.3. Surorile au trimis la Iisus să-I spună: “Doamne, iată, acela pe care-l iubeşti este bolnav”.

4. In.11.4. Dar Iisus, auzind, a zis: “Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească prin ea”.

5. In.11.5. Şi Iisus iubea duhovniceşte pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

6. In.11.6. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era.

7. In.11.7. În urmă, a zis ucenicilor Săi: “Să ne întoarcem în Iudeea”.

8. In.11.8. Ucenicii I-au zis: “Învăţătorule, acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre şi iarăşi Te duci acolo ?”

9. In.11.9. A răspuns Iisus: “Nu sunt, oare, douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte pentru că vede lumina lumii acesteia;

10. In.11.10. dar dacă umblă noaptea se poticneşte pentru că n-are lumina în el”.

11. In.11.11. Apoi le-a zis: “Lazăr, prietenul nostru, a adormit ; dar Mă duc să-l trezesc din somn”.

12. In.11.12. Ucenicii I-au zis: “Doamne, dacă doarme, se va facă bine”.

13. In.11.13. Iisus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

14. In.11.14. Atunci le-a spus pe faţă: “Lazăr a murit.

15. In.11.15. Şi Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar, acum, să mergem la el”.

16. In.11.16. Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: “Să mergem şi noi să murim cu El !”

17. In.11.17. Deci, venind Iisus, l-a găsit pus de patru zile în mormânt.

18. In.11.18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19. In.11.19. mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le mângâie pentru fratele lor.

20. In.11.20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.

21. In.11.21. Şi a zis Marta către Iisus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit .

22. In.11.22. Dar ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu”.

23. In.11.23. Iisus i-a zis: “Fratele tău va învia”.

24. In.11.24. Marta I-a zis : “Ştiu că va învia la înviere, în ziua de la urmă”.

25. In.11.25. Iisus i-a zis: “Eu sunt învierea şi viaţa : cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi;

26. In.11.26. şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta ?”

27. In.11.27. Marta I-a răspuns: “Da, Doamne, eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume”.

28. In.11.28. Şi, zicând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: “Învăţătorul este aici şi te cheamă”.

29. In.11.29. Auzind aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El,

30. In.11.30. fiindcă Iisus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

31. In.11.31. Iudeii, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând-o că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt să plângă acolo”.

32. In.11.32. Şi ajungând Maria în locul unde era Iisus, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”.

33. In.11.33. Iisus, văzând-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, a suspinat în duhul Lui şi S-a tulburat.

34. In.11.34. Şi a zis: “Unde l-aţi pus?” Zis-au Lui: “Doamne, vino şi vezi !”

35. In.11.35. Iisus lăcrima.

36. In.11.36. Atunci iudeii au zis: “Iată cât de mult îl iubea”.

37. In.11.37. Şi unii dintre ei au zis: “Nu putea să facă El, care a deschis ochii orbului, ca nici acesta să nu moară ?”

38. In.11.38. Suspinând iarăşi întru Sine, Iisus S-a dus la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.

39. In.11.39. “Daţi piatra la o parte”, le-a zis Iisus. Marta, sora celui răposat, I-a zis: “Doamne, miroase greu, că e a patra zi”.

40. In.11.40. Iisus i-a zis: “Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu ?”

41. In.11.41. Au dat, deci, piatra la o parte, iar Iisus, ridicându-Şi ochii, a zis: “Îţi mulţumesc, Părinte, că M-ai ascultat.

42. In.11.42. Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis”.

43. In.11.43. Şi, spunând acestea, a strigat cu glas tare: “Lazăre, vino afară !”

44. In.11.44. Şi a ieşit mortul legat la mâini şi la picioare cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu mahramă*. Iisus le-a zis: “Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”.

45. In.11.45. Atunci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Iisus, au crezut în El.

46. In.11.46. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Iisus.

47. In.11.47. Atunci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul* şi au zis: “Ce facem, că omul acesta face multe minuni ?

48. In.11.48. Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor nimici neamul şi ne vor lua locul ...”.

49. In.11.49. Unul dintre ei, Caiafa, care era arhiereu în anul acela, le-a zis: “Voi nu ştiţi nimic:

50. In.11.50. oare, nu gândiţi că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor şi să nu piară tot neamul ?”

51. In.11.51. Dar aceasta n-a spus-o de la sine ci, fiind arhiereu în anul acela, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam;

52. In.11.52. şi nu numai pentru neamul acesta, ci să adune într-un singur trup pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

53. In.11.53. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

54. In.11.54. De aceea, Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

V. ULTIMA CĂLĂTORIE MISIONARĂ A LUI IISUS LA IERUSALIM.

CAP. 56.

IISUS DĂ ÎNVĂŢĂTURI UCENICILOR (1)

Iisus în Galileea. Vestirea patimilor. Cine este mai mare în Împărăţia lui Dumnezeu. Iisus şi copilaşii. Pilda cu oaia rătăcită. Cauzele şi prilejurile de păcătuire. Focul gheenei. Iertarea greşelilor. Pilda slujbaşului nemilostiv. Robi netrebnici. Harul se va lua de la poporul evreu şi se va da neevreilor.

1. Mc.9.30. Şi plecând de acolo, străbăteau Galileea. Dar El nu voia să ştie nimeni că trece,

2. Mc.9.31.Mt.17.22.Lc.9.43. pentru că îi învăţa pe ucenicii Săi, zicând:

3. Lc.9.44.Mt.17.22.Mc.9.31. “Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul Omului este destinat să Se dea pe Sine în mâinile oamenilor;

4. Mt.17.23.Mc.9.31. ei Îl vor omorî, dar a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia”.

5. Lc.9.45.Mc.9.32.Mt.17.23. Dar ucenicii nu înţelegeau cuvântul acesta, fiindcă era ascuns pentru ei, ca să nu-l înţeleagă; şi, temându-se să-L întrebe în privinţa aceasta, s-au întristat foarte mult.

6. Lc.9.46. Apoi le-a venit un gând: care ar fi mai mare între ei ?

7. Mc.9.33. Au venit în Capernaum. Pe când erau în casă, Iisus i-a întrebat: “Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe cale ?”

8. Mc.9.34. Dar ei tăceau, pentru că pe cale se certaseră între ei ca să ştie care urma să fie şeful.

9. Mt.18.1. În ceasul acela s-au apropiat de El ucenicii Lui şi L-au întrebat: “Cine este, oare, mai mare în Împărăţia cerurilor ?”

10. Mc.9.35.Lc.9.47. Iar Iisus, cunoscându-le gândul inimii, a stat jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: “Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor”.

11. Mt.18.2.Mc.9.36.Lc.9.47. Şi chemând la Sine un copil, l-a aşezat lângă El în mijlocul lor şi luându-l în braţe,

12. Mt.18.3. le-a zis: “Adevăr zic vouă : dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

13. Mt.18.4. De aceea, oricine se va smeri ca acest copil, acela este mai mare în Împărăţia cerurilor.

14. Mt.18.5.Mc.9.37.Lc.9.48. Şi oricine primeşte un copilaş ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Acela Care M-a trimis pe Mine: fiindcă cine este mai mic între voi toţi, acela este mare.

15. Mt.18.6. Dar cine face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, mai de folos i-ar fi să-şi atârne de gât o piatră de moară* şi să se arunce în adâncul mării”.

16. Mc.9.38.Lc.9.49. Şi I-a zis Ioan: “Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi”.

17. Mc.9.39. Iar Iisus i-a zis: “Nu-l opriţi, că nu este nimeni care, făcând minuni în Numele Meu, să Mă grăiască de rău îndată după aceea ;

18. Mc.9.40.Lc.9.50. fiindcă cine nu este împotriva noastră, este pentru noi;

19. Mc.9.41. şi oricine vă va da să beţi un pahar de apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Hristos, adevăr grăiesc vouă că nu-şi va pierde răsplata.

20. Mc.9.42. Dar oricine va sminti pe unul dintr-aceşti micuţi, care cred în Mine, mai bine ar fi pentru el dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară* şi s-ar arunca în mare.

21. Mt.18.10. Feriţi-vă să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, căci vă spun că îngerii lor, în ceruri, văd pururea Faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri ;

22. Mt.18.11. fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut.

23. Mt.18.12. Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre ele se rătăceşte, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi, mergând, o caută pe cea rătăcită ?

24. Mt.18.13. Şi dacă se întâmplă s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit.

25. Mt.18.14. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru Cel din ceruri să piară vreunul dintr-aceşti micuţi”.

26. Lc.17.1.Mt.18.7. Şi le-a zis ucenicilor Săi: “Vai lumii din pricina smintelilor! Fiindcă este cu neputinţă să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai aceluia prin care ele vin !

27. Lc.17.2. Mai de folos i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară* şi s-ar arunca în mare, decât să fie piatră de poticnire pentru unul din aceşti micuţi.

28. Mc.9.43.Mt.18.8. Şi dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o şi arunc-o de la tine, că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung decât, două mâini având, să mergi în gheenă, în focul cel nestins,

29. Mc.9.44. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

30. Mc.9.45.Mt.18.8. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi leapădă-l de la tine, că mai bine-ţi este să intri în Viaţă şchiop decât să ai amândouă picioarele şi să fi aruncat în gheenă, în focul cel nestins,

31. Mc.9.46. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

32. Mc.9.47.Mt.18.9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l, că mai bine-ţi este să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei,

33. Mc.9.48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

34. Mc.9.49. Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă se sărează cu sare.

35. Mc.9.50. Sarea este bună: dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum o veţi drege? Aveţi sare în voi înşivă, ca să trăiţi în pace unii cu alţii.

36. Mt.18.15.Lc.17.3. Luaţi seama la voi înşivă : De-ţi va greşi ţie fratele tău, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Şi dacă te ascultă, iartă-l! Ai câştigat pe fratele tău.

37. Mt.18.16. Dar dacă nu te ascultă, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot ce se spune.

38. Mt.18.17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi vameş.

39. Mt.18.18. Adevăr grăiesc vouă: Orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

40. Mt.18.19. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri.

41. Mt.18.20. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.

42. Mt.18.21. Atunci Petru, apropiindu-se, I-a zis: “Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când păcătuieşte împotriva mea? Oare, până la şapte ori ?”

43. Lc.17.4. Iisus i-a zis: «Chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se întoarce la tine, zicând: “Îmi pare rău!”, - să-l ierţi.

44. Mt.18.22. Dar Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

45. Mt.18.23. De aceea, Împărăţia cerurilor este asemenea unui împărat care a vrut să se socotească cu slujitorii săi.

46. Mt.18.24. Începând verificările, i-au adus pe unul care îi datora zece mii de talanţi*.

47. Mt.18.25. Fiindcă n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să fie vândut el şi soţia şi copiii împreună cu tot ce avea, ca să se plătească datoria.

48. Mt.18.26. Dar servul* acela, căzând în genunchi, îl ruga, zicând : “Mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti”.

49. Mt.18.27. Făcându-i-se milă de el, stăpânul i-a iertat datoria şi i-a dat drumul.

50. Mt.18.28. Dar ieşind, slujitorul acela a întâlnit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el şi care-i datora o sută de dinari*. Şi punând mâna pe el, îl strângea de gât, zicându-i: “Plăteşte-mi ce-mi eşti dator !”

51. Mt.18.29. Colegul lui a căzut în genunchi şi-l ruga, zicând: “Mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti”.

52. Mt.18.30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti datoria.

53. Mt.18.31. Ceilalţi slujitori, văzând cele întâmplate, s-au întristat foarte şi, ducându-se, au spus stăpânului lor toate cele petrecute.

54. Mt.18.32. Atunci stăpânul, chemându-l pe slujitorul acela, i-a zis: “Serv viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria fiindcă m-ai rugat.

55. Mt.18.33. Nu se cuvenea, oare, să ai şi tu milă de tovarăşul tău, aşa cum am avut eu milă de tine ?”

56. Mt.18.34. Şi mâniindu-se stăpânul, l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce-i datora.

57. Mt.18.35. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu Cel ceresc, dacă fiecare dintre voi nu iartă din toată inima pe fratele său ».

58. Lc.17.5. Şi au zis apostolii către Domnul: “Măreşte-ne credinţa !”

59. Lc.17.6. Iar Domnul le-a zis: « Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor*: “Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare !”, şi v-ar asculta.

60. Lc.17.7. Care dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când vine de la câmp: “Vino îndată şi şezi la masă !”?

61. Lc.17.8. Nu-i va zice mai degrabă: “Pregăteşte-mi să cinez, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu !”?

62. Lc.17.9. Îi va mulţumi el, oare, servului aceluia că a făcut cele poruncite ? Nu cred.

63. Lc.17.10. Aşa şi voi, după ce veţi face toate cele poruncite, să ziceţi: “Suntem nişte servi netrebnici: am făcut ceea ce eram datori să facem ».

64. Lc.13.22. Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe popor şi călătorind spre Ierusalim.

65. Lc.13.23. Cineva I-a zis: “Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc ?”

66. Lc.13.24. El i-a răspuns: « Siliţi-vă să intraţi prin Uşa cea strâmtă, că, zic vouă, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.

67. Lc.13.25. Îndată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa iar voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: “Doamne, Doamne, deschide-ne!”, răspunzând, El vă va zice: “Nu vă ştiu de unde sunteţi”.

68. Lc.13.26. Atunci veţi începe să ziceţi: “Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta şi în pieţele noastre ne-ai învăţat”.

69. Lc.13.27. Şi El vă va spune: “Nu ştiu de unde sunteţi: depărtaţi-vă de la Mine voi, toţi lucrătorii nedreptăţii”.

70. Lc.13.28. Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când veţi vedea pe Avraam, Isaac şi Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.

71. Lc.13.29. Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi, şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.

72. Lc.13.30. Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, iar cei dintâi vor fi la urmă ».

CAP. 57.

IISUS DĂ ÎNVĂŢĂTURI CĂRTURARILOR ŞI FARISEILOR (2)

Ospăţul fariseilor şi sâmbăta. Vindecarea unui bolnav de ascită în ziua sâmbetei.

Locul dintâi şi locul de pe urmă la ospeţe. Pe cine trebuie să invităm la ospeţe. Pilda celor poftiţi la cină.

Pildele cu oaia pierdută şi cu banul pierdut. Pilda fiului risipitor şi a fiului zgârcit.

1. Lc.14.1. Şi intrând El sâmbăta în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor să mănânce, ei Îl pândeau.

2. Lc.14.2. Şi, iată, un bolnav de ascită* era înaintea Lui.

3. Lc.14.3. El a zis către învăţătorii de Lege şi către farisei: “Oare, este îngăduit a vindeca în ziua sâmbetei, sau nu ?”

4. Lc.14.4. Ei, însă, tăceau. Şi luându-l de mână, l-a vindecat şi i-a dat drumul.

5. Lc.14.5. Iar lor le-a zis: “Care dintre voi, de-i va cădea sâmbăta copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară ?”

6. Lc.14.6. Şi n-au putut să-I răspundă la aceasta.

7. Lc.14.7. Iar El, luând aminte cum cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă, zicând:

8. Lc.14.8. «Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi să fie altul mai cu vază decât tine,

9. Lc.14.9. şi cel ce v-a pofti pe amândoi, venind, să-ţi zică: “Dă acestuia locul!” Atunci, cu ruşine, te vei duce să iei locul de pe urmă.

10. Lc.14.10. Ci, când eşti poftit, mergi şi aşează-te în locul cel mai de pe urmă pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a invitat şi-ţi va zice: “Prietene, mută-te mai sus”, aceasta îţi va face cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine.

11. Lc.14.11. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel ce se smereşte va fi înălţat ».

12. Lc.14.12. Zisu-i-a şi celui ce-l poftise: “Când dai un prânz sau o cină, să nu inviţi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei, la rândul lor, şi să-ţi fie ca răsplată.

13. Lc.14.13. Ci tu, când dai un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, şchiopi şi orbi:

14. Lc.14.14. şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răsplătească, fiindcă ţi se va răsplăti la învierea drepţilor”.

15. Lc.14.15. Auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă, I-a zis: “Fericit este a-cela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu !”

16. Lc.14.16. Iar El i-a zis: « Un om a făcut cină mare şi a invitat pe mulţi.

17. Lc.14.17. La ceasul cinei, a trimis pe slujitorul său să le spună celor invitaţi: “Veniţi, că iată, toate sunt gata”.

18. Lc.14.18. Dar toţi, parcă înţeleşi, au început să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: “Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd: rogu-te să mă ierţi”.

19. Lc.14.19. Altul a zis: “Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog”.

20. Lc.14.20. Şi altul i-a zis: “Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni”.

21. Lc.14.21. Întorcându-se slujitorul, i-a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se stăpânul casei, i-a zis: “Ieşi degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi”.

22. Lc.14.22. Şi i-a zis slujitorul: “Stăpâne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc”.

23. Lc.14.23. Iar stăpânul a zis către slujitor: “Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi care-i vei găsi să intre, ca să mi se umple casa.

24. Lc.14.24. Că, zic vouă, nici unul dintre cei poftiţi nu va gusta din cina Mea”».

25. Lc.15.1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii ca să-L asculte,

26. Lc.15.2. iar fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: “Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”.

27. Lc.15.3. Dar El le-a spus pilda aceasta:

28. Lc.15.4. « Care dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu lasă el pe celelalte nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută până ce o găseşte?

29. Lc.15.5. Şi, când a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri

30. Lc.15.6. şi, sosind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le zice: “Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută”.

31. Lc.15.7. Tot aşa, vă spun că mai mare bucurie va fi în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care n-au nevoie de pocăinţă.

32. Lc.15.8. Sau care femeie, având zece drahme* şi pierzând una dintre ele, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până când o găseşte?

33. Lc.15.9. Şi găsind-o, cheamă pe prietenele şi vecinele sale şi le zice: “Bucuraţi-vă cu mine că am găsit drahma pe care o pierdusem”.

34. Lc.15.10. Tot aşa, vă spun că bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte ».

35. Lc.15.11. Şi a zis: «Un om avea doi fii.

36. Lc.15.12. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui său: “Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Şi el le-a împărţit averea.

37. Lc.15.13. Nu după multe zile, adunând totul, fiul cel tânăr a plecat într-o ţară îndepărtată unde şi-a risipit averea, trăind în dezmierdări.

38. Lc.15.14. După ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă.

39. Lc.15.15. Şi mergând, s-a alipit de unul dintre locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe ogoarele lui să-i pască porcii.

40. Lc.15.16. Mult ar fi dorit el să-şi sature pântecele cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.

41. Lc.15.17. Atunci, venindu-şi în sine, a zis: “Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu mor aici de foame.

42. Lc.15.18. Sculându-mă, mă voi întoarce la tatăl meu şi-i voi zice: “Tată, am greşit înaintea Cerului şi înaintea ta

43. Lc.15.19. şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău: fă-mă ca pe unul din argaţii tăi”.

44. Lc.15.20. Şi, sculându-se, a plecat la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă; şi alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat.

45. Lc.15.21. Şi i-a zis fiul: “Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi împotriva ta: nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”.

46. Lc.15.22. Dar tatăl a zis către slujitorii săi: “Aduceţi degrabă haina cea mai scumpă şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i inel în deget şi încălţăminte în picioare;

47. Lc.15.23. aduceţi viţelul cel îngrăşat şi înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim,

48. Lc.15.24. fiindcă acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”. Şi au început să se veselească.

49. Lc.15.25. Iar fiul cel mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.

50. Lc.15.26. Şi chemând la sine pe unul dintre slujitori, l-a întrebat ce este.

51. Lc.15.27. Iar el i-a răspuns: “Fratele tău s-a întors şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos”.

52. Lc.15.28. El s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga;

53. Lc.15.29. însă el, răspunzând, i-a zis tatălui său: “Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

54. Lc.15.30. dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, i-ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat”.

55. Lc.15.31. Tatăl, însă, i-a zis: “Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.

56. Lc.15.32. Trebuia, însă, să ne bucurăm şi să ne veselim pentru acest frate al tău, care era mort şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” ».

CAP. 58.

IISUS DĂ ÎNVĂŢĂTURI UCENICILOR ŞI MULŢIMILOR (3)

Frica de oameni. Lepădarea de Hristos. Frica de prigoane. Lăcomia de bani.

Pilda bogatului care i-a rodit ţarina.

1. Lc.12.1. Între timp, adunându-se oamenii cu miile, aşa că se călcau în picioare unii pe alţii, Iisus a început să le spună mai întâi ucenicilor Săi: “Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia;

2. Lc.12.2. că nu este nimic acoperit care să nu fie descoperit şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut.

3. Lc.12.3. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi orice aţi şoptit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.

4. Lc.12.4. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic.

5. Lc.12.5. Vă voi arăta de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela Care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

6. Lc.12.6. Nu se vând, oare, cinci vrăbii cu doi aşi*? Totuşi, niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

7. Lc.12.7. Cât despre voi, chiar şi perii capului, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

8. Lc.12.8. Şi încă vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

9. Lc.12.9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10. Lc.12.10. Şi oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.

