EVANGHELIA LUI DUMNEZEU, Versiunea după Matei

Motto:

EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).

Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.

PARTEA A II-a

CELE PATRU VERSIUNI CANONICE ALE EVANGHELIEI

(DUPĂ MATEI, MARCU, LUCA ŞI IOAN)

Aduse la stadiul actual de evoluţie al limbii române

prin osteneala lui Nicolae Kreis

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MATEI

CAP. 1

Genealogia lui Iisus Hristos.

Vestirea naşterii lui Iisus Hristos (Înştiinţarea lui Iosif).

1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

2. Din Avraam s-a născut Isaac; din Isaac s-a născut Iacov; din Iacov s-a născut Iuda şi fraţii lui;

3.din Iuda şi Tamar s-a născut Fares şi Zara; din Fares s-a născut Esrom; din Esrom s-a născut Aram;

4.din Aram s-a născut Aminadab; din Aminadab s-a născut Naason; din Naason s-a născut Salmon;

5. din Salmon şi Rahav s-a născut Boaz; din Boaz şi Rut s-a născut Obed; din Obed s-a născut Iesei;

6. din Iesei s-a născut David, regele; din regele David şi văduva lui Urie s-a născut Solomon;

7. din Solomon s-a născut Roboam; din Roboam s-a născut Abia; din Abia s-a născut Asa;

8. din Asa s-a născut Iosafat; din Iosafat s-a născut Ioram; din Ioram s-a născut Ozia;

9. din Ozia s-a născut Ioatam; din Ioatam s-a născut Ahaz; din Ahaz s-a născut Ezechia;

10. din Ezechia s-a născut Manase; din Manase s-a născut Amon; din Amon s-a născut Iosia;

11. din Iosia s-a născut Iehonia şi fraţii lui, pe vremea deportării în Babilon.

12. După deportarea în Babilon, din Iehonia s-a născut Salatiel; din Salatiel s-a născut Zorobabel;

13. din Zorobabel s-a născut Abiud; din Abiud s-a născut Eliachim; din Eliachim s-a născut Azor;

14. din Azor s-a născut Sadoc; din Sadoc s-a născut Achim; din Achim s-a născut Eliud;

15. din Eliud s-a născut Eleazar; din Eleazar s-a născut Matan; din Matan s-a născut Iacov;

16. din Iacov s-a născut Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care Se numeşte Hristos.

17. Aşadar, de la Avraam până la David sunt paisprezece generaţii de toate; de la David până la deportarea în Babilon sunt paisprezece generaţii; şi de la deportarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece generaţii.

18. Dar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Fiind Maria, mama Lui, logodită cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreună, ea s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.

19. Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevoind s-o vădească, a vrut s-o lase pe ascuns.

20. Şi cugetând el acestea, iată, îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme s-o iei pe Maria drept soţia ta, fiindcă Ce S-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.

21. Ea va naşte Fiu, şi-I vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui pe cei din poporul Său de păcatele lor".

22. Iar acestea toate s-au făcut ca să se împlinească cele spuse de Domnul prin proorocul, care zice:

23. «Iată, fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-I vor pune numele “Emanuel", care se tâlcuieşte: "Cu noi este Dumnezeu"».

24. Şi, trezindu-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat la el pe logodnica sa,

25. dar n-a cunoscut-o până nu L-a născut pe Fiul ei; şi I-au pus numele Iisus.

CAP. 2

Magii, Irod şi Pruncul Iisus. Uciderea pruncilor. Fuga în Egipt şi reîntoarcerea la Nazaret.

1. După ce S-a născut Iisus în Betleemul din Iudeea în zilele regelui Irod, iată, au venit magi de la Răsărit la Ierusalim

2. şi au întrebat: "Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui".

3. Auzind, regele Irod s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el.

4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi pe cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde urma să Se nască Hristosul.

5. Iar ei i-au răspuns: «"În Betleemul din Iudeea, că iată ce este scris prin proorocul:

6. "Şi tu, Betleeme din pământul lui Iuda, nicidecum nu eşti mai mic între cetăţile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul Care va păstori pe poporul Meu, Israel” ».

7. Atunci Irod, chemând în ascuns pe magi, a aflat cu exactitate de la ei timpul în care li se arătase steaua.

8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: "Mergeţi şi cercetaţi cu deamănuntul despre Prunc; şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire ca să vin şi eu să mă închin Lui".

9. Iar ei, după ce l-au ascultat pe rege, au plecat. Şi, iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

10. Văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

11. Au intrat în casă şi, văzând Pruncul cu Maria, mama Lui, au căzut la pământ şi I s-au închinat; apoi, deschizându-şi vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

12. Şi luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale au plecat în ţara lor.

13. După ce au plecat magii, iată, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L omoare”.

14. Şi sculându-se, l-a luat pe Prunc şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.

15. Şi a stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cele spuse de Domnul prin proorocul, care zice: "Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu".

16. Iar Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a mâniat foarte şi a trimis să omoare pe toţi pruncii mai mici de doi ani care erau în Betleem şi în împrejurimi, potrivit cu timpul pe care îl aflase de la magi.

17. Atunci s-a împlinit cuvântul spus prin Ieremia, proorocul:

18. "Glas s-a auzit în Rama, plângere şi tânguire multă: Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să se mângâie pentru că nu mai sunt”.

19. După moartea lui Irod, iată, îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt

20. şi-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi întoarce-te în pământul lui Israel, că au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului".

21. Şi sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi s-a întors în ţara lui Israel.

22. Auzind, însă, că în Iudeea domneşte Arhelau în locul tatălui său Irod, s-a temut să meargă acolo; şi primind poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii.

23. Şi a venit şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească cele spuse prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.

CAP. 3

Ioan Botezătorul propovăduieşte Evanghelia şi-L botează pe Iisus.

1. In zilele acelea a venit Ioan Botezătorul propovăduind în pustia Iudeii

2. şi zicând: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor !”

3. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: «Iată glasul celui ce strigă în pustie: “Pregătiţi Calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui” ».

4. Ioan purta o îmbrăcăminte din păr de cămilă şi era încins cu o cingătoare de piele. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

5. Atunci au ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului

6. şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

7. Dar văzând pe mulţi dintre farisei şi saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: “Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia ce va să fie ?

8. Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţă;

9. şi să nu vă amăgiţi gândind în sinea voastră şi zicând: ‘Avem ca tată pe Avraam!’, căci, vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

10. Iată, securea stă la rădăcina pomilor; şi orice pom care nu face roadă bună va fi tăiat şi aruncat în foc.

11. Eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea: El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

12. Acela are lopata în mână: El Îşi va curăţi aria în întregime şi Îşi va strânge grâul în hambar, iar pleava o va arde într-un foc nestins”.

13. Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de acesta.

14. Ioan, însă, Îl oprea, zicând: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine ?...”

15. Iisus, răspunzând, i-a zis: "Lasă acum, că aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea". Atunci Ioan L-a lăsat.

16. După ce a fost botezat, Iisus a ieşit îndată din apă. Şi, iată, cerurile s-au deschis şi S-a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El.

17. Şi din cer s-a auzit glas grăind: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit”.

CAP. 4

Postul şi ispitirea Fiului lui Dumnezeu. Iisus începe să predice Evanghelia.

Chemarea primilor patru ucenici. Vindecarea bolnavilor.

1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de către diavolul.

2. Şi, postind El patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.

3. Ispititorul s-a apropiat şi I-a zis: “Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrelor acestora să se facă pâini”.

4. Răspunzând, Iisus i-a zis: «Scris este: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” ».

5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa* templului

6. şi I-a zis: «Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, că este scris: “Îngerilor Săi va porunci pentru tine şi ei te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi izbeşti piciorul de piatră”».

7. Iisus i-a zis: «De altă parte este scris: “Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău” ».

8. Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor

9. şi I-a zis: “Toate acestea ţi le voi da ţie dacă vei cădea înaintea mea şi te vei închina mie”.

10. Atunci Iisus i-a zis: «Pleacă, Satano, că scris este: “Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti” ».

11. Atunci diavolul L-a lăsat. Şi, iată, îngerii s-au apropiat de El şi-I slujeau.

12. Şi auzind Iisus că Ioan a fost prins şi închis, a plecat în Galileea.

13. Părăsind Nazaretul, a venit şi a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,

14. ca să se împlinească cele spuse prin Isaia, proorocul, care zice:

15. "Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, dincolo de Iordan, calea spre mare, Galileea neamurilor,

16. poporul care stătea în întuneric a văzut o mare Lumină; şi celor ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii le-a răsărit Lumina".

17. De atunci Iisus a început să propovăduiască, zicând: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Impărăţia cerurilor”.

18. Pe când umbla El pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe Andrei, fratele său, care aruncau o mreajă în mare, că erau pescari.

19. El le-a zis: “Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni !”

20. Iar ei, lăsându-şi mrejele, au mers după El.

21. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zevedeu, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o luntre împreună cu tatăl lor, Zevedeu, şi îşi dregeau mrejele. El i-a chemat.

22. Iar ei, părăsind îndată luntrea şi pe tatăl lor, L-au urmat.

23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţându-i în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă din popor.

24. S-a dus vestea despre El în toată Siria. Şi au adus la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli şi chinuri: demonizaţi, epileptici şi slăbănogi, şi El îi vindeca.

25. După El au mers mari mulţimi de oameni din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

CAP. 5

Predica de pe munte. Fericirile. Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii.

Împlinirea Legii şi a Proorocilor. Despre ucidere, adulter, divorţ, jurământ şi iubirea vrăjmaşilor.

1. Văzând Iisus mulţimile, S-a suit pe munte; şi, aşezându-Se, ucenicii Lui s-au apropiat de El.

2. Atunci Şi-a deschis gura şi a început să-i înveţe, zicând:

3. «Fericiţi cei săraci în duh, că a lor este Împărăţia cerurilor !

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia!

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul !

6. Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura !

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui !

8. Fericiţi cei cu inima curată, că aceia vor vedea pe Dumnezeu !

9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema !

10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia cerurilor !

11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor spune tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.

12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri! Că aşa i-au prigonit şi pe proorocii care au fost înainte de voi.

13. Voi sunteţi sarea pământului; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va drege? Atunci nu mai este bună decât să fie aruncată şi călcată în picioare de oameni.

14. Voi sunteţi lumina lumii: nu poate cetatea din vârful munelui să rămână ascunsă,

15. nici nu aprind oamenii o lumină ca s-o pună sub obroc, ci în sfeşnic, spre a lumina tuturor celor din casă.

16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei, văzând faptele voastre bune, să slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.

17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau Proorocii: n-am venit să stric, ci să împlinesc.

18. Că, adevăr grăiesc vouă, înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă* sau o cirtă* din Lege nu va trece până ce toate se vor fi împlinit.

19. Deci, cine strică una din aceste porunci, chiar şi cea mai neînsemnată, şi va învăţa pe oameni aşa, cel mai neînsemnat va fi socotit în Împărăţia cerurilor; dar cine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, acela va fi numit mare în Împărăţia cerurilor.

20. Că vă spun: dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

21. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi! Oricine ucide, vrednic este de judecată”.

22. Dar Eu vă spun: Oricine se mânie pe fratele său va fi pasibil de judecată; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!", va fi pasibil de judecata sinedriului; iar oricine-i va zice: "Nebunule!", va fi pasibil să fie aruncat în focul gheenei*.

23. Deci, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

24. lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi şi împacă-te cu fratele tău; apoi vino să-ţi aduci darul.

25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, cât timp eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, iar judecătorul executorului şi să fii aruncat în închisoare.

