Motto:
EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).
Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.
SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA
CAP. 1
Cuvânt înainte. Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul. Vestirea naşterii lui Iisus Hristos. Cântarea Mariei. Naşterea lui Ioan Botezătorul. Cântarea lui Zaharia.
1. Întrucât mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s-au adeverit printre noi,
2. după cum ni le-au încredinţat cei ce de la început au fost martori şi slujitori ai Cuvântului,
3. am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, să ţi le scriu pe rând, după ce pe toate le-am cercetat în amănunt de la început,
4. ca să ai certitudine asupra învăţăturii pe care ai primit-o prin viu grai.
5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; femeia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului,
7. dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
8. Şi a fost că, pe când slujea el ca preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
9. i-au ieşit sorţii, după rânduiala preoţiei, să intre să tămâieze în Locul prea sfânt*,
10. în timp ce toată mulţimea poporului se ruga în ceasul tămâierii afară, în Locul sfânt*.
11. Atunci îngerul Domnului i s-a arătat stând la dreapta altarului* tămâierii.
12. Zaharia, văzându-l, s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
13. Dar îngerul i-a grăit: "Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăcinea ta a fost ascultată: soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte fiu, căruia îi vei pune numele Ioan;
14. şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulţi se vor bucura,
15. fiindcă mare va fi el înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare, şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale;
16. şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor.
17. El va merge înaintea Domnului în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.”
18. Atunci Zaharia a zis către înger: "Din ce voi cunoaşte aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în zile".
19. Îngerul, răspunzînd, i-a zis: "Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu; trimis am fost să-ţi grăiesc şi să-ţi binevestesc acestea.
20. Şi, iată, vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor".
21. Poporul, însă, îl aştepta pe Zaharia şi se mira de întârzierea lui în Sfânta sfintelor*.
22. Şi ieşind, nu putea să le vorbească: atunci au înţeles că a văzut vedenie în Locul prea sfânt. El le făcea semne şi a rămas mut.
23. Şi împlinindu-se zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
24. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, zămislind, s-a tăinuit pe sine cinci luni, fiindcă îşi zicea:
25. "Iată ce mi-a făcut Domnul în zilele în care a privit spre mine ca să-mi ridice ocara dintre oameni".
26. În luna a şasea a fost trimis de la Dumnezeu îngerul Gavriil într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27. la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; numele fecioarei era Maria.
28. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: "Bucură-te, aceea ce eşti plină de har: Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei".
29. Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvintele lui şi se întreba în sine ce fel de închinare poate fi aceasta .
30. Dar îngerul i-a zis: "Nu te teme, Maria, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
31. Că, iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte Fiu, Căruia Îi vei pune numele Iisus.
32. El va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema; Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele său,
33. şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit".
34. Atunci Maria a zis către înger: "Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat ?"
35. Răspunzând, îngerul i-a zis: "Duhul Sfânt Se va pogorî* peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.
36. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei; şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă,
37. fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.
38. Maria a zis către înger: "Iată serva* Domnului, fie mie după cuvântul tău". Şi îngerul a plecat de la dânsa.
39. În zilele acelea, sculându-se Maria, a plecat în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda
40. şi intrând în casa lui Zaharia, i-a urat de bine Elisabetei.
41. Auzind Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece şi Elisabeta, umplându-se de Duh Sfânt,
42. a strigat cu glas mare: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?
44. Fiindcă, iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul”.
46. Iar Maria a zis: "Sufletul meu măreşte pe Domnul
47. şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. că a privit spre starea smerită a servei* Sale. Fiindcă, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile,
49. că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi - sfânt este Numele Lui,
50. mila Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51. El a arătat putere cu braţul Lui: a risipit gândurile celor mândri în inima lor,
52. a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
53. pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi;
54. aşa a sprijinit El pe Israel, slujitorul Lui, fiindcă Şi-a adus aminte de îndurarea Sa,
55. cum făgăduise părinţilor noştri - faţă de Avraam şi sămânţa lui, în veac".
56. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta ca la trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
57. Iar când s-a împlinit vremea, Elisabeta a născut un fiu.
58. Şi auzind vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea, se bucurau împreună cu dânsa.
59. Iar în ziua a opta au venit să-l taie împrejur* pe prunc şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60. Dar mama lui, luând cuvântul, le-a zis: "Nu. Ci se va chema Ioan".
61. Iar ei au zis către dânsa: "Nimeni din rudeniile tale nu se cheamă cu numele acesta".
62. Şi i-au făcut semn tatălui său cum ar vrea să-i pună numele.
63. Iar el, cerând o tăbliţă, a scris: "Numele lui este Ioan". Şi toţi s-au mirat.
64. În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi el vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
65. Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii; şi lucrurile acestea s-au vestit în tot ţinutul muntos al Iudeii.
66. iar cei ce le auzeau le puneau în inima lor, zicând: "Ce va fi, oare, copilul acesta?" Fiindcă mâna Domnului era, în adevăr, cu el.
67. Şi Zaharia, tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, a proorocit, zicând:
68. Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său,
69. ridicându-ne corn* de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
70. cum grăise prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac:
71. “Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc”.
72. Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, aducându-Şi aminte de Legământul Lui cel sfânt,
73. de jurământul cu care s-a jurat către Avraam, părintele nostru,
74. că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75. trăind înaintea Lui în sfinţenie şi dreptate, în toate zilele vieţii noastre.
76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, fiindcă vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile,
77. dând celor din poporul Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
78. datorită lăuntrului îndurării Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de Sus,
79. ca să-i lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”.
80. Iar copilul creştea şi se întărea în duh. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
CAP. 2
Naşterea lui Iisus Hristos. Păstorii din Betleem. Iisus adus în templu. Cântarea lui Simeon.
Întoarcerea la Nazaret. Iisus în templu la vârsta de doisprezece ani.
1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea.
2. Recensământul acesta, cel dintâi, s-a făcut pe când Quirinius era dregător în Siria.
3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, - pentru că era din casa şi din seminţia lui David -,
5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6. Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască.
7. Şi L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, pentru că în casă* nu era loc pentru ei.
8. În ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi făceau noaptea de strajă, păzindu-şi turma.
9. Şi, iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
10. Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeţi. Că iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul:
11. astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitor, Care este Hristos, Domnul.
12. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle".
13. Şi deodată s-a văzut împreună cu îngerul mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14. "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.
15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii au zis unii către alţii: "Să mergem până la Betleem, să vedem lucrul ce s-a făcut şi pe care ni l-a făcut cunoscut Domnul".
16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle.
17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copil.
18. Şi toţi câţi auzeau, se mirau de cele spuse lor de către păstori.
19. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea şi se gândea la ele în inima ei.
20. Şi s-au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se spusese.
21. Iar când s-au împlinit opt zile ca să-L taie împrejur*, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger înainte de a Se fi zămislit El în pântece.
22. Şi, împlinindu-se zilele curăţirii lor după Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului,
23. precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului,
24. şi să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, precum s-a zis în Legea Domnului.
25. Şi, iată, era în Ierusalim un om cu numele Simeon, care era drept şi temător de Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el.
26. Şi i se vestise lui de către Duhul Sfânt că nu va gusta moartea înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului.
27. El a venit la templu din îndemnul Duhului. Iar când părinţii L-au adus înăuntru pe Pruncul Iisus ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
28. Simeon L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu, zicând:
29. "Acum, slobozeşte în pace pe servul* Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău,
30. că văzură ochii mei Mântuirea Ta,
31. pe Care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32. Lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău, Israel".
33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de cele ce se grăiau despre Prunc.
34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi i-a zis Mariei, mama Lui: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel, şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
35. Şi chiar prin sufletul tău va trece sabie ca să se descopere gândurile multor inimi".
36. Şi era şi Ana, proorociţa, fiica lui Fanuel din seminţia lui Aşer. Înaintată în zile multe, ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37. Văduvă, în vârsta de optzeci şi patru de ani, ea nu se depărta de la templu, slujind noapte şi zi în post şi rugăciuni.
38. Şi venind şi ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi le grăia despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.
39. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40. Iar Copilul creştea şi Se întărea în duh; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El.
41. Şi părinţii Lui se duceau la Ierusalim în fiecare an de sărbătoarea Paştilor.
42. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
43. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau.
44. Gândind că este în ceata lor de călători, au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rude şi cunoscuţi,
45. dar, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim căutându-L.
46. Şi a fost că, după trei zile, L-au găsit în templu şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
47. Toţi care-L auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.
48. Şi, văzându-L, au rămas uimiţi; iar mama Sa I-a zis: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngijoraţi”.
49. Şi El a zis către ei: "De ce M-aţi căutat ? Oare, nu ştiaţi că întru cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu ?"
50. Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a grăit către ei.
51. Şi S-a coborât cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus. Iar mama Sa păstra în inima ei toate cuvintele acestea.
52. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea, cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.
CAP. 3
Propovăduirea lui Ioan Botezătorul. Închiderea lui Ioan. Botezul lui Iisus.
Cartea neamului lui Iisus Hristos.
1. În anul al cinsprezecelea al domniei cezarului Tiberiu, - pe când Pilat din Pont era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh* al Galileii, Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, tetrarh al Abilenei,
2. şi în zilele arhiereilor Hanan* şi Caiafa, a fost Cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3. Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor,
4. după cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, proorocul: «Glasul celui ce strigă în pustie: “Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
5. Orice vale se va umple şi orice munte şi deal se vor micşora, cele strâmbe se vor îndrepta şi căile zgrunţuroase se vor netezi;
6. şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu"».
7. Ioan le spunea, deci, mulţimilor care veneau să se boteze de către el: « Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia ce va să fie ?
8. Aşadar, faceţi roade vrednice de pocăinţă; şi nu începeţi a zice în sinea voastră: “Avem ca tată pe Avraam!”, căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9. Iată, securea stă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc ».
10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: "Aşadar, ce trebuie să facem ?"
11. Răspunzând, el le zicea: "Cine are două haine să împartă cu cine n-are nici una; şi cine are de mâncare să facă la fel".
12. Au venit şi vameşii să fie botezaţi şi i-au zis: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?"
13. El le-a răspuns: "Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi".
14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: "Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a zis: "Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept şi să vă mulţumiţi cu lefurile voastre".
15. Fiindcă poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
16. Ioan le-a răspuns tuturor, zicând: “Eu vă botez cu apă, dar vine Cel Ce este mai tare decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor: El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
17. Acela are lopata în mână; El Îşi va curăţi aria şi Îşi va strânge grâul în hambar, iar pleava o va arde în foc nestins”.
18. Astfel propovăduia Ioan vestea cea bună şi-i dădea poporului multe alte îndemnuri.
19. Dar Irod, tetrarhul, mustrat fiind de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său, Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse,
20. a adăugat la toate şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
21. Şi a fost că, după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul
22. şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer, zicând: “Tu eşti Fiul Meu Cel iubit: întru Tine am binevoit!”
23. Şi Iisus era ca de treizeci de ani când a început; şi era, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,
24. fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
25. fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
26. fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Şemei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda,
27. fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
28. fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
29. fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
30. fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
31. fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
32. fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
33. fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
34. fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Terah, fiul lui Nahor,
35. fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
36. fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
37. fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Malaleel, fiul lui Cainan,
38. fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
CAP. 4
Ispitirea lui Iisus Hristos. Iisus în Galileea. Iisus la Nazaret. Iisus la Capernaum.
Vindecarea unui demonizat, a soacrei lui Petru şi a mai multor bolnavi.
1. Şi Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie
2. timp de patruzeci de zile, unde a fost ispitit de diavol. În zilele acelea n-a mâncat nimic; şi sfârşindu-se ele, a flămânzit.
3. Şi I-a zis diavolul: “Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte-i pietrei acesteia să se facă pâine”.