11. Lc.12.11. Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi a stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde sau ce veţi vorbi,

12. Lc.12.12. fiindcă Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să vorbiţi”.

13. Lc.12.13. Zisu-I-a cineva din mulţime: “Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine”.

14. Lc.12.14. Iar El i-a zis : “Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”

15. Lc.12.15. Şi a zis către ei: “Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, fiindcă viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiei lui”.

16. Lc.12.16. Şi le-a spus pilda aceasta: «Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.

17. Lc.12.17. Şi el cugeta în sine, zicând: “Ce voi face? Că n-am unde să-mi adun roadele”.

18. Lc.12.18. Şi a zis : “Iată ce voi face: strica-voi hambarele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele ;

19. Lc.12.19. şi voi zice sufletului meu: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!”

20. Lc.12.20. Dar Dumnezeu i-a zis: “Nebunule! În noaptea aceasta îţi vor cere sufletul şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”

21. Lc.12.21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori pentru sine şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu».

CAP. 59.

IISUS DĂ ÎNVĂŢĂTURI UCENICILOR ŞI MULŢIMILOR (4)

Grijile, îngrijorările şi Împărăţia lui Dumnezeu. Adevăratele comori. Dumnezeu şi Mamona.

Pilda economului neloial* în lucrul încredinţat lui. Prietenii făcuţi cu ajutorul bogăţiilor nedrepte.

1. Mt.6.25.Lc.12.22. Şi a zis către ucenicii Săi: « De aceea, zic vouă: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici cu privire la trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Oare, nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea ?

2. Lc.12.23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

3. Mt.6.26.Lc.12.24. Priviţi la corbi şi la toate păsările cerului: ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng în hambare; şi, totuşi, Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare, nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât păsările ?

4. Lc.12.25.Mt.6.27. Şi care dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să adauge staturii sale un cot ?

5. Lc.12.26. Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, pentru ce vă îngrijoraţi de celelalte ?

6. Mt.6.28.Lc.12.27. Iar de îmbrăcăminte de ce purtaţi grijă? Priviţi la crinii câmpului cum cresc: Nu torc, nici nu ţes, nici nu se ostenesc ;

7. Lc.12.27.Mt.6.29. totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia !

8. Mt.6.30.Lc.12.28. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este, iar mâine se aruncă în cuptor, astfel o îmbracă Dumnezeu, oare, nu cu mult mai mult pe voi, puţin-credincioşilor ?

9. Mt.6.31.Lc.12.29. Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: “Ce vom mânca?”, sau: “Ce vom bea?”, sau: “Cu ce ne vom îmbrăca?”, şi nu vă frământaţi mintea,

10. Mt.6.32.Lc.12.30. fiindcă pe toate acestea neamurile le caută. Tatăl vostru Cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

11. Mt.6.33.Lc.12.31. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.

12. Lc.12.32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea Împărăţia.

13. Mt.6.34. Nu purtaţi, deci, grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale: ajunge zilei răutatea ei.

14. Mt.6.19. Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică, iar furii sparg şi le fură.

15. Mt.6.20. Strângeţi-vă comori în cer, unde molia şi rugina nu le strică şi unde furii nu sparg, nici nu fură.

16. Mt.6.21.Lc.12.34. Pentru că unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

17. Lc.12.33. Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie. Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesecată în ceruri, unde furii nu se apropie şi molia n-o strică.

18. Mt.6.22. Ochiul este luminătorul trupului. Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminos;

19. Mt.6.23. dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta !

20. Mt.6.24. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, căci sau pe unul îl va iubi şi pe celălalt îl va urî, sau va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt: nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona*».

21. Lc.16.1. Şi le spunea: «Era un om bogat care avea un econom* ; şi acesta a fost pârât la el că-i risipeşte averea.

22. Lc.16.2. Şi chemându-l, i-a zis: “Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-mi socoteala economatului tău, pentru că nu mai poţi să fii econom”.

23. Lc.16.3. Economul şi-a zis: “Ce am să fac dacă stăpânul îmi ia economatul? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

24. Lc.16.4. Ştiu ce am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din economat, ei să mă primească în casele lor”.

25. Lc.16.5. Şi chemându-i la sine unul câte unul, i-a zis celui dintâi: “Cât eşti dator stăpânului meu ?”

26. Lc.16.6. Iar el a zis: “O sută de baţi* de untdelemn”. Economul i-a zis: “Ia-ţi zapisul, aşează-te şi scrie degrabă cincizeci”.

27. Lc.16.7. Apoi i-a zis altuia: “Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus : “O sută de cori* de grâu”. Şi i-a zis: “Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci”.

28. Lc.16.8. Şi stăpânul l-a lăudat pe economul neloial* în lucrul încredinţat lui, fiindcă a procedat cu chibzuinţă. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi, în neamul lor, decât fiii luminii.

29. Lc.16.9. Şi eu vă spun: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiei nedrepte* pentru ca, atunci când toate se vor termina, ei să vă primească în corturile cele veşnice.

30. Lc.16.10. Cine este loial în cele mici, este loial şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mici, este nedrept şi în cele mari.

31. Lc.16.11. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă*, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie ?

32. Lc.16.12. Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

33. Lc.16.13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni: fiindcă, sau îl va iubi pe unul şi îl va urî pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona*».

CAP. 60.

IISUS DĂ ÎNVĂŢĂTURI CĂRTURARILOR ŞI FARISEILOR (5)

Fariseii sunt iubitori de bani. Legea lui Moise a ţinut până la Ioan. Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului plin de bube. Iisus mustră pe cărturarii şi fariseii făţarnici.

1. Lc.16.14. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de arginţi, şi-L luau în bătaie de joc.

2. Lc.16.15. Dar El le-a zis: «Voi căutaţi să vă arătaţi drepţi înaintea oamenilor, însă Dumnezeu vă cunoaşte inimile, pentru că tot ce este înălţat între oameni este urâciune* înaintea lui Dumnezeu.

3. Lc.16.16. Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan: de atunci încoace Împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte, iar cel ce vrea să intre o ia cu asalt.

4. Lc.16.17. Este mai lesne să treacă cerul şi pământul, decât să cadă o singură cirtă* din Lege.

5. Lc.16.18. Oricine îşi lasă femeia şi ia pe alta de nevastă săvârşeşte adulter; şi cine ia pe cea lăsată de bărbatul ei, adulter săvârşeşte.

6. Lc.16.19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră* şi în vison*; şi în toate zilele ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.

7. Lc.16.20. Iar un sărac plin de bube, anume Lazăr, zăcea în faţa porţii lui, plin de bube.

8. Lc.16.21. Mult dorea el să se sature cu fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului. Până şi câinii, venind, îi lingeau bubele.

9. Lc.16.22. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat.

10. Lc.16.23. Şi fiind el în chinuri, în iad*, şi văzând de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui,

11. Lc.16.24. a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, că grozav mă chinuiesc în văpaia aceasta”.

12. Lc.16.25. Dar Avraam i-a zis : “Fiule, adu-ţi aminte că tu, în viaţa ta, ţi-ai luat pe cele bune, iar Lazăr pe cele rele; acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti.

13. Lc.16.26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s-a adâncit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată”.

14. Lc.16.27. Iar el a zis: “Atunci, rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,

15. Lc.16.28. că am cinci fraţi: să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin”.

16. Lc.16.29. Dar Avraam i-a zis: “Au pe Moise şi pe prooroci: să asculte de ei”.

17. Lc.16.30. Iar el i-a zis “Nu, părinte Avraame; ci, dacă se va duce la ei cineva dintre morţi se vor pocăi”.

18. Lc.16.31. Avraam i-a zis: “Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi”».

19. Lc.11.37. Pe când vorbea El, un fariseu L-a rugat să prânzească la el: şi intrând, a şezut la masă.

20. Lc.11.38. Fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă.

21. Lc.11.39. Dar Domnul i-a zis: « Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie.

22. Lc.11.40. Nebunilor, oare, Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut-o şi pe cea dinăuntru?

23. Lc.11.41. Daţi mai întâi ca milostenie pe cele dinlăuntrul vostru şi atunci toate vă vor fi curate.

24. Lc.11.42. Dar, vai vouă, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din toate legumele, dar lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu: pe acestea trebuie să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

25. Lc.11.43. Vai vouă, fariseilor! Pentru că iubiţi scaunele dintâi în sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe !

26. Lc.11.44. Vai vouă! Că sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără s-o ştie !”

27. Lc.11.45. Unul dintre învăţătorii de Lege I-a zis: “Învăţătorule, spunând acestea, ne mustri şi pe noi”.

28. Lc.11.46. Iar El a zis : “Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege, că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre.

29. Lc.11.47. Vai vouă! Pentru că zidiţi mormintele proorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri;

30. Lc.11.48. prin aceasta, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri: că ei i-au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele.

31. Lc.11.49. De aceea, Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: “Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni,

32. Lc.11.50. ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor care s-a vărsat de la întemeierea lumii,

33. Lc.11.51. de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între Locul prea sfânt şi altar*”. Adevăr grăiesc vouă, se va cere de la neamul acesta !

34. Lc.11.52. Vai vouă, învăţători de Lege! Pentru că aţi acaparat cheia cunoaşterii: nici voi n-aţi intrat, nici pe cei ce voiau să intre nu i-aţi lăsat ».

35. Lc.11.53. Şi ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască de moarte şi să-L facă să vorbească despre multe,

36. Lc.11.54. pândindu-L ca să prindă vreun cuvânt din gura Lui, pentru care să-L învinuiască.

CAP. 61.

IISUS DĂ ÎNVĂŢĂTURI MULŢIMILOR (6)

Cum să fii ucenicul lui Iisus. Pilda omului care vrea să zidească un turn. Pilda împăratului care merge la război. Samarinenii refuză să-L găzduiască pe Iisus. Ucenicii vor să coboare foc din cer.

Vindecarea celor zece leproşi.

1. Lc.14.25. Împreună cu Iisus mergeau mulţimi numeroase. Şi întorcându-şi faţa către ele, le-a zis:

2. Lc.14.26. « Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

3. Lc.14.27. Şi oricine vine după Mine şi nu-şi poartă crucea, nu poate fi ucenicul Meu.

4. Lc.14.28. Cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, dacă are cu ce-l isprăvi,

5. Lc.14.29. ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi care-l vor vedea să înceapă a-l lua în râs,

6. Lc.14.30. zicând: “Omul acesta a început să zidească, dar n-a putut isprăvi!”

7. Lc.14.31. Sau, care împărat, plecând să se bată în război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea să-l biruie cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii ?

8. Lc.14.32. Iar de nu, pe când acela este încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.

9. Lc.14.33. Tot aşa, oricare dintre voi, dacă nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

10. Lc.14.34. Bună este sarea; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce va fi dreasă ?

11. Lc.14.35. Atunci nu mai e bună de nimic: nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci se aruncă afară. Cine are urechi de auzit, să audă ».

12. Lc.9.51. Şi a fost că, pe când s-a apropiat vremea înălţării Sale, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim

13. Lc.9.52. şi a trimis vestitori înaintea Lui. Iar ei, mergând, au intrat într-un sat al samarinenilor ca să-I pregătească totul,

14. Lc.9.53. dar ei nu L-au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim.

15. Lc.9.54. Văzând aceasta, ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, I-au zis: “Doamne, vrei să zicem să se pogoare foc din cer ca să-i mistuie, cum a făcut Ilie ?”

16. Lc.9.55. Dar El, întorcându-Se, i-a certat, zicându-le: “Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi ? Că Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”.

17. Lc.9.56. Şi a plecat în alt sat.

18. Lc.17.11. Şi a fost că, pe când mergea Iisus spre Ierusalim trecând prin mijlocul Samariei şi al Galileii,

19. Lc.17.12. intrând El într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care, stând departe,

20. Lc.17.13. şi-au ridicat glasul şi au zis: “Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi !”

21. Lc.17.14. Văzându-i, El le-a zis: “Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, pe când se duceau ei, s-au curăţit.

22. Lc.17.15. Unul dintre ei, văzându-se vindecat, s-a întors, slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu.

23. Lc.17.16. Şi aruncându-se cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, I-a mulţumit. Era samarinean.

24. Lc.17.17. Iar Iisus, luând cuvântul, a zis: “Oare, nu s-au curăţit zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt ?

25. Lc.17.18. Nu s-a găsit decât acesta, de alt neam, să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu ?”

26. Lc.17.19. Şi i-a zis: “Scoală-te şi du-te: credinţa ta te-a mântuit”.

CAP. 62.

IISUS DĂ ÎNVĂŢĂTURI UCENICILOR (7)

Vestirea patimilor. Cererea fiilor lui Zevedeu. Şefia la păgâni şi şefia la creştini.

1. Mc.10.32.Mt.20.17. Ei erau pe cale şi se suiau la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, iar cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând iarăşi la Sine pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple.

2. Mc.10.33.Mt.20.18. El le-a zis: “Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, iar ei, osândindu-L la moarte, Îl vor da pe mâna păgânilor,

3. Mt.20.19.Mc.10.34. care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor omorî prin răstignire: dar a treia zi va învia”.

4. Mt.20.20.Mc.10.35. Atunci s-a apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, Iacov şi Ioan, şi îngenunchind, I-au zis: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-Ţi vom cere”.

5. Mt.20.21.Mc.10.36. El i-a zis: “Ce doreşti să fac pentru voi ?”

6. Mt.20.21.Mc.10.37. Ea I-a răspuns : “Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în Împărăţia Ta”.

7. Mt.20.22.Mc.10.38. Dar Iisus, răspunzând, le-a zis: “Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” Iar ei I-au zis: “Putem”.

8. Mc.10.39.Mt.20.23. Şi Iisus le-a zis: “Paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă voi boteza Eu vă veţi boteza;

9. Mc.10.40.Mt.20.23. dar a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu depinde de Mine să dau, ci este pentru cei care s-a pregătit de către Tatăl Meu”.

10. Mt.20.24.Mc.10.41. Auzind cei zece aceasta, s-au mâniat foarte pe Iacov şi pe Ioan;

11. Mt.20.25.Mc.10.42. dar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: “Ştiţi că aceia care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire:

12. Mc.10.43.Mt.20.26. dar între voi să nu fie aşa, ci oricine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul tuturor;

13. Mc.10.44.Mt.20.27. şi oricine vrea să fie întâiul între voi să fie servul tuturor;

14. Mt.20.28.Mc.10.45. pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”.

CAP. 63.

IISUS LA IERIHON.

Orbul Bartimeu. Zaheu. Împărăţia cerurilor înfăţişată în pilda minelor*.

Doi orbi vindecaţi la ieşirea din Ierihon.

1. Lc.18.35.Mc.10.46. Pe când Se apropia Iisus de Ierihon împreună cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, Bartimeu, fiul lui Timeu, un cerşetor orb, şedea lângă cale şi cerea de milă.

2. Lc.18.36. Auzind mulţimea trecând, a întrebat ce este.

3. Lc.18.37. I-au spus: “Trece Iisus, Nazarineanul”.

4. Mc.10.47.Lc.18.38. Atunci el a strigat, zicând: “Iisuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

5. Lc.18.39.Mc.10.48. Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el mai tare striga: “Fiul lui David, ai milă de mine !”

6. Mc.10.49.Lc.18.40. Iisus, oprindu-Se, le-a poruncit: “Chemaţi-l!” Ei l-au chemat, zicându-i: “Îndrăzneşte, scoală-te ! Te cheamă”.

7. Mc.10.50. Iar orbul, lepădându-şi haina şi sărind în picioare, a venit la Iisus.

8. Mc.10.51.Lc.18.41. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: “Ce vrei să-ţi fac?” Iar orbul I-a zis: “Învăţătorule, să-mi capăt vederea”.

9. Lc.18.42.Mc.10.52. Iisus i-a zis: “Capătă-ţi vederea şi du-te. Credinţa ta te-a mântuit”.

10. Lc.18.43.Mc.10.52. Şi îndată a văzut şi-I urma lui Iisus pe cale, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.

11. Lc.19.1. Iisus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.

12. Lc.19.2. Şi, iată, un bărbat bogat, numit Zaheu, mai-marele vameşilor,

13. Lc.19.3. căuta să-L vadă pe Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură.

14. Lc.19.4. Şi alergând el înainte, s-a urcat într-un sicomor* ca să-L vadă, întrucât pe calea aceea urma să treacă.

15. Lc.19.5. Ajungând Iisus în locul acela, Şi-a ridicat ochii şi, văzându-l, a zis către el: “Zahee, coboară-te degrabă, că astăzi în casa ta trebuie să rămân”.

16. Lc.19.6. El a coborât în grabă şi L-a primit cu bucurie.

17. Lc.19.7. Văzând aceasta, toţi cârteau, zicând: “A intrat să găzduiască la un om păcătos”.

18. Lc.19.8. Dar Zaheu a stat înaintea Domnului şi a zis către Dânsul: “Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi întorc împătrit !”

19. Lc.19.9. Şi a zis Iisus către el: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, că şi el este un fiu al lui Avraam:

20. Lc.19.10. pentru că Fiul Omului pe cel pierdut a venit să-l caute şi să-l mântuiască”.

21. Lc.19.11. Şi ascultând ei acestea, Iisus le-a spus şi o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.

22. Lc.19.12. Deci a zis: «Un om de neam mare a plecat într-o ţară îndepărtată ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă.

23. Lc.19.13. Şi chemând zece dintre servii săi, le-a dat zece mine* şi le-a zis: “Puneţi-le în negoţ până mă voi întoarce”.

24. Lc.19.14. Dar concetăţenii săi îl urau, şi au trimis solie în urma lui să-i spună: “Nu vrem ca acesta să domnească peste noi !”

25. Lc.19.15. Şi întorcându-se el, după ce-şi luase domnia, a poruncit să cheme pe servii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.

26. Lc.19.16. Şi a venit cel dintâi, zicând: “Doamne, mina* ta adus încă zece mine”.

27. Lc.19.17. Iar el i-a zis: “Bine, serv bun: fiindcă ai fost credincios în puţine, primeşte stăpânire peste zece cetăţi”.

28. Lc.19.18. A venit al doilea şi i-a zis: “Mina ta, stăpâne, a adus încă cinci mine”.

29. Lc.19.19. El i-a zis şi lui: “Primeşte şi tu cârmuire peste cinci cetăţi”.

30. Lc.19.20. A venit un altul şi i-a zis: “Doamne, iată-ţi mina pe care am păstrat-o într-un ştergar,

31. Lc.19.21. că m-am temut de tine fiindcă eşti om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat”.

32. Lc.19.22. Zis-a lui stăpânul: “Serv viclean, din cuvintele tale te voi judeca. Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat:

33. Lc.19.23. atunci de ce n-ai dat argintul meu schimbătorilor de bani aşa încât, la întoarcerea mea, să-l fi luat înapoi cu dobândă ?”

34. Lc.19.24. Şi a zis celor ce erau de faţă: “Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine”.

35. Lc.19.25. Ei i-au zis : “Doamne, el are zece mine”.

36. Lc.19.26. Iar el le-a zis: “Adevăr grăiesc vouă : Celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.

37. Lc.19.27. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i înaintea mea !”

38. Lc.19.28. Şi zicând acestea, a pornit în frunte, suindu-Se la Ierusalim.

39. Mt.20.29. Şi plecând ei din Ierihon, mulţime multă venea în urma Lui.

40. Mt.20.30. Şi, iată, doi orbi care şedeau lângă cale, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: “Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David !”

41. Mt.20.31. Dar mulţimea îi certa să tacă. Ei, însă, mai tare strigau, zicând: “Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David !”

42. Mt.20.32. Iisus, oprindu-Se, i-a chemat şi le-a zis: “Ce voiţi să vă fac ?”

43. Mt.20.33. Ei i-au zis : “Doamne, să ni se deschidă ochii”.

44. Mt.20.34. Şi făcându-I-Se milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea şi L-au urmat.

VI. ULTIMELE ŞASE ZILE DIN VIAŢA PĂMÂNTEASCĂ A LUI IISUS.

CAP. 64.

UNGEREA DIN BETANIA.

Vestirea patimilor. Iudeii Îl caută pe Iisus ca să-L omoare. Maria toarnă mir pe capul lui Iisus. Indignarea lui Iuda, Iscarioteanul. Iisus aşteptat la Ierusalim.

Arhiereii vor să-l omoare şi pe Lazăr.

1. Lc.18.31. Şi luând cu Sine pe cei doi-sprezece, le-a zis: “Iată, ne suim la Ierusalim şi toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului se vor împlini.

2. Lc.18.32. Că va fi dat în mâna neamurilor şi va fi batjocorit, ocărât şi scuipat.

3. Lc.18.33. Şi, după ce-l vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia”.

4. Lc.18.34. Ei, însă, n-au înţeles nimic din acestea, fiindcă ascuns era cuvântul acesta pentru ei ca să nu-l înţeleagă.

5. In.11.55. Paştile iudeilor erau aproape. Şi mulţi din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim înainte de Paşti ca să se curăţească.