26. Adevăr grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo până nu vei fi plătit cel din urmă bănuţ.

27. Aţi auzit că s-a zis: "Să nu te desfrânezi”.

28. Dar Eu vă spun: Oricine se uită la o femeie poftind-o, s-a desfrânat cu ea în inima lui.

29. Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine: este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale decât să-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

30. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi arunc-o de la tine: este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale decât să-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

31. S-a zis iarăşi: "Cine îşi va lăsa soţia, să-i dea ei carte de despărţire".

32. Dar Eu vă spun: Oricine îşi va lăsa femeia în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter; şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.

33. Aţi auzit, iarăşi, că s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".

34. Dar Eu vă spun: Să nu te juri nicidecum: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu;

35. nici pe pământ, pentru că este scăunelul* de sub picioarele Sale; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea Marelui Împărat;

36. nici pe capul tău, pentru că nu poţi să faci un singur fir de păr alb sau negru;

37. ci cuvântul vostru să fie: "Da, da; nu, nu"; ceea ce se spune în plus, de la cel rău este.

38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".

39. Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui rău ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe cel stâng.

40. Oricui vrea să se judece cu tine ca să-ţi ia cămaşa, lasă-i şi haina.

41. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă, tu să mergi două.

42. Oricui îţi cere dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.

43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".

44. Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,

45. ca să fiţi fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri; fiindcă El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveţi? Nu fac aşa şi vameşii* ?

47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare, păgânii nu fac la fel ?

48. Voi, deci, fiţi desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârşit.

CAP. 6

Despre milostenie. Cum să ne rugăm. Tatăl nostru. Despre post, adevăratele comori,

neputinţa de a sluji la doi stăpâni. Grijile şi îngrijorările.

1. Feriţi-vă să nu săvârşiţi dreptatea voastră înaintea oamenilor spre a fi văzuţi de ei: altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, Care este în ceruri.

2. Tu, deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni. Adevăr grăiesc vouă: şi-au luat răsplata.

3. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,

4. pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns: şi, Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

5. Iar când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la răspântiile căilor, ca să fie văzuţi de oameni: adevăr vă spun că şi-au luat răsplata.

6. Ci tu, când te rogi, intră în cămara ta şi, încuind uşa, roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns: şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

7. Când vă rugaţi, să nu repetaţi aceleaşi cuvinte ca păgânii care cred că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.

8. Să nu vă asemănaţi cu ei, că Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie mai înainte ca să-I cereţi.

9. Iată cum trebuie să vă rugaţi: “Tatăl nostru Care eşti în ceruri! Sfinţească-Se Numele Tău;

10. vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi

12. şi ne iartă nouă greşalele* noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

13. şi nu ne lăsa să cădem în ispită*, ci ne izbăveşte de rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, în veci. Amin !

14. Că, de veţi ierta oamenilor greşalele lor, şi Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta vouă;

15. dar dacă nu iertaţi oamenilor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta.

16. Iar când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care-şi întristează feţele ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

17. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,

18. ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, Care este în ascuns: şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

19. Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi furii sparg şi fură.

20. Strângeţi-vă comori în cer, unde molia şi rugina nu le strică şi unde furii nu sparg, nici nu fură.

21. Pentru că unde este comoara ta, acolo este şi inima ta.

22. Ochiul este luminătorul trupului. Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminos;

23. dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta !

24. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, căci sau pe unul îl va iubi şi pe celălalt îl va urî, sau de unul se va alipi şi pe celălalt îl va dispreţui: nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.

25. De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici cu privire la trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Oare, nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea ?

26. Priviţi la păsările cerului: ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng în hambare şi, totuşi, Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare, nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât păsările ?

27. Şi cine dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să adauge staturii sale un cot?

28. Iar de îmbrăcăminte de ce purtaţi grijă? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc;

29. totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este iar mâine se aruncă în cuptor, astfel o îmbracă Dumnezeu, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin-credincioşilor ?

31. Aşadar, nu vă îngrijoraţi, spunând: “Ce vom mânca?”, sau: “Ce vom bea?”, sau: “Cu ce ne vom îmbrăca ?”

32. Că pe toate acestea neamurile le caută. Tatăl vostru Cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

33. Căutaţi mai întâi Impărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.

34. Nu purtaţi, deci, grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale: ajunge zilei răutatea ei.

CAP. 7

Judecăţile aspre. Paiul şi bârna. Lucrurile sfinte. Proorocii mincinoşi. Două căi, doi pomi, două temelii.

1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi:

2. căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura.

3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău n-o vezi ?

4. Sau cum îi vei zice fratelui tău: “Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, cât timp tu ai o bârnă într-al tău ?...

5. Făţarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6. Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

8. Că oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

9. Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea piatră ?

10. Sau, dacă-i cere peşte, să-i dea şarpe ?

11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, Care este în ceruri, va da cele bune celor care cer de la El !

12. Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel, că aceasta este Legea şi proorocii.

13. Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce merg pe ea;

14. dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.

15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor: culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini ?

17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

18. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune.

19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

20. Aşa că, după rodul lor îi veţi cunoaşte.

21. Nu cel ce-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.

22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău ?"

23. Atunci le voi spune: " Niciodată nu v-am cunoscut pe voi: depărtaţi-vă de la Mine toţi cei ce săvârşiţi fărădelegea !”

24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului chibzuit care şi-a zidit casa pe stâncă.

25. A căzut ploaia, au venit puhoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.

26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, va fi asemănat bărbatului nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip;

27. a căzut ploaia, au venit puhoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit şi căderea ei a fost mare”.

28. Când a sfârşit Iisus cuvintele acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui,

29. fiindcă El îi învăţa ca Unul Care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

CAP. 8

Vindecarea unui lepros, a servului unui sutaş, a soacrei lui Petru şi a altor bolnavi.

Cum să urmăm pe Iisus. Potolirea furtunii. Tămăduirea demonizaţilor din ţinutul Gadarenilor.

1. Şi coborându-Se El din munte, mulţimi numeroase au mers după El.

2. Şi, iată, un lepros, apropiindu-se, I s-a închinat, zicând: “Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”.

3. Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el şi i-a zis: “Voiesc, curăţeşte-te!” Şi îndată s-a curăţit de lepra lui.

4. Şi i-a zis Iisus: “Ia seama să nu spui nimănui; ci du-te de te arată preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise ca mărturie pentru ei”.

5. Şi, intrând în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş care-L ruga,

6. zicând: “Doamne, servul* meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit”.

7. Şi Iisus i-a zis: "Venind, îl voi tămădui”.

8. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: “Doamne nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci spune numai un cuvânt şi servul meu se va tămădui.

9. Că şi eu sunt om sub stăpânire; am în subordine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’, şi se duce; altuia: ‘Vino!’, şi vine; şi servului meu: ‘Fă aceasta!’, şi face”.

10. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce-L urmau: “Adevăr grăiesc vouă: în Israel, la nimeni n-am găsit o credinţă atât de mare.

11. Şi vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor,

12. dar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor".

13. Şi i-a zis sutaşului: "Du-te! Fie ţie după credinţa ta!” Şi servul sutaşului s-a vindecat chiar în ceasul acela.

14. Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri;

15. şi S-a atins de mâna ei şi au lăsat-o frigurile; iar ea s-a sculat şi-L slujea.

16. Şi fâcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi El a scos duhurile necurate prin cuvânt şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat,

17. ca să se împlinească ce s-a spus prin Isaia, proorocul, care zice: “El neputinţele noastre le-a luat şi bolile noastre le-a purtat”.

18. Şi văzând mulţime multă în jurul Său, a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării.

19. Şi apropiindu-se un cărturar, I-a zis: “Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge”.

20. Dar Iisus i-a răspuns: “Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul”.

21. Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: “Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l îngrop pe tatăl meu”.

22. Răspunzând, Iisus i-a zis: “Tu vino după Mine şi lasă-i pe cei morţi să-şi îngroape morţii”.

23. Şi urcând El într-o luntre, ucenicii L-au urmat.

24. Şi, iată, furtună straşnică s-a stârnit pe mare, încât luntrea se acoperea de valuri; iar El dormea.

25. Şi apropiindu-se de El, ucenicii L-au trezit, strigând: “Doamne, scapă-ne, că pierim !”

26. Iar El le-a zis: "De ce vă este teamă, puţin-credincioşilor?" Şi sculându-Se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte mare.

27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: “Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea Îl ascultă ?”

28. Şi, ajungând El pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte, periculoşi foarte, aşa că nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.

29. Şi, iată, demonii au strigat: "Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti ?”

30. Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau.

31. Iar demonii Îl rugau, zicând: “Dacă ne scoţi, trimite-ne în turma de porci”.

32. Şi El le-a zis: “Duceţi-vă”. Iar ei, ieşind, au intrat în porci; şi, iată, toată turma s-a repezit de pe stâncă în mare şi a pierit în apă.

33. Păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus totul despre cele întâmplate cu demonizaţii.

34. Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.

CAP. 9

Vindecarea unui slăbănog. Chemarea lui Matei. La masă cu Iisus. Despre post.

Pildele cu petecul nou şi haina veche, cu vinul nou şi burdufurile vechi. Învierea fiicei lui Iair.

Femeia cu scurgere de sânge. Iisus şi Belzebul. Lui Iisus Îi este milă de gloate.

1. Şi urcând Iisus în luntre, a trecut şi a venit în cetatea Sa.

2. Şi, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Iisus, văzându-i credinţa, i-a zis: “Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale !”

3. Dar unii dintre cărturari cugetau în sinea lor, zicând: “Acesta huleşte !”

4. Iar Iisus, cunoscându-le gândurile, le-a zis: «Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?

5. Oare, ce este mai uşor a zice: “Iertate îţi sunt păcatele”, sau: “Scoală-te şi umblă !”?

6. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele, - “Scoală-te”, i-a zis El slăbănogului, “ia-ţi patul şi du-te la casa ta !”»

7. Şi sculându-se acesta, s-a dus la casa sa.

8. Mulţimile, văzând, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel Ce dă oamenilor o astfel de putere.

9. Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om, numit Matei, şezând la vamă*. Şi i-a zis: "Urmează-Mi!” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.

10. Pe când şedea El la masă, în casă, iată, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui.

11. Văzând aceasta, fariseii au zis ucenicilor Lui: “Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii ?”

12. El, însă, auzind, le-a zis: «Nu cei sănătoşi au trebuinţă de medic, ci cei bolnavi.

13. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: “Milă voiesc, iar nu jertfă!” Că n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi ».

14. Atunci s-au apropiat de El ucenicii lui Ioan şi I-au zis: “De ce noi şi fariseii postim mult, dar ucenicii Tăi nu postesc?”

15. Şi Iisus le-a zis: “Pot, oare, nuntaşii să se întristeze cât timp Mirele este cu ei? Vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei: atunci vor posti.

16. Nimeni nu pune petic de postav nou la o haină veche, căci peticul trage de haină şi se face o ruptură mai rea;

17. nici nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă şi burdufurile se sparg; ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă”.

18. Pe când le spunea El acestea, iată, a venit la El un dregător şi I s-a închinat, aruncându-se cu faţa la pământ, şi zicând: “Fiica mea a murit de curând; dar, venind, pune-Ţi mâinile peste dânsa şi va învia”.

19. Atunci Iisus, sculându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii Lui.

20. Şi, iată, o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge, s-a apropiat de El pe la spate şi s-a atins de poala hainei Lui,

21. că zicea în sinea ei: “Doar să mă ating de haina Sa şi mă voi vindeca”.

22. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: “Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit”. Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

23. Ajungând Iisus la casa dregătorului şi văzând pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind,

24. le-a zis: “Depărtaţi-vă, că fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei, însă, râdeau de El.

25. După ce a fost scoasă gloata, Iisus a intrat, a luat-o pe copilă de mână şi ea s-a sculat.

26. Şi s-a răspândit ştirea aceasta în tot ţinutul acela.

27. Plecând Iisus de acolo, L-au urmat doi orbi care strigau, zicând: "Ai milă de noi, Fiul lui David !"

28. Întrând El în casă, orbii s-au apropiat de El şi Iisus le-a zis: "Credeţi voi că pot să fac aceasta?" "Da, Doamne", I-au răspuns ei.

29. Atunci S-a atins de ochii lor şi le-a zis: "Facă-vi-se după credinţa voastră !"

30. Şi li s-au deschis ochii. Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: "Vedeţi, să nu ştie nimeni".

31. Dar ei, cum au ieşit, L-au vestit în tot ţinutul acela.

32. Pe când ieşeau orbii aceia, iată, au adus la El un om mut, având demon.

33. Şi, fiind scos demonul, mutul a vorbit. Iar mulţimile se minunau, zicând: “Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel”.

34. Dar fariseii ziceau: “Cu domnul demonilor îi scoate pe demoni !”

35. Iar Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţându-i în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi neputinţa care era în popor.

36. Şi, văzând El mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.

37. Atunci le-a zis ucenicilor Săi: "Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.

38. Rugaţi-L, deci, pe Domnul secerişului, să scoată lucrători la secerişul Său".

CAP. 10

Trimiterea celor doisprezece apostoli. Primirea apostolilor de lume. Prigoanele, frica de oameni şi frica de Dumnezeu. Vrăjmaşii omului. Purtarea cu vrednicie sau cu nevrednicie a crucii zilnice.

1. Şi chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.

2. Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, apoi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zevedeu, şi Ioan, fratele lui;

3. Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;

4. Simon Cananeul şi Iuda din Cariot*, cel care L-a vândut pe Iisus.

5. Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Iisus, după ce le-a dat următoarele învăţături: «Pe calea păgânilor să nu mergeţi şi să nu intraţi în vreo cetate a samarinenilor,

6. ci să mergeţi, mai degrabă, la oile pierdute ale casei lui Israel;

7. iar pe cale să propovăduiţi şi să ziceţi: "Împărăţia cerurilor s-a apropiat !"

8. Pe cei bolnavi vindecaţi-i, pe cei morţi înviaţi-i, pe leproşi curăţiţi-i, pe demoni alungaţi-i. În dar aţi primit, în dar să daţi.

9. Să nu aveţi nici aur, nici argint, nici aramă în cingătorile voastre,

10. nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, că vrednic este lucrătorul de hrana sa.

11. In orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.

12. Şi, intrând în casă, uraţi-i, zicând: “Pace casei acesteia !”

13. Şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

14. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să vă scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

15. Adevăr grăiesc vouă, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei si Gomorei decât pentru cetatea aceea.

16. Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, deci, prudenţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii.

17. Păziţi-vă de oameni: ei vă vor da pe mâna sinedriştilor şi vă vor biciui în sinagogile lor.

18. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi a împăraţilor, ca să le fiţi mărturie lor şi neamurilor.

19. Iar când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi ;

20. fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

21. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu; şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor omorî.

22. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

23. Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi în alta. Adevărat vă spun că nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel până va veni Fiul Omului.

24. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, nici servul mai presus de domnul său.

25. Destul îi este ucenicului să fie ca învăţătorul lui şi servului ca domnul său. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa Lui !

26. Deci nu vă temeţi de ei. Că nu este nimic acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic tăinuit care să nu ajungă cunoscut.

27. Ce vă grăiesc Eu în întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.

28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul dar sufletul nu-l pot ucide; temeţi-vă, mai degrabă, de acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă !

29. Nu se vând două vrăbii pentru un asarion*? Totuşi, niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.

30. Cât despre voi, până şi firele de păr, toate vă sunt numărate.

31. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

32. De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

33. Dar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

34. Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ: n-am venit să aduc pace, ci sabie.

35. Că am venit să dezbin pe fiu împotriva tatălui, pe fiică împotriva mamei şi pe noră împotriva soacrei;

36. şi duşmanii omului sunt cei din casa lui.

37. Cel ce-şi iubeşte tatăl ori mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cel ce-şi iubeşte fiul ori fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

38. Cel ce vine după Mine şi nu-şi ia crucea lui nu este vrednic de Mine.

39. Cine ţine la viaţa lui o va pierde; iar cine-şi va pierde viaţa pentru Mine o va găsi.

40. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

41. Cine primeşte un prooroc în numele unui prooroc va primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte un om drept în numele unui om drept va primi răsplata unui om drept.

42. Iar cine dă de băut un pahar cu apă rece unuia dintre aceşti micuţi, în nume de ucenic, adevăr vă spun că nu-şi va pierde răsplata".

CAP. 11

Îndoiala lui Ioan Botezătorul. Mărturia lui Iisus despre Ioan. Mustrarea cetăţilor nepocăite.

Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Hristos.

1. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo ca să-i înveţe şi să propovăduiască în cetăţile lor.

2. Şi auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos,

3. a trimis pe ucenicii Săi să-L întrebe: “Tu eşti Cel Ce trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?”

4. Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: “Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:

5. orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.

6. Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine”.

7. Pe când se duceau ei, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: «Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt ?

8. Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine luxoase sunt în casele împăraţilor.

9. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un prooroc;

10. că el este acela despre care s-a scris: “Iată, trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta”.

11. Adevăr grăiesc vouă: Între cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cel ce se străduieşte intră într-însa;

13. că toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.

14. Şi, dacă vreţi să primiţi, el este Ilie, cel ce va să vină.

15. Cine are urechi, să audă !

16. Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea unor copii şezând în piaţă şi strigând unii către alţii:

17. - “V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat” - ”V-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit”.

18. Că a venit Ioan nici mâncând, nici bând, şi ei zic: “Are demon !”

19. A venit Fiul Omului mâncând şi bând şi ei zic: “Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, Înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei ».

20. Atunci Iisus a început să mustre cetăţile în care a făcut cele mai multe minuni, pentru că nu s-au pocăit:

21. “Vai ţie, Horazine!”, a zis El. “Vai ţie, Betsaido! Că dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă.

22. De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

23. Şi tu, Capernaume, până la cer te vei înălţa? Până în iad vei coborî! Că dacă s-ar fi făcut în Sodoma minunile care s-au făcut în tine, ea ar fi rămas până azi.

24. De aceea vă spun că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie ».

25. In vremea aceea, luând Iisus cuvântul, a zis: “Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit pruncilor !

26. Da, Tată, pentru că aşa a fost plăcut înaintea Ta !

27. Totul Mi-au fost dat de Tatăl Meu; şi nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul, decât Tatăl; şi nimeni nu-L cunoaşte pe Tatăl decât Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

28. Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.

29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima: şi veţi găsi odihnă pentru suflete voastre,

30. că jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară”.

CAP. 12

Spicele de grâu şi sâmbăta. Omul cu mâna uscată. Iisus, Servul Domnului. Vindecarea unui demonizat. Iisus şi Beelzebul. Păcatul împotriva Duhului Sfânt. Semnul proorocului Iona. Pilda duhului necurat care caută odihnă şi n-o găseşte. Mama şi fraţii lui Iisus. Care sunt adevăratele rude ale lui Iisus.

1. În vremea aceea Iisus trecea prin holde într-o zi de sâmbătă. Ucenicii Lui, flămânzi fiind, au început să smulgă spice şi să mănânce.

2. Dar fariseii, văzând, I-au zis: “Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă sâmbăta”.

3. Iar El le-a zis: « N-aţi citit, oare, ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el ?

4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu-i era înăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor ?

5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii calcă sâmbăta în templu în ziua sâmbetei şi, totuşi, sunt fără vină?

6. Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât templul.

7. Dacă aţi fi cunoscut ce înseamnă: "Milă voiesc, nu jertfă", n-aţi fi osândit nişte nevinovaţi.

8. Că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei».

9. Şi plecând Iisus de acolo, a intrat în sinagoga lor.

10. Şi iată un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată învinui, L-au întrebat: “Este îngăduit a vindeca în zi de sâmbătă ?”

11. Iar El le-a răspuns: "Care dintre voi, dacă are o oaie şi-i cade sâmbăta în groapă, nu o apucă îndată şi o scoate ?

12. Cu cât mai de preţ este un om decât o oaie! De aceea, este îngăduit să faci bine în ziua sâmbetei".

13. Atunci i-a zis omului: “Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi ea s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

14. Iar fariseii, ieşind, au ţinut sfat să-L piardă.

15. Dar Iisus, ştiind aceasta, a plecat de acolo. Şi mulţi L-au urmat, iar El i-a tămăduit pe toţi cei bolnavi,

16. poruncindu-le cu severitate să nu-I facă publicitate,

17. spre a se împline cele spuse prin Isaia, proorocul:

18. "Iată Servul* Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu în Care sufletul Meu a găsit plăcere. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata.

19. Nu Se va certa, nici va striga, şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.

20. Trestia frântă n-o va zdrobi şi feştila fumegândă n-o va stinge până va face să biruie judecata;

21. şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui”.

22. Atunci au adus la El un demonizat orb şi mut; şi Iisus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.

23. Mulţimile toate, nedumerite fiind, ziceau: “Nu cumva Acesta este Fiul lui David ?”

24. Dar fariseii, auzind, au zis: “Acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor”.

25. Însă Iisus, Care le cunoştea gândurile, le-a zis: “Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei se pustieşte; şi orice cetate sau casă care se dezbină în sinea ei nu va dăinui.

26. Dacă Satana scoate pe Satana, s-a dezbinat în sine; deci, cum va dăinui împărăţia lui ?

27. Şi dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vă vor fi judecători.

28. Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

29. Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare ca să-i răpească bunurile, dacă nu leagă mai întâi pe cel tare? Numai aşa îi va jefui casa.

30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

31. De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă se vor ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu li se va ierta.

32. Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; însă cine vorbeşte împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.

33. Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: că după roadă se cunoaşte pomul.

34. Pui de vipere, cum aţi putea să grăiţi cele bune, răi fiind? Că din prisosul inimii vorbeşte gura.

35. Omul bun scoate cele bune din comoara lui cea bună, pe când omul rău scoate cele rele din comoara lui cea rea.

36. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit:

37. că din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi osândit”.

38. Atunci I-a zis unii dintre cărturari şi farisei: “Învăţătorule, voim să vedem un semn de la tine”.

39. El, însă, răspunzând, le-a zis: “Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona, proorocul.

40. Că, după cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

41. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu naţiunea aceasta şi o vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, aici este Unul mai mare decât Iona.

42. Împărăteasa de la miazăzi se va scula la judecată cu bărbaţii acestui neam şi-i va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, aici este Unul mai mare decât Solomon.

43. Duhul necurat, după ce iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar nu găseşte.

44. Atunci zice: “Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit”. Şi, venind, o află goală, măturată şi împodobită.

45. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; şi starea din urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean”.

46. Pe când vorbea El încă mulţimilor, mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.

47. Atunci cineva I-a zis: “Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, dorind să-Ţi vorbească”.

48. Dar Iisus i-a răspuns: “Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei ?”

49. Şi întinzând mâna spre ucenicii Săi, a zis: “Iată mama mea şi fraţii Mei !