4. Răspunsu-i-a Iisus: “Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”.
5. Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii
6. şi I-a zis: “Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie mi-a fost dată şi eu o dau cui voiesc;
7. deci, dacă te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta”.
8. Răspunzând, Iisus i-a zis: «Înapoia Mea, satano! Că scris este: “Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti”».
9. Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa* templului şi I-a zis: «Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici,
10. că scris este: “ Îngerilor Săi va porunci să te păzească”;
11. şi: “Ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să-ţi izbeşti piciorul de piatră”».
12. Răspunsu-i-a Iisus: «S-a spus: “Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău” ».
13. După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme.
14. Şi Iisus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
15. El îi învăţa în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; în ziua sâmbetei, a intrat în sinagogă şi, după obiceiul Său, S-a sculat să citească.
17. I s-a dat cartea proorocului Isaia. Desfăcând sulul cărţii, a dat peste locul unde era scris:
18. "Duhul Domnului este peste Mine, că El M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să-i vindec pe cei zdrobiţi cu inima, să propovăduiesc robilor dezrobirea şi orbilor căpătarea vederii; să eliberez pe cei asupriţi
19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului".
20. Şi, înfăşurând sulul cărţii, l-a dat îngrijitorului şi a şezut, iar ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui.
21. Şi a început a zice către ei: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre".
22. Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: "Nu este Acesta, oare, feciorul lui Iosif?"
23. Iar El le-a zis: «Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceasta: "Doctore, vindecă-te pe tine însuţi: fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum".
24. Şi le-a zis: "Adevăr vă spun, însă, că nici un prooroc nu este bine primit în patria lui.
25. Şi adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare în tot pământul, erau multe văduve în Israel
26. şi, totuşi, Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului.
27. Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea proorocului Elisei, dar niciunul dintre ei nu s-a curăţit, decât Neeman, sirianul"».
28. Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie
29. şi, sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.
30. Dar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo
31. şi S-a pogorât la Capernaum, cetate a Galileii; şi-i învăţa în ziua sâmbetei.
32. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.
33. În sinagogă se afla un om stăpânit de un duh necurat, care a strigat cu glas tare:
34. “Lasă-ne în pace! Ce ai cu noi, Iisuse, Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.
35. Dar Iisus l-a certat, zicându-i: “Taci, şi ieşi din el!” Şi demonul, aruncându-l în mijlocul adunării, a ieşit din el, fără să-l vatăme în vreun fel.
36. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi ziceau unii către alţii: “Ce este, oare, cuvântul acesta? Că El le porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate şi ele ies”.
37. Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
38. Şi ieşind din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea.
39. Şi El, aplecându-Se asupra ei, a certat frigurile şi ele au lăsat-o. Iar ea s-a sculat îndată şi le slujea.
40. La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare, îi vindeca.
41. Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau, zicând: “Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.
42. Şi făcându-se ziuă, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile Îl căutau şi când L-au găsit, voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
43. Dar El le-a zis: "Trebuie să binevestesc Împărăţiei lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis".
44. Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
CAP. 5
Pescuirea minunată. Vindecarea unui lepros. Vindecarea slăbănogului.
Chemarea şi ospăţul lui Levi. Întrebarea despre post.
1. Pe când şedea lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea mulţimea ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
2. a văzut două luntri lângă ţărm: pescarii coborâseră din ele să-şi spele mrejele.
3. Şi suindu-Se într-una din ele, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Şi şezând, învăţa mulţimile din luntre.
4. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: "Depărtează-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire!"
5. Răspunzând, Simon I-a zis: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic: dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.
6. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
7. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă luntre, să vină să le ajute. Şi venind aceia, au umplut amândouă luntrile, încât au început să se afunde.
8. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Iisus şi I-a zis: "Doamne, ieşi de la mine, că sunt om păcătos".
9. Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră;
10. tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, tovarăşii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni".
11. Şi trăgând ei luntrile la ţărm şi lăsând totul, au mers după El.
12. Şi a fost că, pe când era El într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; acesta, cum L-a văzut pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi L-a rugat, zicând: “Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”.
13. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: “Voiesc, curăţeşte-te!” Şi îndată s-a dus lepra de pe el.
14. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui. “Ci du-te şi arată-te preotului, iar pentru curăţirea ta, să aduci jertfa rânduită de Moise ca mărturie pentru ei”.
15. Şi vestea despre El se răspândea tot mai mult şi mulţimi multe se adunau să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.
16. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.
17. Într-una din zile, Iisus îi învăţa; şi de faţă erau farisei şi învăţători de Lege veniţi din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, iar puterea Domnului era cu El ca să vindece.
18. Şi, iată, nişte bărbaţi aduceau pe pat un om slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
19. Fiindcă nu puteau să intre din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Iisus.
20. Şi văzându-le El credinţa, a zis: “Omule, iertate îţi sunt păcatele!”
21. Dar cărturarii şi fariseii au început a cugeta în ei înşişi, zicând: “Cine-i acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu ?”
22. Însă Iisus, cunoscându-le gândurile, le-a zis: «Ce cugetaţi în inimile voastre ?
23. Ce este mai uşor: a zice: “Iertate îţi sunt păcatele”, sau a zice: “Scoală-te şi umblă!”?
24. Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele – i-a zis slăbănogului - Ţie îţi zic: scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te la casa ta!” ».
25. Şi îndată, ridicându-se în faţa lor, slăbănogul şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus la casa lui, slăvind pe Dumnezeu.
26. Toţi au fost cuprinşi de uimire şi-L slăveau pe Dumnezeu; şi umplându-se de frică, ziceau: “Minunate lucruri am văzut astăzi”.
27. După aceea, a ieşit şi a văzut un vameş cu numele Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: “Urmează-Mi!”
28. Şi lăsând totul, vameşul s-a sculat şi a mers după El.
29. Şi Levi I-a făcut un ospăţ mare în casa lui. Şi era mulţime mare de vameşi şi de alţi oaspeţi care şedeau cu ei la masă.
30. Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: “Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi păcătoşii ?”
31. Iar Iisus, răspunzând, a zis lor: “Nu cei sănătoşi au trebuinţă de medic, ci cei bolnavi.
32. Că Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.
33. Iar ei I-au zis: “Ucenicii lui Ioan postesc des şi fac rugăciuni; tot la fel şi ai fariseilor, pe când ai Tăi mănâncă şi beau”.
34. El le-a răspuns: “Puteţi, oare, să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce Mirele este cu ei ?
35. Vor veni însă zile când Mirele va fi luat de la ei: atunci vor posti în acele zile”.
36. Le-a spus şi o pildă: “Nimeni nu rupe petic dintr-o haină nouă ca să-l pună la o haină veche; altfel, rupe şi haina cea nouă, şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.
37. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile şi se varsă, iar burdufurile se strică;
38. ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.
39. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, că zice: "Este mai bun cel vechi"».
CAP. 6
Spicele de grâu şi sâmbăta. Omul cu mâna uscată. Alegerea celor doisprezece. Predica de pe munte:
fericirile şi vaiurile, iubirea vrăjmaşilor, paiul şi bârna, pomul şi roada, casa zidită pe stâncă.
1. Şi a fost că, într-o zi de sâmbătă - a doua după Paşti -, El trecea prin holde. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
2. Unii dintre farisei le-au zis: “De ce faceţi ce nu se cuvine a face în ziua sâmbetei ?”
3. Dar Iisus, răspunzând, le-a zis: “Oare, n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el:
4. cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile punerii înainte, a mâncat din ele şi a dat şi însoţitorilor săi, cu toate că nu le era îngăduit decât preoţilor să le mănânce ?”
5. Şi le-a zis: “Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei”.
6. Şi a fost că, în altă zi de sâmbătă, Iisus a intrat în sinagogă şi-i învăţa. Acolo era un om având mâna dreaptă uscată.
7. Cărturarii şi fariseii Il pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbeta, ca să-I găsească vină.
8. El, însă, le ştia gândurile; şi a zis omului care avea mâna uscată: “Scoală-te şi stai în mijloc”. El s-a sculat şi a stat.
9. Atunci Iisus a zis către ei: “Vă întreb Eu pe voi: Ce se cuvine în ziua sâmbetei: a face bine, ori a face rău ? Să salvezi un suflet, sau să-l pierzi ?”
10. Şi, rotindu-Şi privirile peste ei, i-a zis: “Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
11. Ei, însă, s-au umplut de mânie şi se vorbeau unii cu alţii ce să-I facă lui Iisus.
12. În zilele acelea Iisus a ieşit la munte să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13. Iar când s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli:
14. pe Simon, căruia i-a zis Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
15. pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
16. pe Iuda, fiul lui Iacov şi pe Iuda, Iscarioteanul, care a devenit trădător;
17. Şi coborând împreună cu ei, S-a oprit într-un loc şes unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.
18. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.
19. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, pentru că dintr’Însul ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.
20. Atunci Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi le-a zis: “Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, că a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu.
21. Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, pentru că voi vă veţi sătura! Fericiţi sunteţi voi, care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!
22. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău, din pricina Fiului Omului !
23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi că, iată, răsplata voastră multă este în cer; fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.
24. Dar, vai vouă, bogaţilor, pentru că voi vă luaţi pe pământ mângâierea !
25. Vai vouă, care sunteţi sătui acum, pentru că voi veţi flămânzi! Vai vouă, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui !
26. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi !
27. Iar vouă, celor ce ascultaţi, vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă necăjesc.
29. Celui ce te loveşte peste un obraz, întoarce-i şi pe celălalt; iar pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedeca să-ţi ia şi cămaşa.
30. Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
31. Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea.
32. Dacă iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Că şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe ei.
33. Şi dacă le faceţi bine doar celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii fac aşa.
34. Şi dacă daţi cu împrumut doar acelora de la care nădăjduiţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
35. Voi, însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb: şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi.
36. Fiţi, deci, milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta;
38. daţi şi vi se va da: vi se va înapoia o măsură bună, clătinată şi cu vârf îndesată, întrucât cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura ».
39. Şi le-a spus şi o pildă: «Poate, oare, orb pe orb să călăuzească ? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40. Nu este ucenicul mai presus de învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar nu te uiţi cu atenţie la bârna din ochiul tău ?
42. Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: “Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi”, în timp ce tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43. Fiindcă nu este pom bun care să facă roadă rea, nici pom rău care să facă roadă bună;
44. aşa că orice pom după roada lui se cunoaş-te. Că nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45. Omul bun, din vistieria bună a inimii lui, scoate cele bune, iar omul rău, din vistieria rea a inimii lui scoate ce este rău: că din prisosul inimii grăieşte gura lui.
46. Pentru ce Mă invocaţi: "Doamne, Doamne!", şi nu faceţi ce vă spun ?
47. Iată cu cine se aseamănă oricine vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.
48. Este asemenea omului care, zidindu-şi casa, a săpat adânc şi a aşezat temelia pe stâncă. Venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n-a putut s-o clintească, fiindcă era zidită pe stâncă.
49. Dar cel ce aude şi nu face se aseamănă cu omul care şi-a zidit casa pe pământ, fără temelie; şi năpustindu-se puhoiul de ape asupra ei, îndată a căzut şi prăbuşirea casei aceleia a fost mare ».
CAP. 7
Vindecarea robului unui sutaş. Învierea fiului văduvei din Nain. Trimişii lui Ioan Botezătorul.
Mărturia lui Iisus despre Ioan. Femeia păcătoasă.
1. După ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2. Un sutaş avea un serv* pe care-l preţuia mult şi care era bolnav pe moarte.
3. Şi, auzind despre Iisus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor să-L roage să vină şi să-i vindece servul.
4. Iar ei, venind, L-au rugat stăruitor, zicându-I: "Vrednic este să-i faci lui aceasta,
5. că iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga".