6. In.11.56. Ei Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: “Ce părere aveţi? Va veni, oare, la sărbătoare ?”

7. In.11.57. Dar arhiereii şi fariseii porunciseră că, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

8. In.12.1.Mt.26.6.Mc.14.3. Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, în casa lui Simon Leprosul, unde era Lazăr pe care-l înviase din morţi.

9. In.12.2. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El.

10. Mc.14.3.Mt.26.7.In.12.3. Pe când şedea Iisus la masă, Maria a luat un alabastru în care era o livră* cu mir de nard* curat, de mare preţ şi, spărgând vasul, s-a apropiat de El şi a turnat mirul pe capul Lui: şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

11. Mc.14.4.Mt.26.8. Dar unii dintre ucenici s-au mâhnit văzând aceasta.

12. In.12.4.Mc.14.4.Mt.26.8. Şi unul dintre ei, Iuda, fiul lui Simon din Cariot, cel care avea să-L vândă, a zis: “De ce s-a făcut risipa aceasta de mir ?

13. Mt.26.9.Mc.14.5.In.12.5. Mirul acesta se putea vinde scump, cu mai mult de trei sute de dinari*, şi banii să se dea săracilor”.

14. In.12.6.Mc.14.5. Zicea aceasta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era fur; şi, având punga, lua din ce se punea în ea. Şi vorbea cu mânie împotriva femeii aceleia.

15. Mt.26.10.Mc.14.6. Dar Iisus, cunoscându-le gândul inimii, le-a zis: “Lăsaţi-o în pace! De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut lucru bun pentru Mine,

16. Mc.14.7.Mt.26.11.In.12.8. fiindcă pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi le puteţi face bine oricând, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.

17. Mc.14.8.Mt.26.12.In.12.7. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul pentru înmormântare, fiindcă pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.

18. Mc.14.9.Mt.26.13. Adevăr zic vouă : oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”.

19. In.12.9. Atunci mulţime mare de iudei au aflat că El era în Betania şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.

20. In.12.10. Însă arhiereii s-au sfătuit să omoare şi pe Lazăr,

21. In.12.11. pentru că din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.

CAP. 65.

IISUS LA PORŢILE IERUSALIMULUI.

Oaspeţii veniţi la sărbătoare Îl întâmpină cu ramuri de finic pe Împăratul lui Israel. Asinul adus la Iisus. Ucenicii şi poporul înalţă osanale lui Dumnezeu. Cârtirea şi dezamăgirea fariseilor.

Iisus plânge pentru cetate şi prooroceşte sfârşitul tragic al Ierusalimului.

1. In.12.12. A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine la Ierusalim,

2. In.12.13. a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: “Osana*! Binecuvântat fie Cel Ce vine întru Numele Domnului, Împăratul lui Israel !”

3. Mc.11.1.Mt.21.1.Lc.19.29. Când S-a apropiat de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi

4. Lc.19.30.Mc.11.2.Mt.21.2. şi le-a zis: «Mergeţi în satul din faţa voastră. Îndată ce veţi intra în el, veţi găsi o asină legată şi împreună cu ea un mânz pe care n-a încălecat încă nimeni dintre oameni: dezlegaţi-l şi aduceţi-l la Mine.

5. Lc.19.31.Mt.21.3.Mc.11.3. Şi dacă vă va întreba cineva: “Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: “Pentru că Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite înapoi, aici”».

6. Mt.21.6.Mc.11.4.Lc.19.32. Şi ducându-se ucenicii, au făcut cum le poruncise Iisus: au găsit mânzul la răspântie, legat afară lângă o poartă, şi l-au dezlegat.

7. Lc.19.33.Mc.11.5. Pe când dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: “Ce faceţi? De ce dezlegaţi mânzul ?”

8. Mc.11.6. Lc.19.34. Ei au răspuns cum le poruncise Iisus: “Domnul are trebuinţă de el”. Şi i-au lăsat.

9. Mc.11.7.In.12.14.Mt.21.7.Lc.19.35. Au adus mânzul la Iisus, şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut deasupra.

10. Mt.21.4. Aceasta s-a făcut ca să se împlinească cele spuse prin proorocul, care zice:

11. In.12.15.Mt.21.5. “Nu te teme, fiica Sionului: iată, Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe mânzul asinei, fiul celei de sub jug”.

12. In.12.16. Ucenicii Lui n-au înţeles acestea la început; dar, după ce Iisus a fost proslăvit, şi-au amintit că acestea erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.

13. In.12.17. Cei ce fuseseră cu Iisus când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat dintre cei morţi mărturiseau că a făcut aceasta.

14. In.12.18. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

15. Lc.19.36.Mc.11.8.Mt.21.8. Pe când mergea El, cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele în calea Lui, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe cale.

16. Lc.19.37. Şi apropiindu-Se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră,

17. Lc.19.38. zicând: “Binecuvântat este Împăratul Care vine întru Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile prea înalte !”

18. Lc.19.39. Dar unii dintre fariseii aflaţi în mulţime I-au zis: “Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii !“

19. Lc.19.40. El, însă, le-a zis : “Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga !”

20. Mt.21.9.Mc.11.9. Mulţimile care mergeau înaintea Lui şi cele care veneau în urmă strigau, zicând: “Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului ! Osana întru Cei de sus !

21. Mc.11.10. Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte !”

22. In.12.19. Fariseii au zis, deci, între ei: “Vedeţi că nu câştigăm nimic: iată, lumea merge după El !”

23. Lc.19.41. Şi, apropiindu-Se de cetate şi văzând-o, a plâns pentru ea

24. Lc.19.42. şi a zis: “Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în această zi cele ce puteau să-ţi dea pacea! Dar, acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

25. Lc.19.43. Vor veni zile când vrăjmaşii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile;

26. Lc.19.44. te vor face una cu pământul, pe tine şi pe fiii tăi care sunt în tine; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale”.

CAP. 66.

INTRAREA LUI IISUS IN IERUSALIM.

Toată cetatea se pune în mişcare. Iisus şi grecii. Pilda bobului de grâu. Motivul pentru care a venit Fiul Omului în lume. Acum are loc judecata lumii acesteia. Iisus anunţă cu ce moarte avea să moară. Lumina mai este puţină vreme pe pământ. Iisus intră în templu. Mânia arhiereilor. Iisus pleacă la Betania.

1. Mt.21.10.Mc.11.11. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: “Cine este Acesta ?”

2. Mt.21.11. Iar mulţimile răspundeau : “Este Iisus, Proorocul din Nazaretul Galileii”.

3. In.12.20. Nişte prozeliţi* greci, care se suiseră la sărbătoare să se închine,

4. In.12.21. s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: “Domnule, am vrea să vedem pe Iisus”.

5. In.12.22. Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; iar Andrei şi Filip I-au spus lui Iisus.

6. In.12.23. Iisus le-a răspuns, zicând: “A sosit ceasul să fie proslăvit* Fiul Omului.

7. In.12.24. Adevăr, adevăr grăiesc vouă: Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.

8. In.12.25. Cel ce-şi iubeşte viaţa o va pierde; şi cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.

9. In.12.26. Dacă-Mi slujeşte cineva, să Mă urmeze: şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.

10. In.12.27. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta?... Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta !

11. In.12.28. Tată, preaslăveşte-Ţi Numele!” Şi din cer s-a auzit glas care zicea: “L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi !”

12. In.12.29. Mulţimea, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis: “A fost un tunet!” Alţii ziceau: “Înger I-a grăit !”

13. In.12.30. Iisus le-a răspuns: “Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi.

14. In.12.31. Acum este judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

15. In.12.32. Iar Eu, după ce voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine”.

16. In.12.33. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.

17. In.12.34. Mulţimea i-a răspuns: “Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac: cum, deci, zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului ?”

18. In.12.35. Iisus le-a zis: “Lumina mai este puţin timp cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.

19. In.12.36. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii!” Spunându-le acestea, a plecat şi S-a ascuns de ei.

20. Mc.11.11.Mt.21.12. Iisus a intrat în templu ;

21. Mt.21.14. şi au venit la El orbi şi şchiopi şi El i-a vindecat.

22. Mt.21.15. Însă arhiereii şi învăţătorii de Lege, văzând minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în templu: “Osana, Fiul lui David!”, s-au mâniat

23. Mt.21.16. şi I-au zis: “Tu auzi ce zic aceştia?” “Da”, le-a răspuns Iisus. Şi le-a zis: «Oare n-aţi citit niciodată că: “Din gura pruncilor şi a sugarilor Ţi-ai pregătit laudă”? »

24. Mt.21.17. Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate spre Betania.

25. Mt.21.17.Mc.11.19. După ce S-a uitat la toate de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece şi a rămas acolo peste noapte.

CAP. 67.

IISUS BLESTEMĂ SMOCHINUL.

Puterea credinţei şi a rugăciunii. Iertarea greşelilor.

1. Mc.11.12.Mt.21.18. A doua zi dimineaţa, pe când ieşea din Betania şi Se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit.

2. Mc.11.13.Mt.21.19. Şi văzând de departe un smochin lângă cale, S-a apropiat să vadă dacă va găsi ceva în el, dar n-a găsit decât frunze, fiindcă nu era încă vremea smochinelor.

3. Mt.21.19.Mc.11.14. Atunci Iisus a zis smochinului: “De acum înainte, în veac să nu mai fie rod în tine!” Iar ucenicii au auzit. Şi îndată smochinul s-a uscat.

4. Mt.21.20. Văzând aceasta, ucenicii s-au mirat şi au zis: “Cum de s-a uscat smochinul dintr-o dată ?”

5. Mc.11.20. A doua zi dimineaţa, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

6. Mc.11.21. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: “Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”.

7. Mc.11.22. Mt.21.21. Răspunzând, Iisus le-a zis: « Aveţi credinţă în Dumnezeu !

8. Mc.11.23.Mt.21.21. Adevăr grăiesc vouă : Oricine va avea credinţă va face nu numai ce s-a făcut smochinului, ci şi muntelui acestuia de-i va zice: “Ridică-te şi aruncă-te în mare!”, aşa va fi. Şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

9. Mc.11.24.Mt.21.22. De aceea vă spun: Toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit şi le veţi avea.

10. Mc.11.25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, Care este în ceruri, să vă ierte greşalele voastre.

11. Mc.11.26. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, Care este în ceruri, nu vă va ierta vouă greşalele ».

CAP. 68.

DISPUTELE LUI IISUS CU VRĂJMAŞII SĂI DE MOARTE (1)

Puterea lui Iisus. De unde vine botezul lui Ioan. Pilda fiului ascultător şi a fiului neascultător.

Pilda vameşului şi a fariseului.

1. Lc.20.1.Mt.21.23.Mc.11.27. Şi a fost că, într-una din zile, ducându-Se din nou în Ierusalim, Iisus umbla prin templu şi-i învăţa binevestind. Atunci s-au apropiat de El arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului

2. Lc.20.2.Mt.21.23.Mc.11.28. şi I-au zis: “Spune-ne, cu ce putere faci acestea ? Şi cine ţi-a dat puterea ca să le faci ?”

3. Lc.20.3.Mt.21.24.Mc.11.29. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Vă voi întreba şi Eu un cuvânt şi, dacă-Mi veţi răspunde, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea.

4. Lc.20.4.Mt.21.25.Mc.11.30. Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi !”

5. Lc.20.5.Mt.21.25.Mc.11.31. Dar ei cugetau şi vorbeau între ei, zicând: «Dacă răspundem: “Din cer”, ne va zice: “Atunci de ce nu l-aţi crezut ?”

6. Lc.20.6.Mt.21.26.Mc.11.32. Iar dacă răspundem: “De la oameni...”, ne temem de popor să nu ne ucidă cu pietre, pentru că toţi îl consideră pe Ioan drept prooroc».

7. Mc.11.33.Lc.20.7.Mt.21.27. Şi răspunzând ei lui Iisus, I-au zis: “Nu ştim !”

8. Lc.20.8. Mt.21.27. Mc.11.33. Iar El, la rândul Său, le-a zis: « Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac acestea.

9. Mt.21.28. Ce părere aveţi? Un om avea doi fii; şi, mergând la cel dintâi, i-a zis: “Fiule, du-te astăzi să lucrezi în via mea !”

10. Mt.21.29. Iar el, răspunzând, a zis:“Nu vreau”. Mai târziu, însă, părându-i rău, s-a dus.

11. Mt.21.30. Ducându-se şi la celălalt, i-a zis la fel. Iar acesta i-a răspuns: “Mă duc, Doamne”. Dar nu s-a dus.

12. Mt.21.31. Care din amândoi a făcut voia tatălui ?” “Cel dintâi”, I-au răspuns ei. Şi Iisus le-a zis: “Adevăr zic vouă că vameşii şi prostituatele* merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu:

13. Mt.21.32. Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi prostituatele* l-au crezut; iar voi, văzând aceasta, nu v-a părut rău mai târziu ca să-l credeţi».

14. Lc.18.9. A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se credeau că sunt drepţi, motiv pentru care îi dispreţuiau pe ceilalţi:

15. Lc.18.10. Doi oameni s-au suit la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş.

16. Lc.18.11. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: “Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: lacomi, nedrepţi, desfrânaţi, sau chiar ca acest vameş.

17. Lc.18.12. Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig”.

18. Lc.18.13. Vameşul, însă, departe stând, nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul !”

19. Lc.18.14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte se va înălţa ».

CAP. 69.

DISPUTELE LUI IISUS CU VRĂJMAŞII SĂI DE MOARTE (2)

Pilda arendaşilor viei. Piatra din capul unghiului. Puternicii lumii acesteia vor să-L prindă pe Iisus.

Pilda nunţii fiului de împărat.

1. Lc.20.9.Mt.21.33.Mc.12.1. Şi a început să-i spună mulţimii pilda aceasta: « Era un om, stăpân al casei sale, care a sădit o vie ; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc şi a clădit turn; apoi a dat-o în seama lucrătorilor, iar el a plecat departe pentru multă vreme.

2. Mt.21.34.Lc.20.10.Mc.12.2. Venind vremea roadelor, a trimis la lucrători un slujitor să-i dea partea lui din rodul viei.

3. Mc.12.3.Lc.20.10.Mt.21.35. Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic.

4. Mc.12.4.Lc.20.11.Mt.21.35. A trimis alt slujitor, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au alungat, ocărându-l.

5. Mc.12.5.Mt.21.36.Lc.20.12. A trimis un altul, dar pe acela l-au omorât.

6. Mt.21.36.Mc.12.5. Apoi a trimis mulţi alţi slujitori:

7. Mc.12.5.Mt.21.35.Lc.20.12. pe unii i-au maltratat şi i-au alungat, pe alţii i-au omorât, iar pe alţii i-au ucis cu pietre.

8. Mt.21.36. A trimis din nou alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi ei le-au făcut la fel.

9. Mc.12.6.Lc.20.13.Mt.21.37. Mai avea un fiu iubit. Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu cel iubit: poate că de el se vor ruşina”.

10. Mc.12.7.Lc.20.14.Mt.21.38. Dar lucrătorii, văzându-l, s-au sfătuit între ei, zicând: “Acesta este moştenitorul: veniţi să-l omorâm, ca moştenirea să fie a noastră”.

11. Mt.21.39.Lc.20.15.Mc.12.8. Şi prinzându-l, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

12. Mt.21.40.Lc.20.15.Mc.12.9. Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?»

13. Mt.21.41.Lc.20.16.Mc.12.9. Ei I-au răspuns: “Pe răii aceia cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători care-i vor da roadele la vremea lor”.

14. Mt.21.43. Zis-a lor Iisus: “De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da felului de oameni* care-i va aduce roadele”.

15. Lc.20.16. Auzind ei acestea, au zis: “Să nu fie!”

16. Lc.20.17.Mt.21.42.Mc.12.10. El, însă, privindu-i în faţă, le-a zis: « Oare, nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: “Piatra pe care au nesocotit-o şi au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului:

17. Lc.20.18.Mt.21.44. oricine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste cine va cădea ea îl va strivi;

18. Mc.12.11.Mt.21.42. de la Domnul a fost aceasta şi este minunat în ochii noştri”?

19. Lc.20.17. Ce înseamnă, deci, Scriptura aceasta ? »

20. Mt.21.45.Lc.20.19.Mc.12.12. Auzind arhiereii, cărturarii şi fariseii pildele Sale, au înţeles că despre ei vorbeşte şi că împotriva lor a spus pildele;

21. Mt.21.46.Lc.20.19.Mc.12.12. şi căutau să-L prindă chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, pentru că acesta Îl socotea prooroc. Şi lăsându-L, au plecat.

22. Mt.22.1. Iisus le-a vorbit iarăşi în pilde şi le-a zis:

23. Mt.22.2. Împărăţia cerurilor se aseamănă omului-împărat care a făcut nuntă fiului său.

24. Mt.22.3. El şi-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiţi, dar ei n-au vrut să vină.

25. Mt.22.4. A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: “Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat; totul este gata, poftiţi la nuntă”.

26. Mt.22.5. Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui, altul la negustoria lui.

27. Mt.22.6. Iar ceilalţi, punând mâna pe slujitori, i-au batjocorit şi i-au omorât.

28. Mt.22.7. Auzind împăratul acestea, s-a mâniat şi, trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

29. Mt.22.8. Atunci a zis slujitorilor săi: “Nunta este gata, dar cei chemaţi n-au fost vrednici.

30. Mt.22.9. Mergeţi, deci, la răspântiile drumurilor şi, pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”.

31. Mt.22.10. Şi ieşind slujitorii la răspântii, au chemat pe toţi pe care i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.

32. Mt.22.11. Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a văzut un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă

33. Mt.22.12. şi i-a zis: “Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?” El, însă, a tăcut.

34. Mt.22.13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: “Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor,

35. Mt.22.14. că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”».

CAP. 70.

DISPUTELE LUI IISUS CU VRĂJMAŞII SĂI DE MOARTE (3)

Fariseii şi birul cezarului. Saducheii şi învierea morţilor.

1. Mt.22.15,16.Mc.12.13. Atunci fariseii, ducându-se, au ţinut sfat să-L prindă în cuvânt. Şi pândindu-L, au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, ca să-L iscodească.

2. Lc.20.20. Ei se prefăceau că sunt drepţi ca să-L prindă în cuvânt, să-L poată da pe mâna stăpânirii şi a puterii dregătorului.

3. Mt.22.16.Mc.12.14.Lc.20.21. Şi aceştia I-au zis: “Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi Calea lui Dumnezeu fără să Te temi de nimeni, pentru că Tu nu cauţi la faţa oamenilor.

4. Mt.22.17.Mc.12.14.Lc.20.22. Spune-ne, deci, ce părere ai: se cuvine să plătim bir cezarului ? Să plătim sau să nu plătim ?”

5. Mc.12.15.Mt.22.18.Lc.20.23. Iar El, cunoscându-le făţărnicia şi pricepându-le vicleşugul, le-a răspuns: “Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor ?

6. Mc.12.15.Mt.22.19.Lc.20.24. Aduceţi-Mi şi arătaţi-Mi banul birului”. Şi ei I-au adus un dinar.

7. Mc.12.16.Lc.20.24.Mt.22.20. El i-a întrebat: “Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?” Ei I-au răspuns : “Ale cezarului”.

8. Mc.12.17.Lc.20.25.Mt.22.21. Iar Iisus le-a zis: “Daţi, deci, cezarului ce este al ce-zarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu !”

9. Lc.20.26.Mc.12.17.Mt.22.22. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut şi lăsându-L, au plecat.

10. Mt.22.23.Mc.12.18.Lc.20.27. În aceeaşi zi s-au apropiat de El saducheii, care zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând:

11. Mc.12.19.Lc.20.28.Mt.22.24. «Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că, dacă fratele cuiva moare şi-i rămâne femeia fără copii, fratele său să ia pe văduvă şi să ridice urmaşi fratelui mort”.

12. Mc.12.20.Lc.20.29.Mt.22.25. Erau, deci, la noi, şapte fraţi. Cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii.

13. Mc.12.21.Lc.20.30.Mt.22.26. Pe văduvă a luat-o al doilea şi a murit şi el fără copii. Tot aşa şi al treilea, până la al şaptelea.

14. Mc.12.22. Lc.20.31. Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat urmaşi.

15. Lc.20.32.Mt.22.27.Mc.12.22. La urmă, a murit şi femeia.

16. Lc.20.33.Mt.22.28.Mc.12.23. La înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă”».

17. Mt.22.29.Mc.12.24. Răspunzând, Iisus le-a zis: «Vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

18. Lc.20.34. Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

19. Lc.20.35.Mc.12.25.Mt.22.30. dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul viitor şi învierea din morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita,

20. Lc.20.36.Mc.12.25.Mt.22.30. pentru că nici să moară nu mai pot, fiind asemenea îngerilor lui Dumnezeu în cer. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

21. Mc.12.26.Lc.20.37.Mt.22.31. Iar despre morţi, că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug

22. Mt.22.32.Mc.12.26.Lc.20.37. şi i-a zis: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”?

23. Mc.12.27.Mt.22.32.Lc.20.38. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc în El. Prin urmare, mult vă rătăciţi ».

