MISTERE ŞI PREJUDECĂŢI BIBLICE: O altă Evanghelie

Motto:

EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).

Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.

Luând atitudine împotriva numeroaselor Evanghelii apocrife şi secte religioase care apăreau ca ciupercile după ploaie şi care îşi fundau credinţa pe eresuri nimicitoare prin prezentarea în faţa lumii a unui alt Iisus/a unui alt Adevăr Divin decât Acela pe care l-a propovăduit Iisus Însuşi împreună cu sfinţii apostoli, Sfântul Apostol Pavel le scria corintenilor următoarele rânduri:

Dar mă tem că, după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Iisus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine! (2 Cor. 11.3,4)

Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru deci, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor” (2 Cor. 11.13-15).

O atitudine fermă împotriva unora ca aceştia ia şi Sfântul Apostol Petru în II Petru cap. 2 şi 3, din care desprindem următoarele 9 versete:

2.1 În popor s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.

2.2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

2.3. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor nu dormitează.

2.4. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;

2.5. dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;

2.6. dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,

2.7. Şi dacă a scăpat pe dreptul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;…

2.9. însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,

2.10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, pe când îngerii care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc nicio judecată batjocoritoare împotriva lor …..

Întrucât spaţiul limitat nu-mi permite să prezint toate eresurile nimicitoarecare prezentau/prezintă un alt Iisus, pe care apostolii nu l-au propovăduit, în continuare menţionez doar câteva dintre acestea, cititorul găsind suficiente informaţii în acest sens în literatura de specialitate şi pe Internet.

În primul rând menţionez arianismul, erezia cea mai periculoasă în ce priveşte consecinţele referitoare la dogmatica creştină. Arianismul nega originea divină (necreată) a Domnului Iisus Hristos, afirmând că Acesta ar fi avut exclusiv o natură umană, creată, coruptibilă/păcătoasă.

Consecinţa unei asemenea credinţe eronate este apariţia unor eresuri care afirmau că Iisus a fost doar om, nu şi Dumnezeu. Şi măcar dacă ar fi fost prezentat ca un om drept/neprihănit, ci a fost prezentat ca un om plin de vicii, aşa cum se procedează în ceea ce ar putea fi numit Evanghelia curvarilor şiEvanghelia homosexualilor. Astfel, potrivit Evangheliei curvarilor, Iisus ar fi fost un afemeiat care „o iubea pe Marta şi pe Maria” (Ioan 11.5), iar cu Maria Magdalena ar fi fost chiar căsătorit şi ar fi avut chiar şi copii.

Cele două Evanghelii apocrife menţionate mai sus reprezintă unele din cele mai mari blasfemii aduse Dumnezeirii, contravenind mesajului fundamental de sfinţenie transmis omenirii prin Sfânta Scriptură, după cum urmează:

Din cartea Genezei desprindem următorul text:

Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat neveste pe acelea pe care le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămânea pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. I-a păut rău lui Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci îmi pare rău că i-am făcut” (Facerea 6.1-7).

Şi Dumnezeu a nimicit omul de pe pământ prin ceea ce este cunoscut sub numele de Potopul lui Noe.

„Fiii lui Dumnezeu” care s-au împreunat cu fiicele oamenilor sunt „îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia” şi despre care vorbeşte Sfântul Apostol Iuda în Epistola sa: Domnul a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa” (Iuda 6).

Împreunarea dintre fiii lui Dumnezeu şi fetele oamenilor a avut ca efect imediat creşterea răutăţii omului atât de mult încât toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău, aşa încât Dumnezeu a fost nevoit să nimicească întreaga omenire, cu excepţia a 8 inşi salvaţi pe Arca lui Noe, iar pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia i-a pus în lanţuri şi-i păstrează în întuneric pentru judecata zilei celei mari. Iar acum, autoriiEvangheliei curvarilor lansează ideea contrară, precum că Însuşi Dumnezeu-Cuvântul S-a întrupat în urmă cu două mii de ani pentru a săvârşi acelaşi păcat ca şi îngerii din vechime, comportându-Se ca un afemeiat şi căsătorindu-Se cu o pământeancă, Maria Magdalena, cu care a avut chiar şi copii!!!