6. Iisus a plecat cu ei; şi nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El prieteni să-I spună: «Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu.
7. De aceea, nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine, ci spune numai un cuvânt şi servul meu se va vindeca.
8. Că şi eu sunt om pus sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi-i zic unuia: “Du-te!”, şi se duce; altuia: “Vino!”, şi vine; şi servului meu: “Fă aceasta!” şi face ».
9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a mirat de el şi, întorcându-Se, a zis către mulţimea care mergea după El: “Vă spun că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă”.
10. Şi când trimişii s-au întors acasă, l-au găsit sănătos pe servul acela.
11. Şi a fost că, după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain; şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime multă.
12. Pe când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată, scoteau un mort, singurul copil al mamei sale; şi ea era văduvă; şi mulţime mare din cetate era cu ea.
13. Şi văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: "Nu plânge!"
14. Apoi, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce îl duceau s-au oprit. El a zis: "Tinere, ţie îţi spun: scoală-te !"
15. Şi cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale.
16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: "Mare prooroc s-a ridicat între noi", şi: "Dumnezeu Şi-a cercetat poporul".
17. Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toate împrejurimile.
18. Şi ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate acestea.
19. Iar Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Domnul să-L întrebe: “Tu eşti Acela Ce va să vină, sau să aşteptăm pe altul?”
20. Aceştia, înfăţişându-se înaintea lui Iisus, I-au zis: «Ioan Botezătorul ne-a trimis să Te întrebăm: “Tu eşti Acela Ce va să vină sau să aşteptăm pe altul ?” »
21. Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli, de răni, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Şi răspunzându-le, le-a zis: “Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan cele ce-aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.
23. Fericit este acela care nu se poticneşte întru Mine”.
24. După ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: «Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt ?...
25. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătări se află în casele împăraţilor.
26. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, chiar mai mult decât un prooroc.
27. Acesta este cel despre care s-a scris: “Iată, trimit înaintea Feţei Tale pe îngerul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta”.
28. Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nimeni mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29. Şi tot poporul care l-a auzit, şi vameşii, s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu şi au primit botezul lui Ioan;
30. dar fariseii şi învăţătorii de Lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, neprimind botezul lui.
31. Aşadar, cu cine voi asemăna pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine se aseamănă ei?
32. Sunt asemenea copiilor care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: “V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”.
33. Fiindcă Ioan Botezătorul a venit nemâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: “Are demon”.
34. A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi ziceţi: “Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor”.
35. Totuşi, Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei ».
36. Unul dintre farisei L-a rugat să mănânce cu el. Iisus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat la masă.
37. Şi, iată, o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El şade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir
38. şi stând înapoi, la picioarele Lui şi plângând, a început să-I stropească picioarele cu lacrimi şi le ştergea cu părul capului ei; şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir.
39. Văzând, fariseul care-L poftise, şi-a zis: "Dacă acesta ar fi prooroc, ar şti ce fel de femeie este aceasta, care se atinge de El: că este o păcătoasă".
40. Iisus a luat cuvântul şi i-a zis: "Simone, am să-ţi spun ceva". - "Spune, Învăţătorule", i-a răspuns el.
41. "Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.
42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult ?"
43. Simon I-a răspuns: "Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult". Iar Iisus i-a zis: "Drept ai judecat".
44. Şi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: "Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi picioarele nu Mi le-ai spălat: ea, însă, Mi-a udat picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei;
45. tu sărutare nu Mi-ai dat: dar ea, de când a intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele;
46. capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn: ea, însă, Mi-a uns picioarele cu mir.
47. De aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, fiindcă a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin".
48. Apoi i-a zis femeii: "Iertate îţi sunt păcatele !"
49. Atunci cei ce şedeau împreună cu El la masă au început să zică în sinea lor: "Cine este acesta de iartă şi păcatele ?"
50. Dar Iisus i-a zis femeii: "Credinţa ta te-a mântuit: mergi în pace !"
CAP. 8
Iisus propovăduieşte Evanghelia. Pilda semănătorului. Mama şi fraţii lui Iisus.Potolirea furtunii. Vindecarea unui demonizat din ţinutul Gadarenilor. Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge.
1. Curând după aceea, Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu. Cu El erau cei doisprezece,
2. precum şi unele femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,
3. Ioana, femeia lui Huza – un dregător al lui Irod – şi Suzana şi multe altele, care-L slujeau din avutul lor.
4. Şi adunându-se la El mulţime multă din diferite cetăţi, le-a spus pilda aceasta:
5. “Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Pe când semăna el, una a căzut lângă cale şi a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.
6. Alta a căzut pe stâncă şi, răsărind, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
7. Alta a căzut între spini; şi spinii, crescând împreună cu ea, au înăbuşit-o.
8. Alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit”. Acestea zicând, a strigat: “Cine are urechi de auzit să audă”.
9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
10. Iar El le-a zis: «Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde ca, văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.
11. Iată înţelesul pildei acesteia: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Cea de lângă cale sunt cei care aud, dar vine diavolul şi răpeşte cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.
13. Cea de pe stâncă sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar neavând rădăcină, cred până la o vreme, iar când vin încercările, se leapădă.
14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile, cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşe şi nu rodesc.
15. Iar cea de pe pământ bun sunt aceia care, auzind cuvântul, îl ţin într-o inimă curată şi bună şi rodesc întru răbdare.
16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, nici n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic*, încât cei ce intră să vadă lumina.
17. Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit şi nimic tăinuit care să nu vină la lumină spre a fi cunoscut.
18. Luaţi seama, deci, la felul cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce n-are se va lua şi ce i se pare că are ».
19. Şi au venit la El mama şi fraţii Săi; dar nu puteau să se apropie de El din cauza mulţimii.
20. Cineva L-a înştiinţat: “ Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi doresc să Te vadă”.
21. Dar El, răspunzând, le-a zis: “Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc".
22. Şi a fost că, într-una din zile, S-a suit într-o luntre împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: “Să trecem de cealaltă parte a lacului”. Şi au plecat.
23. Pe când vâsleau ei, El a adormit. Şi s-a stârnit o furtună aşa că luntrea se umplea cu apă: erau în primejdie.
24. Şi apropiindu-se, L-au trezit, zicând: “Învăţătorule, Învăţătorule, pierim”. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valurile şi ele, încetând, s-a făcut linişte.
25. Apoi le-a zis: “Unde vă este credinţa?” Iar ei, plini de spaimă şi de mirare, au zis unii către alţii: “Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vântului şi apei şi ele Îl ascultă ?”
26. Au venit cu luntrea în ţinutul gherghesenilor, care este în faţa Galileii.
27. Şi coborând El pe ţărm, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon. De multă vreme nu mai umbla îmbrăcat şi nu mai locuia în casă, ci în morminte.
28. Şi văzându-L pe Iisus, a strigat, căzând înaintea Lui şi cu glas mare zicându-I: “Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Rogu-Te să nu mă chinuieşti...”
29. Fiindcă El poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea; şi-l păzeau legat în lanţuri şi obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu.
30. Şi l-a întrebat Iisus: “Care-ţi este numele?” Iar el a răspuns: “Legiune”. Fiindcă mulţi demoni intraseră într’însul.
31. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc.
32. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei, iar El le-a îngăduit.
33. Şi ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a repezit de pe stâncă în lac şi s-a înecat.
34. Păzitorii, văzând cele întâmplate, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.
35. Şi, ieşind să vadă ce s-a întâmplat, au venit şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii şezând la picioarele lui Iisus, îmbrăcat şi întreg la minte, şi s-au înfricoşat.
36. Cei ce văzuseră, le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
37. Şi toată mulţimea din ţinutul gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei, fiindcă erau cuprinşi de frică mare. Iar El, suindu-Se în luntre, S-a înapoiat.
38. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Iisus, însă, l-a trimis înapoi, zicând:
39. “Întoarce-te în casa ta şi spune-le cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu”. Iar el a plecat şi a vestit prin toată cetatea cât a făcut Iisus pentru el.
40. Iar când S-a întors Iisus, mulţimea L-a primit cu bucurie, fiindcă toţi Îl aşteptau.
41. Şi, iată, a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii; el s-a aruncat la picioarele lui Iisus şi L-a rugat să vină în casa lui,
42. fiindcă numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi aceea era pe moarte. Pe când Se ducea El, mulţimile Îl îmbulzeau.
43. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge şi cheltuise cu medicii toată averea, fără să fie vindecată de vreunul,
44. s-a apropiat pe la spate şi, atingându-se de poala hainei Lui, îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.
45. Iar Iisus a zis: “Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru, şi cei ce erau cu El, I-au zis: «Învăţătorule, vezi că mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: “Cine s-a atins de Mine ?” »
46. Dar Iisus a zis: "S-a atins cineva de Mine, fiindcă am simţit că a ieşit o putere din Mine".
47. Iar femeia, văzând că n-a putut să rămână tăinuită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată.
48. Iar El i-a zis: “Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace”.
49. Pe când vorbea El încă, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: “Fiica ta a murit; nu mai supăra pe Învăţătorul”.
50. Dar Iisus, auzind, i-a zis lui Iair: “Nu te teme: crede numai şi se va mântui”.
51. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan şi pe tatăl copilei şi pe mamă.
52. Toţi plângeau şi se tânguiau din pricina ei. Iar El le-a zis: “Nu plângeţi: fetiţa n-a murit, ci doarme”.
53. Dar ei râdeau de El, ştiind că a murit.
54. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat, zicând: “Copilă, scoală-te !”
55. Şi duhul ei s-a întors într-însa, iar fata s-a sculat îndată; iar El a poruncit să i se dea să mănânce.
56. Părinţii ei au rămas uimiţi, iar El le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
CAP. 9
Trimiterea celor doisprezece. Nedumerirea lui Irod. Înmulţirea pâinilor. Cine zic oamenii că este Iisus. Cum să urmăm pe Iisus. Schimbarea la faţă. Vindecarea unui copil epileptic. Vestirea patimilor.
Cine este cel mai mare? Foc din cer. Cum să urmăm pe Iisus.
1. Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile,
2. apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.
3. Şi a zis către ei: “Să nu luaţi nimic cu voi pe cale: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.
4. În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.
5. Cât despre cei ce nu vă vor primi, ieşind din cetatea aceea, să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor”.
6. Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.
7. De toate cele săvârşite a auzit Irod, tetrarhul. Şi era nedumerit, fiindcă unii ziceau că Ioan s-a sculat din morţi;
8. alţii ziceau că s-a arătat Ilie, iar alţii ziceau că a înviat un prooroc din cei vechi.
9. Dar Irod a zis: “Lui Ioan eu i-am tăiat capul; cine este, deci, acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-L vadă.
10. Şi, întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Iar El, luându-i cu Sine, S-a dus într-un loc pustiu, lângă o cetate numită Betsaida.
11. Şi aflând mulţimile, s-au dus după El; iar El, primindu-le cu bunăvoinţă, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi-i vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
12. Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: “Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi cătunele din împrejurimi, ca să găzduiască şi să-şi găsească de mâncare, pentru că aici suntem în loc pustiu”.
13. Dar El a zis către ei: “Daţi-le voi să mănânce!” Iar ei au zis: “Nu avem decât cinci pâini şi doi peşti, afară dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru poporul acesta”.
14. Şi erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El le-a zis ucenicilor Săi: “Aşezaţi-i jos în cete de câte cincizeci”.
15. Şi au făcut aşa: i-au aşezat pe toţi.
16. Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, le-a binecuvântat, a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii.
17. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri.
18. Şi a fost că, pe când Se ruga El singur, de o parte, i-a întrebat pe ucenicii Săi: “Cine zic oamenii că sunt Eu?”