24. Mt.22.33. Iar mulţimile, ascultându-L, au rămas uimite de învăţătura Lui.

25. Lc.20.39. Şi unii dintre cărturari I-au zis: “Învăţătorule, bine ai zis”.

26. Lc.20.40. Şi nu mai cutezau să-L în-trebe nimic.

CAP. 71.

DISPUTELE LUI IISUS CU VRĂJMAŞII SĂI DE MOARTE (4)

Porunca cea mai mare din Lege. Al cui fiu este Hristosul. Făţărnicia cărturarilor şi a fariseilor.

1. Mt.22.34. Auzind fariseii că Iisus a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă

2. Mc.12.28.Mt.22.35. şi unul dintre ei, care era cărturar şi care-i auzise vorbind, văzând că Iisus răspunsese bine saducheilor, s-a apropiat de El ca să-L ispitească, întrebându-L:

3. Mt.22.36.Mc.12.28. “Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege ?”

4. Mc.12.29.Mt.22.37. El I-a răspuns: «Cea dintâi poruncă este aceasta: “Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn”;

5. Mc.12.30.Mt.22.37. şi: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”.

6. Mt.22.38.Mc.12.30. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

7. Mt.22.39.Mc.12.31. Iar a doua, asemenea ei, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Altă poruncă mai mare decât acestea nu este.

8. Mt.22.40. În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Proorocii ».

9. Mc.12.32. Şi I-a zis cărturarul: “Bine, Învăţătorule, adevărat ai zis că Unul este Dumnezeu şi nu este altul în afară de El

10. Mc.12.33. şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”.

11. Mc.12.34. Iar Iisus, văzând că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: “Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-I mai pună întrebări.

12. Mc.12.35.Mt.22.41.Lc.20.41. Pe când învăţa mulţimea în templu şi fiind fariseii adunaţi la un loc, Iisus i-a întrebat:

13. Mt.22.42.Lc.20.41. “Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” Ei I-au răspuns: “Al lui David”.

14. Mt.22.43.Lc.20.42. Şi Iisus le-a zis: «Cum, deci, David, în Duh, Îl numeşte pe El Domn în cartea Psalmilor, când zice:

15. Mt.22.44.Lc.20.42,43.Mc.12.36. “Zis-a Domnul Domnului Meu: “Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”?

16. Mt.22.45.Mc.12.37.Lc.20.44 Deci, dacă însuşi David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui ? »

17. Mt.22.46. Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt. Şi, din ziua aceea n-a mai îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

18. Mt.23.1.Lc.20.45. Atunci le-a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,

19. Mt.23.2. zicând: «Pe scaunul lui Moise s-au aşezat cărturarii şi fariseii.

20. Mt.23.3. Deci, toate câte vă spun ei, faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.

21. Mt.23.4. Ei leagă sarcini grele, dificile de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

22. Mt.23.5.Mc.12.38.Lc.20.46. Păziţi-vă de ei, că toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi lăţesc filacterele* şi-şi măresc ciucurii de la poale;

23. Mt.23.6.Mc.12.39.Lc.20.46. iubesc locurile din capul mesei la ospeţe şi scaunele dintâi în sinagogi;

24. Mt.23.7.Mc.12.38.Lc.20.46. le place să umble îmbrăcaţi în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni în pieţe, numindu-i: “Rabi*! ;

25. Mc.12.40.Lc.20.47. casele văduvelor le secătuiesc, în timp ce, de ochii lumii, se roa-gă îndelung: de aceea, o mai mare osândă vor primi.

26. Mt.23.8. Voi să nu vă lăsaţi numiţi “Rabi”, fiindcă Unul este Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi, toţi, sunteţi fraţi.

27. Mt.23.9. Şi tată* al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pământ, că Tatăl vostru Unul este, Cel din ceruri.

28. Mt.23.10. Nici îndrumători să nu vă numiţi, pentru că Unul este Îndrumătorul vostru: Hristos.

29. Mt.23.11. Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

30. Mt.23.12. Cel ce se va înălţa pe sine va fi smerit; şi cel ce se va smeri pe sine va fi înălţat.

CAP. 72.

DISPUTELE LUI IISUS CU VRĂJMAŞII SĂI DE MOARTE (5)

Iisus mustră aspru pe cărturarii şi fariseii făţarnici.

1. Mt.23.13. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

2. Mt.23.14. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că secătuiţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi: de aceea, o mai mare osândă veţi lua.

3. Mt.23.15. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit*: şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă cu voi, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât voi.

4. Mt.23.16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: ‘Cel ce se jură pe templu nu este cu nimic legat; dar dacă se jură pe aurul templului se leagă pe sine’.

5. Mt.23.17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul ?

6. Mt.23.18. Şi: “Dacă se jură cineva pe altar* nu este nimic; dar dacă se jură pe darul de pe el se leagă pe sine”.

7. Mt.23.19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul* care sfinţeşte darul ?

8. Mt.23.20. Deci, cine se jură pe altar se jură pe el şi pe tot ce este pe el;

9. Mt.23.21. cine se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el;

10. Mt.23.22. şi cine se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce şade pe el.

11. Mt.23.23. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai importante din Lege: dreptatea, mila şi credinţa: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.

12. Mt.23.24. Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul, dar înghiţiţi cămila !

13. Mt.23.25. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de lăcomie şi nedreptate.

14. Mt.23.26. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului ca să fie curată şi cea de afară.

15. Mt.23.27. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că semănaţi cu mormintele văruite care, pe dinafară se arată frumoase, dar înăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

16. Mt.23.28. Aşa şi voi: pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege.

17. Mt.23.29. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi pe ale drepţilor

18. Mt.23.30. şi ziceţi: “Dacă am fi fost noi în zilele părinţilor noştri n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor !”,

19. Mt.23.31. aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fiii celor ce i-au omorât pe prooroci.

20. Mt.23.32. Voi, deci, întreceţi măsura părinţilor voştri !

21. Mt.23.33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei ?

22. Mt.23.34. De aceea, iată, Eu trimit la voi proooroci, înţelepţi şi cărturari: dintre ei veţi ucide şi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi prigoni din cetate în cetate,

23. Mt.23.35. ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat ce s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi ucis între sanctuar şi altar.

24. Mt.23.36. Adevăr grăiesc vouă, toate acestea vor veni peste neamul acesta ! »

CAP. 73.

DISPUTELE LUI IISUS CU VRĂJMAŞII SĂI DE MOARTE (6)

Irod vrea să-L omoare pe Iisus. Iisus mustră Ierusalimul. Semnele vremurilor şi Impărăţia lui Dumnezeu. Scopul venirii Fiului Omului în lume. Foc pe pământ. Al doilea botez al lui Iisus.

O văduvă săracă ne dă pildă cum să-L urmăm pe Iisus.

1. Lc.13.31. În ziua aceea s-au apropiat de El unii dintre farisei şi I-au zis: “Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te omoare”.

2. Lc.13.32. Şi El le-a zis: «Mergeţi şi spuneţi vulpii aceleia: “Iată, alung demonii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi;

3. Lc.13.33. dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi în ziua următoare, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim.

4. Lc.13.34.Mt.23.37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum îşi strânge pasărea puii sub aripi şi n-aţi vrut.

5. Mt.23.38.Lc.13.35. Iată, vi se lasă casa pustie:

6. Mt.23.39.Lc.13.35. Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: “Binecuvântat este Cel Ce vine întru Numele Domnului !” »

7. Lc.17.20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, El le-a răspuns: « Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut.

8. Lc.17.21. Nu se va zice: “Iat-o aici”, sau: “Iat-o acolo!” Că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru ».

9. Lc.12.54. Iar mulţimilor le spunea: «Când vedeţi un nor ridicându-se la apus îndată ziceţi că vine ploaia, şi aşa este ;

10. Lc.12.55. iar când vedeţi suflând vântul de la miazăzi ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.

11. Lc.12.56. Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o desluşiţi, dar vremea aceasta cum de n-o deosebiţi ?

12. Lc.12.57. Şi pentru ce nu judecaţi prin voi înşivă ce este drept ?

13. Lc.12.58. Când mergi cu potrivnicul* tău la judecată, fă efortul să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, iar judecătorul să te dea pe mâna executorului şi să fii aruncat în închisoare:

14. Lc.12.59. Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel din urmă bănuţ*.

15. Lc.12.49. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins !

16. Lc.12.50. Şi cu botez am a Mă boteza şi câtă nerăbdare am până se va împlini !

17. Lc.12.51.Mt.10.34. Gândiţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: Nu; ci, mai degrabă, sabie şi dezbinare !

18. Lc.12.52. De acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei,

19. Mt.10.35.Lc.12.53. fiindcă am venit să dezbin pe tată împotriva fiului şi pe fiu împotriva tatălui; pe mamă împotriva fiicei şi pe fiică împotriva mamei; pe soacră împotriva nurorii şi pe noră împotriva soacrei ;

20. Mt.10.36. şi duşmanii omului sunt cei din casa lui.

21. Mt.10.37. Cel ce-şi iubeşte tatăl ori mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cel ce-şi iubeşte fiul ori fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

22. Mt.10.38. Iar cel ce nu-şi ia crucea lui şi vine după Mine nu este vrednic de Mine.

23. Mt.10.39. Cine caută să-şi păstreze viaţa o va pierde, iar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine o va câştiga”.

24. Mc.12.41.Lc.21.1. Şi şezând în preajma vistieriei templului, Iisus privea cu luare-aminte cum mulţimea aruncă bani în vistierie.

25. Lc.21.1. A văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile.

26. Mc.12.41. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult.

27. Lc.21.2.Mc.12.42. A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo două leptale*, care fac un codrant*.

28. Mc.12.43.Lc.21.3. Atunci Iisus i-a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi le-a zis: “Adevăr grăiesc vouă că această văduvă săracă a dăruit mai mult decât toţi ceilalţi,

29. Mc.12.44. Lc.21.4. fiindcă toţi aceştia au aruncat daruri din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a dat tot ce mai avea ca să trăiască”.

CAP. 74.

MOTIVUL PENTRU CARE N-A CREZUT POPORUL ALES ÎN FIUL LUI DUMNEZEU:

ORBIREA SPIRITUALĂ SINONIMĂ CU ÎMPIETRIREA INIMII

Ultimul apel adresat de Iisus mulţimilor, sau testamentul exoteric al lui Iisus.

1. Lc.21.37. Şi ziua era în templu şi-i învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele numit al Măslinilor.

2. Lc.21.38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El, în templu, ca să-L asculte.

3. In.12.37. Dar, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, tot nu credeau în El,

4. In.12.38. spre a se împlini cele spuse de Isaia, proorocul: “Doamne, cine a dat crezare celor auzite de la noi? Şi braţul Domnului cui i s-a descoperit ?”

5. In.12.39. De aceea nu puteau să creadă, pentru că iarăşi a zis Isaia:

6. In.12.40. “El ochii lor i-a orbit şi inima le-a împietrit-o, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec”.

7. In.12.41. Acestea le-a zis Isaia când a văzut slava Lui şi a grăit despre El.

8. In.12.42. Totuşi, şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă ca să nu fie izgoniţi din sinagogă,

9. In.12.43. întrucât au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

10. In.12.44. Iar Iisus a strigat, zicând: “Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine.

11. In.12.45. Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

12. In.12.46. Eu, Lumină am venit să fiu în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

13. In.12.47. Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, fiindcă Eu n-am venit să judec lumea, ci s-o mântuiesc.

14. In.12.48. Pe acela care Mă respinge pe Mine, neprimind cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de apoi,

15. In.12.49. pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl Care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum să vorbesc.

16. In.12.50. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, toate câte vi le spun Eu, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl”.

CAP. 75.

ESHATOLOGIE EZOTERICĂ (1)

Netrăinicia lucrărilor omeneşti. Ucenicii vor să cunoască vremea sfârşitului lucrărilor omeneşti şi semnul venirii Împărăţiei lui Dumnezeu. Războaiele, cutremurele, ciumile, hristoşii mincinoşi etc.

sunt semne care marchează doar începutul durerilor.

1. Mt.24.1.Mc.13.1. Şi ieşind Iisus din templu, pe când mergea, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile templului.

2. Lc.21.5.Mc.13.1. Şi pe când vorbeau unii despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: “Învăţătorule, priveşte ce pietre şi ce zidiri !”

3. Mt.24.2.Mc.13.2. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Vedeţi voi toate aceste zidiri măreţe?

4. Mt.24.2.Mc.13.2.Lc.21.6. Adevăr grăiesc vouă: vor veni zile când, din ceea ce vedeţi, nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească".

5. Mt.24.3.Mc.13.3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, în faţa templului,

6. Mt.24.3.Mc.13.3. ucenicii Săi, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, s-au apropiat de El la o parte şi I-au zis:

7. Mc.13.4.Mt.24.3.Lc.21.7. “Învăţătorule, spune-ne când se vor petrece acestea şi care este semnul când ele au să fie ? Care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia ?”

8. Mc.13.5.Lc.21.8.Mt.24.4. Iisus a început atunci să le spună: « Fiţi atenţi să nu vă amăgească cineva.

9. Mt.24.5.Mc.13.6.Lc.21.8. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: “Eu sunt Hristos!”, şi: “Vremea s-a apropiat!” Şi pe mulţi îi vor înşela. Să nu mergeţi după ei !

10. Mt.24.6.Mc.13.7.Lc.21.9. Când veţi auzi de războaie, de zvonuri de războaie şi de răscoale, să nu vă tulburaţi şi să nu vă înspăimântaţi, pentru că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând.

11. Mc.13.8.Lc.21.10.Mt.24.8. Şi se va ridica neam peste neamn şi împărăţie peste împărăţie;

12. Lc.21.11.Mc.13.8.Mt.24.7. pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete, tulburări şi ciumi; şi spaime vor fi şi semne mari în cer.

13. Mt.24.8.Mc.13.8. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.

CAP. 76.

ESHATOLOGIE EZOTERICĂ (2)

Datoria primordială a oricărui creştin este să propovăduiască Evanghelia chiar cu preţul vieţii.

Sfârşitul va veni când această Evanghelie se va propovădui în toată lumea.

1. Mt.10.16. Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, deci, prudenţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii.

2. Mt.10.17. Mc.13.9. Luaţi seama la voi înşivă şi păziţi-vă de oameni.

3. Lc.21.12.Mt.24.9.Mc.13.9. Că, înainte de toate acestea, vor pune mâinele pe voi şi vă vor prigoni; veţi fi duşi cu de-a sila înaintea sinedriurilor*, a dregătorilor şi a împăraţilor; ei vă vor da la chinuri, vă vor arunca în închisori, veţi fi bătuţi şi omorâţi; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

4. Mt.10.18.Lc.21.13.Mc.13.9. Şi fi-va aceasta pentru voi prilej de mărturisire înaintea lor şi înaintea neamurilor.

5. Mt.24.10. Atunci mulţi vor cădea şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî.

6. Mt.10.19.Mc.13.11.Lc.12.11. Când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă dinainte cum veţi răspunde sau ce veţi vorbi pentru apărarea voastră,

7. Mc.13.11.Mt.10.19.Lc.12.12. că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi,

8. Mt.10.20.Mc.13.11. fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

9. Lc.21.14. Puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde:

10. Lc.21.15. fiindcă vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă.

11. Lc.21.16. Veţi fi predaţi lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri şi vor ucide dintre voi.

12. Mt.10.21.Mc.13.12. Fratele va da la moarte pe fratele său şi tatăl pe fiul său; şi copiii se vor scula împotriva părinţilor şi-i vor omorî;

13. Mt.10.22.Mc.13.13.Lc.21.17. şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu,

14. Lc.21.18. dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde.

15. Mt.24.11. Si mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.

16. Mt.24.12. Iar din cauza înmulţirii fărădelegii iubirea multora se va răci;

17. Mt.24.13.Mt.10.22.Mc.13.13. dar cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui,

18. Lc.21.19. fiindcă prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele.

19. Mc.13.10.Mt.24.14. Însă pe prim loc trebuie ca Evanghelia aceasta a Împărăţiei să fie propovăduită în toată lumea, spre mărturie tuturor neamurilor:

20. Mt.24.14. atunci va veni sfârşitul.

21. Mt.10.23. Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi în alta. Adevărat vă spun că nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel până va veni Fiul Omului.

22. Mt.10.24.Lc.6.40. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici servul mai presus de domnul său,

23. Lc.6.40. dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

24. Mt.10.25. Este suficient ucenicului să fie ca învăţătorul lui şi servului ca domnul său. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa Lui !

25. Mt.10.26. Aşa că nu vă temeţi de ei. Că nu este nimic acoperit care să nu fie dezvelit şi nimic tăinuit care să nu ajungă cunoscut.

26. Mt.10.27. Ce vă grăiesc Eu în întuneric, voi să spuneţi în lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.

27. Mt.10.28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu-l pot ucide: temeţi-vă mai degrabă de acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

28. Mt.10.29. Nu se vând două vrăbii pentru un asarion*? Totuşi, niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.

29. Mt.10.30. Cât despre voi, până şi firele de păr, toate vă sunt numărate.

30. Mt.10.31. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

31. Mt.10.32. De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

32. Mt.10.33. Dar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor Mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

CAP. 77.

ESHATOLOGIE EZOTERICĂ (3)

Pustiirea Ierusalimului. Urâciunea pustiitorului. Necazul cel mare. Semne în soare, în lună şi în stele. Hristoşii şi proorocii mincinoşi apar pe fondul strâmtorărilor de pe pământ.

1. Lc.21.20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui.

2. Mt.24.15.Mc.13.14. Deci când veţi vedea “urâciunea* pustiirii” ce s-a zis prin Daniel, proorocul, stând unde nu se cuvine - “aşezată în Locul sfânt*” - cine citeşte să înţeleagă ! -,

3. Lc.21.21.Mt.24.16.Mc.13.14. atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să plece, iar cei de pe ogoare să nu intre în el.

4. Mc.13.15.Mt.24.17. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă ;

5. Mt.24.18.Mc.13.16. şi cel ce va fi pe ogor să nu se întoarcă să-şi ia haina.

6. Mt.24.19.Mc.13.17.Lc.21.23. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea, că va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva poporului acestuia.

7. Lc.21.24. Vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până se vor împlini vremurile neamurilor.

8. Mc.13.18.Mt.24.20. Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta,

9. Mc.13.19.Mt.24.21. pentru că în zilele acelea va fi o mare strâmtorare şi un necaz cum n-a mai fost de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu şi nici nu va mai fi.

10. Lc.21.22. Fiindcă acelea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.

11. Mc.13.24.Lc.21.25.Mt.24.29. Îndată, după acele zile de necaz, vor fi semne în soare, în lună şi în stele : “Soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lucirea ei,

12. Mt.24.29.Mc.13.25. stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor clătina.

13. Lc.21.25. Iar pe pământ spaimă şi nedumerire întru neamuri din pricina vuietului mării şi al valurilor;

14. Lc.21.26. şi oamenii vor muri de frică în aşteptarea celor ce au să vină peste lume, că puterile cerurilor se vor clătina.

15. Mc.13.20.Mt.24.22. Şi, dacă Domnul n-ar fi scurtat zilele acelea, nici un trup n-ar scăpa; dar, de dragul celor aleşi, pe care El i-a ales, va scurta acele zile ».

16. Lc.17.22. Şi le-a zis ucenicilor Săi: «Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n-o veţi vedea.

17. Mt.24.23.Mc.13.21.Lc.17.23. Atunci, dacă vă va spune cineva: “Iată, aici este Mesia”, sau: “Iată-L acolo”, să nu-i credeţi, să nu vă duceţi, nici să-i urmaţi.

18. Mt.24.24.Mc.13.22. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni ca să-i înşele, de va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

19. Mc.13.23.Mt.24.25. Păziţi-vă, iată, vi le-am spus toate dinainte.

20. Mt.24.26. Deci, dacă vă vor zice: “Iată-L în pustie”, să nu ieşiţi!; “Iată-L în cămări!”, să nu credeţi !

21. Mt.24.27.Lc.17.24. Că, precum fulgerul iese luminând de la răsărit, de la o margine a cerului, până la apus, la cealaltă margine, aşa va fi şi venirea Fiului Omului în ziua Sa.

22. Lc.17.25. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.

CAP. 78.

ESHATOLOGIE EZOTERICĂ (4)

Semnul Fiului Omului. Pilda smochinului care înfrunzeşte. Momentul celei de a doua veniri a Fiului Omului - secret absolut al Tatălui ceresc. Similitudini istorice cu vremurile lui Noe şi Lot.

Cine uită trecutul riscă să-l repete.

1. Mt.24.30.Mc.13.26.Lc.21.27. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului şi toate seminţiile pământului vor plânge când Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere multă şi cu slavă.

2. Mt.24.31.Mc.13.27. El îi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi-i vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la marginile lor.