50. Că oricine face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă”.

CAP. 13

Pildele: semănătorului, neghinei, grăuntelui de muştar, aluatului, comorii ascunse în ţarină, negustorului ce caută mărgăritare frumoase şi năvodului. Iisus la Nazaret . Poticnirea nazarinenilor.

1. În ziua aceea Iisus a ieşit din casă şi a mers la ţărmul mării.

2. Şi adunându-se la El mulţime multă, El S-a suit şi S-a aşezat într-o luntre, iar mulţimea stătea pe ţărm.

3. Şi multe le-a grăit El în pilde, zicând: “Iată, semănătorul a ieşit să semene.

4. Pe când semăna el, unele seminţe au căzut pe cale; şi, venind păsările, le-au mâncat.

5. Altele au căzut pe stâncă, unde n-aveau pământ mult; şi au răsărit îndată, că nu era pământ adânc.

6. Dar când s-a ridicat soarele, s-au ofilit; şi, neavând rădăcini, s-au uscat.

7. Altele au căzut între spini; şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

8. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.

9. Cine are urechi de auzit să audă”.

10. Ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: “De ce le vorbeşti în pilde?”

11. Iar El, răspunzând, le-a zis: «Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, dar lor nu li s-a dat:

12. că celui ce are i se va da şi-i va prisosi; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.

13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, văzând, nu văd, şi auzind, nu aud, nici nu înţeleg.

14. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: "Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi pricepe.

15. Că inima acestui popor s-a împietrit: aude greu cu urechile şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec”.

16. Dar, fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud !

17. Adevăr grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit.

18. Voi, deci, ascultaţi ce înseamnă pilda semănătorului:

19. Oricine aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută pe cale.

20. Cea semănată pe stâncă este acela care aude Cuvântul şi-L primeşte îndată cu bucurie;

21. dar n-are rădăcini în sine, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine o suferinţă sau o prigoană din pricina Cuvântului, cade îndată de la credinţă.

22. Cea semănată între spini este cel ce aude Cuvântul, dar grija cea lumească şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă Cuvântul, făcându-L neroditor.

23. Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-L înţelege şi aduce roadă: unul o sută, altul şaizeci şi altul treizeci ».

24. Altă pildă le-a pus lor înainte şi le-a zis: «Împărăţia cerurilor este asemenea omului care a semănat sămânţă bună în ogorul său.

25. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină* printre grâu şi a plecat.

26. Iar dacă a crescut grâul şi a făcut rod, a apărut şi neghina.

27. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: "Doamne, n-ai semănat tu sămânţă bună în ogorul tău? De unde are, deci, neghină ?"

28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaş a făcut aceasta". Şi slujitorii i-au zis: "Vrei, deci, să mergem s-o smulgem ?"

29. El, însă, le-a zis: “Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul.

30. Lăsaţi-le să crească împreună şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem; iar grâul adunaţi-l în hambarul meu”.

31. O altă pildă le-a pus înainte, zicând: “Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său.

32. Acesta este mai mic decât toate seminţele; dar, când creşte, este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui”.

33. Altă pildă le-a spus lor: “Împărăţia cerurilor se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată”.

34. Acestea toate le-a spus Iisus mulţimilor în pilde; şi fără pilde nimic nu le grăia,

35. ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul, care zice: "In pilde Îmi voi deschide gura şi voi rosti taine ascunse de la facerea lumii".

36. Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă. Şi ucenicii Lui s-au apropiat de El zicând: "Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ogor".

37. Iar El, răspunzând, le-a zis: "Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.

38. Ogorul este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei, iar neghina sunt fiii celui rău.

39. Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.

40. Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului:

41. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate pricinile de păcătuire împreună cu cei ce săvârşesc fărădelegea

42. şi-i vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.

43. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă !

44. Asemenea este Împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă într-un ogor, pe care a găsit-o un om şi a tăinuit-o; şi, de bucuria ei, se duce de vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.

45. Din nou: Împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare bune.

46. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.

47. Din nou: Împărăţia cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

48. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, stau jos, aleg în vase pe cei buni şi aruncă pe cei răi.

49. Aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi

50. şi-i vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

51. Aţi înţeles voi toate acestea?" i-a întrebat Iisus. - "Da, Doamne", I-au răspuns ei.

52. Şi El le-a zis: "De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre Împărăţia cerurilor se aseamănă unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi".

53. După ce a sfârşit Iisus pildele acestea, a plecat de acolo.

54. Şi, venind în cetatea în care a crescut, îi învăţa în sinagoga lor, încât erau uimiţi şi ziceau: “De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile ?

55. Nu este el fiul tâmplarului? Nu se numeşte mama sa Maria, şi fraţii lui: Iacov, Iosif, Simon şi Iuda ?

56. Şi surorile lui nu sunt toate la noi? Deci, de unde are el toate acestea ?”

57. Şi găseau, astfel, motiv de a nu crede într-Însul. Dar Iisus le-a zis: “Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui”.

58. Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.

CAP. 14

Onomastica lui Irod şi moartea lui Ioan Botezătorul. Prima înmulţire a pâinilor.

Iisus umblă pe mare. Vindecarea bolnavilor.

1. In vremea aceea, tetrarhul* Irod a auzit de faima lui Iisus

2. şi le-a zis slujitorilor săi: “Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea puterile sunt la lucru în el”.

3. Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din pricina Irodiadei, soţia fratelui său, Filip,

4. pentru că Ioan îi zicea: “Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă”.

5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, pentru că poporul îl socotea pe Ioan ca prooroc.

6. Dar, prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei a dansat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod.

7. De aceea, i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice-i va cere.

8. Îndemnată de mama sa, ea a zis: “Dă-mi aici, pe o tipsie, capul lui Ioan Botezătorul !”

9. Şi regele s-a întristat, dar din pricina jurămintelor sale şi a celor ce erau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.

10. Şi a trimis de au tăiat capul lui Ioan în închisoare.

11. Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.

12. Ucenicii lui au venit şi l-au înmormântat; apoi, ducându-se, au dat de ştire lui Iisus.

13. Iisus, auzind, a plecat de acolo cu luntrea într-un loc pustiu; iar mulţimile, aflând, L-au urmat pe jos, ieşind din cetăţi.

14. Pe când cobora, a văzut mulţime multă şi I S-a făcut milă de ei; şi a vindecat pe bolnavii lor.

15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis “Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut: dă drumul mulţimilor să meargă prin sate să-şi cumpere de mâncare”.

16. Dar Iisus le-a zis: “N-au nevoie să plece, daţi-le voi să mănânce”.

17. Ei, însă, I-au zis: “N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”.

18. Şi El le-a zis: "Aduceţi-Mi-le aici !”

19. Şi, poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-Şi ochii spre cer, a mulţumit; apoi, frângând pâinile, le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor.

20. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărâmituri.

21. Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi*, afară de femei şi copii.

22. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenicii Săi să intre în luntre şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până va da drumul mulţimilor.

23. Şi, dând drumul mulţimilor, S-a suit pe munte să Se roage singur, la o parte. Şi, înnoptându-se, El era singur acolo.

24. Dar luntrea era deja la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul le era împotrivă.

25. În a patra strajă a nopţii, Iisus a venit la ei umblând pe mare.

26. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat şi au zis: “Este o nălucă!” Şi, de frică, au strigat.

27. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: “Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi !”

28. Iar Petru, răspunzând, I-a zis: "Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă".

29. "Vino!" i-a zis Iisus. Iar Petru, coborând din luntre, a mers pe apă şi s-a dus la Iisus.

30. Dar văzând vântul puternic, s-a temut; şi începând să se afunde, a strigat, zicând: “Doamne, scapă-mă !”

31. Îndată Iisus, întinzând mâna, l-a apucat şi i-a zis: "Puţin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ?"

32. Şi suindu-se ei în luntre, vântul a încetat.

33. Cei ce erau în luntre I s-au închinat şi I-au zis: “Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu !”

34. Ajungând la mal, au venit pe uscat la Ghenezaret.

35. Bărbaţii din locul acela, recunoscându-L pe Iisus, au trimis în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36. Ei Îl rugau să le dea voie numai să atingă poala hainei Lui. Şi, câţi se atingeau, se vindecau.

CAP. 15

Fariseii şi tradiţia bătrânilor. Ce spurcă pe om. Femeia cananeancă.

A doua înmulţire a pâinilor şi a peştilor.

1. Atunci au venit fariseii şi cărturarii din Ierusalim la Iisus şi I-au zis:

2. “De ce încalcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Că nu-şi spală mâinile când mănâncă”.

3. Iar El, răspunzând, le-a zis: «Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre?

4. Că Dumnezeu a zis: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: “Cine va grăi de rău pe tată sau pe mamă să fie pedepsit cu moarte”.

5. Dar voi ziceţi: “Cine zice tatălui sau mamei sale: ‘Darul cu care te-aş putea ajuta I l-am dăruit lui Dumnezeu’,

6. acela poate să nu-şi mai cinstească tatăl sau mama”. Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră.

7. Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:

8. ‘Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

9. În zadar Mă cinstesc ei învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti’».

10. Şi chemând la Sine mulţimea, a zis: “Ascultaţi şi înţelegeţi:

11. Nu ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om”.

12. Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: "Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat ?"

13. El, însă, răspunzând, le-a zis: "Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

14. Lăsaţi-i: sunt călăuze oarbe orbilor; şi, când orb pe orb călăuzeşte, cad amândoi în groapă".

15. Petru a luat cuvântul şi I-a zis: “Lămureşte-ne pilda aceasta".

16. Iisus i-a zis: “Acum şi voi sunteţi nepricepuţi ?

17. Nu înţelegeţi că orice intră în gură se duce în pântece şi iese afară ?

18. Dar ce iese din gură porneşte din inimă şi aceea îl spurcă pe om.

19. Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, desfrânări, adultere, hoţii, mărturii mincinoase, hule.

20. Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-şi fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă pe om”.

21. Şi plecând Iisus de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

22. Şi, iată, o femeie cananeancă ieşind din hotarele acelea, striga, zicând: “Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon !”

23. El, însă, nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, zicând: “Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră”.

24. Iar El, răspunzând, a zis: “Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”.

25. Dar ea, venind, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: “Doamne, ajută-mă !”

26. Răspunzând, El i-a zis: “Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor !”

27. Iar ea a zis: “Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor”.

28. Atunci Iisus i-a zis: “O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti”. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

29. Şi plecând de acolo, Iisus a venit la marea Galileii. Şi, suindu-Se pe munte, a şezut acolo.

30. Şi mulţimi mari s-au apropiat de El, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi; şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat,

31. încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând; şi-L slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

32. Dar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: “Milă Îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să le dau drumul flămânzi nu vreau, ca să nu leşine de foame pe cale”.

33. Ucenicii I-au zis: “De unde să avem noi în pustiul acesta pâine ca să săturăm atâta mulţime?”

34. Iisus i-a întrebat: “Câte pâini aveţi?” Ei I-au răspuns: “Şapte şi câţiva peştişori”.

35. Şi poruncind mulţimii să şadă pe pământ,

36. Iisus a luat cele şapte pâini şi peştii şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulţimilor.

37. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşuri pline cu rămăşiţe de fărâmituri.

38. Cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.

39. Şi dând drumul mulţimilor, Iisus S-a suit în luntre şi a venit în ţinutul Magdalei.

CAP. 16

Fariseii cer semn din cer. Semnul lui Iona. Aluatul fariseilor. Cine zic oamenii că este Iisus?

Mărturisirea lui Petru. Vestirea patimilor. Cum să urmăm pe Iisus.

1. Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii ca să-L pună la încercare, L-au rugat să le arate un semn din cer.

2. El, însă, răspunzând, le-a zis: “Când se face seară, voi ziceţi: ‘Va fi timp frumos, pentru că e roşu cerul’.

3. Iar dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o tălmăciţi, dar semnele vremurilor nu puteţi !

4. Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da decât semnul lui Iona”. Şi lăsându-i, a plecat.

5. Şi, trecând de cealaltă parte, ucenicii au uitat să ia pâini.

6. Iisus le-a zis: “Luaţi aminte şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”.

7. Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: “Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini !”

8. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, le-a zis: “Pentru ce cugetaţi în voi înşivă că n-aţi luat pâini, puţin-credincioşilor ?

9. Tot nu înţelegeţi, nici nu vă amintiţi de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de bărbaţi, şi câte coşuri aţi luat ?

10. Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii, şi câte coşuri aţi luat ?

11. Cum de nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini, ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor ?”

12. Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de drojdia pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

13. Venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi: “Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului ?”

14. Iar ei I-au răspuns: “Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul dintre prooroci”.

15. “Dar voi”, le-a zis El, “cine ziceţi că sunt?”

16. Simon Petru, răspunzând, I-a zis: “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu !”

17. Iisus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: “Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri.

18. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această stâncă voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului* nu o vor birui.

19. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”.

20. Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

21. De atunci, Iisus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a învăţătorilor de Lege, să fie omorât şi a treia zi să învieze.

22. Atunci Petru, luându-L la o parte, a început să-L mustre, zicând: “Fie-Ţi milă de Tine, Doam-ne, să nu-Ţi fie Ţie acestea !”

23. El, însă, întorcându-Se, i-a zis lui Petru: “Mergi înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Că tu nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.

24. Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: “Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

25. Fiindcă oricine va voi să-şi salveze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va găsi.

26. Ce-i foloseşte omului dacă lumea întreagă o câştigă, dar sufletul şi-l pierde? Sau ce poate da un om în schimb pentru sufletul său ?

27. Fiindcă Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci îi va răsplăti fiecăruia după faptele sale.

28. Adevăr grăiesc vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului venind în Impărăţia Sa”.

CAP. 17

Schimbarea la faţă. Vindecarea copilului lunatic. Vestirea patimilor. Iisus plăteşte darea pentru templu

1. Şi după şase zile, Iisus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus pe un munte înalt, la o parte.

2. Şi S-a schimbat la faţă înaintea lor; şi faţa Lui a strălucit ca soarele, iar veşmintele I s-au făcut albe ca lumina.

3. Şi, iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.

4. Petru, luând cuvântul, I-a zis: “Doamne, bine ne este să fim aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: una Ţie, lui Moise una şi lui Ilie una”.

5. Pe când vorbea el încă, iată, un nor luminos i-a umbrit pe ei. Şi din nor s-a auzit un glas ca-re zicea: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit: de El să ascultaţi !”

6. Auzind, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte.

7. Dar Iisus, apropiindu-Se şi atingându-Se de ei, le-a zis: “Sculaţi-vă, nu vă temeţi !”

8. Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Iisus singur.

9. Pe când se coborau de pe munte, Iisus le-a poruncit, zicând: “Să nu spuneţi nimănui despre vedenia aceasta până va învia Fiul Omului dintre cei morţi”.

10. Ucenicii L-au întrebat, zicând: “De ce zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie ?”

11. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Este adevărat că Ilie trebuie să vină întâi şi să aşeze din nou toate.

12. Eu însă vă spun că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut şi au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa va pătimi şi Fiul Omului din partea lor”.

13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.

14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om căzându-I în genunchi

15. şi zicând: “Doamne, ai milă de fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte: adesea cade în foc şi adesea în apă;

16. l-am adus la ucenicii Tăi, dar ei n-au putut să-l vindece”.

17. Iisus i-a răspuns: “O, neam necredincios şi pervers, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici, la Mine”.

18. Şi Iisus a certat demonul şi a ieşit demonul din el şi băiatul s-a tămăduit în ceasul acela.

19. Atunci, apropiindu-se de El ucenicii Săi, I-au zis la o parte: “Noi de ce n-am putut să-l scoatem ?”

20. “Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a răspuns Iisus. “Adevăr grăiesc vouă că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici acolo’, şi el s-ar muta şi nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

21. Dar acest soi de demoni nu iese decât prin rugăciune şi post”.

22. Şi întorcându-Se în Galileea, Iisus le-a zis: “Fiul Omului este destinat să fie dat în mâinile oamenilor.

23. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia”. Ucenicii s-au întristat foarte mult.

24. Ajungând în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strângeau darea (pentru templu) şi i-au zis: “Învăţătorul vostru nu plăteşte darea*?”

25. “Ba da”, a zis Petru. Şi, intrând el în casă, Iisus i-a luat-o înainte şi i-a zis: “Ce părere ai, Simone? Împăraţii pământului de la cine percep dări sau biruri? De la fiii lor, sau de la străini ?”

26. Petru I-a răspuns: “De la străini”. Şi Iisus i-a zis: “Aşadar, fiii sunt scutiţi.

27. Dar, ca să nu-i scandalizăm, du-te la mare şi, aruncând undiţa, ia peştele care va veni întâi: deschide-i gura şi vei găsi în ea un statir* pe care ia-l şi dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine”.

CAP. 18

Cine este cel mai mare. Pricinile şi prilejurile de păcătuire. Pilda cu oaia rătăcită.

Iertarea greşelilor. Pilda celor doi datornici.

1. În ceasul acela s-au apropiat de Iisus ucenicii Săi şi L-au întrebat: “Cine este, oare, mai mare în Împărăţia cerurilor ?”

2. Şi El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor

3. şi le-a zis: “Adevăr zic vouă : de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

4. De aceea, cel ce se va smeri pe sine ca acest copil acela este mai mare în Împărăţia cerurilor.

5. Şi cine primeşte un copilaş ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte.

6. Dar cine face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, mai de folos i-ar fi să i se atârne o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în adâncul mării.

7. Vai lumii din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă este cu neputinţă să nu vină prilejul de păcătuire, dar vai omului aceluia prin care vine prilejul de păcătuire !

8. Dacă mâna sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine-ţi este să intri în viaţă ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul cel veşnic.

9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine-ţi este să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

10. Feriţi-vă să nu dispreţuiţi pe unul din aceştia mici, căci vă spun că îngerii lor, în ceruri, văd pururea Faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri ;

11. fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut.

12. Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre ele se rătăceşte, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi, mergând, o caută pe cea rătăcită ?

13. Şi dacă se întâmplă s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit.

14. Tot aşa, nu este vrere înaintea Tatălui vostru Cel din ceruri ca să se piardă vreunul dintr-aceşti micuţi.

15. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi mustră-l între tine şi el singur. Şi dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.

16. Dar dacă nu te ascultă, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot ce se spune.

17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi vameş.

18. Adevăr grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer; şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer.

19. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri.

20. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.

21. Atunci Petru, apropiindu-se, I-a zis: “Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când păcătuieşte împotriva mea? Oare, până la şapte ori?”

22. Iisus i-a zis: “Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

23. De aceea, Împărăţia cerurilor este asemenea unui împărat care a vrut să se socotească cu slujitorii săi.

24. Începând verificările, i-au adus pe unul care îi datora zece mii de talanţi.

25. Fiindcă n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să fie vândut el şi soţia şi copiii, împreună cu tot ce avea, ca să se plătească datoria.

26. Dar servul acela, căzând în genunchi, îl ruga, zicând: “Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti”.

27. Făcându-i-se milă de el, stăpânul i-a iertat datoria şi i-a dat drumul.

28. Dar, ieşind, slujitorul acela a întâlnit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi, punând mâna pe el, îl strângea de gât, zicându-i: “Plăteşte-mi ce-mi eşti dator !”

29. Colegul lui a căzut în genunchi şi-l ruga, zicând: “Mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti”.

30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti datoria.

31. Ceilalţi slujitori, văzând cele întâmplate, s-au întristat foarte şi, ducându-se, au spus stăpânului lor toate cele petrecute.

32. Atunci stăpânul, chemându-l pe slujitorul acela, i-a zis: “Serv viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria fiindcă m-ai rugat.

33. Nu se cuvenea, oare, să ai şi tu milă de cel ce este slugă împreună cu tine aşa cum am avut eu milă de tine ?”

34. Şi mâniindu-se stăpânul, l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce-i datora.

35. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu Cel ceresc, dacă fiecare dintre voi nu iartă din toată inima pe fratele său».

CAP. 19

Despre desfacerea căsătoriei. Iisus binecuvântează copiii. Tânărul bogat.

1. După ce a sfârşit Iisus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.

2. Şi L-au urmat mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo.

3. Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: “Se cuvine, oare, ca bărbatul să-şi lase femeia din orice pricină ?”

4. Iar El, răspunzând, le-a zis: «Oare, n-aţi citit că Acela Care i-a făcut, de la început i-a făcut bărbat şi femeie

5. şi a zis: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup”.

6. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă ».

7. Ei I-au zis: “Atunci, de ce a rânduit Moise să-i dea carte de despărţire şi s-o lase ?”

8. Răspuns-a lor Iisus: “Din pricina împietririi inimii voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi femeile; dar de la început n-a fost aşa.

9. Eu însă vă spun : Oricine îşi lasă soţia în afară de pricină de desfrânare şi va lua alta, săvârşeşte adulter; şi cine o ia pe cea lăsată săvârşeşte adulter”.

10. Ucenicii I-au zis: "Dacă astfel este pricina bărbatului cu femeia, nu este de folos să se însoare”.

11. El le-a răspuns: “Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat:

12. fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; şi sunt fameni care ei înşişi s-au făcut fameni de dragul Împărăţiei cerurilor. Cine poate să primească aceasta, să primească !”

13. Atunci I-au adus copii ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage. Dar ucenicii îi certau.

14. Iar Iisus le-a zis: “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că Împărăţia cerurilor este a unora ca aceştia”.

15. Şi, punându-Şi mâinile peste ei, a plecat de acolo.

16. Şi, iată, un tânăr s-a apropiat de El şi I-a zis: “Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?”

17. Răspuns-a lui Iisus: “De ce Mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile”.

18. “Care?” I-a zis el. Şi Iisus i-a răspuns: “Să nu ucizi; să nu te desfrânezi; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă;

19. să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

20. Tânărul i-a zis: “Pe toate acestea le-am păzit din copilăria mea: ce-mi mai lipseşte ?”

21. Iisus i-a zis: “Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averea şi dă celor săraci şi vei avea comoară în cer ! Apoi vino şi urmează Mie”.

22. Auzind tânărul cuvântul acesta, a plecat întristat, pentru că avea multe avuţii.

23. Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: “Adevăr grăiesc vouă că cu greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

24. Şi iarăşi zic vouă: mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu”.

25. Auzind, ucenicii au rămas uimiţi foarte şi au zis: “Atunci, cine poate, să fie mântuit ?”

26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: “La oameni aceasta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

27. Atunci Petru, luând cuvântul, I-a zis: “Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat: ce va fi nouă ?”

28. Iar Iisus le-a zis: “Adevăr zic vouă că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea din nou a lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29. Şi oricine va fi lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau ogoare pentru Numele Meu, însutit va primi şi viaţă veşnică va moşteni.

30. Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi la urmă şi cei de la urmă vor fi întâi.

CAP. 20

Pilda lucrătorilor viei. Iisus vesteşte moartea şi învierea Sa. Cererea fiilor lui Zevedeu.