19. Iar ei, răspunzând, I-au zis: “Ioan Botezătorul; alţii, Ilie, iar alţii zic că a înviat un prooroc din cei vechi”.
20. Şi El le-a zis: “Dar voi, Cine ziceţi că sunt Eu?” Petru, răspunzând, I-a zis: “Hristosul lui Dumnezeu!”
21. Iisus le-a poruncit cu tărie ca pe aceasta să n-o spună nimănui,
22. zicând: “Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să învieze”.
23. Iar tuturor le spunea: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze ;
24. fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela o va mântui.
25. Şi ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dar sufletul său şi-l va pierde ?
26. Fiindcă de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Se va ruşina şi Fiul Omului când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27. Adevăr grăiesc vouă : Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu”.
28. La vreo opt zile după ce a rostit aceste cuvinte, a luat cu Sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage.
29. Şi a fost că, pe când Se ruga, înfăţişarea feţei Sale s-a schimbat, iar îmbrăcămintea I s-a făcut albă, strălucitoare.
30. Şi, iată, doi bărbaţi s-au arătat în slavă: erau Moise şi Ilie;
31. ei vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
32. Petru, şi cei ce erau cu El, erau îngreuiaţi de somn ; şi trezindu-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El.
33. Şi a fost că, pe când se despărţeau aceştia de El, Petru I-a zis lui Iisus: “Învăţătorule, bine ne este să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie” ; - el neştiind ce spune.
34. Pe când grăia el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.
35. Şi glas s-a făcut din nor, zicând : “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El să ascultaţi!”
36. Când glasul a încetat, Iisus S-a aflat singur. Ei au tăcut şi, în zilele acelea, n-au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37. Şi a fost că, în ziua următoare, când s-au coborât de pe munte, L-a întâmpinat mulţime multă.
38. Şi un bărbat din mulţime a strigat, zicând: “Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am ;
39. Şi, iată, un duh necurat îl apucă şi deodată răcneşte şi-l zguduie cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.
40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut”.
41. Iar Iisus, răspunzând, a zis : “O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău !”
42. Pe când acesta se apropia, demonul l-a trântit şi l-a zguduit. Dar Iisus a certat duhul necurat şi l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său.
43. Şi toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Iar El le-a zis ucenicilor Săi:
44. “Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor!”
45. Ei, însă, nu înţelegeau cuvântul acesta, fiindcă era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă; şi se temeau să-L întrebe asupra acestui cuvânt.
46. Apoi le-a venit un gând: Care ar fi mai mare între ei?
47. Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus lângă El
48. şi le-a zis: “Oricine va primi pruncul acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este mai mic între voi toţi, acela este mare”.
49. Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: “Învăţătorule, am văzut pe unul care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi”.
50. Dar Iisus i-a zis: “Nu-l opriţi, fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi”.
51. Iar când s-au apropiat zilele înălţării Sale, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim
52. şi a trimis vestitori înaintea Lui. Iar ei, mergând, au intrat într-un sat al samarinenilor, ca să-I pregătească totul,
53. dar ei nu L-au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim.
54. Văzând aceasta, ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, I-au zis: “Doamne, vrei să zicem să se pogoare foc din cer ca să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?”
55. Dar El, întorcându-Se, i-a certat zicându-le: Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi ? Că Fiul omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască !
56. Şi s-au dus în alt sat.
57. Pe când erau ei pe cale, cineva i-a zis: “Te voi urma oriunde vei merge”.
58. Iar Iisus i-a zis: “Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul”.
59. Şi a zis către altul: “Urmează-Mi!” Dar acela a zis: “Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l îngrop pe tatăl meu”.
60. Însă El i-a zis: “Lasă morţii să-şi îngroape morţii, iar tu mergi să vesteşti Împărăţia lui Dumnezeu”.
61. Altul I-a zis: "Doamne, Te voi urma, dar îngăduie-mi, mai întâi, să rânduiesc cele din casa mea”.
62. Iar Iisus i-a zis: "Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu".
CAP. 10
Trimiterea şi întoarcerea celor şaptezeci. Pilda Samarineanului milostiv. Marta şi Maria.
1. După aceea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în toate cetăţile şi locurile pe unde avea El să treacă
2. şi le-a zis: «Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
3. Mergeţi: iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4. Să nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale.
5. În orice casă veţi intra, întâi să ziceţi: “Pace casei acesteia !”
6. Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el: iar de nu, ea se va întoarce la voi.
7. Să rămâneţi în casa aceea, mâncând şi bând ceea ce vi se va da, fiindcă vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutaţi din casă în casă.
8. În orice cetate veţi intra şi vă vor primi, să mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte;
9. să-i vindecaţi pe bolnavii din ea şi să le spuneţi: “Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi”.
10. Iar în cetatea în care veţi intra şi nu vă vor primi, să ieşiţi în pieţele ei şi să ziceţi:
11. “Vă scuturăm vouă praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat”.
12. Adevăr grăiesc vouă : În ziua judecăţii îi va fi mai uşor Sodomei decât cetăţii aceleia.
13. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că, dacă sar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care s-au făcut în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă.
14. De aceea, în ziua judecăţii, le va fi mai uşor Tirului şi Sidonului decât vouă.
15. Şi tu, Capernaume, nu până la cer ai fost înălţat? Până la iad vei fi coborât !
16. Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă; şi cine vă leapădă pe voi pe Mine Mă leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine ».
17. Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi I-au zis: “Doamne, şi demonii ni se supun în Numele Tău”.
18. Iisus le-a răspuns: “Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.
19. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va vătăma.
20. Dar nu de aceasta să vă bucuraţi, că duhurile vi se pleacă, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”.
21. În ceasul acela, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: “Te laud, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, fiindcă aşa a fost plăcut înaintea Ta.
22. Toate Mi-au fost date de Către Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte Cine este Fiul decât numai Tatăl, şi Cine este Tatăl decât numai Fiul şi acela căruia vrea Fiul să-i descopere”.
23. Şi întorcându-Se către ucenicii Săi, le-a zis: “Fericiţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi !
24. Fiindcă vă spun că mulţi prooroci şi împăraţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit !”
25. Un învăţător de Lege s-a sculat să-L ispitească şi I-a zis: “Învăţătorule, ce să fac să moştenesc viaţa veşnică?”
26. El i-a zis: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27. Iar levitul, răspunzând, I-a zis: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot cugetul tău, din toată puterea ta şi din tot sufletul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
28. Atunci Iisus i-a zis: “Drept ai răspuns: fă aceasta şi vei fi viu”.
29. Dar el, dorind să se îndrepte pe sine, a zis către Iisus: “Şi cine este aproapele meu ?”
30. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: «Um om se cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au jefuit şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
31. Din întâmplare, un preot cobora pe aceeaşi cale şi, văzându-l, a trecut pe alături.
32. Tot aşa şi un levit, ajungând în locul acela şi văzând, a trecut pe alături.
33. Dar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă.
34. Şi apropiindu-se, i-a legat rănile, a turnat peste ele untdelemn şi vin şi, punându-l pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă.
35. A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: “Ai grijă de el şi ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce”.
36. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari ? »
37. Iar el a zis : “Cel care şi-a făcut milă cu el”. Şi Iisus i-a zis: “Du-te de fă şi tu asemenea”.
38. Pe când era pe cale cu ucenicii Săi, El a intrat într-un sat. Şi o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
39. Ea avea o soră, numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi-I asculta cuvântul.
40. Iar Marta, fiind împărţită cu multă slujire, a venit la El şi I-a zis: "Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i, deci, să mă ajute!"
41. Răspunzând, Domnul i-a zis: "Marto, Marto, pentru multe te îngrijeşti şi te sileşti tu,
42. dar un lucru trebuie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea".
CAP. 11
Tatăl nostru. Duhul necurat ieşit din om. Ferice de cei ce ascultă Cuvântul. Semnul lui Iona.
Lumina. Mustrarea cărturarilor şi a fariseilor făţarnici.
1. Şi a fost că, pe când era El rugându-Se într-un loc, după ce a încetat, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, precum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui".
2. El le-a zis: “Când vă rugaţi, să ziceţi: “Tatăl nostru Care eşti în ceruri! Sfinţească-Se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
3. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă în fiecare zi
4. şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce pe noi în ispită,* ci ne izbăveşte de cel rău”.
5. Şi le-a zis: «Cine dintre voi, având un prieten şi de se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: "Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6. că a venit din călătorie la mine un prieten al meu şi n-am ce să-i pun înainte”;
7. iar acela, răspunzând dinăuntru, i-ar zice: "Nu mă tulbura! Acum uşa e încuiată, copiii mei sunt în pat cu mine, nu pot să mă scol să-ţi dau...",
8. vă spun: chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, totuşi, pentru stăruinţa lui, sculându-se, îi va da tot ce-i trebuie.
9. Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
10. Fiindcă oricine cere primeşte; cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide.
11. Şi care tată dintre voi, dacă-i va cere fiul său pâine, îi va da piatră? Sau, dacă-i cere peşte, îi va da şarpe în loc de peşte?
12. Sau, dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie ?
13. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care Îl cer de la El !”
14. Şi a scos un demon şi acela era mut. După ce a ieşit demonul, mutul a vorbit şi mulţimile s-au mirat.
15. Dar unii dintre ei au zis: “Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, îi scoate pe demoni”.
16. Iar alţii, ispitindu-L, Îi cereau semn din cer.
17. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: «Orice împărăţie, dezbinându-se în sinea ei, se pustieşte şi casă peste casă cade.
18. Deci, dacă Satana este dezbinat în sinea lui, cum va dăinui împărăţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu cu Beelzebul îi scot pe demoni.
19. Şi dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vă vor fi judecători.
20. Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, iată, a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu.
21. Când un om tare şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile lui sunt în pace.
22. Dar dacă vine asupra lui unul mai tare decât el şi-l înfrânge, acela îi ia toate armele în care se încredea, iar prăzile de la el le împarte.
23. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
24. Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă; dar negăsind, zice: “Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit”.
25. Şi venind, o află măturată şi împodobită.
26. Atunci se duce de ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc îpreună acolo şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi ».
27. Şi a fost că, pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a zis: "Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de sânii pe care i-ai supt !"
28. Iar El, răspunzând, i-a zis: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc !"
29. Şi cum mulţimile creşteau, El a început a zice: “Neamul acesta este neam viclean: el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul proorocului Iona.
30. Că, precum Iona a fost semn pentru niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului pentru neamul acesta.
31. Împărăteasa de la miazăzi se va scula la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, aici este Unul mai mare decât Solomon.
32. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona: şi, iată, aici e mai mult decât Iona.
33. Nimeni, aprinzând făclia, n-o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, încât cei ce intră să vadă lumina.
34. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este curat, tot trupul e luminat; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău e întunecat.
35. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric.
36. Deci, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca atunci când te luminează făclia cu lumina ei”.
37. Pe când vorbea El, un fariseu L-a rugat să prânzească la el; şi intrând, a şezut la masă.
38. Fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă.
39. Dar Domnul i-a zis: «Voi, fariseii, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie.
40. Nebunilor, oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut-o şi pe cea dinăuntru?
41. Daţi mai întâi, ca milostenie, pe cele dinlăuntrul vostru şi atunci toate vă vor fi curate.
42. Dar, vai vouă, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din toate legumele, însă lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
43. Vai vouă, fariseilor! Pentru că iubiţi scaunele dintâi în sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe !
44. Vai vouă! Că sunteţi precum mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără s-o ştie!”
45. Unul dintre învăţătorii de Lege I-a zis: “Învăţătorule, spunând acestea ne mustri şi pe noi”.
46. Iar El a zis : «Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege, că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre.
47. Vai vouă, că zidiţi mormintele proorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri;
48. prin aceasta, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri: că ei i-au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele.
49. De aceea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: “Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni” ,
50. ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor care s-a vărsat de la întemeierea lumii,
51. de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între Locul prea sfânt* şi altar. Adevăr grăiesc vouă, se va cere de la neamul acesta!
52. Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Pentru că aţi acaparat cheia cunoaşterii: nici voi n-aţi intrat, nici pe cei ce voiau să intre nu i-aţi lăsat».
53. Şi ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L facă să vorbească despre multe,
54. pândindu-L ca să prindă vreun cuvânt din gura Lui pentru care să-L învinuiască.
CAP. 12
Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt. Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina. Îngrijorările. Îndemn la veghere. Servul loial. Foc pe pământ. Semnele vremurilor.
1. Între timp, adunându-se oamenii cu miile, aşa că se călcau în picioare unii pe alţii, Iisus a început să le spună mai întâi ucenicilor Săi: “Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia;
2. că nu este nimic acoperit care să nu fie descoperit şi nimic ascuns care să rămână necunoscut.
3. De aceea, câte aţi spus la întuneric, se vor auzi la lumină; şi orice aţi şoptit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.
4. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic.
5. Vă voi arăta de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela Care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
6. Nu se vând, oare, cinci vrăbii cu doi aşi*? Totuşi, niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7. Cât despre voi, şi perii capului, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8. Şi încă vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10. Şi oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.
11. Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi a stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde, sau ce veţi vorbi,
12. fiindcă Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi”.
13. Zisu-I-a cineva din mulţime: “Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine”.
14. Iar El i-a zis : “Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi ?”
15. Şi a zis către ei: “Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, fiindcă viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiei lui”.
16. Şi le-a spus pilda aceasta: «Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
17. Şi el cugeta în sine, zicând: “Ce voi face? Că n-am unde să-mi adun roadele”.
18. Şi a zis : “Aceasta voi face: strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele ;
19. şi voi zice sufletului meu: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te !...”
20. Dar Dumnezeu i-a zis: “Nebunule! În noaptea aceasta îţi vor cere sufletul şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi ?”
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună sieşi comori şi nu se îmbogăţeşte întru Dumnezeu».
22. Şi a zis către ucenicii Săi: «De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.
23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea.
24. Priviţi la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră; n-au cămară, nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările !
25. Şi care dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să adauge staturii sale un cot ?
26. Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, pentru ce vă îngrijoraţi de celelalte?
27. Priviţi crinii cum cresc: Nu torc, nici nu ţes şi, totuşi, vă spun că nici Solomon, în toată slava sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
28. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp iar mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, puţin-credincioşilor?
29. Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu vă frământaţi mintea,
30. fiindcă pe toate acestea păgânii lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele ;
31. ci căutaţi mai întâi Împărăţia Lui şi toate acestea vi se vor adăuga.
32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea Împărăţia.
33. Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesecată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n-o strică ;
34. fiindcă unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
35. Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse.
36. Fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca venind el şi bătând, îndată să-i deschidă.
37. Fericiţi sunt servii aceia pe care stăpânul îi va afla veghind la venirea lui! Adevăr grăiesc vouă că se va încinge şi-i va pune la masă şi, apropiindu-se, le va sluji.
38. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la a treia, fericiţi vor fi ei de-i va găsi veghind !
39. Şi pe aceasta s-o ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
40. Aşadar, şi voi fiţi gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiţi”.
41. Şi I-a zis Petru : “Doamne, pentru noi spui pilda aceasta, sau pentru toţi?”
42. Şi a zis Domnul: “Cine este economul* credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale ca să le dea la vreme partea lor de grâu ?
43. Fericit este servul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa.
44. Adevăr grăiesc vouă că îl va pune peste toate avuţiile sale.
45. Dar dacă servul* acela va zice în inima sa: “Stăpânul meu întârzie să vină”, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete,
46. veni-va stăpânul acelui serv în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care el nu ştie şi-l va tăia în două, iar partea lui o va pune cu cei necredincioşi.
47. Servul acela, care a ştiut voia stăpânului, dar nu s-a pregătit, nici n-a lucrat după voia lui, va fi bătut mult.
48. Dar cine n-a ştiut şi a făcut lucruri vrednice de bătaie, puţin va fi bătut. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere; şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.
49. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins !
50. Şi cu botez am a Mă boteza şi câtă nerăbdare am până se va împlini !
51. Gândiţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun: nu, ci dezbinare.
52. Fiindcă, de acum înainte, cinci într-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53. Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii şi nora împotriva soacrei”.
54. Iar mulţimilor le spunea: «Când vedeţi un nor ridicându-se la apus îndată ziceţi că vine ploaia, şi aşa este ;
55. iar când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.
56. Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o desluşiţi, dar vremea aceasta cum de n-o deosebiţi ?
57. Şi pentru ce nu judecaţi prin voi înşivă ce este drept ?
58. Când mergi cu potrivnicul tău la judecată fă efortul să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, iar judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în închisoare.
59. Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel din urmă bănuţ ».
CAP. 13
Galileenii măcelăriţi de Pilat. Pilda smochinului neroditor. Vindecarea unei femei gârbove.
Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului. Uşa cea strâmtă. Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului.
1. În vremea aceea au venit unii şi I-au istorisit despre galileenii al căror sânge l-a amestecat Pilat cu jertfele lor.
2. Şi El, răspunzând, le-a zis: “Credeţi, oare, că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi galileenii, fiindcă au pătimit acestea?
3. Eu vă spun: Nu ; dar, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4. Sau cei optsprezece inşi peste care a căzut turnul Siloamului, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim ?
5. Eu vă spun: Nu ; dar, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel”.
6. Şi le-a spus pilda aceasta: «Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi n-a găsit.
7. Atunci a zis către vier: “Iată, sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să ocupe locul în zadar ?”
8. Vierul i-a răspuns: “Doamne, mai lasă-l şi anul acesta: am să-l sap împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină;
9. poate că va face rod în cel viitor; iar de nu, îl vei tăia” ».
10. Şi-i învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.
11. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă: era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi ridice capul.
12. Văzând-o, Iisus a chemat-o şi i-a zis: “Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”.
13. Şi, punându-Şi mâinile peste ea, îndată ea s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu.
14. Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbâta, a luat cuvântul şi a zis mulţimii: “Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze: veniţi, deci, în aceste zile să vă vindecaţi şi nu în ziua sâmbetei !”
15. Iar Domnul i-a răspuns, zicând: “Făţarnicilor, oare, sâmbăta, nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul sau asinul de la iesle şi-l duce de-l adapă?
16. Dar această fiică a lui Avraam, pe care satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei ?”
17. Şi zicând acestea, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; iar poporul se bucura de toate lucrările minunate pe care le săvârşea El.
18. Deci zicea: “Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?
19. Asemenea este grăuntelui de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut pom şi păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui”.
20. Şi iarăşi a zis: “Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?
21. Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină până s-a dospit toată”.
22. Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim.
23. Cineva I-a zis: “Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc ?”
24. El i-a răspuns: «Siliţi-vă să intraţi prin Uşa cea strâmtă, că, zic vouă, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.
25. Îndată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa iar voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: “Doamne, Doamne, deschide-ne!”, răspunzând, El vă va zice: “Nu vă ştiu de unde sunteţi”.
26. Atunci veţi începe să ziceţi: “Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta şi în pieţele noastre ne-ai învăţat”.
27. Şi El vă va spune: “Nu ştiu de unde sunteţi: depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii”.
28. Va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor când veţi vedea pe Avraam, Isaac şi Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.
29. Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
30. Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, iar cei dintâi vor fi la urmă ».
31. În ziua aceea s-au apropiat de El unii dintre farisei şi I-au zis: “Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te omoare”.
32. Şi El le-a zis: «Mergeţi şi spuneţi vulpii aceleia: “Iată, alung demonii şi fac vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi;
33. dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi în ziua următoare, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am voit să strâng pe fiii tăi cum strânge pasărea puii sub aripi şi n-aţi vrut.
35. Iată, vi se lasă casa pustie: vă spun că nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: “Binecuvântat este Cel Ce vine întru Numele Domnului!” »
CAP. 14
Vindecarea unui bolnav de ascită. Despre smerenia la ospeţe. Despre binefacere.
Pilda celor poftiţi la cină. Cum să fii ucenicul lui Iisus.
1. Şi intrând El sâmbăta în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor să mănânce, ei Îl pândeau.
2. Şi, iată, un bolnav de ascită era înaintea Lui.
3. Şi El a zis către învăţătorii de Lege şi către farisei: “Este, oare, îngăduit a vindeca în ziua sâmbetei, sau nu ?”
4. Ei, însă, tăceau. Şi luându-l de mână, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Iar lor le-a zis: “Care dintre voi, de-i va cădea sâmbăta copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară ?”
6. Şi n-au putut să-I răspundă la aceasta.
7. Iar El, luând aminte cum cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă, zicând către ei:
8. «Când eşti poftit de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi să fie altul mai cu vază decât tine,
9. şi cel ce v-a poftit pe amândoi, venind, să-ţi zică: “Dă acestuia locul!” Atunci, cu ruşine, te vei duce să ocupi locul cel mai de pe urmă.
10. Ci, când eşti poftit, mergi şi aşează-te în locul cel mai de pe urmă pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit şi-ţi va zice: “Prietene, mută-te mai sus”, aceasta îţi va face cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine.
11. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat ».
12. Zisu-i-a şi celui ce-L poftise: “Când dai un prânz sau o cină, să nu inviţi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva, la rândul lor, să te invite şi ei pe tine şi să-ţi fie ca răsplată.
13. Ci tu, când dai un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi
14. şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răsplătească, fiindcă ţi se va răsplăti la învierea drepţilor”.
15. Auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă, I-a zis: “Fericit este acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu !”
16. Iar El i-a zis: «Un om a făcut cină mare şi a invitat pe mulţi.
17. La ceasul cinei, a trimis pe slujitorul său să le spună celor chemaţi: “Veniţi, că iată, toate sunt gata”.
18. Dar toţi, parcă înţeleşi, au început să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: “Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd: rogu-te să mă ierţi”.
19. Altul a zis: “Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog”.
20. Şi altul i-a zis: “Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni”.
21. Întorcându-se slujitorul, i-a spus stăpânului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, i-a zis: “Ieşi degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi şchiopi”.
22. Şi i-a zis slujitorul: “Stăpâne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc”.
23. Şi a zis stăpânul către slujitor: “Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa,
24. că vă spun că nici unul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea !”».
25. Cu El mergeau mulţimi numeroase; şi întorcându-Se, a zis către ele:
26. «Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Şi oricine vine după Mine şi nu-şi poartă crucea nu poate fi ucenicul Meu.
28. Cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, dacă are cu ce-l isprăvi,
29. ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,
30. zicând: “Omul acesta a început să zidească, dar n-a putut isprăvi !”
31. Sau, care împărat, plecând să se bată în război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea să-l biruie cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii ?
32. Iar de nu, pe când acela este încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.
33. Tot aşa, oricare dintre voi, dacă nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34. Bună este sarea; dar dacă şi sarea îşi pierde gustul, cu ce va fi dreasă ?
35. Atunci nu mai e bună de nimic: nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci se aruncă afară. Cine are urechi de auzit, să audă ! ».
CAP. 15
Pilda cu oaia rătăcită şi banul pierdut. Pilda fiului risipitor şi a fiului zgârcit.
1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii ca să-L asculte,
2. iar fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: “Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”.
3. Dar El le-a spus pilda aceasta:
4. «Care dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută până ce o găseşte?
5. Şi, când a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri
6. şi, sosind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le zice: “Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută”.
7. Tot aşa, vă spun, mai mare bucurie va fi în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care n-au nevoie de pocăinţă.
8. Sau care femeie, având zece drahme* şi pierzând una dintre ele, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până ce o găseşte ?
9. Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale şi le zice: “Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit drahma pe care o pierdusem”.