3. Lc.21.28. Când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie ».

4. Lc.21.29.Mt.24.32.Mc.13.28. Şi le-a zis: «De la smochin şi de la toţi copacii învăţaţi pilda:

5. Lc.21.30.Mt.24.32.Mc.13.28. când mlădiţa lor devine fragedă şi înfrunzeşte, voi înşivă ştiţi că vara este aproape.

6. Mt.24.33.Mc.13.29.Lc.21.31. Tot aşa, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că El este aproape, este la uşi.

7. Mt.24.34.Mc.13.30.Lc.21.32. Adevăr grăiesc vouă : Nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.

8. Mt.24.35.Mc.13.31.Lc.21.33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

9. Mt.24.36.Mc.13.32. Însă despre ziua sau ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

10. Mc.13.33. Luaţi aminte, vegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi vremea aceea.

11. Mt.24.37.Lc.17.26. Precum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.

12. Mt.24.38.Lc.17.27. Că, precum în zilele acelea dinainte de potop oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie

13. Mt.24.39.Lc.17.27. şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.

14. Lc.17.28. De asemenea, în zilele lui Lot mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,

15. Lc.17.29. dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi:

16. Lc.17.30. la fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului.

17. Lc.17.31. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi.

18. Lc.17.32. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot:

19. Lc.17.33.Mt.10.39. cel ce va căuta să-şi scape viaţa o va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga !

20. Lc.17.34. Vă spun: În noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat şi altul lăsat.

21. Mt.24.40.Lc.17.36. Din doi care vor fi pe ogor, unul va fi luat şi altul lăsat.

22. Mt.24.41.Lc.17.35. Din două care vor măcina împreună, una va fi luată şi alta lăsată».

23. Lc.17.37.Mt.24.28. Ucenicii L-au întrebat: “Unde, Doamne?” Iar El le-a răspuns: «Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

24. Mt.24.42. Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru !

CAP. 79.

ESHATOLOGIE EZOTERICĂ (5)

A doua venire a Fiului Omului înfăţişată în pilda stăpânului care se întoarce de la nuntă,

în pilda furului care vine când nu te aştepţi şi în pilda celor zece fecioare.

1. Lc.12.35. Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse.

2. Lc.12.36. Fiţi asemenea servilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată ce va sosi şi va bate la uşă.

3. Lc.12.37. Fericiţi sunt servii aceia pe care stăpânul îi va afla veghind la venirea lui! Adevăr grăiesc vouă că se va încinge şi-i va aşeza la masă şi, apropiindu-se, le va sluji.

4. Lc.12.38. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la a treia, fericiţi vor fi ei dacă îi va găsi veghind !

5. Mc.13.34. Este ca un om care, plecând în altă ţară, îşi lasă casa dând servilor săi puterea, arătând fiecăruia care este datoria lui, iar portarului îi porunceşte să vegheze.

6. Mc.13.35. Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa,

7. Mc.13.36. ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

8. Mt.24.43.Lc.12.39. Şi pe aceasta s-o ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

9. Mt.24.44.Lc.12.40. De aceea, şi voi fiţi gata, că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu gândiţi.

10. Mt.25.1. Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui.

11. Mt.25.2. Cinci dintre ele erau neprevăzătoare şi cinci erau prevăzătoare.

12. Mt.25.3. Cele neprevăzătoare, luându-şi candelele, n-au luat cu ele şi untdelemn;

13. Mt.25.4. dar cele prevăzătoare, odată cu candelele, şi-au luat şi untdelemn în vase.

14. Mt.25.5. Întârziind însă mirele, au aţipit toate şi au adormit.

15. Mt.25.6. La miezul nopţii s-a auzit un strigăt: “Iată Mirele, ieşiţi-i în întâmpinare !”

16. Mt.25.7. Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au pregătit candelele.

17. Mt.25.8. Cele neprevăzătoare le-au zis celor prevăzătoare: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, că ni se sting candelele”.

18. Mt.25.9. Cele prevăzătoare le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; mergeţi, mai bine, la cei ce vând şi cumpăraţi-vă!”

19. Mt.25.10. Pe când se duceau ele să cumpere, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu El la nuntă şi uşa s-a încuiat.

20. Mt.25.11. Mai târziu au venit şi celelalte fecioare, zicând: “Doamne, Doamne, deschide-ne !”

21. Mt.25.12. Dar El, răspunzând, le-a zis: “Adevăr zic vouă: Nu vă cunosc pe voi !”

22. Mt.25.13. Drept aceea, vegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

CAP. 80.

ESHATOLOGIE EZOTERICĂ (6)

A doua venire a Fiului Omului înfăţişată în pilda talanţilor şi în pilda slujitorilor loiali şi a slujitorilor neloiali.

1. Mt.25.14. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, plecând departe, şi-a chemat slujitorii şi le-a încredinţat avuţia:

2. Mt.25.15. unuia i-a dat cinci talanţi*, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

3. Mt.25.16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci.

4. Mt.25.17. La fel, cel cu doi a câştigat alţi doi.

5. Mt.25.18. Dar cel ce primise un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns arginţii stăpânului său.

6. Mt.25.19. După multă vreme, stăpânul slujitorilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.

7. Mt.25.20. Apropiindu-se cel care primise cei cinci talanţi, a adus alţi cinci, zicând: “Doamne, cinci talanţi mi-ai dat: iată, alţi cinci am câştigat cu ei”.

8. Mt.25.21. Stăpânul său i-a zis: “Bine, serv bun şi credincios: peste puţin ai fost credincios, peste mult te voi pune: intră în bucuria stăpânului tău”.

9. Mt.25.22. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: “Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi am câştigat cu ei”.

10. Mt.25.23. Zis-a lui stăpânul: “Bine, serv bun şi credincios, peste puţin ai fost credincios, peste mult te voi pune: intră în bucuria stăpânului tău”.

11. Mt.25.24. Apropiindu-se şi cel ce primise un talant, a zis: “Doamne, te-am ştiut om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat;

12. Mt.25.25. şi, temându-mă, m-am dus şi am ascuns talantul în pământ: acum, iată ce este al tău”.

13. Mt.25.26. Dar stăpânul său, răspunzând, i-a zis: “Serv viclean şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat:

14. Mt.25.27. se cuvenea, deci, să-mi fi dat arginţii la zarafi*, iar eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă !

15. Mt.25.28. Luaţi, deci, de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi,

16. Mt.25.29. întrucât celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are !

17. Mt.25.30. Iar pe servul acesta netrebnic aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor ».

18. Lc.12.41. Petru I-a zis : “Doamne, pentru noi spui pilda aceasta, sau pentru toţi?”

19. Lc.12.42.Mt.24.45. Şi a zis Domnul: «Cine este economul* credincios şi înţelept pe care stăpânul îl pune peste slugile sale ca să le dea la timp partea lor de hrană ?

20. Lc.12.43.Mt.24.46. Fericit este servul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa !

21. Lc.12.44.Mt.24.47. Adevăr grăiesc vouă că îl va pune peste toate avuţiile sale.

22. Mt.24.48.Lc.12.45. Dar dacă este un slujitor rău, care zice în inima lui: “Stăpânul meu întârzie să vină !”

23. Mt.24.49.Lc.12.45. Dacă va începe să bată pe slugi, pe slujnice şi pe tovarăşii săi de slujbă, să mănânce şi să bea cu beţivii,

24. Mt.24.50.Lc.12.46. stăpânul slujitorului aceluia va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care el nu-l ştie,

25. Mt.24.51.Lc.12.46. îl va despica în două şi-i va rândui partea cu făţarnicii: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

26. Lc.12.47. Servul acela, care a ştiut voia stăpânului, dar nu s-a pregătit, nici n-a lucrat după voia lui, va fi bătut mult.

27. Lc.12.48. Dar cine n-a ştiut şi a făcut lucruri vrednice de bătaie, puţin va fi bătut. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere; şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.

CAP. 81.

ESHATOLOGIE EZOTERICĂ (7)

Necesitatea unei vieţi cumpătate. Necesitatea vegherii şi a rugăciunii permanente.

Pilda judecătorului care n-are frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni. Judecata de apoi.

1. Lc.21.34. Luaţi seama la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu grijile vieţii acesteia şi ziua aceea să vină peste voi fără veste,

2. Lc.21.35. fiindcă va veni ca o mreajă peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.

3. Lc.21.36. Vegheaţi, deci, în tot timpul rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului.

4. Mc.13.37. Ce zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi ! »

5. Lc.18.1. Iisus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat şi să nu-şi piardă nădejdea.

6. Lc.18.2. El le-a zis: « Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

7. Lc.18.3. În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: “Fă-mi dreptate faţă potrivnicul meu”.

8. Lc.18.4. Multă vreme n-a voit, dar, în urmă, şi-a zis: “Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,

9. Lc.18.5. totuşi, pentru că văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă necăjească”.

10. Lc.18.6. Şi Domnul a adăugat: « Auziţi ce zice judecătorul nedrept ?

11. Lc.18.7. Şi Dumnezeu nu va face, oare, dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El şi pentru care El rabdă îndelung ?

12. Lc.18.8. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ ?

13. Mt.25.31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri împreună cu El, va şedea pe tronul slavei Sale

14. Mt.25.32. şi toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. Şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre

15. Mt.25.33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga.

16. Mt.25.34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, şi moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii:

17. Mt.25.35. că flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;

18. Mt.25.36. gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în închisoare am fost şi aţi venit la Mine”.

19. Mt.25.37. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: “Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei ?

20. Mt.25.38. Când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat ?

21. Mt.25.39. Când Te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la Tine ?”

22. Mt.25.40. Răspunzând, Împăratul le va zice: “Adevăr grăiesc vouă: întrucât aţi făcut acestea unuia dintr’aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut”.

23. Mt.25.41. Apoi va zice celor de la stânga: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui,

24. Mt.25.42. că am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;

25. Mt.25.43. străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în închisoare şi nu M-aţi cercetat”.

26. Mt.25.44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: “Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Te-am slujit ?”

27. Mt.25.45. Iar El, răspunzând, le va zice: “Adevăr grăiesc vouă: întrucât n-aţi făcut acestea unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi-aţi făcut”.

28. Mt.25.46. Şi vor merge aceştia la pedeapsă veşnică, iar cei drepţi la viaţă veşnică».

CAP. 82.

LA MASĂ CU IISUS. CINA PASCALĂ (1)

Iisus anunţă jertfa Sa. Sinedriştii se sfătuiesc cum să-L prindă pe Iisus ca să-L omoare.

Trădarea lui Iuda. Pregătirea Paştilor.

1. Mt.26.1. După ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, a zis către ucenicii Săi:

2. Mt.26.2. “Ştiţi că după două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da pe Sine să fie răstignit!”

3. Lc.22.1.Mc.14.1. Sărbătoarea Azimelor, numită Paşti, se apropia.

4. Mt.26.3.Lc.22.2.Mc.14.1. Atunci arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului, s-au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa

5. Mt.26.4.Lc.22.2.Mc.14.1. şi s-au sfătuit să prindă pe Iisus cu vicleşug, ca să-L omoare. Fiindcă se temeau de popor,

6. Mt.26.5.Mc.14.2. ei ziceau: “Nu în timpul sărbătorii, ca să nu fie tulburare în popor”.

7. Lc.22.3.Mt.26.14.Mc.14.10. Atunci a intrat satana în Iuda din Cariot, care era din numărul celor doisprezece.

8. Lc.22.4.Mt.26.14.Mc.14.10. Iuda s-a dus să se înţeleagă cu arhiereii şi cu căpeteniile străjerilor templului cum să-L dea pe Iisus în mâinile lor.

9. Mt.26.15. El le-a zis: “Ce vreţi să-mi daţi şi eu vi-L voi da în mâini ?”

10. Mc.14.11.Lc.22.5.Mt.26.15. Auzind ei aceasta, s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani. Şi i-au oferit treizeci de arginţi*.

11. Lc.22.6.Mt.26.16.Mc.14.11. El a primit şi, din clipa aceea, căuta prilej potrivit să-L dea în mâna lor fără ştirea poporului.

12. Lc.22.7. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuiau jertfite Paştile.

13. Mc.14.12.Lc.22.8. În ziua dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, Iisus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, Petru şi Ioan, şi le-a zis: “Mergeţi şi pregătiţi-ne Paştile ca să mâncăm”.

14. Lc.22.9.Mc.14.12.Mt.26.17. Şi ei L-au întrebat: “Unde voieşti să-Ţi pregătim ca să mănânci Paştile ?”

15. Lc.22.10.Mc.14.13. El le-a răspuns: «Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra

16. Lc.22.11.Mc.14.14.Mt.26.18. şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: “Vremea Mea este aproape: la tine voi face Paştile cu ucenicii Mei. Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei?”

17. Lc.22.12.Mc.14.15. Iar el vă va arăta o cameră mare la etaj, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi ».

18. Mt.26.19.Mc.14.16.Lc.22.13. Ucenicii au făcut cum le poruncise Iisus: au plecat şi, ajungând în cetate, au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştile.

CAP. 83.

LA MASĂ CU IISUS. CINA PASCALĂ (2)

Împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului. Iisus spală picioarele ucenicilor.

Iisus anunţă că printre cei ce se împărtăşesc cu trupul şi sângele Său se află şi trădători.

1. Mc.14.17.Mt.26.20. Seara, Iisus a venit cu cei doisprezece.

2. Lc.22.14.Mt.26.20. Când a sosit ceasul, S-a aşezat la masă cu apostolii.

3. Lc.22.15.Mt.26.26.Mc.14.22. Pe când mâncau ei, El le-a zis: “Am dorit mult să mănânc aceste Paşti cu voi, înainte de patima Mea

4. Lc.22.16. pentru că, de acum, nu le voi mai mânca până când se vor fi desăvârşit în Împărăţia lui Dumnezeu”.

5. Mt.26.26.Mc.14.22.Lc.22.19. Şi luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor, zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi aceasta spre pomenirea Mea”.

6. Lc.22.17.Mt.26.27.Mc.14.23. Şi luând paharul şi mulţumind, l-a dat lor, zicând: “Beţi dintru acesta toţi.

7. Mt.26.28.Mc.14.24.Lc.22.20. Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.

8. Mt.26.29.Mc.14.25.Lc.22.18. Adevăr grăiesc vouă că, de acum, nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi, nou, în Împărăţia Tatălui Meu”.

9. Mc.14.23. ...Şi au băut toţi din el.

10. In.13.1. Înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi iubind pe ai Săi, care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit.

11. In.13.2. Şi făcându-se Cină şi punând diavolul în inima lui Iuda, Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

12. In.13.3. Iisus, ştiind că Tatăl pe toate I le-a dat în mâini, că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge,

13. In.13.4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de haine şi luând un ştergar, S-a încins cu el;

14. In.13.5. apoi a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

15. In.13.6. A venit, deci, la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: “Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”

16. In.13.7. Răspunzând, Iisus i-a zis: “Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei înţelege după aceea”.

17. In.13.8. Petru I-a zis: “Niciodată nu-mi vei spăla Tu mie picioarele!” Iisus i-a răspuns: “Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine”.

18. In.13.9. Simon Petru I-a zis: “Doamne, nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul...”

19. In.13.10. Iisus i-a zis: “Cel ce s-a îmbăiat n-are nevoie să i se spele decât picioarele ca să fie curat tot: şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”.

20. In.13.11. Fiindcă ştia pe cel ce avea să-L vândă, de aceea a zis: “Nu toţi sunteţi curaţi”.

21. In.13.12. După ce le-a spălat picioare-le, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi şi le-a zis: «Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu ?

22. In.13.13. Voi Mă numiţi: “Învăţătorul” şi: “Domnul”, şi bine ziceţi, căci sunt.

23. In.13.14. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

24. In.13.15. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum v-am făcut Eu.

25. In.13.16. Adevărul adevărat vă spun : nu este servul mai mare decât domnul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis.

26. In.13.17. Dacă ştiţi acestea, ferice de voi dacă le veţi face.

27. In.13.18. Nu despre voi toţi grăiesc: cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice: “Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea”.

28. In.13.19. Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se petrece, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi că Eu sunt.

29. In.13.20. Adevăr, adevăr grăiesc vouă : cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

30. Lc.22.21. Dar, iată, mâna celui ce Mă va vinde este cu Mine la masa aceasta ».

CAP. 84.

LA MASĂ CU IISUS. CINA PASCALĂ (3)

Descoperirea vânzătorului. Misiunea lui Iuda.

1. In.13.21.Mc.14.18.Mt.26.21. Zicând acestea, pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus S-a tulburat în duhul Său, a mărturisit şi a zis: “Adevăr grăiesc vouă: unul dintre voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde”.

2. In.13.22. Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.

3. Lc.22.23.Mc.14.19.Mt.26.22. Şi întristându-Se foarte, se întrebau unii pe alţii care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. Şi I-au zis unul după altul: “Nu cumva sunt eu, Doamne ?”

4. Mt.26.23.Mc.14.20. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Este unul din cei doisprezece, care a întins cu Mine mâna în blid: el Mă va vinde...

5. Lc.22.22.Mt.26.24.Mc.14.21. Negreşit, Fiul Omului Se duce, după cum este scris despre El. Vai, însă, omului aceluia prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut !”

6. In.13.23. Unul dintre ucenici, acela pe care-l iubea Iisus, stătea la masă culcat la sânul lui Iisus.

7. In.13.24. Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe despre cine vorbeşte.

8. In.13.25. Şi, căzând acesta la pieptul lui Iisus, I-a zis: “Doamne, cine este ?”

9. In.13.26. Iisus i-a răspuns: “Acela căruia îi voi înmuia o bucăţică de pâine şi i-o voi da”. Şi, înmuind bucăţica, i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon din Cariot.

10. Mt.26.25. Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: “Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” “Da”, i-a răspuns Iisus, “tu ai zis !”

11. In.13.27. Cum a fost dată bucăţica de pâine, a intrat satana în Iuda. Iisus i-a zis: “Ce vrei să faci, fă degrabă !”

12. In.13.28. Dar niciunul dintre cei ce şedeau la masă cu El n-a înţeles pentru ce i-a zis aceasta.

13. In.13.29. Unii gândeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Iisus voia să-i spună: “Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare”, sau îi poruncea să dea ceva săracilor.

14. In.13.30. Acela, după ce a mâncat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte.

CAP. 85.

LA MASĂ CU IISUS. CINA PASCALĂ (4)

Proslăvirea Tatălui şi a Fiului. Noua poruncă a iubirii. Noile condiţii ale apostoliei. Lăcaşurile goale din casa Tatălui ceresc. Calea, adevărul şi viaţa. Unitatea Fiului cu Tatăl. Lucrările celui ce crede în Iisus.

1. In.13.31. După ce a ieşit Iuda, Iisus a zis: “Acum, Fiul Omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost preaslăvit în El.

2. In.13.32. Dacă Dumnezeu a fost preaslăvit în El, Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi şi-L va proslăvi îndată.

3. In.13.33. Copilaşilor, puţin timp mai sunt cu voi. Mă veţi căuta şi, după cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.

4. In.13.34. Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Precum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi unii pe alţii.

5. In.13.35. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”.

6. In.13.36. Petru I-a zis : “Doamne, unde Te duci?” Iisus i-a răspuns: “Unde Mă duc Eu tu nu poţi să Mă urmezi acum, dar mai târziu Mă vei urma”.

7. In.13.37. “Doamne”, I-a zis Petru, “de ce nu pot să Te urmez acum ?”

8. Lc.22.31. Şi a zis Domnul: “Simone, Simone, iată, Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu,

9. Lc.22.32. dar Eu M-am rugat pentru tine să nu se piardă credinţa ta; iar tu, oarecând revenindu-ţi, să-i întăreşti pe fraţii tăi”.

10. Lc.22.33.In.13.37. Petru I-a zis : “Doamne, de ce nu pot să te urmez acum ? Cu Tine sunt gata să merg şi la închisoare şi la moarte: eu îmi dau viaţa pentru Tine”.

11. In.13.38.Lc.22.34. Iisus I-a zis: “Îţi vei da viaţa pentru Mine? Petre, zic ţie că nu va cânta astăzi cocoşul până te vei lepăda de Mine de trei ori că nu Mă cunoşti”.

12. Lc.22.35. Şi le-a zis: “Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” “De nimic”, I-au răspuns ei.

13. Lc.22.36. Şi El le-a zis: « Acum, însă, cine are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere,

14. Lc.22.37. fiindcă vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: “El a fost socotit în numărul celor fărădelege”, căci cele privitoare la Mine au ajuns la sfârşit ».

15. Lc.22.38. Ei I-au zis: “Doamne, iată aici două săbii”; şi El le-a zis: “Destul !

16. In.14.1. Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

17. In.14.2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri: dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

18. In.14.3. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

19. In.14.4. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea”.

20. In.14.5. Toma I-a zis: “Doamne, nu ştim unde Te duci: cum putem şti calea ?”

21. In.14.6. Iisus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

22. In.14.7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, L-aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Dar de acum Îl veţi cunoaşte: şi L-aţi şi văzut”.