Doi orbi vindecaţi la Ierihon.

1. Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om, stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via sa.

2. Învoindu-se cu lucrătorii cu câte un dinar* pe zi, i-a trimis în vie.

3. Şi ieşind el pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.

4. Şi le-a zis acelora: ”Mergeţi şi voi în vie şi vă voi da dreptul vostru”.

5. Iar ei s-au dus. Ieşind el, iarăşi, pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut la fel.

6. Ieşind la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: “De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru ?”

7. Ei i-au răspuns: “Fiindcă nu ne-a tocmit nimeni”. ”Duceţi-vă şi voi în vie şi veţi primi dreptul vostru!”, le-a zis el.

8. Seara, stăpânul viei i-a zis economului* său: “Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi”.

9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar.

10. Venind şi cei dintâi, au crezut că vor primi mai mult, dar au primit tot câte un dinar.

11. După ce au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,

12. zicând: “Aceştia de la urmă au lucrat un ceas, iar la plată i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa”.

13. El, însă, răspunzând, a zis unuia dintre ei: “Prietene, nu-ţi fac nedreptate: nu te-ai învoit cu mine pentru un dinar ?

14. Ia-ţi ce este al tău şi pleacă ! Vreau eu să-i dau acestuia din urmă ca şi ţie.

15. Oare, n-am dreptul să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori ochiul tău este rău fiindcă eu sunt bun ?”

16. Aşa vor fi cei de la urmă întâi şi cei dintâi la urmă, fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi ».

17. Şi suindu-Se Iisus la Ierusalim, a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus pe cale:

18. “Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor şi ei Îl vor osândi la moarte

19. şi-L vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească, să-L biciuiască şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia”.

20. Atunci s-a apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, îngenunchind şi dorind să-i facă o cerere.

21. El i-a zis: “Ce doreşti?” Ea I-a răspuns: “Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta, întru Împărăţia Ta”.

22. Dar Iisus, răspunzând, a zis: “Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” Iar ei i-au zis: “Putem”.

23. Şi El, răspunzând, le-a zis: “Paharul Meu îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu depinde de Mine să dau, ci este pentru cei care s-a pregătit de către Tatăl Meu”.

24. Auzind cei zece, s-au mâniat pe cei doi fraţi.

25. Dar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: “Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le stăpânesc.

26. Între voi să nu fie aşa, ci acela care vrea să fie mai mare, să fie slujitorul vostru;

27. şi care dintre voi va vrea să fie întâiul, să vă fie vouă slugă.

28. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”.

29. Şi plecând ei din Ierihon, mulţime multă venea în urma Lui.

30. Şi, iată, doi orbi care şedeau lângă cale, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: “Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David !”

31. Dar mulţimea îi certa să tacă. Ei, însă, mai tare strigau, zicând: “Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David !”

32. Iisus, oprindu-Se, i-a chemat şi le-a zis: “Ce voiţi să vă fac ?”

33. Ei I-au zis: “Doamne, să ni se deschidă ochii”.

34. Şi făcându-I-Se milă de ei, Iisus S-a atins de ochii lor şi îndată au văzut şi L-au urmat.

CAP. 21

Intrarea lui Iisus în Ierusalim. Izgonirea vânzătorilor din templu. Blestemarea smochinului. Puterea credinţei. Puterea lui Iisus şi botezul lui Ioan. Pilda celor doi fii şi pilda lucrătorilor viei.

Piatra din capul unghiului.

1. Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, la Muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici,

2. spunându-le: “Mergeţi în satul dinaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz împreună cu ea: dezlegaţi-o şi aduceţi-i la Mine.

3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei şi-i va trimite îndată înapoi”.

4. Aceasta s-a făcut ca să se împlinească cele spuse prin proorocul, care zice:

5. «Spuneţi fiicei Sionului: “Iată, Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug”.

6. Şi ducându-se ucenicii, au făcut cum le poruncise Iisus.

7. Au adus asina şi mânzul, şi-au pus veşmintele peste ei, iar El a şezut pe ele.

8. Cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele în cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe cale.

9. Mulţimile care mergeau înaintea Lui şi cele care veneau în urmă strigau, zicând: “Osana, Fiului lui David! Binecuvântat este Cel Ce vine întru Numele Domnului! Osana întru Cei de sus !”

10. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: “Cine este Acesta ?...”

11. Iar mulţimile răspundeau: “Acesta este Iisus, Proorocul din Nazaretul Galileii”.

12. Şi a intrat Iisus în templu şi i-a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei

13. şi le-a zis: «Scris este: “Casa Mea, casă de rugăciune se va chema”, dar voi aţi făcut dintr-însa peşteră de tâlhari ».

14. Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi El i-a vindecat.

15. Dar arhiereii şi învăţătorii de Lege, văzând lucrările minunate pe care le-a făcut şi pe copii strigând în templu şi zicând: “Osana, Fiul lui David!”, s-au mâniat

16. şi I-au zis: “Tu auzi ce zic aceştia?” “Da”, le-a răspuns Iisus. Şi le-a zis: «Oare n-aţi citit niciodată că: “Din gura pruncilor şi a sugarilor Ţi-ai scos lauda”? »

17. Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate spre Betania şi a rămas acolo peste noapte.

18. Dimineaţa, însă, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit ;

19. şi văzând un smochin lângă cale, S-a apropiat de el, dar n-a găsit în el decât frunze; şi a zis smochinului: “De acum, în veac să nu mai fie rod în tine!” Şi, îndată, smochinul s-a uscat.

20. Văzând aceasta, ucenicii s-au mirat zicând: “Cum de s-a uscat smochinul dintr-o dată ?”

21. Iisus le-a zis: «Adevăr grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului, ci şi muntelui acestuia de-i veţi zice: “Ridică-te şi aruncă-te în mare!”, aşa va fi.

22. Şi tot ce veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi ».

23. Şi venind El în templu, în timp ce-i învăţa, s-au apropiat de El arhiereii şi bătrânii poporului, zicând: “Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ?”

24. Răspunzând, Iisus le-a zis: “Vă voi între-ba şi Eu un cuvânt şi, dacă-Mi veţi răspunde, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea.

25. Botezul lui Ioan de unde a fost ? Din cer, sau de la oameni?” Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: « Dacă vom răspunde: “Din cer”, ne va zice: “Atunci de ce nu l-aţi crezut ?”

26. Şi de vom zice: “De la oameni”, ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan drept prooroc ».

27. Şi, răspunzând ei lui Iisus, au zis: “Nu ştim!” Iar El, la rândul Său, le-a zis: “Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac acestea...

28. Ce părere aveţi? Un om avea doi fii; şi, mergând la cel dintâi, i-a zis: “Fiule, du-te astăzi să lucrezi în via mea !”

29. Iar el, răspunzând, a zis: “Nu vreau”. Mai târziu, însă, părându-i rău, s-a dus.

30. Ducându-se şi la celălalt, i-a zis la fel. Iar acesta i-a răspuns: “Mă duc, Doamne”. Dar nu s-a dus.

31. Care din amândoi a făcut voia tatălui ?” “Cel dintâi”, I-au răspuns ei. Şi Iisus le-a zis: «Adevăr zic vouă că vameşii şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

32. Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi prostituatele l-au crezut; iar voi, văzând aceasta, nu v-a părut rău mai târziu ca să-l credeţi.

33. Altă pildă ascultaţi: Era un om, stâpân al casei sale, care a sădit o vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc şi a clădit turn. Apoi a dat-o în seama lucrătorilor, iar el s-a dus departe.

34. Venind vremea roadelor, a trimis pe servii săi la lucrători ca să-şi ia în primire roadele.

35. Dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

36. A trimis din nou alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi ei le-au făcut la fel.

37. La urmă, a trimis pe fiul său, zicând: “De fiul meu se vor ruşina !”

38. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiul, au zis între ei: “Acesta este moştenitorul: veniţi să-l omorâm, ca să avem noi moştenirea lui !”

39. Şi, prinzându-l, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

40. Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora ?”

41. Ei I-au răspuns: “Pe răii aceia cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor”».

42. Iisus le-a zis: «Oare, niciodată n-aţi citit în Scripturi: “Piatra pe care au nesocotit-o zidarii a ajuns în capul unghiului; de la Domnul a fost aceasta şi este minunat în ochii noştri”?

43. De aceea, vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da felului de oameni* care-i va aduce roadele.

44. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar peste cine va cădea ea, îl va spulbera».

45. Auzind arhiereii şi fariseii pildele Sale, au cunoscut că despre ei vorbeşte;

46. şi, căutând să-L prindă, s-au temut de popor, pentru că Îl socotea prooroc.

CAP. 22

Pilda nunţii fiului de împărat. Fariseii şi birul cezarului. Saducheii şi învierea morţilor.

1. Iisus le-a vorbit iarăşi în pilde şi le-a zis:

2. «Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului-împărat care i-a făcut nuntă fiului său.

3. El şi-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiţi, dar ei n-au vrut să vină.

4. Din nou a trimis alţi slujitori, zicând: “Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi totul este gata; poftiţi la nuntă !”

5. Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui, altul la negustoria lui.

6. Iar ceilalţi, punând mâna pe slujitorii săi, i-au batjocorit şi i-au omorât.

7. Auzind împăratul acestea, s-a mâniat şi, trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

8. Atunci a zis servilor săi: “Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici.

9. Mergeţi, deci, la răspântiile drumurilor şi, pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”.

10. Şi ieşind slujitorii la răspântii, au chemat pe toţi pe care i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.

11. Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a văzut un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă

12. şi i-a zis: “Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?” El, însă, a tăcut.

13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: “Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor,

14. că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”».

15. Atunci fariseii, ducându-se, au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.

16. Şi au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, zicând: “Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi Calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că Tu nu cauţi la faţa oamenilor.

17. Spune-ne, deci, ce părere ai: se cuvine să plătim bir cezarului, sau nu ?”

18. Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: “De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor ?

19. Arătaţi-Mi banul birului”. Şi ei I-au adus un dinar.

20. El i-a întrebat: “Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el ?”

21. Ei au zis : “Ale cezarului”. Atunci El le-a zis: “Daţi, deci, cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu !”

22. Auzind ei acestea, s-au minunat şi, lăsându-L, au plecat.

23. În ziua aceea s-au apropiat de El saducheii, care zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,

24. zicând: “Învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele lui s-o ia de soţie pe văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său’.

25. Erau, deci, la noi, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său.

26. Asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

27. La urma tuturor a murit şi femeia.

28. La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă”.

29. Răspunzând, Iisus le-a zis: « Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30. Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

31. Iar despre învierea morţilor, oare, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu când a zis:

32. “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov ”? El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii».

33. Iar mulţimile, ascultându-L, au rămas uimite de învăţătura Lui.

34. Auzind fariseii că Iisus a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă

35. şi unul dintre ei, învăţător de Lege, L-a întrebat, ispitindu-L:

36. “Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege ?”

37. El i-a răspuns: « “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

38. Aceasta este marea şi întâia poruncă.

39. Iar a doua, asemenea acesteia, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

40. În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Proorocii».

41. Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat,

42. zicând: “Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” Ei I-au răspuns: “Al lui David”.

43. Şi Iisus le-a zis: «Cum, deci, David, în Duh, Îl numeşte pe El Domn, când spune:

44. “Zis-a Domnul Domnului Meu: ‘Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale’ ?

45. Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui ? »

46. Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt. Şi, din ziua aceea n-a mai îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

CAP. 23

Iisus mustră pe cărturarii şi fariseii făţarnici şi prooroceşte sfârşitul tragic al Ierusalimului.