10. Tot aşa, vă spun că bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte ».
11. Şi a zis: «Un om avea doi fii.
12. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui său: “Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Şi el le-a împărţit averea.
13. Nu după multe zile, adunând totul, fiul cel tânăr s-a dus într-o ţară îndepărtată unde şi-a risipit averea, trâind în desfrânări.
14. După ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi mergând, s-a alipit de unul dintre locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe ogoarele lui să-i pască porcii.
16. Mult ar fi dorit el să-şi sature pântecele cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.
17. Atunci, venindu-şi în sine, a zis: “Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame.
18. Sculându-mă, mă voi întoarce la tatăl meu şi-i voi spune: “Tată, am greşit înaintea Cerului şi înaintea ta:
19. nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi”.
20. Şi sculându-se, a plecat la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă; şi alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat.
21. Şi i-a zis fiul: “Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi împotriva ta: nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”.
22. Dar tatăl a zis către slujitorii săi: “Aduceţi degrabă haina cea mai scumpă şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i inel în deget şi încălţăminte în picioare;
23. aduceţi viţelul cel îngrăşat şi înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim,
24. fiindcă acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”. Şi au început să se veselească.
25. Iar fiul cel mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26. Şi, chemând la sine pe unul dintre slujitori, l-a întrebat ce înseamnă acestea.
27. Iar el i-a răspuns: “Fratele tău s-a întors şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos”.
28. El s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga;
29. însă el, răspunzând, i-a zis tatălui său: “Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei;
30. dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat”.
31. Tatăl, însă, i-a zis: “Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia, însă, să ne bucurăm şi să ne veselim pentru acest frate al tău, care era mort şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” ».
CAP. 16
Pilda economului neloial. Mustrarea fariseilor. Pilda bogatului nemilostiv.
1. Iar ucenicilor Săi le spunea: «Era un om bogat care avea un econom*; şi acesta a fost pârât la el că-i risipeşte avuţiile.
2. Şi chemându-l, i-a zis: “Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-mi socoteala economatului tău, pentru că nu mai poţi să fii econom”.
3. Economul şi-a zis în sine: “Ce am să fac dacă stăpânul îmi ia economatul? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4. Ştiu ce am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din economat, ei să mă primească în casele lor”.
5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, i-a zis celui dintâi: “Cât eşti dator stăpânului meu?”
6. Iar el a zis: “O sută de baţi* de untdelemn”. Economul i-a zis: “Ia-ţi zapisul, aşează-te şi scrie degrabă cincizeci”.
7. Apoi i-a zis altuia: “Dar tu, cât eşti dator?” El i-a spus : “O sută de cori* de grâu”. Şi i-a zis: “Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci”.
8. Şi stăpânul l-a lăudat pe economul cel nedrept, fiindcă a lucrat înţelepţeşte, căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi, în neamul lor, decât fiii luminii.
9. Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiei nedrepte pentru ca, atunci când toate se vor termina, ei să vă primească în corturile cele veşnice.
10. Cel ce este loial* în cele mici este loial şi în cele mari; şi cel ce este nedrept în cele mici este nedrept şi în cele mari.
11. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie ?
12. Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru ?
13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni, fiindcă sau îl va iubi pe unul şi-l va urî pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi-l va disreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona ».
14. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de arginţi, şi-L luau în bătaie de joc.
15. Dar El le-a zis: «Voi sunteţi cei ce căutaţi să vă arătaţi drepţi înaintea oamenilor, însă Dumnezeu vă cunoaşte inimile, fiindcă ceea ce la oameni este înalt, urâciune* este înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea şi proorocii au fost până la Ioan: de atunci încoace Împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte, iar cel ce vrea să intre o ia cu asalt.
17. Dar mai lesne este să treacă cerul şi pământul decât să cadă o cirtă* din Lege.
18. Oricine-şi lasă femeia şi ia pe alta de nevastă săvârşeşte adulter; şi cine o ia pe cea lăsată de bărbatul ei, adulter săvârşeşte.
19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră* şi în vison* şi în toate zilele se veselea în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în faţa porţii lui, plin de bube.
21. Mult dorea el să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; până şi câinii, venind, îi lingeau bubele.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat.
23. Şi fiind el în chinuri în iad*, şi-a ridicat ochii şi, văzând de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui,
24. a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, că grozav mă chinuiesc în văpaia aceasta”.
25. Dar Avraam i-a zis : “Fiule, adu-ţi aminte că ai primit pe cele bune în viaţa ta, iar Lazăr pe cele rele; acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s-a adâncit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi sau de acolo la noi, să nu poată”.
27. Iar el a zis: “Atunci, rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. că am cinci fraţi: să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin”.
29. Dar Avraam i-a zis: “Au pe Moise şi pe prooroci: să asculte de ei”.
30. Iar el i-a zis : “Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morţi se vor pocăi”.
31. Şi i-a zis : “Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi”».
CAP. 17
Prilejurile de păcătuire. Servi* netrebnici. Cei zece leproşi. Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Venirea Fiului Omului.
1. Şi le-a zis ucenicilor Săi: «Este cu neputinţă să nu vină prilejurile de păcătuire; dar vai aceluia prin care ele vin!
2. Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
3. Luaţi seama la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, mustră-l! Şi dacă se pocăieşte, iartă-l!
4. Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se întoarce la tine, zicând: “Îmi pare rău!”, - să-l ierţi ».
5. Şi au zis apostolii către Domnul: “Sporeşte-ne credinţa !”
6. Iar Domnul le-a zis: «De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor*: “Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare !”, şi v-ar asculta.
7. Care dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când vine de la câmp: “Vino îndată şi şezi la masă !”?
8. Nu-i va zice mai degrabă: “Pregăteşte-mi să cinez, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu !”?
9. Îi va mulţumi el, oare, servului aceluia că a făcut cele poruncite? Nu cred.
10. Aşa şi voi, după ce veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: “Suntem nişte servi netrebnici: am făcut ceea ce eram datori să facem».
11. Şi a fost că, pe când mergea Iisus spre Ierusalim trecând prin mijlocul Samariei şi al Galileii,
12. intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe
13. şi, ridicându-şi glasul, au zis: “Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi !”
14. Văzându-i, El le-a zis: “Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, pe când se duceau ei, s-au curăţit.
15. Iar unul dintre ei, văzându-se vindecat, s-a întors, slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu.
16. Şi aruncându-se cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, I-a mulţumit. Acela era samarinean.
17. Iar Iisus, luând cuvântul, a zis: “Oare, nu s-au curăţit zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?
18. Nu s-a găsit decât acesta, de alt neam, să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”
19. Şi i-a zis: “Scoală-te şi du-te: credinţa ta te-a mântuit”.
20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, El le-a răspuns: «Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut.
21. Nu se va zice: “Iat-o aici”, sau: “Iat-o acolo!” Că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru ».
22. Şi le-a zis ucenicilor Săi: “Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n-o veţi vedea.
23. Şi vă vor spune: “Iată-L aici!”, sau “Iată-L acolo!” Să nu vă duceţi, nici să vă luaţi după ei.
24. Că, după cum iese fulgerul luminând de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
25. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
26. Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:
27. mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.
28. De asemenea, în zilele lui Lot mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29. dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi.
30. La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului.
31. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; iar cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi.
32. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot:
33. cel ce va căuta să-şi scape viaţa o va pierde; şi oricine o va pierde, o va câştiga.
34. Vă spun : În noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat şi altul lăsat;
35. două vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată;
36. doi vor fi pe ogor: unul se va lua şi altul se va lăsa”.
37. Ucenicii L-au întrebat: “Unde, Doamne?” Iar El le-a zis: “Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii”.
CAP. 18
Pilda judecătorului nedrept. Pilda vameşului şi a fariseului. Copilaşii. Tânărul bogat.
Vestirea patimilor. Vindecarea unui orb la Ierihon.
1. Iisus le-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat şi să nu-şi piardă nădejdea.
2. Şi le-a zis: «Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.
3. În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: “Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu”.
4. Multă vreme n-a voit, dar, în urmă, şi-a zis: “Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,
5. totuşi, pentru că văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă necăjească”».
6. Apoi Domnul a adăugat: “Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept?
7. Şi Dumnezeu nu le va face, oare, dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El şi pentru care El rabdă îndelung ?
8. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
9. A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se credeau că sunt drepţi, motiv pentru care îi dispreţuiau pe ceilalţi:
10. «Doi oameni s-au suit la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş.
11. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: “Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: lacomi, nedrepţi, desfrânaţi, sau chiar ca acest vameş.
12. Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig”.
13. Vameşul, însă, departe stând, nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte se va înălţa ».
15. Şi aduceau la El şi copiii ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, văzând, îi certau.
16. Însă Iisus i-a chemat la Sine, zicând: “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.
17. Adevăr grăiesc vouă : Oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”.
18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: “Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
19. Iar Iisus i-a zis: «Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: “Să nu te desfrânezi; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”».
21. Iar el a zis: “Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”.
22. Auzind, Iisus, i-a zis: “Una îţi mai lipseşte: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri. Apoi vino şi urmează-Mi!”
23. Auzind el acestea, s-a întristat, fiindcă era foarte bogat.
24. Iar Iisus, văzând că s-a întristat, a zis: “Cât de greu vor intra cei ce au avuţii în Împărăţia lui Dumnezeu !
25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu”.
26. Iar cei ce-L ascultau au zis: “Atunci cine poate fi mântuit?”
27. Iisus le-a răspuns: “Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”.
28. Petru I-a zis: “Iată, noi am lăsat toate ale noastre şi Ţi-am urmat Ţie”.
29. Şi El le-a zis: “Adevăr grăiesc vouă : Nu este niciunul care, lăsându-şi casă sau femeie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
30. şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul ce va să vină viaţă veşnică”.
31. Şi luând cu Sine pe cei doisprezece, le-a zis: “Iată, ne suim la Ierusalim şi toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului se vor împlini.
32. Că va fi dat în mâna neamurilor şi va fi batjocorit, ocărît şi scuipat.
33. Şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”.
34. Ei, însă, n-au înţeles nimic din acestea, fiindcă ascuns era cuvântul acesta pentru ei ca să nu-l înţeleagă.
35. Pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea cerşind alături de cale.
36. Auzind el mulţimea trecând, a întrebat ce este aceasta.
37. I-au spus: “Trece Iisus, Nazarineanul”.
38. Atunci el a strigat, zicând: “Iisuse, Fiul lui David, ai milă de mine !”
39. Cei ce mergeau înainte Îl certau să tacă; dar el mai tare striga: “Fiul lui David, ai milă de mine!”
40. Iisus, oprindu-Se, a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
41. “Ce vrei să-ţi fac?” Iar el I-a zis: “Doamne, să-mi capăt vederea”.
42. Şi Iisus i-a zis: “Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit”.
43. Şi îndată a văzut şi-L urma slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.
CAP. 19
Zaheu. Pilda minelor. Intrarea lui Iisus în Ierusalim. Iisus plânge pentru cetate.
Izgonirea vânzătorilor din templu.
1. Intrând în Ierihon, Iisus trecea prin cetate.
2. Şi, iată, un bărbat bogat, numit Zaheu, mai-marele vameşilor,
3. căuta să-L vadă pe Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură.
4. Şi alergând înainte, s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, întrucât pe calea aceea avea să treacă.
5. Ajungând Iisus la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi, văzându-l, a zis către el: “Zahee, coboară-te degrabă, că astăzi în casa ta trebuie să rămân”.
6. El a coborât în grabă şi L-a primit cu bucurie.
7. Văzând aceasta, toţi cârteau, zicând: “A intrat să găzduiască la un om păcătos”.
8. Dar Zaheu a stat înaintea Domnului şi a zis către Dânsul: “Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi întorc împătrit !”