23. In.14.8. Filip I-a zis : “Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns”.

24. In.14.9. Iisus i-a zis: «De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: “Arată-ne pe Tatăl!”?

25. In.14.10. Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte întru Mine, face lucrările Lui.

26. In.14.11. Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine, iar de nu, credeţi cel puţin lucrările acestea.

27. In.14.12. Adevărul adevărat vă spun: cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi chiar mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

28. In.14.13. Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie slăvit în Fiul.

29. In.14.14. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

CAP. 86.

LA MASĂ CU IISUS. CINA PASCALĂ (5)

Noul Mângâietor: Duhul adevărului. Vestirea patimilor. Iisus lasă ucenicilor pacea Sa.

Stăpânitorul lumii acesteia. Vierul şi viţa.

1. In.14.15. Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele

2. In.14.16. şi Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da alt Mângâietor, Care să fie cu voi în veac,

3. In.14.17. Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi întru voi va fi.

4. In.14.18. Nu vă voi lăsa orfani : voi veni iarăşi la voi.

5. In.14.19. Peste puţin timp lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea. Pentru că Eu sunt viu, şi voi veţi fi vii.

6. In.14.20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.

7. In.14.21. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte ; iar cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu, Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui ».

8. In.14.22. Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: “Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii ?”

9. In.14.23. Răspunzând, Iisus i-a zis: «Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

10. In.14.24. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui Care M-a trimis.

11. In.14.25. V-am spus acestea cât sunt cu voi.

12. In.14.26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt pe Care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa şi vă va aminti toate câte v-am spus Eu.

13. In.14.27. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să se înfricoşeze.

14. In.14.28. Aţi auzit că v-am spus: “Mă duc şi voi veni iarăşi la voi”. Dacă M-aţi iubi, v-aţi bucura că v-am zis: “Mă duc la Tatăl”: pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.

15. In.14.29. Şi v-am spus acestea acum, înainte ca ele să fie, pentru ca, atunci când vor fi, să credeţi.

16. In.14.30. Nu voi mai vorbi mult cu voi fiindcă vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine,

17. In.14.31. dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi fac aşa cum Mi-a poruncit El. Sculaţi-vă, să mergem de aici !

18. In.15.1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.

19. In.15.2. Orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce roadă El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă o curăţă ca să aducă şi mai multă roadă.

20. In.15.3. Acum voi sunteţi curaţi pentru cuvântul pe care vi l-am spus.

21. In.15.4. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă dacă nu rămâneţi în Mine.

22. In.15.5. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el aduce multă roadă, fiindcă despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.

23. In.15.6. Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţă neroditoare şi se usucă; apoi sunt strânse, aruncate în foc şi ard.

24. In.15.7. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, orice veţi cere vi se va da vouă.

25. In.15.8. Aducând roadă multă, prin aceasta Tatăl Meu va fi preaslăvit şi voi veţi fi, astfel, ucenicii Mei.

26. In.15.9. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi întru iubirea Mea.

27. In.15.10. Dacă păziţi poruncile Mele veţi rămâne în iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în iubirea Lui.

28. In.15.11. Acestea vi le-am spus pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.

CAP. 87.

LA MASĂ CU IISUS. CINA PASCALĂ (6)

Adevărata iubire merge până la sacrificiul suprem. Lumea urăşte fără temei pe Hristos.

Prigoana în Numele Domnului. Lucrarea Mângâietorului.

1. In.15.12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.

2. In.15.13. Nu este dragoste mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

3. In.15.14. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

4. In.15.15. De acum nu vă mai numesc servi*, pentru că servul nu ştie ce face stăpânul său, ci vă numesc prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

5. In.15.16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi să aduceţi roadă şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

6. In.15.17. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii.

7. In.15.18. Dacă vă urăşte lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M-a urât.

8. In.15.19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăşte lumea.

9. In.15.20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: “Nu este servul mai mare decât stăpânul său”. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

10. In.15.21. Iar toate acestea vi le vor face din cauza Numelui Meu, pentru că ei nu-L cu-nosc pe Cel Ce M-a trimis.

11. In.15.22. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar, acum, n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.

12. In.15.23. Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.

13. In.15.24. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut n-ar avea păcat ; dar acum le-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

14. In.15.25. Dar aceasta pentru a se împlini cuvântul scris în Legea lor: “M-au urât pe nedrept”.

15. In.15.26. Când va veni Mângâietorul pe Care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului Care de la Tatăl purcede, El va mărturisi despre Mine.

16. In.15.27. Voi, deasemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.

17. In.16.1. Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniţi.

18. In.16.2. Au să vă excludă din sinagogi: ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.

19. In.16.3. Şi se vor purta aşa cu voi pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

20. In.16.4. V-am spus acestea pentru ca, atunci când le va veni ceasul, să vă amintiţi că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

21. In.16.5. Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă: “Unde Te duci?”

22. In.16.6. Dar pentru că v-am spus acestea, întristrarea v-a umplut inima.

23. In.16.7. Totuşi, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

24. In.16.8. Şi venind, El va conştientiza lumea în ce priveşte păcatul, dreptatea şi judecata.

25. In.16.9. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;

26. In.16.10. în ce priveşte dreptatea: fiindcă Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea;

27. In.16.11. în ce priveşte judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia a fost judecat.

28. In.16.12. Am încă multe a vă spune, dar acum nu le puteţi purta.

29. In.16.13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, vă va călăuzi întru tot adevărul, fiindcă El nu de la Sine va grăi, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi pe cele viitoare vi le va vesti.

30. In.16.14. Acela Mă va slăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

31. In.16.15. Tot ce are Tatăl este al Meu: de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

32. In.16.16. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea; şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl ».

33. In.16.17. Unii dintre ucenicii Lui au zis între ei: « Ce înseamnă cuvintele acestea: “Puţin şi nu Mă veţi mai vedea”; şi: “Iarăşi puţin şi Mă veţi vedea”?; şi: “Pentru că Mă duc la Tatăl”? »

34. In.16.18. Deci, ziceau: « Ce înseamnă aceasta: “Puţin”? Nu ştim ce vrea să spună ».

35. In.16.19. Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: « Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: “Puţin şi nu Mă veţi mai vedea”; şi: “ Iarăşi puţin şi Mă veţi vedea”?

36. In.16.20. Adevărul adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie.

37. In.16.21. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, pentru bucuria că s-a născut om pe lume.

38. In.16.22. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu va răpi bucuria voastră.

39. In.16.23. În ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevărul adevărat vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da.

40. In.16.24. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

41. In.16.25. V-am spus acestea în asemănări. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.

42. In.16.26. În ziua aceea veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

43. In.16.27. Fiindcă Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.

44. In.16.28. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl ».

45. In.16.29. Ucenicii Săi I-au zis: “Iată, acum vorbeşti lămurit, că nu spui nici o pildă.

46. In.16.30. Acum cunoaştem că ştii toate şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva: de aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”.

47. In.16.31. “Acum credeţi?” le-a răspuns Iisus.

48. In.16.32. “Iată, vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, fiindcă Tatăl este cu Mine.

49. In.16.33. Acestea vi le-am grăit ca întru Mine pace să aveţi. În lume veţi avea necazuri, dar, îndrăzniţi: Eu am biruit lumea”.

CAP. 88.

LA MASĂ CU IISUS. CINA PASCALĂ (7)

Rugăciunea lui Iisus. Înştiinţarea ucenicilor.

1. In.17.1. Acestea le-a grăit Iisus şi, ridicându-Şi ochii Săi la cer, a zis: “Părinte, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine,

2. In.17.2. precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.

3. In.17.3. Şi viaţa veşnică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

4. In.17.4. Eu Te-am preaslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

5. In.17.5. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.

6. In.17.6. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat, şi ei au păzit Cuvântul Tău.

7. In.17.7. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat Tu, de la Tine sunt,

8. In.17.8. fiindcă le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.

9. In.17.9. Pentru ei Mă rog. Nu pentru lume Mă rog, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că ai Tăi sunt.

10. In.17.10. Toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele; şi Eu M-am proslăvit în ei.

11. In.17.11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i întru Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, precum suntem şi Noi.

12. In.17.12. Când eram cu ei în lume i-am păzit Eu în Numele Tău şi nici unul dintre ei n-a pierit în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

13. In.17.13. Dar acum Eu vin la Tine; şi pe acestea le grăiesc pe când sunt încă în lume, pentru ca bucuria Mea să fie deplină în ei.

14. In.17.14. Eu le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

15. In.17.15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de rău.

16. In.17.16. Ei nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.

17. In.17.17. Sfinţeşte-i întru adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

18. In.17.18. Precum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

19. In.17.19. Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

20. In.17.20. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor,

21. In.17.21. ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

22. In.17.22. Şi slava pe care Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, aşa cum Noi suntem una.

23. In.17.23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi în Unitate, spre a cunoaşte lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine.

24. In.17.24. Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi cei pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

25. In.17.25. Dreptule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut; şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

26. In.17.26. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi-L voi mai face cunoscut, pentru ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie într-înşii şi Eu întru ei”.

27. Lc.22.24. Şi s-a iscat între ucenici şi o neînţelegere, ca să ştie care dintre ei avea să fie şeful.

28. Lc.22.25. Iisus le-a zis: “Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc sunt numiţi binefăcători.

29. Lc.22.26. Dar între voi să nu fie aşa. Ci, acela care este mai mare între voi să fie asemenea celui mai mic; iar cel ce cârmuieşte să fie asemenea celui ce slujeşte.

30. Lc.22.27. Cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Şi, totuşi, Eu sunt în mijlocul vostru ca Unul Care slujeşte,

31. Lc.22.28. fiindcă voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele.

32. Lc.22.29. De aceea, vă rânduiesc Împărăţia după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie,

33. Lc.22.30. ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, întru Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel”.

34. Mt.26.30.Mc.14.26. După ce a rostit acestea, au cântat psalmii de laudă.

35. Lc.22.39.Mc.14.26.Mt.26.30. Şi ieşind, S-a dus, ca de obicei, dincolo de pârâul Cedrilor, pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii Săi L-au urmat.

36. Mc.14.27.Mt.26.31. Şi le-a zis Iisus: « În noaptea aceasta toţi vă veţi poticni întru Mine, pentru că scris este : “Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”.

37. Mc.14.28.Mt.26.32. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea ».

38. Mc.14.29.Mt.26.33. Petru, însă, I-a zis : “Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti”.

39. Mc.14.30.Mt.26.34. Dar Iisus i-a zis: “Adevăr grăiesc ţie că astăzi, în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori”.

40. Mc.14.31.Mt.26.35. Petru, însă, spunea mai stăruitor: “Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu Te voi tăgădui !” Şi toţi ucenicii au spus la fel.

CAP. 89.

CU IISUS ÎN LOCURILE ÎNGRĂDITE. GHETSIMANI.

Întristarea şi mâhnirea de moarte a lui Iisus. Lupta cu sinele (oscilarea între a face voia proprie sau voia lui Dumnezeu). Biruinţa asupra sinelui: Mielul este gata pentru jertfă.

1. Mc.14.32.Mt.26.36.In.18.1. Atunci Iisus S-a dus cu ucenicii Săi într-un loc îngrădit, o grădină numită Ghetsimani.

2. Lc.22.40.Mc.14.32.Mt.26.36. Ajungând la locul acela, Iisus le-a zis: “Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită. Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog”.

3. Mt.26.37.Mc.14.33. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, Iacov şi Ioan, a început a Se întrista, a Se tulbura şi a Se mâhni foarte tare.

4. Mt.26.38.Mc.14.34. Atunci El le-a zis: “Sufletul Meu este întristat de moarte… Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”.

5. Lc.22.41.Mt.26.39.Mc.14.35. Şi depărtându-Se de ei ca la o aruncătură de piatră, a căzut în genunchi, aruncându-Se cu faţa la pământ, şi Se ruga, de este cu putinţă, să treacă de la Dânsul ceasul acela.

6. Mc.14.36.Mt.26.39.Lc.22.42. El zicea: “Avva, adică: Tată, - Ţie toate Îţi sunt cu putinţă: depărtează de la Mine paharul acesta fără să-l beau, dar nu voia Mea să se facă, ci voia Ta”.

7. Lc.22.43. Atunci I s-a arătat un înger din cer şi-L întărea.

8. Lc.22.44. Şi, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga; şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.

9. Lc.22.45.Mc.14.37.Mt.26.40. Şi ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare.

10. Mc.14.37.Mt.26.40. Şi i-a zis lui Petru: “Simone, tu dormi? Un ceas n-aţi fost în stare să vegheaţi împreună cu Mine ?”

11. Lc.22.46.Mc.14.38.Mt.26.41. Şi le-a zis : “Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă, vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită:

12. Mt.26.41.Mc.14.39. Duhul, în adevăr, este sârguincios, dar trupul este neputincios”.

13. Mt.26.42.Mc.14.39. Şi depărtându-Se a doua oară, S-a rugat, zicând: “Tată, dacă nu e cu putinţă să treacă de la Mine paharul acesta ca să nu-l beau, facă-se voia Ta !”

14. Mc.14.40.Mt.26.43. Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, că ochii le erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă.

15. Mt.26.44. Şi iarăşi lăsându-i, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte.

16. Mt.26.45.Mc.14.41. Şi venind a treia oară, le-a zis: “Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul!... Iată, a sosit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

17. Mt.26.46.Mc.14.42. Sculaţi-vă, să mergem: iată, se apropie vânzătorul !”

18. In.18.2. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Iisus şi ucenicii Săi se adunaseră adesea acolo.

CAP. 90.

CU IISUS, DE LA LOCUL TRĂDĂRII, LA LOCUL DE JUDECATĂ.

Sărutul lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Petru sare să-L apere cu sabia pe Fiul lui Dumnezeu.

Ucenicii Îl părăsesc pe Iisus şi fug.

1. Mc.14.43.In.18.3.Mt.26.47.Lc.22.47. Şi îndată, pe când grăia El încă, cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, a venit în fruntea cetei ostaşilor* şi în fruntea străjerilor templului trimişi de arhierei, de farisei şi de bătrânii poporului; şi, împreună cu ei, a venit o gloată cu făclii, cu săbii, cu ciomege şi cu alte arme.

2. Mc.14.44.Mt.26.48. Vânzătorul le dădu-se semnul acesta: “Pe care-l voi săruta eu, acela este: să puneţi mâna pe el, să-l prindeţi şi să-l duceţi sub pază”.

3. In.18.4. Iisus, ştiind toate cele ce aveau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: “Pe cine căutaţi ?”

4. In.18.5. Ei I-au răspuns: “Pe Iisus, Nazarineanul!” Iisus le-a zis: “Eu sunt”. Iuda, vânzătorul, era împreună cu ei.

5. In.18.6. Când le-a zis Iisus: “Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.

6. In.18.7. El i-a întrebat din nou: “Pe ci-ne căutaţi?” Iar ei au zis : “Pe Iisus, Nazarineanul”.

7. In.18.8. Iisus le-a zis: “V-am spus că Eu sunt. Deci dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”.

8. In.18.9. A zis aceasta spre a se împlini cuvântul pe care l-a spus: “N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat”.

9. Mt.26.49.Mc.14.45.Lc.22.47. Şi îndată, Iuda, venind, S-a apropiat de Iisus şi I-a zis: “Bucură-te, Învăţătorule!” Şi L-a sărutat.

10. Lc.22.48.Mt.26.50. Iisus i-a zis: “Iuda, cu sărutare vinzi tu pe Fiul Omului?

11. Mt.26.50.Mc.14.46. Prietene, ce ai de făcut, fă*!” Atunci ei s-au apropiat, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.

12. Lc.22.49. Cei ce erau cu Iisus, văzând ce avea să se întâmple, au zis: “Doamne, să lovim cu sabia ?”

13. In.18.10.Mt.26.51.Mc.14.47.Lc.22.50. Şi unul dintre cei ce erau cu Iisus şi stăteau lângă El, Simon Petru, având sabie, a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe slujitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Slujitorul acela se numea Malhus.

14. In.18.11.Mt.26.52.Lc.22.51. Dar Iisus le-a zis: “Lăsaţi! Până aici!” Şi i-a zis lui Petru: “Întoarce-ţi sabia în teacă, la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.

15. In.18.11. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau ?

16. Mt.26.53. Sau crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, Care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni* de îngeri ?

17. Mt.26.54. Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple ?”

18. Lc.22.51. Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.

19. Mt.26.55.Lc.22.52.Mc.14.48. În ceasul acela Iisus a zis arhiereilor, căpeteniilor străjerilor templului, bătrânilor şi gloatelor care veniseră asupra Lui: “Ca împotriva unui tâlhar aţi ieşit după Mine cu săbii şi cu ciomege ca să Mă prindeţi ?

20. Mc.14.49.Lc.22.53.Mt.26.55. În fiecare zi eram cu voi învăţând pe oameni în templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.

21. Mt.26.56.Mc.14.49. Iar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile”.

22. Mc.14.50. Atunci, părăsindu-L, toţi ucenicii au fugit.

23. Mc.14.51. Şi un tânăr mergea după El având doar o învelitoare de pânză de in pe trupul gol. Au pus mâna pe el,

25. Mc.14.52. dar el, lăsându-şi învelitoarea, a fugit gol.

CAP. 91.

PROCESUL FIULUI LUI DUMNEZEU JUDECAT DE TRIBUNALUL EVREILOR.

Sinedriul evreilor îl învinueşte pe Iisus de erezie / de subminare a Autorităţii Divine,

motiv pentru care Îl condamnă la moarte. Petru se leapădă de trei ori de Iisus.

1. In.18.12.Mt.26.50. Atunci ostaşii, comandantul lor şi slujitorii iudeilor, au prins pe Iisus şi L-au legat.

2. In.18.13. L-au dus întâi la Hanan*, socrul lui Caiafa, care era arhiereu* în anul acela.

3. Mt.26.57.Mc.14.53.Lc.22.54.In.18.24. Hanan, împreună cu cei ce L-au prins pe Iisus, L-au luat şi L-au dus legat la casa arhiereului Caiafa, unde erau adunaţi toţi arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului.

4. In.18.14. Şi Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor.

5. In.18.19. Arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Sa.

6. In.18.20. Iisus i-a răspuns: “Eu am vorbit lumii pe faţă: întotdeauna i-am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.

7. In.18.21. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit: iată, aceia ştiu ce am spus”.

8. In.18.22. Auzind acestea, unul dintre slujitorii care erau de faţă, L-a lovit cu palma pe Iisus şi I-a zis: “Aşa răspunzi arhiereului ?”

9. In.18.23. Iisus i-a răspuns: “Dacă am vorbit rău, dovedeşte că am vorbit rău; dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi ?”

10. In.18.15.Mt.26.58.Mc.14.54.Lc.22.54. Simon Petru şi celălalt ucenic, mergând după Iisus, L-au urmat de departe până la curtea arhiereului.

11. In.18.15. Dar ucenicul acela, fiind cunoscut arhiereului, a intrat după Iisus în curtea arhiereului,

12. In.18.16.Mt.26.69.Mc.14.66. iar Petru a rămas afară, la poartă. Deci, ieşind celălalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, a vorbit cu portăreasa, care l-a lăsat pe Petru să intre.

13. In.18.18.Lc.22.55.Mc.14.54.Mt.26.58. Şi frig fiind, slujitorii făcuseră foc în mijlocul curţii şi se încălzeau. Petru a stat şi el jos printre ei, ca să vadă sfârşitul, şi se încălzea.

14.Lc.22.56.Mt.26.71.Mc.14.67,69.In.18.17. Iar slujnica, portăreasa, văzându-l la para focului, s-a uitat ţintă la el şi le-a zis celor de acolo: “Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul”.

15. Lc.22.57.Mc.14.68.Mt.26.70.In.18.17. Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: “Femeie, nu sunt. Nu-l cunosc şi nu înţeleg ce zici”. Şi ieşind, a cântat cocoşul.

16. In.18.25. Lc.22.58. După puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: “Nu cumva eşti şi tu unul dintre ucenicii lui ?”

17. Mt.26.72.Mc.14.70.Lc.22.58.In.18.25. Petru s-a lepădat iarăşi cu jurământ, zicând: “Omule, nu sunt dintre ei. Nu cunosc pe omul acesta. Nu sunt ucenicul lui !”

18. Lc.22.59.In.18.26.Mc.14.70.Mt.26.73. Cam după un ceas, unul dintre slujitorii arhiereului, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, i-a zis: “Nu mai încape îndoială că şi tu eşti dintre ei, că eşti galileean şi graiul tău seamănă cu al lor. Şi nu te-am văzut eu cu el în grădină?”

19. Mt.26.74.Mc.14.71.Lc.22.60.In.18.27. Atunci el a început a se blestema şi a se jura, zicând: “Omule, nu ştiu ce spui. Nu cunosc pe omul acesta despre care vorbeşti !”