1. Atunci le-a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,

2. zicând: «Pe scaunul lui Moise s-au aşezat cărturarii şi fariseii ;

3. deci toate câte vă spun ei, faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.

4. Ei leagă sarcini grele, dificile de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

5. Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi lăţesc filacterele* şi-şi măresc ciucurii de la poale;

6. le place să stea în capul mesei la ospeţe şi pe scaunele dintâi în sinagogi;

7. să le facă lumea plecăciuni în pieţe şi să fie numiţi de oameni “Rabi”.

8. Voi să nu vă lăsaţi numiţi Rabi, că Unul este Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi, toţi, sunteţi fraţi.

9. Şi “tată” al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pământ, că Tatăl vostru Unul este, Cel din ceruri.

10. Nici îndrumători să nu vă numiţi, pentru că Unul este Îndrumătorul vostru: Hristos.

11. Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

12. Cel ce se va înălţa pe sine va fi smerit, şi cel ce se va smeri pe sine va fi înălţat.

13. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici, că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

14. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că secătuiţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi: de aceea, o mai mare osândă veţi lua.

15. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă cu voi, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât voi.

16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: ‘Cel ce se jură pe templu nu este cu nimic legat; dar dacă se jură pe aurul templului se leagă pe sine’.

17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul ?

18. Şi: ‘Dacă se jură cineva pe altar, nu-i nimic; dar dacă se jură pe darul de pe el se leagă pe sine’.

19. Nebuni şi orbi ! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul ?

20. Deci, cine se jură pe altar se jură pe el şi pe tot ce este pe el;

21. cine se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el;

22. şi cine se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce şade pe el.

23. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai importante din Lege: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.

24. Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul dar înghiţiţi cămila !

25. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de lăcomie şi nedreptate.

26. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea de afară.

27. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că semănaţi cu mormintele văruite care, pe din afară se arată frumoase, dar înăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

28. Aşa şi voi: pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege.

29. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi pe ale drepţilor,

30. şi ziceţi: ‘Dac’am fi fost noi în zilele părinţilor noştri n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor !’,

31. aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fiii celor ce i-au omorât pe prooroci.

32. Voi, deci, întreceţi măsura părinţilor voştri !

33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei ?

34. De aceea, iată, Eu trimit la voi prooroci, înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi prigoni din cetate în cetate,

35. ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat ce s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi ucis între sanctuar şi altar.

36. Adevăr grăiesc vouă: toate acestea vor veni peste neamul acesta !

37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am voit să adun pe copiii tăi cum îşi strânge pasărea puii sub aripi şi n-aţi vrut.

38. Iată, vi se lasă casa pustie,

39. că zic vouă : De acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: “Binecuvântat este Cel Ce vine întru Numele Domnului !” »

CAP. 24

Semnele sfârşitului veacului acestuia. Urâciunea pustiirii şi venirea Fiului Omului. Îndemn la veghere

1. Şi ieşind Iisus din templu, pe când mergea, s-au apropiat de El ucenicii Lui ca să-I arate clădirile templului.

2. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Vedeţi voi toate acestea? Adevăr grăiesc vouă: nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească”.

3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, s-au apropiat de El ucenicii Lui, de o parte, şi I-au zis: “Spune-ne, când vor fi acestea? Şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului ?”

4. Răspunzând, Iisus le-a zis: «Fiţi atenţi să nu vă amăgească cineva.

5. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: “Eu sunt Hristos !”, şi pe mulţi îi vor înşela.

6. Veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie: luaţi seama să nu vă înspăimântaţi, că toate trebuie să fie, dar încă nu este sfârşitul.

7. Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie; şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe alocuri.

8. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor.

9. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

10. Atunci mulţi vor cădea de la credinţă şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî.

11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.

12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci;

13. dar cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit.

14. Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei în toată lumea, spre mărturie tuturor neamurilor: atunci va veni sfârşitul.

15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii, ce s-a zis prin Daniel, proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă ! -,

16. atunci cei din Iudeea să fugă în munţi;

17. cel ce va fi pe casă să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă ;

18. şi cel de pe ogor să nu se întoarcă să-şi ia haina.

19. Vai de cele însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea !

20. Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta.

21. Că atunci va fi o strâmtorare mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii, nici nu va mai fi.

22. Şi dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nici un trup n-ar scăpa; dar zilele acelea se vor scurta pentru cei aleşi.

23. Atunci, dacă vă va spune cineva: “Iată, aici este Mesia! ” , sau: “Acolo!”, să nu-l credeţi.

24. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni ca să-i înşele, de va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

25. Iată, v-am spus-o dinainte.

26. Deci, dacă vă vor zice: “Iată-L în pustie”, să nu ieşiţi! “Iată-L în cămări !”, să nu credeţi !

27. Că, precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

28. Unde este stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

29. Îndată, după necazul din acele zile, “soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lucirea ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor clătina.

30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi toate seminţiile pământului vor plânge când Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu multă slavă.

31. El îi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi-i vor strânge pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la marginile lor.

32. De la smochin învăţaţi pilda: când mlădiţa lui devine fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

33. Aşa şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că El este aproape, este la uşi.

34. Adevăr grăiesc vouă: Nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.

35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece !

36. Dar despre ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

38. Că, precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie

39. şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.

40. Atunci, din doi care vor fi pe ogor, unul va fi luat şi altul lăsat.

41. Din două care vor măcina la râşniţă, una se va lua şi alta se va lăsa.

42. Privegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru !

43. Aceasta să cunoaşteţi că, dacă ar şti stăpânul casei în care strajă vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

44. De aceea şi voi fiţi gata, că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu gândiţi.

45. Care este, oare, slujitorul credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp ?

46. Fericit este slujitorul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa !

47. Adevăr grăiesc vouă că îl va pune peste toate avuţiile sale.

48. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima lui: “Stăpânul meu întârzie...”,

49. şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el şi să mănânce şi să bea cu beţivii,

50. stăpânul slujitorului aceluia va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,

51. îl va despica în două şi-i va rândui partea cu făţarnicii: acolo va plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

CAP. 25

Pilda celor zece fecioare. Pilda talanţilor. Judecata viitoare.

1. Atunci asemăna-se-va Împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui.

2. Cinci dintre ele erau nechibzuite şi cinci prevăzătoare.

3. Cele nechibzuite, luându-şi candelele, n-au luat cu ele şi untdelemn;

4. dar cele prevăzătoare, odată cu candelele, şi-au luat şi untdelemn în vase.

5. Întârziind însă mirele, au aţipit toate şi au adormit.

6. La miezul nopţii, s-a auzit un strigăt: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare !”

7. Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au pregătit candelele.

8. Cele nechibzuite au zis către cele prevăzătoare: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, că ni se sting candelele”.

9. Cele prevăzătoare le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; mergeţi, mai bine, la cei ce vând şi cumpăraţi-vă !”

10. Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele; şi cele ce erau gata au intrat cu El la nuntă şi uşa s-a închis.

11. Mai târziu au venit şi celelalte fecioare, zicând: “Doamne, Doamne, deschide-ne !”

12. Dar El, răspunzând, le-a zis: “Adevăr zic vouă: Nu vă cunosc pe voi !”

13. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

14. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, plecând departe, şi-a chemat slujitorii şi le-a încredinţat avuţia:

15. unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci.

17. La fel, cel cu doi a câştigat alţi doi.

18. Dar cel ce primise un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns arginţii stăpânului său.

19. După multă vreme, stăpânul slujitorilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.

20. Apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci, zicând: “Doamne, cinci talanţi mi-ai dat: iată, alţi cinci am câştigat cu ei ”.

21. Stăpânul său i-a zis: “Bine, serv bun şi credincios: peste puţin ai fost credincios, peste mult te voi pune; intră în bucuria stăpânului tău”.

22. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: “Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi am câştigat cu ei”.

23. Zis-a lui stăpânul: “Bine, serv bun şi credincios, peste puţin ai fost credincios, peste mult te voi pune: intră în bucuria stăpânului tău”.

24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: “Doamne, te-am ştiut om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat;

25. şi, temându-mă, m-am dus şi am ascuns talantul în pământ: acum, iată ce este al tău”.

26. Dar stăpânul său, răspunzând, i-a zis: “Serv viclean şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat.

27. Se cuvenea, deci, să-mi fi dat arginţii la zarafi, iar eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă !

28. Luaţi, deci, de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi,

29. întrucât celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are !

30. Iar pe servul cel netrebnic aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

31. Deci, când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri împreună cu El, va şedea pe tronul slavei Sale

32. şi toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. Şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre

33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga.

34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Sa: “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, şi moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeirea lumii,

35. că flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;

36. gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în închisoare am fost şi aţi venit la Mine”.

37. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: “Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit ? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei ?

38. Când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?

39. Când Te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la Tine?”

40. Răspunzând, Împăratul le va zice: “Adevăr grăiesc vouă: întrucât aţi făcut acestea unuia dintr’aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut”.

41. Apoi va zice celor de la stânga: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui,

42. că am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;

43. străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în închisoare şi nu M-aţi cercetat”.

44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: “Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit ?”

45. El, însă, le va răspunde, zicând: “Adevăr grăiesc vouă: Întrucât n-aţi făcut acestea unuia dintr’aceşti prea mici, Mie nu Mi-aţi făcut”.

46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică».

CAP. 26

Sfătuirea împotriva lui Iisus. Ungerea din Betania. Vânzarea lui Iisus şi descoperirea vânzătorului. Cina cea de taină. Ghetsimani. Prinderea lui Iisus. Iisus înaintea sinedriului. Lepădarea lui Petru.

1. Când a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor Săi:

2. “Ştiţi că după două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit”.

3. Atunci arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului, s-au strâns în curtea arhiereului Caiafa,

4. şi s-au sfătuit să prindă pe Iisus cu viclenie, ca să-L omoare.

5. Dar ziceau: “Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor”.

6. Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon, leprosul,

7. s-a apropiat de El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

8. Ucenicii, văzând, s-au indignat şi au zis: “Pentru ce risipa aceasta ?

9. Mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor”.

10. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, le-a zis: “De ce faceţi supărare femeii? Fiindcă lucru bun a făcut ea faţă de Mine,

11. pentru că pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

12. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o.

13. Adevăr grăiesc vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea spre pomenirea ei”.

14. Atunci unul dintre cei doisprezece, cel numit Iuda din Cariot*, s-a dus la căpeteniile preoţilor

15. şi a zis: “Ce vreţi să-mi daţi şi eu vi-l voi da în mâini?” Ei i-au oferit treizeci de arginţi*.

16. De atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

17. În ziua dintâi a Azimelor, ucenicii s-au apropiat de Iisus, zicând: “Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile ?”

18. Iar El le-a zis: «Mergeţi în cetate, la cutare, şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: ‘Vremea Mea este aproape: la tine voi face Paştile cu ucenicii Mei’».

19. Ucenicii au făcut precum le poruncise Iisus şi au pregătit cina pascală.

20. Seara, Iisus era la masă cu cei doisprezece.

21. Pe când mâncau, Iisus le-a zis: “Adevăr grăiesc vouă că unul dintre voi Mă va vinde”.

22. Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: “Nu cumva sunt eu, Doamne ?”

23. Iar El, răspunzând, le-a zis: “Cel care a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.

24. Fiul Omului Se duce, după cum este scris despre El. Vai, însă, omului aceluia prin care este vândut Fiul Omului! Bine era de omul acela dacă nu se năştea !”