9. Şi a zis Iisus către el: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, că şi el este un fiu al lui Avraam;
10. pentru că Fiul Omului pe cel pierdut a venit să-l caute şi să-l mântuiască”.
11. Şi ascultând ei acestea, Iisus le-a spus şi o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.
12. Deci a zis: «Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată să-şi ia domnie şi să se întoarcă.
13. Şi chemând zece dintre servii săi, le-a dat zece mine* şi le-a zis: “Puneţi-le în negoţ până mă voi întoarce”.
14. Dar concetăţenii săi îl urau şi au trimis solie în urma lui să-i spună: “Nu vrem ca acesta să domnească peste noi !”
15. Şi întorcându-se el, după ce-şi luase domnia, a poruncit să cheme pe servii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.
16. Şi venind cel dintâi, a zis: “Doamne, mina ta a adus încă zece mine”.
17. Iar el i-a zis: “Bine, serv bun: fiindcă ai fost credincios în puţine, primeşte stăpânire peste zece cetăţi”.
18. A venit al doilea şi i-a zis: “Mina ta, stăpâne, a adus încă cinci mine”.
19. El i-a zis şi lui: “Primeşte şi tu cârmuire peste cinci cetăţi”.
20. A venit un altul, zicând: “Doamne, iată-ţi mina pe care am păstrat-o într-un ştergar,
21. că m-am temut de tine, fiindcă eşti om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat”.
22. Zis-a lui stăpânul: “Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană ! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat:
23. atunci de ce n-ai dat arginţii mei schimbătorilor de bani pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă ?”
24. Şi a zis celor ce erau de faţă: “Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine”.
25. Ei i-au zis: “Doamne, el are zece mine”.
26. Iar el le-a zis: “Adevăr grăiesc vouă: Celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.
27. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i înaintea mea !”
28. Şi zicând acestea, a pornit în frunte, suindu-Se la Ierusalim.
29. Pe când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi
30. şi le-a zis: «Mergeţi în satul din faţa voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31. Şi dacă vă va întreba cineva: “Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: “Domnul are trebuinţă de el”».
32. Şi plecând, trimişii au găsit aşa cum le-a spus.
33. Pe când dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: “Pentru ce dezlegaţi mânzul ?”
34. Iar ei le-au spus: “Domnul are trebuinţă de el”.
35. Şi aducându-l, şi-au aruncat hainele lor pe mânz şi L-au ajutat pe Iisus să urce pe el.
36. Pe când mergea El, îşi aşterneau hainele pe cale.
37. Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuse,
38. zicând: “Binecuvântat este Împăratul Care vine întru Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile prea înalte !”
39. Dar unii dintre fariseii aflaţi în mulţime I-au zis: “Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii !“
40. El, însă, le-a zis: “Vă spun că, dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga !”
41. Şi, apropiindu-Se de cetate şi văzând-o, a plâns pentru ea
42. şi a zis: “Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în această zi cele ce puteau să-ţi dea pacea: dar, acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
43. Vor veni zile când vrăjmaşii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile;
44. te vor face una cu pământul, pe tine şi pe fiii tăi care sunt în tine; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale”.
45. Şi intrând în templu, a început să-i scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el,
46. zicându-le: «Scris este: “Şi va fi Casa Mea casă de rugăciune”, dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari ».
47. Şi era în fiecare zi în templu, învăţându-i; dar arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului căutau să-L piardă,
48. însă nu găseau ce să-I facă, pentru că tot poporul se ţinea după El ca să-L asculte.
CAP. 20
Puterea lui Iisus. Pilda vierilor. Birul cezarului. Despre înviere. Al cui fiu este Hristosul?
Iisus ii mustră pe cărturari.
1. Şi a fost că, într-una din zile, pe când îi învăţa în templu şi binevestea, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii
2. şi, prinzând grai, au zis către Dânsul: “Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ţi-a dat puterea aceasta ?”
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt. Spuneţi-Mi:
4. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni ?”
5. Dar ei cugetau astfel în sinea lor: “Dacă răspundem: “Din cer”, ne va zice: “Atunci de ce nu l-aţi crezut?”
6. Iar dacă răspundem: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan era prooroc”.
7. Şi au răspuns că nu ştiu de unde era.
8. Iar Iisus le-a zis: “Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac acestea”.
9. Şi a început să-i spună mulţimii pilda aceasta: “Un om a sădit vie, a dat-o lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme.
10. La timpul potrivit, a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Însă lucrătorii, bătându-l, l-au trimis fără nimic.
11. A trimis apoi alt slujitor, dar ei, bătându-l şi batjocorindu-l şi pe acela, l-au trimis fără nimic.
12. L-a trimis pe al treilea, dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au alungat.
13. Stăpânul viei a zis: “Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit: poate că de el se vor ruşina”.
14. Dar lucrătorii, văzându-l, s-au sfătuit între ei, zicând: “Acesta este moştenitorul: să-l omorâm, ca moştenirea să fie a noastră”.
15. Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Aşadar, ce le va face acestora stăpânul viei ?
16. Va veni, va pierde pe lucrătorii aceia şi via o va da altora”. Auzind ei aceasta, au zis: “Să nu fie!”
17. El, însă, privindu-i în faţă, le-a zis: «Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: “Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;
18. oricine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma ; şi pe acela peste care va cădea ea îl va zdrobi”? »
19. Arhiereii şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Fiindcă au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta împotriva lor.
20. Şi, pândindu-l, au trimis iscoditori care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului.
21. Şi L-au întrebat, zicând: “Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu.
22. Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?”
23. Iar El, pricepându-le vicleşugul le-a zis: “De ce Mă ispitiţi?
24. Arătaţi-Mi un dinar. Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?” Iar ei au zis : “Ale cezarului”.
25. Şi El a zis către ei: “Atunci daţi cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.
26. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
27. Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat,
28. zicând : «Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: “Dacă fratele cuiva moare, având femeie dar neavând copii, pe femeie s-o ia fratele lui şi să-i ridice urmaşi fratelui său”.
29. Erau, deci, şapte fraţi. Cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii.
30. A luat-o şi al doilea,
31. şi al treilea şi, tot aşa, toţi şapte, şi au murit fără să lase copii.
32. La urmă, a murit şi femeia.
33. La înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de soţie ».
34. Şi le-a zis Iisus: «Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35. dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul viitor şi învierea din morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita,
36. pentru că nici să moară nu mai pot, fiindcă vor fi ca îngerii; şi vor fi fii ai lui Dumnezeu, fiind fiii învierii.
37. Dar, că morţii înviază, a arătat-o şi Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”.
38. Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, fiindcă toţi trăiesc în El ».
39. Unii dintre cărturari au zis: “Învăţătorule, bine ai zis”.
40. Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
41. Dar i-a întrebat El: «De ce se spune că Hristos este fiul lui David ?
42. Că însuşi David spune în Cartea Psalmilor: “Zis-a Domnul către Domnul meu: “Şezi la dreapta Mea
43. până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale”.
44. Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui? »
45. Şi-n timp ce tot poporul Îl asculta, le-a zis ucenicilor Săi:
46. “Păziţi-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei iubesc scaunele dintâi în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe;
47. casele văduvelor le secătuiesc în timp ce, de ochii lumii, se roagă îndelung. Aceştia, mai mare osândă îşi vor lua”.
CAP. 21
Văduva săracă. Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului Omului. Îndemn la veghere.
1. Şi privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în vistieria templului.
2. A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo două leptale*.
3. Şi a zis: “Adevăr grăiesc vouă că această văduvă săracă a dăruit mai mult decât toţi,
4. fiindcă toţi aceştia au aruncat daruri din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a dat tot ce mai avea ca să trăiască”.
5. Şi pe când vorbeau unii despre templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis:
6. “Vor veni zile când, din ceea ce vedeţi, nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească”.
7. Şi ei L-au întrebat, zicând: “Învăţătorule, când vor fi acestea şi care este semnul când ele au să fie?”
8. Iar El a zis: «Fiţi atenţi, să nu vă amăgească cineva: fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: “Eu sunt”, şi “Vremea s-a apropiat”. Să nu mergeţi după ei.
9. Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând”.
10. Apoi le-a zis : Neam peste neam se va scula şi împărăţie peste împărăţie.
11. Vor fi cutremure mari şi, pe alocuri, foamete şi ciumi şi spaime vor fi şi semne mari în cer.
12. Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, aruncându-vă în temniţe şi cu de-a sila ducându-vă înaintea împăraţilor şi a dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
13. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire.
14. Puneţi, deci, în inimile voastre să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde,
15. fiindcă vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă.
16. Veţi fi predaţi lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri şi vor ucide dintre voi
17. şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.
18. Dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde.
19. Prin răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.
20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din mijlocul lui să plece, iar cei de pe ogoare să nu intre în el,
22. fiindcă acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.
23. Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea, că va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva poporului acestuia.
24. Vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până se vor împlini vremurile neamurilor.
25. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă şi nedumerire întru neamuri din pricina vuietului mării şi al valurilor;
26. şi oamenii vor muri de frică în aşteptarea celor ce au să vină peste lume, că puterile cerurilor se vor clătina.
27. Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă.
28. Când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie ».
29. Şi le-a zis o pildă: “Vedeţi smochinul şi toţi copacii:
30. când înfrunzesc, de la voi înşivă ştiţi, văzându-i, că vara este aproape.
31. Aşa şi voi, când veţi vedea petrecându-se acestea, să ştiţi că aproape este Împărăţia lui Dumnezeu .
32. Adevăr grăiesc vouă: nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi acestea.
33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luaţi seama la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu grijile vieţii acesteia şi ziua aceea să vină peste voi fără veste,
35. fiindcă va veni ca o mreajă peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.
36. Vegheaţi deci, în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului”.
37. Şi ziua era în templu şi-i învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele numit al Măslinilor.
38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El, în templu, ca să-L asculte.
CAP. 22
Sfat împotriva lui Iisus. Prăznuirea Paştilor. Descoperirea vânzătorului. Care este cel mai mare?
Înştiinţarea lui Petru. Ghetsimani. Prinderea lui Iisus. Tăgăduirea lui Petru.
Iisus înaintea sinedriului. Condamnarea la moarte.
1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paşti.
2. Iar arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare, că se temeau de popor;
3. atunci a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece;
4. şi ducându-se el, s-a înţeles cu arhiereii şi cu căpeteniile străjerilor* templului cum să-L dea în mâinile lor.
5. Ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani,
6. iar el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea poporului.
7. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuiau jertfite Paştile.
8. Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: “Mergeţi şi pregătiţi-ne Paştile, ca să mâncăm”.
9. Iar ei au zis : “Unde voieşti să pregătim?”
10. Şi El le-a zis: «Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra
11. şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: “Unde este încăperea în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei ?”
12. Iar el vă va arăta o cameră mare, la etaj, aşternută gata: acolo să pregătiţi ».
13. Şi ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El ; şi au pregătit Paştile.
14. Când a sosit ceasul, S-a aşezat la masă împreună cu apostolii.
15. Şi a zis către ei: “Am dorit mult să mănânc aceste Paşti cu voi înainte de patima Mea,
16. pentru că, de acum, nu le voi mai mânca până când se vor fi desăvârşit în Împărăţia lui Dumnezeu”.
17. Şi luând paharul, a mulţumit şi le-a zis: “Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi,
18. că vă spun: De acum nu voi mai bea din rodul viţei până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu”.
19. Şi luând pâinea şi mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: “Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”.
20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: “Acest pahar este Legea cea nouă întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.
21. Dar, iată, mâna celui ce Mă va vinde este cu Mine la masă.
22. Negreşit, Fiul Omului Se duce, precum a fost rânduit; dar vai acelui om prin care este vândut !”
23. Iar ei au început să se întrebe unul pe altul care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta.
24. Şi s-a iscat între ei şi o neînţelegere, ca să ştie care dintre ei avea să fie şeful.