20. Lc.22.61.Mc.14.72.Mt.26.75. Şi întorcându-Se Domnul şi privind ţintă la Petru, îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a amintit de cuvântul lui Iisus: “Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori”.

21. Lc.22.62.Mc.14.72.Mt.26.75. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.

22. Lc.22.63. Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau.

23. Lc.22.64. Şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: “Ghiceşte, cine Te-a lovit ?”

24. Lc.22.65. Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.

25. Lc.22.66. Şi făcându-se ziuă, bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii, s-au adunat şi L-au dus în sinedriul*lor.

26. Mt.26.59.Mc.14.55. Arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul, căutau mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

27. Mt.26.60.Mc.14.56. Dar n-au găsit fiindcă mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, încât mărturiile lor nu se potriveau. La urmă, apropiindu-se doi,

28. Mt.26.61.Mc.14.57. au zis: «Acesta a zis: “Eu pot să dărâm templul* lui Dumnezeu şi-n trei zile să-l zidesc”» ;

29. Mc.14.58. «Noi L-am auzit zicând: “Voi dărâma templul acesta, făcut de mână, şi în trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână”».

30. Mc.14.59. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.

31. Mc.14.60.Mt.26.62. Atunci arhiereul s-a sculat în mijloc şi L-a întrebat pe Iisus, zicând: “Nu răspunzi nimic la cele ce mărturisesc aceştia împotriva ta ?”

32. Mt.26.63.Mc.14.61. Dar Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Arhiereul I-a zis: “Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

33. Lc.22.67. Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Iisus le-a răspuns: “Dacă vă voi spune, nu veţi crede,

34. Lc.22.68. iar dacă vă voi întreba nu-Mi veţi răspunde, nici nu Mă veţi elibera”.

35. Mc.14.61. Arhiereul L-a întrebat din nou, zicându-I: “Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat ?”

36. Mt.26.64.Mc.14.62. Iisus i-a răspuns: “Tu însuţi zici că Eu sunt.

37. Mt.26.64.Mc.14.62.Lc.22.69. Şi încă vă spun că, de acum, veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului !”

38. Mc.14.63.Mt.26.65. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat veşmintele şi a zis: “A hulit! Ce nevoie mai avem de martori ?

39. Mc.14.64.Mt.26.65.Mt.26.66. Iată, acum i-aţi auzit blasfemia: ce părere aveţi ?”

40. Lc.22.70. Şi ei I-au zis: “Aşadar, eşti tu Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: “Voi înşivă o spuneţi că Eu sunt”.

41. Lc.22.71.Mt.26.66. Atunci ei au zis: “Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit hula din gura Lui. Vinovat este de moarte !”

42. Mc.14.64. Şi toţi L-au osândit la moarte,

43. Mc.14.65.Mt.26.67. iar unii au început să-L scuipe, să-L bată cu pumnii, să-I acopere faţa

44. Mt.26.68.Mc.14.65. şi să-i zică: “Prooroceşte-ne, Hristoase, cine Te-a lovit?” Iar servitorii îl loveau cu palmele.

CAP. 92.

PROCESUL FIULUI LUI DUMNEZEU JUDECAT DE TRIBUNALUL MIXT,

AL EVREILOR ŞI AL NEAMURILOR (1)

Sinedriul evreiesc solicită procuratorului roman să-L condamne pe Iisus la moarte în baza a două capete de acuzare: 1) subminarea Autorităţii Divine pe Pământ şi 2) subminarea puterii laice a Cezarului. Pilat şi Irod, reprezentanţii puterii laice în Ţara Sfântă, declară public că nu găsesc nici o vină în Iisus,

însă, în ascuns, uneltesc la omorârea Fiului lui Dumnezeu.

1. Mt.27.1.Mc.15.1. Şi, făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii, bătrânii poporului, cărturarii şi tot sinedriul* au ţinut îndată sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

2. Mt.27.2.Mc.15.1.Lc.23.1.In.18.28. Şi legându-L, s-au sculat cu toţii, L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu şi L-au predat procuratorului Pilat din Pont. Era dimineaţă.

3. In.18.28. Ei n-au intrat în sala de judecată ca să nu se spurce, să poată mânca Paştile.

4. In.18.29. Pilat a ieşit la ei şi le-a zis: “Ce învinuire aduceţi împotriva omului acestuia ?”

5. Lc.23.2. Ei au început să-L pârască, zicând: “Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru, oprind a se plăti bir cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat”.

6. In.18.33.Lc.23.3.Mc.15.2.Mt.27.11.

Dregătorul a intrat iarăşi în sala de judecată şi chemându-L pe Iisus, I-a zis: “Tu eşti împăratul iudeilor ?”

7. In.18.34. Iisus i-a răspuns: “De la tine însuţi zici aceasta, sau ţi-au spus-o alţii despre Mine ?”

8. In.18.35. Pilat I-a răspuns: “Sunt eu iudeu? Neamul tău şi căpeteniile preoţilor te-au dat în mâna mea: ce ai făcut ?”

9. In.18.36. Iisus i-a răspuns: “Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat să nu fiu predat iudeilor. Dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici”.

10. In.18.37. “Aşadar, eşti împărat?”, I-a zis Pilat.

11. In.18.37.Lc.23.3.Mc.15.2.Mt.27.11 Iisus i-a răspuns: “Tu însuţi o spui că Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume ca să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”.

12. In.18.38. Pilat I-a zis: “Ce este adevărul ?”

13. Lc.23.4. Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: “Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta”.

14. In.18.30. Răspunzând, ei i-au zis: “Dacă n-ar fi un răufăcător, nu ţi l-am fi predat”.

15. In.18.31. Atunci Pilat le-a zis: “Luaţi-l voi şi judecaţi-l după Legea voastră”. Iudeii i-au răspuns: “Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”.

16. In.18.32. Aceasta, spre a se împlini cuvântul prin care arătase Iisus cu ce moarte avea să moară.

17. Mc.15.3. Arhiereii Îl învinuiau de multe.

18. Lc.23.5. Ei stăruiau, zicând: “Întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până aici”.

19. Mt.27.12. Iisus n-a răspuns nimic la învinuirile arhiereilor şi bătrânilor.

20. Mt.27.13.Mc.15.4. Atunci Pilat I-a zis: “Nu răspunzi nimic? N-auzi de câte te învinuiesc ei ?”

21. Mt.27.14.Mc.15.5. Dar Iisus n-a mai răspuns nimic, încât guvernatorul se mira foarte.

22. Lc.23.6. Auzind Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galilean.

23. Lc.23.7. Aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

24. Lc.23.8. Iar Irod, văzându-L, s-a bucurat foarte, fiindcă de mult dorea să-L cunoască, pentru că auzise despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

25. Lc.23.9. Şi multe L-a întrebat Irod, dar Iisus nu i-a răspuns nimic.

26. Lc.23.10. Arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare,

27. Lc.23.11. iar Irod şi ostaşii lui se purtau cu El cu dispreţ. Şi, după ce L-a batjocorit, luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat.

28. Lc.23.12. În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit, că mai înainte erau învrăjbiţi.

29. Lc.23.13. Şi Pilat, chemându-i pe arhierei şi pe cărturari împreună cu mulţimea,

30. Lc.23.14. le-a zis tuturor: “Mi-aţi adus înainte pe acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul: şi, iată, eu, cercetându-l în faţa voastră, n-am găsit în el nici o vină din cele de care-l acuzaţi;

31. Lc.23.15. şi nici Irod, fiindcă l-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, el n-a făcut nimic vrednic de moarte.

32. Lc.23.16. Deci eu, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera”.

33. In.19.1. Atunci Pilat L-a luat pe Iisus şi L-a biciuit.

34. Mt.27.27.Mc.15.16. Ostaşii dregătorului L-au dus pe Iisus în pretoriu şi au adunat împotrivă-I toată cohorta*.

35. Mt.27.28.Mc.15.17.In.19.2. Şi dezbrăcându-L de hainele Lui, L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie ;

36. Mt.27.29.Mc.15.17.In.19.2. şi împletind o coroană de spini, I-au pus-o pe cap, iar în dreapta Lui I-au pus o trestie.

37. In.19.3.Mc.15.18.Mt.27.29. Apoi se apropiau de El şi-L luau în râs, făcând plecăciuni înaintea Lui şi zicând: “Bucură-te, împărat al iudeilor!” Şi-L loveau cu palmele,

38. Mc.15.19.Mt.27.30. scuipau asupra Lui şi-L băteau cu trestia în cap.

CAP. 93.

PROCESUL FIULUI LUI DUMNEZEU JUDECAT DE TRIBUNALUL MIXT,

AL EVREILOR ŞI AL NEAMURILOR (2)

Procuratorul roman reţine tacit în seama lui Iisus doar “vina” de infracţiune contra securităţii statului, pentru care Îl dă la moarte, cu toate că, în mod public, recunoaşte că n-a găsit nici o vină într-Însul.

1. In.19.4. Pilat a ieşit iarăşi şi le-a zis iudeilor: “Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în el”.

2. In.19.5. Iisus a ieşit purtând coroana de spini şi mantia purpurie. “Iată Omul!” le-a zis Pilat.

3. In.19.6. Arhiereii şi slujitorii, zărindu-L, au strigat, zicând: “Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” Pilat le-a zis: “Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, că eu nu găsesc nici o vină în el”.

4. In.19.7. Iudeii i-au răspuns: “Noi avem o Lege şi, după Legea aceasta, el trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.

5. In.19.8. Auzind Pilat aceasta, i-a fost şi mai mare frică.

6. In.19.9. Şi intrând iarăşi în pretoriu, I-a zis lui Iisus: “De unde eşti tu...?” Dar Iisus nu i-a răspuns.

7. In.19.10. Pilat I-a zis: “Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc ?”

8. In.19.11. Iisus i-a răspuns: “Asupra Mea n-ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: de aceea, cel ce m-a predat ţie mai mare păcat are”.

9. In.19.12. Din clipa aceea, Pilat căuta să-L elibereze.

10. Lc.23.20. Pilat le-a vorbit din nou cu intenţia de a-L elibera pe Iisus,

11. Lc.23.21. dar ei au strigat: “Răstigneş-te-l ! Răstigneşte-l !”

12. Lc.23.22. Pilat le-a zis a treia oară: “Dar ce rău a făcut? Eu nu găsesc nici o vină de moarte în el: aşa că, după ce voi pune să-l biciuiască, îi voi da drumul”.

13. In.19.12. Dar iudeii strigau: “Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului”.

14. In.19.13. Auzind Pilat aceasta, L-a scos pe Iisus afară şi a stat pe scaunul de judecată, în locul numit “Pardosit cu pietre” (evreieşte, “Gabbata”).

15. Mt.27.19. Pe când şedea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis să-i spună: “Să nu-I faci niciun rău Dreptului Acestuia, pentru că azi am suferit mult în vis din pricina Lui”.

16. Mt.27.15.Mc.15.6.Lc.23.17. La sărbătoarea Paştilor guvernatorul avea obicei să le elibereze un întemniţat pe care îl voiau şi îl cereau ei.

17. Mt.27.16.Mc.15.7.Lc.23.19. Şi aveau atunci un întemniţat vestit, numit Baraba¹, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor săvârşit într-o răscoală. (¹În originalul antic al Evangheliei, numele lui Baraba figurează în forma sa completă: Iisus Baraba).

18. Mc.15.8. Şi mulţimea se suia strigând şi cerându-i lui Pilat să le facă precum avea obiceiul.

19. Mt.27.17.In.18.38. Deci, adunându-se ei, Pilat le-a zis: “Eu nu găsesc nici o vină în el.

20. In.18.39.Mc.15.9. Dar, pentru că voi aveţi obicei să vă eliberez pe cineva de Paşti, vreţi să vi-l eliberez pe ‘împăratul iudeilor’ ?

21. Mt.27.17. Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba, sau pe Iisus, cel numit Hristos?”

22. Mc.15.10.Mt.27.18. Fiindcă ştia că din invidie Îl dăduseră în mâinile lui.

23. Mc.15.11.Mt.27.20. Dar căpeteniile preoţilor şi bătrânii au înduplecat poporul şi l-au incitat să-i ceară lui Pilat să-l elibereze mai bine pe Baraba, iar pe Iisus să-L omoare.

24. Mt.27.21. Guvernatorul le-a zis: “Pe care din cei doi voiţi să vi-l eliberez ?”

25. In.18.40.Mt.27.21. Atunci toţi au strigat din nou: “Nu pe el, ci pe Baraba!” Şi Baraba era tâlhar.

26. Mt.27.22.Mc.15.12. Pilat le-a zis: «Dar cu Iisus, cel numit Hristos, acela pe care îl numiţi “împăratul iudeilor”, ce voiţi să fac ?»

27. Mc.15.13.Mt.27.22.Lc.23.18. Ei i-au răspuns, strigând cu toţii într-un glas: “Să fie răstignit! Răstigneşte-l! Ia-l pe acesta şi slobozeşte-ne pe Baraba !”

28. Mt.27.23.Mc.15.14. Guvernatorul a zis: “Dar ce rău a făcut?” Ei, însă, mai tare strigau: “Să fie răstignit ! Răstigneşte-l !”

29. Mc.15.25.In.19.14. Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al treilea. Pilat le-a zis iudeilor: “Iată împăratul vostru !”

30. In.19.15. Dar ei au strigat: “Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!” “Să răstignesc pe împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Arhiereii i-au răspuns: “Noi n-avem împărat decât pe cezarul !”

31. Mt.27.24. Văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii şi a zis: “Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia: voi veţi vedea !”

32. Mt.27.25. Şi tot poporul, răspunzând, a zis: “Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri”.

33. Lc.23.23. Ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit, aşa că strigătele lor au biruit:

34. Lc.23.24. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea,

35. Mc.15.15.Lc.23.25.Mt.27.26.In.19.16. pentru că a voit să facă pe placul mulţimii; el le-a eliberat pe Baraba, cel aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat în voia lor, să fie răstignit.

CAP. 94.

CU IISUS, DE LA LOCUL DE JUDECATĂ LA LOCUL DE EXECUŢIE.

Batjocorirea lui Iisus. Sinuciderea lui Iuda. Răstignirea lui Iisus. “Vina" lui Iisus.

1. Mc.15.20.Mt.27.31.In.19.16. După ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de mantia de purpură şi îmbrăcându-L în hainele Lui, L-au dus să-L răstignească.

2. Mt.27.3. Atunci Iuda, vânzătorul, văzând că Iisus a fost osândit la moarte, s-a căit şi le-a înapoiat arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,

3. Mt.27.4. zicând: “Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”. Ei i-au zis: “Ce ne pasă nouă? Treaba ta !...”

4. Mt.27.5. Iar el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.

5. Mt.27.6. Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: “Nu se cuvine să-i punem în visteria templului, pentru că sunt preţ de sânge”.

6. Mt.27.7. Şi, ţinând sfat, au cumpărat cu ei “Ogorul olarului”, ca loc de înmormântare pentru străini.

7. Mt.27.8. De aceea ogorul acela a fost numit “Ogorul sângelui” până în ziua de azi.

8. Mt.27.9. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: “Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, cu care L-au preţuit fiii lui Israel,

9. Mt.27.10. şi i-au dat pentru ‘Ogorul olarului’, după cum mi-a spus mie Domnul”.

10. Mt.27.32.Mc.15.21.Lc.23.26. Pe când ieşeau din cetate şi Îl duceau să-L răstignească, au întâlnit pe un trecător care se întorcea de la ogor, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf şi, punându-i crucea în spinare, l-au silit să ducă crucea după Iisus.

11. Lc.23.27. Şi-L urma mulţime mare de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau.

12. Lc.23.28. Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: «Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri.

13. Lc.23.29. Că, iată, vor veni zile când vor zice: “Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat !

14. Lc.23.30. Atunci vor începe să zică munţilor: “Cădeţi peste noi!”; şi dealurilor: “Acoperiţi-ne!”

15. Lc.23.31. Că, dacă se fac acestea lemnului verde, ce se va face celui uscat ? »

16. Lc.23.32. Împreună cu Iisus duceau şi doi făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El.

17. In.19.17.Mc.15.22.Mt.27.33.Lc.23.33. Iisus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul numit în evreieşte “Golgota” care, tălmăcit, înseamnă: “Locul Căpăţânii”.

18. Mt.27.34.Mc.15.23. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă şi fiere, dar El, gustând, n-a voit să bea.

19. In.19.18.Lc.23.33. Şi L-au răstignit.

20. Mt.27.38.Mc.15.27.Lc.23.33.In.19.18. Împreună cu El au fost răstigniţi şi cei doi tâlhari: unul la dreapta, altul la stânga, iar Iisus în mijloc.

21. Mc.15.28. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “A fost socotit în numărul celor fărădelege”.

22. Lc.23.34. Iisus zicea: “Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac”.

23. In.19.19.Mt.27.37.Lc.23.38.Mc.15.26. Pilat a scris vina Lui pe o placă de lemn pe care a pus-o pe cruce, deasupra capului Lui; şi era scris evreieşte, latineşte şi greceşte: “Iisus, Nazarineanul, Împăratul Iudeilor”.

24. In.19.20. Mulţi iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Iisus era aproape de cetate.

25. In.19.21. Arhiereii iudeilor i-au zis lui Pilat: « Nu scrie: “Împăratul iudeilor”, ci scrie că El a zis: “Eu sunt Împăratul iudeilor” ».

26. In.19.22. “Ce am scris, am scris”, le-a răspuns Pilat.

CAP. 95.

CU IISUS PE CRUCE, CU IISUS LÂNGĂ CRUCE.

Ostaşii împart între ei hainele lui Iisus Cel răstignit. Rudele, cunoscuţii şi poporul stau şi privesc de departe la Iisus Cel răstignit. Iisus Cel răstignit poartă de grijă mamei Sale. Batjocorirea, suferinţa

şi moartea lui Iisus Cel răstignit. Cutremurul de pământ şi întunericul ce a cuprins pământul.

1. In.19.23.Mt.27.35.Mc.15.24.Lc.23.34. După ce L-au răstignit pe Iisus, ostaşii I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. Dar cămaşa era ţesută de sus, fără cusătură.

2. In.19.24.Mt.27.35.Mc.15.24.Lc.23.34. Ei au zis între ei: “Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii, a cui să fie”. Aceasta, ca să se împlinească Scriptura, care zice: “Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi”.

3. Mt.27.36.In.19.24. Apoi au stat jos şi-L păzeau: iată ce au făcut ostaşii.

4. In.19.25. Lângă crucea lui Iisus stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

5. In.19.26. Văzând Iisus pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: “Femeie, iată fiul tău !”

6. In.19.27. Apoi i-a zis ucenicului: “Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la sine.

7. Lc.23.35. Şi sta poporul privind,

8. Mt.27.41.Mc.15.31.Lc.23.35. iar căpeteniile poporului - arhiereii, cărturarii şi bă-trânii - îşi băteau joc de El între ei, zicând:

9. Mt.27.42.Mc.15.31.Lc.23.35. « Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu se poate mântui! Să se mântuiască pe sine însuşi, dacă este el Hristos, Alesul lui Dumnezeu.

10. Mc.15.32.Mt.27.42. Dacă este el Hristos, Împăratul lui Israel, să se pogoare de pe cruce, ca să vedem, şi vom crede în el !

11. Mt.27.43. S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l iubeşte, că a zis: “Sunt Fiul lui Dumnezeu !” »

12. Mt.27.39.Mc.15.29. Trecătorii îşi clătinau capetele şi-L batjocoreau, zicând: “Huă, tu, care dărâmi templul şi-n trei zile îl zideşti, 13. Mc.15.30.Mt.27.40. mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pe cruce !”

14. Lc.23.36. Ostaşii Îl luau şi ei în râs, apropiindu-se, dându-I oţet

15. Lc.23.37. şi zicându-I: “Dacă eşti tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi !”

16. Lc.23.39.Mc.15.32.Mt.27.44. Unul dintre răufăcătorii răstigniţi împreună cu El Îl batjocorea, zicând: “Nu eşti tu Hristosul? Mântuieşte-te pe tine şi pe noi !”

17. Lc.23.40. Dar celălalt, certându-l, i-a zis: “Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care te afli sub aceeaşi osândă ?

18. Lc.23.41. Noi pe drept am primit răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar Omul Acesta n-a făcut nici un rău”.

19. Lc.23.42. Şi I-a zis lui Iisus: “Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta !”

20. Lc.23.43. Iar Iisus i-a zis: “Adevăr grăiesc ţie astăzi, vei fi cu Mine în rai !”

21. Mt.27.45.Mc.15.33.Lc.23.44,45. Pe la ceasul al şaselea soarele s-a întunecat şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.

22. Mt.27.46.Mc.15.34. Şi în ceasul al nouălea Iisus a strigat cu glas mare: “Eli, Eli* Lama Sabactani?”, adică, “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit ?”

23. Mt.27.47.Mc.15.35. Unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: “Iată, cheamă pe Ilie, strigă pe Ilie”.

24. In.19.28. După aceea, ştiind Iisus că acum toate s-au săvârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: “Mi-e sete”.

25. In.19.29.Mt.27.48.Mc.15.36. Acolo era un vas plin cu oţet. Şi îndată, unul dintre ostaşi a alergat, a luat un burete, l-a înmuiat în oţet, l-a pus într-o ramură de isop şi ducându-I-l la gură, I-a dat să bea, zicând: “Lăsaţi, să vedem dacă va veni Ilie să-l pogoare de pe cruce!”

26. Mt.27.49. Iar ceilalţi ziceau: “Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape…”

27. In.19.30. Şi, luând oţetul, Iisus a zis: “Săvârşitu-s-a !”

28. Mt.27.50.Mc.15.37.Lc.23.46.In.19.30. Iisus a strigat iarăşi cu glas mare: “Tată, în mâinile Tale Îmi încrediţez duhul!” Şi, zicând acestea, Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

29. Mt.27.51.Mc.15.38.Lc.23.45. Şi, îndată, perdeaua dinăuntrul templului s-a sfâşiat în două prin mijloc, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

30. Mt.27.52. mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat.

31. Mt.27.53. Şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

32. Mt.27.54.Mc.15.39.Lc.23.47. Sutaşul, împreună cu cei ce-L păzeau pe Iisus şi care stăteau în faţa Lui, văzând felul cum Şi-a dat duhul precum şi cutremurul de pământ şi cele petrecute, s-au înfricoşat foarte şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: “Cu adevărat Omul Acesta era neprihănit. Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu !”

33. Lc.23.48. Şi tot poporul care venise la priveliştea aceea, văzând cele întâmplate, s-a întors, bătându-şi pieptul.

34. Mt.27.55.Mc.15.40.Lc.23.49. Acolo erau mulţi cunoscuţi de ai Lui şi multe femei din Galileea, care se suiseră cu El la Ierusalim şi care stăteau şi priveau de departe la cele ce se petreceau.

35. Mt.27.56.Mc.15.40.41. Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosif, şi Salomeea, mama fiilor lui Zevedeu, care Îl urmau slujindu-L pe când era El în Galileea .

CAP. 96.

CU IISUS, DE LA LOCUL DE EXECUŢIE LA MORMÂNT.

Ostaşii străpung coasta lui Iisus Cel răstignit pentru a-I confirma moartea şi zdrobesc fluierele picioarelor celorlalţi doi pentru a-i ajuta să moară mai repede. Iosif şi Nicodim înmormântează trupul lui Iisus.

Arhiereii pun strajă la mormântul lui Iisus.

1. In.19.31. Fiindcă era vineri, ziua Pregătirii, de frică să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci ziua sâmbetei aceleia era mare, iudeii l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.

2. In.19.32. Venind, deci, ostaşii au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi ale celuilalt, care fuseseră răstigniţi împreună cu El.

3. In.19.33. Venind şi la Iisus şi văzând că Iisus murise, nu I-au zdrobit fluierele,

4. In.19.34. ci unul dintre ostaşi I-a împuns coasta cu o suliţă: şi, îndată, a ieşit sânge şi apă.

5. In.19.35. Cel ce a văzut dă mărturie şi mărturia lui este adevărată, pentru că el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.

6. In.19.36. Acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: “Nici un os nu I se va zdrobi”.

7. In.19.37. Şi, iarăşi, în alt loc, Scriptura zice: “Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns”.

8. Mc.15.42.Mt.27.57.Lc.23.54 Spre seară, fiindcă era ziua Pregătirii*, adică ziua dinaintea sâmbetei - ,

9. Mc.15.43.Mt.27.57.Lc.23.50.In.19.38. a venit un om bogat, numit Iosif, sfetnic de vază al sinedriului, bărbat bun şi evlavios, care era şi el ucenic al lui Iisus, dar în ascuns, de frica iudeilor

10. Lc.23.51.Mc.15.43.Mt.27.57.In.19.38. şi care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.

11. Mt.27.58.Mc.15.43.Lc.23.52.In.19.38. Omul acesta a îndrăznit să meargă la Pilat, rugându-l să-i dea voie să ridice trupul lui Iisus de pe cruce.

12. Mc.15.44. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.

13. Mc.15.45.Mt.27.58. Şi aflând de la sutaş, i-a dăruit lui Iosif trupul, poruncind sutaşului să i-l dea.

14. Mc.15.46.Lc.23.53.In.19.38.Mt.27.59. Şi Iosif a cumpărat giulgiu* şi a ridicat trupul lui Iisus de pe cruce.

15. In.19.39. A venit şi Nicodim, cel care venise noaptea la Iisus, aducând un amestec de smirnă* şi aloe*, cam o sută de livre*.

16. In.19.40.Mt.27.59.Mc.15.46.Lc.23.53. Au luat, deci, trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu curat de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormânteze.

17. In.19.41.Mt.27.60.Mc.15.46.Lc.23.53. În locul unde a fost răstignit Iisus era o grădină; şi, în grădină, era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni: Iosif îl săpase în stâncă pentru sine.

18. In.19.42.Mt.27.60.Mc.15.46.Lc.23.54. Din cauză că ziua Pregătirii iudeilor se însera spre sâmbătă şi pentru că mormântul era aproape, au pus acolo trupul lui Iisus.

19. Mt.27.60.Mc.15.46. Apoi au prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi au plecat.

20. Lc.23.55.Mc.15.47.Mt.27.61. Maria din Magdala şi cealaltă Marie, mama lui Iosif, femeile acestea care veniseră cu Iisus din Galileea, şedeau în faţa mormântului; ele au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.

21. Lc.23.56. Şi întorcîndu-se, au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.

22. Mt.27.62. A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, arhiereii şi fariseii s-au dus la Pilat

23. Mt.27.63. şi i-au zis: «Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era în viaţă, a zis: “După trei zile voi învia”.

24. Mt.27.64. Porunceşte, deci, ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure noaptea şi să spună poporului: “A înviat din morţi !” Atunci rătăcirea din urmă va fi mai rea decât cea dintâi ».

25. Mt.27.65. Pilat le-a zis: “Aveţi straja! Mergeţi şi păziţi-l cum ştiţi”.

26. Mt.27.66. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând straja.

CAP. 97.

CU IISUS, DIN MOARTE LA VIAŢĂ. ÎNVIEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS.

Îngerul Domnului prăvăleşte piatra de la intrarea în mormânt. Cutremurul de pământ şi învierea Domnului. Iisus Se descopere femeilor mironosiţe. Arhiereii îngroapă a doua oară adevărul dezgropat de Dumnezeu. Ucenicii nu cred vestea învierii.

1. Mt.28.1.Lc.24.1.In.20.1.Mc.16.1. După ce a trecut ziua sâmbetei, în ziua cea dintâi a săptămânii (duminica)*, Maria din Magdala şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome şi altele împreună cu ele, au luat miresmele* şi mirurile* pe care le pregătiseră

2. Mc.16.2.Mt.28.1.Lc.24.1.In.20.1. şi s-au dus la mormânt dis de dimineaţă, pe când începea să răsară soarele, ca să ungă cu ele trupul lui Iisus.

3. Mc.16.3. Şi ziceau între ele: “Cine ne va răsturna piatra de la uşa mormântului ?”

4. Mt.28.2. Şi, iată, cutremur mare s-a făcut, fiindcă îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi apropiindu-se, a prăvălit piatra şi a şezut deasupra ei.

5. Mt.28.3. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

6. Mt.28.4. De frica lui străjerii s-au cutremurat şi au rămas ca morţi.

7. Mc.16.4.Lc.24.2.In.20.1. Iar femeile, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, a fost răsturnată şi luată de pe mormânt.

8. Mt.28.5.Mc.16.6. Dar îngerul, luând cuvântul, le-a zis femeilor: “Nu vă temeţi; ştiu că voi îl căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Care a fost răstignit.

9. Mt.28.6.Mc.16.6. Nu este aici: a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde L-au pus şi unde a zăcut Domnul

10. Mt.28.7.Mc.16.7. şi mergând degrabă, spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că a înviat dintre cei morţi. Iată, El merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus. Iată, v-am spus vouă aceasta”.

11. Mc.16.5.Lc.24.3. Şi intrând în mormânt, n-au găsit trupul Domnului Iisus.

12. Lc.24.4.Mc.16.5. Fiindcă erau nedumerite, iată doi bărbaţi în veşminte strălucitoare au stat înaintea lor.

13. Lc.24.5. Şi înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: “De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ?

14. Lc.24.6. Nu este aici, a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus, pe când era în Galileea,

15. Lc.24.7. că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi ca să fie răstignit, iar a treia zi să învieze”.

16. Lc.24.8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

17. Mc.16.8. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, pentru că erau cuprinse de tremur şi de uimire; şi n-au spus nimănui nimic, pentru că se temeau.

18. Mt.28.8. Ele au plecat în grabă, cu frică şi cu bucurie mare, şi au alergat să vestească ucenicilor Lui.

19. Mt.28.9. Dar, iată, le-a întâmpinat Iisus, zicând: “Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropiindu-se să-I cuprindă picioarele, I s-au închinat.

20. Mt.28.10. Atunci Iisus le-a zis: “Nu vă temeţi; duceţi-vă şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea”.

21. Mt.28.11. Şi plecând ele, iată, unii dintre străjeri, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.

22. Mt.28.12. Ei s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, le-au dat ostaşilor arginţi mulţi

23. Mt.28.13. şi le-au zis: « Spuneţi aşa: “Ucenicii lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi l-au furat ”.

24. Mt.28.14. Şi dacă va afla guvernatorul, noi îl vom îndupleca şi vă vom scăpa de grijă».

25. Mt.28.15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între iudei până în ziua de azi.

26. Mc.16.9. Iisus, după ce a înviat dimineaţa, în ziua dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei din Magdala, din care scosese şapte demoni.

27. Mc.16.10. Ea le-a dus vestea celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau.

28. Lc.24.10. Cele ce au spus acestea apostolilor erau: Maria din Magdala, Ioana, Maria, mama lui Iacov şi celelalte, care erau împreună cu ele.

29. Lc.24.9. La întoarcerea lor de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

30. Lc.24.11. Cuvintele lor li se păreau apostolilor aiureală şi nu le credeau.

31. Lc.24.12. Dar Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi aplecându-se, a văzut giulgiurile* odihnindu-se singure, şi a plecat mirându-se de cele petrecute.

32. In.20.2. Maria Magdalena a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: “Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus”.

33. In.20.3. Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.

34. In.20.4. Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.

35. In.20.5. Şi aplecându-se, a văzut giulgiurile jos, dar n-a intrat.

36. In.20.6. A sosit şi Simon Petru, a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile* jos,

37. In.20.7. iar mahrama*, care fusese pe capul Lui, nu era împreună cu giulgiurile, ci făcută sul şi pusă în alt loc.

38. In.20.8. Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care sosise cel dintâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut,

39. In.20.9. fiindcă ei nu ştiau Scriptura că El trebuia să învie din morţi.

CAP. 98.

CU IISUS, DUPĂ ÎNVIEREA DIN MORŢI (1)

Iisus Se arată Mariei Magdalena. Iisus Se arată la doi ucenici pe drumul Emausului.

Iisus Se arată ucenicilor Săi şi lui Toma.

1. In.20.10. Şi s-au întors ucenicii iarăşi la ai lor.

2. In.20.11. Dar Maria stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. Pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt

3. In.20.12. şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând unde zăcuse trupul lui Iisus: unul la cap şi altul la picioare.

4. In.20.13. Ei i-au zis : “Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: “Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus”.

5. In.20.14. Zicând acestea, ea s-a întors şi L-a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.

6. In.20.15. Iisus i-a zis : “Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: “Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau”.

7. In.20.16. Iisus i-a zis: “Maria!” Ea s-a întors şi i-a zis în evreieşte: “Rabbuni!”, adică: “Învăţătorule !”

8. In.20.17. Iisus i-a zis : “Nu Mă atinge, fiindcă nu M-am suit încă la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru”.

9. In.20.18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus acestea.

10. Mc.16.11. Auzind ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.

11. Mc.16.12. După aceea, S-a arătat sub altă înfăţişare la doi dintre ei, pe cale, pe când se duceau la ţară.

12. Lc.24.13. În aceeaşi zi, iată, doi ucenici mergeau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii* de Ierusalim,

13. Lc.24.14. şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

14. Lc.24.15. Pe când vorbeau ei şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea pe cale împreună cu ei.

15. Lc.24.16. Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-L cunoască.

16. Lc.24.17. Şi El le-a zis: “Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi pe cale?” Iar ei s-au oprit cuprinşi de întristare

17. Lc.24.18. şi unul cu numele Cleopa I-a zis: “Oare, tu eşti în trecere prin Ierusalim, de nu ştii ce s-a petrecut în el zilele acestea ?”

18. Lc.24.19. ,,Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: ,,Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor,

19. Lc.24.20. cum arhiereii şi mai-marii noştri L-au osândit la moarte şi L-au răstignit.

20. Lc.24.21. Noi nădăjduiam că El este Acela Care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.

21. Lc.24.22. Ba, încă, şi nişte femei de-ale noastre ne-au pus în uimire: ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt

22. Lc.24.23. şi, neaflându-i trupul, au venit zicând că ar fi văzut şi vedenie de îngeri care le-au spus că El este viu.

23. Lc.24.24. Şi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut”.

24. Lc.24.25. Atunci Iisus le-a zis: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi tot ce au spus proorocii !

25. Lc.24.26. Nu trebuia, oare, să sufere Hristosul acestea şi să intre întru slava Sa ?”

26. Lc.24.27. Şi, începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.

27. Lc.24.28. Iar când s-au apropiat de satul la care mergeau, El Se făcea că merge mai departe.

28. Lc.24.29. Dar ei L-au rugat stăruitor, zicând: “Rămâi cu noi, că s-a făcut întuneric”. Şi a intrat să rămână cu ei.

29. Lc.24.30. Pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat.

30. Lc.24.31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut de la ei.

31. Lc.24.32. Şi au zis unul către altul: “Nu ardeau inimile noastre când ne vorbea pe cale şi ne deschidea Scripturile ?”

32. Lc.24.33.Mc.16.13. Şi sculându-se chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc

33. Lc.24.34. şi le-au zis: “A înviat Domnul, cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon”.

34. Lc.24.35.Mc.16.13. Şi au istorisit ce li se întâmplase pe cale şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii, dar nici pe ei nu i-au crezut.

35. Mc.16.14. În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece pe când şedeau la masă şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.

36. In.20.19.Lc.24.36. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor şi pe când vorbeau ei acestea, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: “Pace vouă !”

37. Lc.24.37. Iar ei, înspâimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.

38. Lc.24.38. Dar El le-a zis: “Pentru ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inimile voastre ?

39. Lc.24.39. Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul n-are carne şi oase, cum vedeţi că am Eu”.

40. Lc.24.40.In.20.20. (Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile, picioarele şi coasta Sa).

41. In.20.20. Ucenicii s-au bucurat văzându-L pe Domnul.

42. Lc.24.41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: “Aveţi aici ceva de mâncare ?”

43. Lc.24.42. Şi ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.

44. Lc.24.43. Şi luând, a mâncat înaintea lor.

45. Lc.24.44. Şi le-a zis: “Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi”.

46. Lc.24.45. Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile

47. Lc.24.46. şi le-a zis: “Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi,

48. Lc.24.47. şi întru Numele Său să se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.

49. Lc.24.48. Voi sunteţi martorii acestora.

50. Lc.24.49. Şi, iată, voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi, însă rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”.

51. In.20.21. Iisus le-a zis din nou: “Pace vouă! Aşa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, tot astfel vă trimit şi Eu pe voi”.

52. In.20.22. Şi spunând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt.

53. In.20.23. Celor ce le veţi ierta păcatele, iertate vor fi; şi celor ce le veţi ţine, ţinute vor fi”.

54. In.20.24. Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus.

55. In.20.25. Deci, ceilalţi ucenici i-au zis: “Am văzut pe Domnul”. Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în coasta Lui, nu voi crede”.

56. In.20.26. După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăşi înăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi fiind uşile încuiate, a venit Iisus, a stat în mjloc şi le-a zis: “Pace vouă !”

57. In.20.27. Şi i-a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios”.

58. In.20.28. Răspunzând, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu !”

59. In.20.29. Iisus i-a zis: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut: fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut !”

60. In.20.30. Iisus a făcut încă multe alte minuni înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

61. In.20.31. Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.

CAP. 99.

CU IISUS, DUPĂ ÎNVIEREA DIN MORŢI (2)

Iisus Se arată la marea Tiberiadei. A doua chemare a lui Petru. Iisus Se arată pe muntele din Galileea. Iisus este investit cu toată puterea în cer şi pe pământ. Iisus instituie Biserica Universală, trimiţând ucenicii să propovăduiască* Evanghelia şi să facă ucenici până la marginile pământului.

Iisus Se înalţă la cer şi şade de-a dreapta Tatălui.

1. In.21.1. După acestea, Iisus S-a mai arătat ucenicilor la marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:

2. In.21.2. Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zevedeu şi alţi doi dintre ucenicii lui Iisus, erau împreună.

3. In.21.3. Simon Petru le-a zis: “Mă duc să pescuiesc”. “Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Şi au ieşit şi s-au suit într-o luntre, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.

4. In.21.4. Şi, făcându-se dimineaţă, Iisus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Iisus.

5. In.21.5. El le-a zis: “Fiilor, aveţi ceva de mâncare ?” Ei I-au răspuns: “Nu”.

6. In.21.6. El le-a zis: “Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi”. Au aruncat-o, deci, şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.

7. In.21.7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Iisus i-a zis lui Petru: “Este Domnul!” Auzind Simon Petru că este Domnul, şi-a încins haina, fiindcă era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.

8. In.21.8. Ceilalţi ucenici au venit cu luntrea, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, ca la două sute de coţi.

9. In.21.9. Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jeratec, peşte deasupra şi pâine.

10. In.21.10. Iisus le-a zis: “Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”.

11. In.21.11. Simon Petru s-a suit în luntre şi a tras mreaja la ţărm cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi, cu toate că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.

12. In.21.12. “Veniţi să prânziţi”, le-a zis Iisus. Şi niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: “Cine eşti?”, fiindcă ştiau că este Domnul.

13. In.21.13. Iisus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat, de asemenea şi peştele.

14. In.21.14. Aceasta era a treia oară când S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce S-a sculat din morţi.

15. In.21.15. După ce au prânzit, Iisus i-a zis lui Simon Petru: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti* tu mai mult decât aceştia?“ Petru I-a răspuns : ”Da, Doamne, ştii că-Ţi sunt prieten*”. Iisus i-a zis: “Paşte mieluşeii Mei”.

16. In.21.16. A doua oară i-a zis Iisus: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru I-a răspuns: “Da, Doamne, ştii că-Ţi sunt prieten”. Iisus i-a zis: “Paşte oiţele Mele”.

17. In.21.17. A treia oară i-a zis Iisus: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: “Mă iubeşti?”, şi I-a răspuns: “Doamne, Tu toate le ştii: ştii că Te iubesc”. Iisus i-a zis: “Paşte oile Mele !

18. In.21.18. Adevărul adevărat îţi spun: când erai mai tânăr, singur te încingeai şi umblai unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi”.

19. In.21.19. Aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte Il va preamări Petru pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: “Urmează-Mi !”

20. In.21.20. Dar Petru, întorcându-se, l-a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care, la Cină, îşi plecase capul pe pieptul lui Iisus şi-I zisese: “Doamne, cine este cel ce Te va vinde ?”

21. In.21.21. Pe acesta, deci, văzându-l, Petru I-a zis lui Iisus: “Doamne, dar cu el ce va fi ?”

22. In.21.22. Iisus i-a răspuns: “Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine !”

23. In.21.23. De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi că ucenicul acela nu va muri. Însă Iisus nu i-a spus că nu va muri, ci: “Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni Eu, ce te priveşte ?”

24. In.21.24. El este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.

25. In.21.25. Mai sunt multe altele pe care le-a făcut Iisus care, dacă s-ar fi scris una câte una, gândesc că lumea aceasta n-ar fi putut cuprinde cărţile care s-ar fi scris.

26. Mt.28.16. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele unde le poruncise Iisus să meargă

27. Mt.28.17. şi, văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.

28. Mt.28.18. Iar Iisus, apropiindu-Se, le-a grăit, zicând: “Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ”.

29. Mc.16.15. Şi le-a zis: “Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi* Evanghelia la toată făptura:

30. Mc.16.16. cel ce va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cel ce nu va crede va fi osândit.

31. Mc.16.17. Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: în Numele Meu demoni vor izgoni; în limbi noi vor grăi;

32. Mc.16.18. şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.

33. Mt.28.19. Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

34. Mt.28.20. şi învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit. Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”.

35. Lc.24.50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.

36. Lc.24.51.Mc.16.19. Şi, pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

37. Lc.24.52. Iar ei, închinându-I-se, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare

38. Lc.24.53. şi tot timpul erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu.

39. Mc.16.20. Apoi au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care urmau. Amin.