Eresul nimicitor pentru cei ce dau crezare unor astfel de inepţii postulate deEvanghelia curvarilor ar fi următorul: Ce fel de Dumnezeu mai este şi Acesta, care una zice şi alta face? Se mai merită să credem într-un astfel de Dumnezeu şi să-I aducem închinare?

[În subsidiar ţin să arăt că citirea şi interpretarea neatentă a textului dinGeneza 6. 1-7 a dus la apariţia altei idei greşite, anume aceea că uriaşii ar fi fost progeniturile rezultate din împreunarea fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor. Ori textul citat din Biblie este destul de clar în acest sens: fiii lui Dumnezeu s-au împreunat cu fetele oamenilor pe vremea când uriaşii eraudeja pe pământ, deci progeniturile fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor n-au fost uriaşii, ci „vitejii care erau în vechime, oameni cu nume”. Mitologia antică ne oferă suficiente exemple de astfel de viteji: Ghilgameş, Heracle, Ahile, Perseu etc etc. Există texte apocrife care atestă că însuşi biblicul Noe ar fi fost rezultatul reuşit al împreunării dintre o pământeancă şi un fiu al cerului sau fiu al stelelor, aşa încât actuala omenire, potrivit textului biblic, n-ar fi decât un hibrid între oamenii de dinainte de Potop şi fiii lui Dumnezeu sau fiii cerului. Acest fapt este recunoscut de către însuşi Sfântul Apostol Pavel, când zice: „…noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui” (Efes. 5.30)].

Revenind la ideea principală, nici homosexualii nu s-au lăsat mai prejos decâtcurvarii şi L-au prezentat pe Omul Iisus, împreună cu ucenicii Săi, ca fiindhomosexual. Homosexualii îşi bazează afirmaţia blasfemiatoare pe câteva versete, precum In. 11.5, care zice: „Şi Iisus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr”; In. 13. 23: „Unul dintre ucenici, acela pe care îl iubea Iisus,stătea la masă culcat la sânul lui Iisus”. Homosexualii îşi dau cu presupusul că, întrucât Iisus nu era sigur de dragostea lui Petru, în In. 21.15-17 Iisus l-a întrebat repetat, în trei rânduri pe Petru dacă Îl iubeşte, spre a Se încredinţa de dragostea lui:

După ce au prânzit, Iisus i-a zis lui Simon Petru: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti* tu mai mult decât aceştia?“ Petru I-a răspuns : ”Da, Doamne, ştii că-Ţi sunt prieten*”. Iisus i-a zis: “Paşte mieluşeii Mei”. A doua oară i-a zis Iisus: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru I-a răspuns: “Da, Doamne, ştii că-Ţi sunt prieten”. Iisus i-a zis: “Paşte oiţele Mele”. A treia oară i-a zis Iisus: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: “Mă iubeşti?”, şi I-a răspuns: “Doamne, Tu toate le ştii: ştii că Te iubesc”. Iisus i-a zis: “Paşte oile Mele! (In. 21.15-17).

Homosexualii se fac a nu pricepe că Domnul Iisus i-a pus lui Petru aceste întrebări în contextul în care Petru se lepădase anterior de trei ori de Iisus că nu-L cunoaşte (Ev. Unif. 91.10-21).

Bazaconiile curvarilor şi homosexualilor îşi au rădăcina gnoseologică în faptul că autorii şi adepţii Evangheliei curvarilor şi homosexualilor n-au habar că, în lumina Sfintei Scripturi, dragostea îmbracă trei forme: eros, filia şi agape.Dragostea eros se referă la atracţia trupească şi sufletească dintre persoanele de sex opus, dragostea filia se referă la iubirea sufletească (nesexuală) dintre prieteni, iar dragostea agape se referă la iubirea duhovnicească dintre oameni, dintre Dumnezeu şi creaţia Sa etc. În sărăcia lor cognitivă, afectivă şi spirituală, ce-i plasează mai prejos chiar decât animalele, autorii şi adepţii Evangheliei curvarilor şi homosexualilor nu cunosc decât forma de dragoste carnală, ca atracţie trupească între persoane de sex opus sau de acelaşi sex, aşa că ei interpretează textele biblice doar din această perspectivă reducţionistă asupra lumii. Ei reuşesc să facă prozeliţi doar dintre cei asemenea lor, şi care se pare că devin pe zi ce trece tot mai numeroşi, aşa că Umanitatea se pare că s-a înscris pe linia descendentă a regresului biologic şi spiritual, în loc să progreseze.

Paradoxul este că, în timp ce Evangheliile eretice/sataniste (Evanghelia curvarilor, Evanghelia homosexualilor, Evanghelia după Iuda, Evanghelia după Satana etc.), s-au bucurat/se bucură şi în prezent de o priză relativ destul de mare în mass-media şi la publicul larg, constituind hrană sufletească deosebită pentru un anumit gen de public, în schimb Evanghelia Unificată a devenit lucrarea cea mai repudiată/cea mai interzisă din lume, începând din anul 411 d. H., când Rabbula, episcop de Edessa, a trecut la index Diatessaron-ul lui Tatian - prima încercare istorică de unificare a celor patru versiuni canonice ale Evangheliei.

Este surprinzătoare repulsia manifestată de-a lungul secolelor împotriva oricărei încercări de unificare a celor patru versiuni canonice ale Evangheliei, fără însă a se prezenta şi motive temeinice care să justifice un astfel de demers, decât unele de-a dreptul puerile, precum acestea: Aşa cum Dumnezeu a creat patru puncte cardinale pentru a-i servi omului spre orientare, sau patru anotimpuri pentru a-i revela omului repetitivitatea ciclurilor moarte-viaţă, tot aşa trebuie să existe şi patru Sfinte versiuni ale Evangheliei, care să servească la mântuirea omului! Dacă s-ar fi canonizat trei versiuni ale Evangheliei în loc de patru, respectivii ar fi justificat existenţa acestora zicând: Aşa cum Sfânta Treime este compusă din Trei Persoane Divine - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt -, tot aşa trebuie să existe trei versiuni ale Sfintei Evanghelii. Dacă s-ar fi canonizat cinci versiuni ale Evangheliei, respectivii ar fi justificat existenţa acestora zicând: Aşa cum Dumnezeu l-a creat pe om cu cinci degete la mână, tot aşa trebuie să existe cinci Sfinte versiuni ale Evangheliei. Dacă s-ar fi canonizat şapte versiuni ale Evangheliei, aceştia le-ar fi justificat existenţa zicând: După cum există şapte zile în săptămână, tot aşa trebuie să existe şapte Sfinte versiuni ale Evangheliei mântuitoare. Şi aşa se poate continua cu astfel de sofisme până se ajunge la cifra de cincizeci de Evanghelii sau chiar mai mult.

Un argument asemănător pot să aduc şi eu, dar nu în favoarea ideii existenţei a patru versiuni canonice ale Evangheliei, ci împotriva acestei idei, inspirat nu de aiurea, ci chiar din Evanghelie: Ostaşii care au împărţit hainele lui Iisus cu ocazia răstignirii Sale au fost tot patru. Ei au împărţit hainele lui Iisus înpatru părţi, pe care şi le-au însuşit, iar pentru cămaşa Lui au aruncat sorţii a cui să fie, după cum găsim scris în cap. 95 din Evanghelia Unificată:

1. In.19.23.Mt.27.35.Mc.15.24.Lc.23.34. După ce L-au răstignit pe Iisus, ostaşii I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. Dar cămaşa era ţesută de sus, fără cusătură, dintr-o singură bucată.

2. In.19.24.Mt.27.35.Mc.15.24.Lc.23.34. Ei au zis între ei: “Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii, a cui să fie”. Aceasta, ca să se împlinească Scriptura, care zice: “Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii”.

3. Mt.27.36.In.19.24. Apoi au stat jos şi-L păzeau: iată ce au făcut ostaşii.

În mod similar, Unica Evanghelie adusă din cerurile Tatălui luminilor de către Fiul lui Dumnezeu a fost împărţită de oameni în peste cincizeci de versiuni, dintre care Biserica n-a reţinut ca insuflate de Dumnezeu decât patru,declarate canonice: versiunile după Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Însă pentrucămaşa care era ţesută de sus fără cusătură şi care, în opinia mea, reprezintă Evanghelia Unificată, nu s-a găsit încă până în prezent nici un cult religios caresă arunce sorţii a cui să fie/s-o accepte în mod oficial.

Am publicat Evanghelia Unificată pe suport de hârtie în tiraj redus în două ediţii succesive, prima în versiune neoprotestantă, în traducerea Cornilescu, şi a doua în versiune ortodoxă, în traducerea Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Ambele ediţii stau sub obroc, nevrând să le cumpere nimeni. Am vrut apoi să ofer Evanghelia Unificată în mod gratuit prietenilor şi cunoscuţilor, dar acestora le tremurau mâinile şi sufletul într-înşii de frică să pună mâinile pe ea, aşa că n-au vrut s-o primească nici măcar gratis. Apoi am publicat Evanghelia Unificată în format electronic în versiune ortodoxă prin bunăvoinţa domnului Cornel Armeanu în site-ul DILIGENŢA, cât şi prin bunăvoinţa domnului Lucian Hetco în revista AGERO din Stuttgart, dar niciun cult, nicio Biserică, nicio editură nu s-au arătat interesate s-o preia şi s-o publice în mod oficial. Am oferit-o personal spre publicare la o mulţime de edituri ortodoxe şi neoprotestante, dar niciuna nu mi-a acceptat oferta, unele dintre ele adresându-mi chiar cuvinte ofensatoare. În schimb, Evanghelia curvarilor, prezentată pe larg în Codul lui Da Vinci de Dan Brown, s-a vândut în peste 40 milioane de exemplare până în martie 2006, fiind tradusă până la data respectivă în 44 de limbi. Probabil că până în prezent cifra vânzărilor a ajuns la câteva sute de milioane de exemplare, iar Codul lui Da Vinci o fi fost tradus aproape în toate limbile pământului. Filmul CORPUS CRISTI este pe cale să apară în cinematografele din America în iunie-august 2011, un film dezgustător ce-L prezintă pe Mântuitorul Iisus Hristos şi pe ucenicii Săi cahomosexuali!!! S-a jucat o vreme şi ca piesă de teatru în aceeaşi Americă, adică în Babilonul cel mare, mama tuturor urâciunilor şi spurcăciunilor pământului, cum este numită în Apocalipsă. De asemenea Evangheliei după Iuda şi Evangheliei după Satana li se face mare propagandă în mass-media şi pe Internet.

Cine şi pentru care motiv îngrădeşte de două mii de ani la modul oficial dreptul la liberă exprimare/la opinie, recurgând la o discriminare atât de gravă prin promovarea exclusivă a Evangheliilor eretice/sataniste şi prin trecerea sub tăcere absolută a Evangheliei Unificate? Oare, acest lucru se petrece din cauză că, în imaginaţia bolnavă a celor ce resping Evanghelia Unificată, din îmbinarea armonică a patru Sfinte Evanghelii n-ar rezulta tot o Sfântă Evanghelie, ci ar rezulta o lucrare diavolească, menită să ducă sufletele creştinilor în rătăcire? Cum ar fi posibil ca din topirea laolaltă a patru bănuţi de aur să nu rezulte tot un ban de aur, ci unul de fier, de aramă sau de plumb? Oare, în viziunea detractorilor Evangheliei Unificate, Aceasta este considerată a fi infinit mai periculoasă pentru sufletele oamenilor decât Evangheliile eretico-sataniste menţionate (Evanghelia curvarilor şi a Homosexualilor, Evanghelia după Iuda, Evanghelia după Satana etc), de le este frică credincioşilor creştini să pună mâna pe Ea şi s-o citească, ba le este frică să-i rostească chiar şi Numele? Cei ce resping Evanghelia Unificată sunt, oare, chiar atât de tari la cerbice încât nu pot nicidecum să înţeleagă că Fiul lui Dumnezeu a adus din cerurile Tatălui luminilor O Singură Evanghelie unitară şi nu mai multe (vreo cincizeci de versiuni) care se contrazic între ele, încurcând minţile oamenilor şi făcându-i să se certe şi să se ucidă veşnic între ei pe motivul că fiecare pretinde că versiunea adoptată de el este cea adevărată?

Cei ce resping Evanghelia Unificată Il resping, în fapt, pe Insuşi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, Autorul respectivei Evanghelii! Iar a fi împotriva lui Hristos este echivalent cu a fi antihrist întrucât, din punct de vedere etimologic, cuvântul antihrist chiar asta înseamnă: împotriva lui Hristos.

Viaţa a demonstrat cu prisosinţă pe parcursul ultimelor două milenii adevărul spus de Sf. Apostol Pavel în urmă cu două mii de ani: În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Iisus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine! (2 Cor. 11.4)

N. Kreis