25. Iar El le-a zis: ,,Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se numesc binefăcători.
26. Dar între voi să nu fie aşa: ci, acela care este mai mare între voi să fie asemenea celui mai mic; iar cel ce cârmuieşte asemenea celui ce slujeşte.
27. Fiindcă, cine este mai mare: cel ce stă la masă sau cel ce slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Şi, totuşi, Eu sunt în mijlocul vostru asemenea celui ce slujeşte,
28. iar voi sunteţi cei ce aţi rămas cu Mine în încercările Mele;
29. şi Eu vă rânduiesc Împărăţia după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie,
30. ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, întru Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel”.
31. Şi a zis Domnul: “Simone, Simone, iată, satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32. dar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta; iar tu, oarecând revenindu-ţi, să-i întăreşti pe fraţii tăi”.
33. Iar el i-a zis: “Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi-n închisoare şi la moarte”.
34. Şi Iisus i-a zis: “Petre, zic ţie că nu va cânta astăzi cocoşul până te vei lepăda de Mine de trei ori că nu Mă cunoşti”.
35. Şi le-a zis: “Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” Iar ei au zis : “De nimic”.
36. Şi El le-a zis: «Acum, însă, cine are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.
37. Fiindcă vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: ”El a fost socotit în numărul celor fărădelege”, căci cele privitoare la Mine au ajuns la sfârşit ».
38. Iar ei au zis: “Doamne, iată aici două săbii”. Şi El le-a zis: “Destul”.
39. Şi, ieşind, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor, iar ucenicii L-au urmat.
40. Ajungând la locul acela, le-a zis: “Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”.
41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga,
42. zicând: “Părinte, de voieşti, depărtează de la Mine paharul acesta! Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”.
43. Atunci I s-a arătat un înger din cer şi-L întărea.
44. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga; şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.
45. Şi ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare.
46. Şi le-a zis: “Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită”.
47. Pe când grăia El încă, iată, a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus ca să-L sărute
48. şi Iisus i-a zis: “Iuda, cu sărutare vinzi tu pe Fiul Omului?”
49. Cei ce erau cu Iisus, văzând ce avea să se întâmple, au zis: “Doamne, să lovim cu sabia ?”
50. Şi unul dintre ei a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51. Dar Iisus le-a zis: “Lăsaţi! Până aici!” Şi atingându-se de urechea lui, l-a vindecat.
52. Apoi le-a zis arhiereilor, căpeteniilor străjerilor templului şi bătrânilor care veniseră asupra Lui: “Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege.
53. Cât timp eram cu voi în templu n-aţi întins mâinile asupra Mea, dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”.
54. Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.
55. Şi aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru printre ei.
56. Şi o slujnică, văzându-l la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: “Şi acesta era cu El”.
57. Dar el s-a lepădat, zicând: “Femeie, nu-L cunosc !”
58. După puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: “Şi tu eşti dintre ei”. Dar Petru i-a zis: “Omule, nu sunt”.
59. Cam după un ceas, un altul întărea, zicând: “Negreşit şi acesta era cu El, că este galileean”.
60. Dar Petru a zis: “Omule, nu ştiu ce spui”. Şi îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.
61. Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului: “Înainte de a cânta cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori”.
62. Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.
63. Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau.
64. Şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: “Ghiceşte, cine te-a lovit ?”
65. Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
66. Când s-a făcut ziuă, bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii s-au adunat şi L-au dus în sinedriul lor,
67. zicându-I: “Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul!” Şi El le-a zis: “Dacă vă voi spune nu veţi crede,
68. iar dacă vă voi întreba nu-Mi veţi răspunde, nici nu Mă veţi elibera.
69. De acum, însă, Fiul Omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu”.
70. Şi ei au zis: “Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: “Voi înşivă o spuneţi că Eu sunt”.
71. Şi ei au zis: “Ce trebuinţă mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura lui”.
CAP. 23
Iisus înaintea lui Pilat. Iisus înaintea lui Irod. Pilat condamnă pe Iisus la moarte.
Batjocorirea, răstignirea, moartea şi îngroparea lui Iisus.
1. Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.
2. Ei au început să-L pârască, zicând: “Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru, oprind a se plăti bir cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat”.
3. Pilat L-a întrebat: “Eşti tu împăratul iudeilor?” Iar El, răspunzând, a zis: “Tu o spui”.
4. Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: “Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta”.
5. Dar ei stăruiau, zicând: “Întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici”.
6. Auzind Pilat aceasta, a întrebat dacă omul este galilean.
7. Şi aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
8. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s-a bucurat foarte, fiindcă de mult dorea să-L cunoască, pentru că auzise despre El; şi nădăjduia să-L vadă sâvârşind vreo minune.
9. Şi L-a întrebat Irod multe, dar El nu i-a răspuns nimic.
10. Arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare.
11. Iar Irod împreună cu ostaşii săi se purta cu El cu dispreţ; şi, după ce L-a batjocorit, luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat.
12. În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, că mai înainte erau învrăjbiţi.
13. Iar Pilat, chemându-i pe arhierei şi pe cărturari, împreună cu mulţimea,
14. le-a zis: “Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care abate poporul: şi, iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, n-am găsit în el nici o vină din cele de care îl acuzaţi;
15. şi nici Irod, fiindcă l-a trimis iarăşi la noi. Şi, iată, el n-a făcut nimic vrednic de moarte.
16. Eu, deci, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera”.
17. La fiecare praznic al Paştilor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
18. Dar ei au strigat cu toţii într-un glas: “Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba !”
19. Şi Baraba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru omor.
20. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să-L elibereze pe Iisus,
21. dar ei au strigat: “Răstigneşte-l! Răstigneşte-l !”
22. Pilat le-a zis a treia oară: “Dar ce rău a făcut? Eu nu găsesc în el nici o vină de moarte, aşa că, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera”.
23. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit, aşa că strigătele lor au biruit :
24. Pilat, hotărând să li se împlinească cererea,
25. le-a eliberat pe cel aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.
26. Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon din Cirene, care se întorcea de la ogor, şi i-au pus crucea s-o ducă în urma lui Iisus.
27. Şi-L urma mulţime mare de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau.
28. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: «Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
29. Că, iată, vor veni zile când vor zice: “Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat !
30. Atunci vor începe să zică munţilor: “Cădeţi peste noi!”; şi dealurilor: “Acoperiţi-ne!”
31. Că, dacă se fac acestea lemnului verde, ce se va face celui uscat ? »
32. Împreună cu Iisus duceau şi doi făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El.
33. Ajungând la locul numit “Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.
34. Iisus zicea: “Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”. Ei şi-au împărţit hainele Lui, aruncând sorţii.
35. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: “Pe alţii i-a mântuit: să se mântuiască şi pe sine, dacă el este Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”.
36. Ostaşii Îl luau şi ei în râs, apropiindu-se de Dânsul, dându-I oţet
37. şi zicându-I: “Dacă eşti tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi !”
38. Deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: “Acesta este împăratul iudeilor”.
39. Unul dintre răufăcătorii răstigniţi Îl batjocorea, zicând: “Nu eşti tu Hristosul? Mântuieşte-te pe tine şi pe noi !”
40. Dar celălalt, certându-l, i-a zis: “Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care te afli sub aceeaşi osândă ?
41. Noi pe drept am primit răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar Omul Acesta n-a făcut nici un rău”.
42. Şi I-a zis lui Iisus: “Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta !”
43. Iar Iisus i-a zis: “Adevăr grăiesc ţie astăzi, vei fi cu Mine în rai !”
44. Pe la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
45. Soarele s-a întunecat şi catapeteasma* templului s-a sfâşiat prin mijloc.
46. Iar Iisus, strigând cu glas mare, a zis: “Părinte, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi zicând aceasta, Şi-a dat duhul.
47. Sutaşul, văzând cele petrecute, L-a slăvit pe Dumnezeu, zicând: “Cu adevărat, Omul Acesta a fost drept !”
48. Şi tot poporul care venise la priveliştea aceea, văzând cele întâmplate, s-a întors bătându-şi pieptul.
49. Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind la acestea.
50. Şi, iată, era un sfetnic al sinedriului, numit Iosif, bărbat bun şi evlavios,
51. care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.
52. Iosif s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.
53. Şi coborându-l, l-a înfăşurat în giulgiu* şi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.
54. Era vineri, ziua Pregătirii, şi se însera spre sâmbătă.
55. Şi urmându-L femeile care veniseră cu El din Galileea, au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56. Şi întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.
CAP. 24
Învierea lui Iisus. Petru se duce la mormânt. Iisus Se arată la doi ucenici pe calea Emausului.
Iisus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi. Înălţarea la cer.
1. Iar în prima zi de după sâmbătă, dis-de-dimineaţă, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2. Şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt,
3. au intrat, dar n-au găsit trupul Domnului Iisus.
4. Şi fiind ele nedumerite de acestea, iată, doi bărbaţi au stat înaintea lor în veşminte strălucitoare.
5. Şi înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele : “De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ?
6. Nu este aici, a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era în Galileea,
7. că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi spre a fi răstignit, iar a treia zi să învieze”.
8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.
9. Şi, întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10. Iar acestea au fost: Maria din Magdala, Ioana, Maria, mama lui Iacov şi celelalte, care erau împreună cu ele.
11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor aiureală şi nu le credeau.
12. Dar Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi aplecându-se, a văzut giulgiurile odihnindu-se singure, şi a plecat mirându-se de cele întâmplate.
13. Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii* de Ierusalim,
14. şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15. Pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
17. Şi El le-a zis: “Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi pe cale?” Iar ei s-au oprit cuprinşi de întristare,
18. şi unul cu numele Cleopa, răspunzând, I-a zis: “Oare, tu eşti în trecere prin Ierusalim de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea ?”
19. ,,Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: ,,Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi’n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor,
20. cum arhiereii şi mai-marii noştri L-au osândit la moarte şi L-au răstignit.
21. Noi nădăjduiam că El este Cel Ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22. Ba, încă, şi nişte femei de-ale noastre ne-au pus în uimire: ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt
23. şi neaflându-I trupul, au venit zicând că au văzut vedenie de îngeri care le-au spus că El este viu.
24. Şi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut”.
25. Atunci Iisus le-a zis: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi tot ce au spus proorocii !
26. Nu trebuia, oare, să pătimească Hristos toate acestea şi să intre întru slava Sa ?”
27. Şi, începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.
28. Iar când s-au apropiat de satul la care mergeau, El Se făcea că merge mai departe.
29. Dar ei L-au rugat stăruitor, zicând: “Rămâi cu noi, că s-a făcut întuneric”. Şi a intrat să rămână cu ei.
30. Pe când stătea la masă, a luat pâinea şi, binecuvântând, a frânt-o şi le-a dat.
31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut de la ei.
32. Şi au zis unul către altul: “Nu ardeau inimile noastre când ne vorbea pe cale şi ne tâlcuia Scripturile ?”
33. Şi sculându-se în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc
34. şi le-au zis: “A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon”.
35. Şi au istorisit cele petrecute pe cale şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
36. Pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă !”
37. Iar ei, înspâimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
38. Dar El le-a zis: “De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inimile voastre ?
39. Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul n-are carne şi oase, cum vedeţi că am Eu”.
40. (Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale).
41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: “Aveţi aici ceva de mâncare ?”
42. Şi ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.
43. Şi luând, a mâncat înaintea lor.
44. Şi le-a zis: “Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi”.
45. Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile
46. şi le-a zis: “Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi,
47. şi întru Numele Său să se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48. Voi sunteţi martorii acestora.
49. Şi, iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi, însă, rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”.
50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51. Pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei şi S-a înălţat la cer.
52. Iar ei, închinându-I-se, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare
53. Şi tot timpul erau în templu, lâudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu