MISTERE ŞI PREJUDECĂŢI BIBLICE: Tâlhari, sau dizidenţi politici?

Motto:

EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).

Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.

Între numeroasele legende legate de viaţa lui Alexandru Macedon am întâlnit una şi despre tâlhari.

Pe vremea aceea, până aproape de vremurile moderne, regii şi împăraţii exercitau şi funcţia de judecători.

Într-o zi, în faţa împăratului-judecător Alexandru Macedon a fost adus un om acuzat de tâlhărie. Alexandru Macedon l-a întrebat: „De ce tâlhăreşti, omule?” Acuzatul i-a dat următorul răspuns: „Ceea ce fac eu faci şi tu, împărate! Numai că mie, din cauză că am în subordine, ca ajutoare, doar doi-trei oameni, îmi zice lumea tâlhar şi mă supune la foarte rele tratamente. Însă ţie, care ai în subordine zeci şi sute de mii de oameni, care te ajută să ucizi, să jefuieşti, să tâlhăreşti toate popoarele de pe faţa pământului, ţie îţi zice lumea „împărat” îţi acordă cea mai mare cinste şi onoare şi se închină în faţa ta ca înaintea unui Dumnezeu”.

Te sfătuiesc, dragă cititorule, să nu mergi mai departe cu cititul până nu-ţi vei da în sinea ta mai întâi răspuns la următoarea întrebare: Dacă ai fi fost în locul lui Alexandru Macedon, cum ai fi reacţionat în faţa unui asemenea răspuns? L-ai fi apreciat ca o mare insultă şi ai fi poruncit să i se taie imediat capul inculpatului, procedând ca un conducător tiran, sau, mustrat fiind de conştiinţă, l-ai fi iertat? Fă, te rog, în mod sincer treaba aceasta, ca să ştii cine eşti tu însuţi cu adevărat!

Iar acum află că Alexandru Macedon nu numai că l-a iertat pe cel acuzat de tâlhărie, dar l-a şi promovat în funcţia de căpitan în armata sa, cu care a pornit să jefuiască mai departe popoarele pământului, săvârşind noi acte de tâlhărie, pentru care era foarte apreciat, lăudat şi adulat de către supuşii săi.

Lumea a fost împărţită din vremuri imemoriale în două: de o parte „băieţii buni”, care deţin puterea absolută asupra restului oamenilor/care au putere de viaţă şi de moarte asupra acestora, de altă parte „băieţii răi”, adică cei lipsiţi de putere, deoarece acţionează de unii singuri sau în grup restrâns. Unii ca aceştia sunt etichetaţi cu apelativele de „tâlhari”, „bandiţi”, „golani” etc şi sunt pedepsiţi de către „băieţii buni”, de regulă, cu moartea, pentru cutezanţa lor de a „submina” puterea acestora.

Evanghelia Domnului Iisus Hristos ne revelă confruntarea dintre doi Împăraţi: de o parte Cezarul roman prin reprezentantul său Pilat din Pont, de altă parte Hristos, Împăratul cerului şi al pământului, care i-a făcut acestuia următoarea mărturisire: „Şi Eu sunt Împărat. Numai că Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile tale. Dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici. Eu am venit în lumea aceasta nu pentru a fi slujit, ci pentru ca Eu să slujesc, mărturisind adevărul cu preţul vieţii mele”.

Pilat i-a răspuns: „Ce este adevărul?” Şi neştiind / neînţelegând ce este adevărul, împăratul pământului L-a dat pe Împăratul cerului să fie omorât prin răstignire, mânat de frica subconştientă că Acesta intenţionează să submineze puterea pământească a Cezarului.

Baraba, împreună cu cei doi locotenenţi ai săi, care au fost răstigniţi împreună cu Hristos, a reprezentat un grup restrâns de oameni care s-au răsculat împotriva stăpânirii romane. În această răscoală, ei au săvârşit un omor în cetate, după cum ne revelă Evanghelia Unificată în cap. 93.17. Mt.27.16.Mc.15.7.Lc.23.19. Şi aveau atunci un întemniţat vestit, numitBaraba¹, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor săvârşit într-o răscoală. (¹În originalul antic al Evangheliei, numele lui Baraba figurează în forma sa completă: Iisus Baraba).

Aşadar, Baraba nu era un tâlhar autentic, un infractor de drept comun care tâlhărea pentru a-şi satisface anumite interese egoiste, personale, ci era un disident politic care şi-a pus viaţa în joc pentru a-şi elibera poporul de sub stăpânirea romană. Să ne amintim că şi Moise s-a răsculat în Egipt împotriva jugului pe care Faraon îl pusese pe spinarea poporului lui Israel, omorând un egiptean (Exod 2..11-15). Şi dacă Faraon reprezintă puterea lumească/satanistă/reptiliană, care stăpâneşte de la începuturi lumea aceasta, aceeaşi putere este reprezentată şi de Cezarul împotriva căruia se ridicase Iisus Baraba. Iar Iisus Hristos, murind pe cruce în locul lui Baraba, S-a jertfit pe Sine pentru a-i mântui pe toţi cei răzvrătiţi, pe toţi cei ce luptă sub o formă sau alta împotriva puterii lumeşti/sataniste/reptiliene.