25. Atunci Iuda, cel care l-a vândut, I-a zis: “Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” Răspunsu-i-a Iisus: “Tu ai zis”.

26. Pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat ucenicilor, zicând: “Luaţi, mâncaţi: acesta este trupul Meu”.

27. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: “Beţi dintru acesta toţi:

28. acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.

29. Vă spun că, de acum, nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în Împărăţia Tatălui Meu”.

30. Şi, după ce au cântat psalmii de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.

31. Atunci Iisus le-a zis: « În noaptea aceasta toţi vă veţi poticni întru Mine, că scris este: “Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei”.

32. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea ».

33. Iar Petru, răspunzând, I-a zis: “Chiar dacă toţi se vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă voi poticni.”

34. Zis-a lui Iisus: “Adevăr îţi spun că în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”.

35. Petru, însă, răspunzând, I-a zis: “Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine”. Şi toţi ucenicii au spus la fel.

36. Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi le-a zis: “Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog”.

37. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se tulbura.

38. Atunci El le-a zis: “Sufletul Meu este întristat de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”.

39. Şi, mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, zicând: “Tată, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu”.

40. Apoi, venind la ucenici, i-a găsit dormind; şi i-a zis lui Petru: “Aşa, un ceas n-aţi fost în stare să vegheaţi împreună cu Mine ?

41. Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar trupul este neputincios”.

42. Şi depărtându-Se a doua oară, S-a rugat, zicând: “Tată, dacă nu e cu putinţă să treacă de la Mine paharul acesta, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta !”

43. Şi, venind, iarăşi i-a aflat dormind, fiindcă ochii le erau îngreuiaţi.

44. Şi iarăşi lăsându-i, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară spunând aceleaşi cuvinte.

45. Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: “Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!...Iată, s-a apropiat ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

46. Sculaţi-vă, să mergem: iată, se apropie vânzătorul”.

47. Pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o gloată mare cu săbii şi ciomege, trimişi de arhierei şi de bătrânii poporului.

48. Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: “Pe care-L voi săruta eu, acela este: să puneţi mâna pe el!”

49. Şi, ducându-se îndată la Iisus, I-a zis: “Bucură-Te, Învăţătorule!” Şi L-a sărutat.

50. Iisus i-a zis: “Prietene, ce ai de făcut, fă!” Atunci s-au apropiat, au pus mâinile pe El şi L-au prins.

51. Şi, iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a scos sabia şi, lovind pe servul marelui preot, i-a tăiat urechea.

52. Atunci Iisus i-a zis: “Întoarce-ţi sabia la locul ei, că toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.

53. Sau crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu Care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri ?

54. Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple ?”

55. În ceasul acela, Iisus a zis către gloată: “Ca împotriva unui tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi şedeam învăţând în templu şi n-aţi pus mâna pe Mine.

56. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor”. Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit.

57. Cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.

58. Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot şi, intrând înăuntru, şedea cu slujitorii, ca să vadă sfârşitul.

59. Arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

60. Dar n-au găsit, deşi s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă, apropiindu-se doi,

61. au zis: “Acesta a spus: ‘Eu pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi-n trei zile să-l zidesc’”.

62. Arhiereul s-a sculat în picioare şi I-a zis: “Nu răspunzi nimic la cele ce mărturisesc aceştia împotriva ta ?”

63. Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: “Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.

64. Iisus i-a răspuns: “Tu ai zis. Şi vă spun încă : De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta Puterii şi venind pe norii cerului”.

65. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat veşmintele, zicând: “A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum i-aţi auzit blasfemia.

66. Ce părere aveţi?” Iar ei, răspunzând, au zis: “Vinovat este de moarte !”

67. Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit cu pumnii; iar alţii, pălmuindu-L,

68. Îi ziceau: “Prooroceşte-ne, Hristoase, cine te-a lovit ?”

69. Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând: “Şi tu erai cu Iisus, Galileanul !”

70. Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: “Nu ştiu ce zici”.

71. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi le-a zis celor de acolo: “Şi acesta era cu Iisus, Nazarineanul !”

72. El s-a lepădat iarăşi cu jurământ, zicând: “Nu cunosc pe omul acesta !”

73. Peste puţin timp, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: “Cu adevărat, şi tu eşti dintre ei, că şi graiul tău te vădeşte”.

74. Atunci el a început a se blestema şi a se jura, zicând: “Nu cunosc pe omul acesta!” Şi îndată a cântat cocoşul.

75. Şi Petru şi-a amintit de cuvântul lui Iisus: “Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.

CAP. 27

Iisus înaintea lui Pilat. Sinuciderea lui Iuda. Condamnarea, răstignirea, batjocorirea,

moartea şi înmormântarea lui Iisus. Paza mormântului.

1. Şi făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus ca să-L omoare.

2. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat guvernatorului Pilat din Pont.

3. Atunci Iuda, cel care L-a vândut, văzând că a fost osândit la moarte, s-a căit şi le-a înapoiat arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,

4. zicând: “Am păcătuit vânzând sânge nevinovat !” Ei i-au zis: “Ce ne pasă nouă? Treaba ta!..”

5. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.

6. Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: “Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, pentru că sunt preţ de sânge”.

7. Şi ţinând sfat, au cumpărat cu ei “Ogorul olarului”, ca loc de înmormântare pentru străini.

8. De aceea ogorul acela a fost numit “Ogorul sângelui” până în ziua de azi.

9. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: “Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit fiii lui Israel

10. şi i-au dat pentru ‘Ogorul olarului’, după cum mi-a spus mie Domnul”.

11. Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului; şi L-a întrebat guvernatorul, zicând: “Tu eşti împăratul iudeilor?” Iisus i-a răspuns: “Tu zici”.

12. Şi la învinuirile ce I Se aduceau de către arhierei şi bătrâni, nimic nu răspundea.

13. Atunci I-a zis Pilat: “Tu nu auzi câte mărturisec ei împotriva ta ?”

14. Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte.

15. La sărbătoarea Paştilor, guvernatorul avea obicei să le elibereze un întemniţat pe care-l voiau.

16. Şi aveau atunci un întemniţat vestit, numit Baraba¹.

17. Deci adunându-se ei, Pilat le-a zis: “Pe care voiţi să vi-l eliberez: pe Baraba*, sau pe Iisus, Cel numit Hristos ?”

18. Fiindcă ştia că din invidie L-au dat în mâinile lui.

19. Pe când şedea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis să-i spună: “Nici un rău să nu-I faci Dreptului Aceluia, pentru că azi am suferit mult în vis din pricina Lui”.

20. Însă arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimea să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.

21. Guvernatorul le-a zis: “Pe care din cei doi voiţi să vi-l eliberez?” Ei i-au răspuns: “Pe Baraba!”

22. Şi Pilat le-a zis: “Dar cu Iisus, care se numeşte Hristos, ce voiţi să fac?” Toţi au răspuns: “Să fie răstignit !”

23. El le-a zis din nou: “Dar ce rău a făcut ?” Ei, însă, mai tare strigau: “Să fie răstignit !”

24. Văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii şi a zis: “Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. Voi veţi vedea !”

25. Şi tot poporul, răspunzând, a zis: “Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri”.

26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.

27. Iar ostaşii guvernatorului, ducându-L pe Iisus în pretoriu*, au strâns împotriva Lui toată cohorta*.

28. Şi dezbrăcându-L de hainele Lui, L-au îmbrăcat cu o mantie roşie*;

29. şi împletind o coroană de spini, I-au pus-o pe cap, iar în dreapta Lui I-au pus o trestie; şi îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicând: “Bucură-te, împărat al iudeilor !”

30. Şi scuipând asupra Lui, Îl băteau cu trestia în cap.

31. După ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de mantia cea roşie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

32. Pe când ieşeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon: pe acesta l-au silit să-I ducă crucea.

33. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă “Locul Căpăţânii”,

34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi gustând, n-a voit să bea.

35. După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui, aruncând sorţii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: “Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi”.

36. Şi şezând, Îl păzeau acolo.

37. Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: “Acesta este Iisus, Împăratul iudeilor”.

38. Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari: unul la dreapta şi altul la stânga.

39. Trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele

40. şi zicând: “Tu, cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce !”

41. Asemenea şi arhiereii, bâtându-şi joc împreună cu bătrânii şi cărturarii,

42. ziceau: “Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu se poate mântui! Dacă este el Împăratul lui Israel, să se pogoare acum de pe cruce şi vom crede în el !

43. S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l iubeşte, că a zis: “Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

44. În acelaşi chip Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.

45. Şi de la ceasul al şaselea, întuneric a venit peste toată ţara până la ceasul al nouălea.

46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: “Eli, Eli, Lama Sabactani?”, adică: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit ?”

47. Unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: “Pe Ilie îl strigă acesta !”

48. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, l-a umplut cu oţet şi, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea.

49. Iar ceilalţi ziceau: “Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L scape !...”

50. Dar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.

51. Şi îndată, catapeteasma* templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

52. mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat.

53. Şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

54. Sutaşul, şi cei ce-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au temut foarte şi au zis: “Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta !”

55. Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră pe Iisus din Galileea slujindu-L;

56. între ele erau Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zevedeu.

57. Şi făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus.

58. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Pilat a poruncit să i se dea.

59. Şi luând trupul, Iosif l-a înfăşurat în giulgiu curat de in

60. şi l-a pus în mormântul nou, al său, pe care-l săpase în stâncă; şi prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat.

61. Acolo erau şi Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.

62. A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, arhiereii şi fariseii s-au dus la Pilat

63. şi i-au zis: “Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era în viaţă, a zis: ‘După trei zile voi învia’.

64. Porunceşte, deci, ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure şi să spună poporului: ‘A înviat din morţi!’ Atunci rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi”.

65. Pilat le-a zis: “Aveţi straja! Mergeţi şi păziţi-l cum ştiţi”.

66. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând straja.

CAP. 28

Învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului după înviere. Porunca botezului.

1. Şi trecând sâmbăta, pe când se lumina spre ziua cea dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

2. Şi, iată, cutremur mare s-a făcut; că îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi apropiindu-se, a prăvălit piatra şi a şezut deasupra ei.

3. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada.

4. De frica lui, străjerii s-au cutremurat şi s-au făcut ca morţi.

5. Iar îngerul, luând cuvântul, le-a zis femeilor: “Nu vă temeţi; ştiu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutaţi.

6. Nu este aici: a înviat, precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut Domnul

7. şi, mergând degrabă, spuneţi-le ucenicilor Lui că S-a sculat dintre cei morţi şi, iată, va merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea. Iată, v-am spus vouă aceasta”.

8. Şi plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să vestească ucenicilor Lui.

9. Pe când alergau ele să-i vestească pe ucenici, iată, le-a întâmpinat Iisus, zicând: “Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropiindu-se să-I cuprindă picioarele, I s-au închinat.

10. Atunci Iisus le-a zis: “Nu vă temeţi; duceţi-vă şi vestiţi-i pe fraţii Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea”.

11. Şi plecând ele, iată, unii dintre străjeri, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.

12. Ei s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, le-au dat ostaşilor arginţi mulţi

13. şi le-au zis: “Spuneţi că ucenicii lui au venit noaptea şi l-au furat pe când dormeam noi;

14. şi, dacă va afla guvernatorul, noi îl vom îndupleca şi vă vom scăpa de grijă”.

15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între iudei până în ziua de azi.

16. Cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit Iisus

17. şi, văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.

18. Iar Iisus, apropiindu-Se de ei, le-a grăit, zicând: “Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ.

19. Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

20. învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit. Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Amin.