MISTERE ŞI PREJUDECĂŢI BIBLICE: Maria din Betania şi Maria din Magdala

Motto:

EVANGHELIA, alias VESTEA BUNĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC, a emanat de la DUMNEZEU TATĂL şi a fost adusă oamenilor, pe Pământ, de către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii Sale. Ea a fost desemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în versiunea Evangheliei ce-i poartă numele, cu denumirea de "EVANGHELIA LUI DUMNEZEU", după cum este scris: "După ce a fost închis Ioan, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu" (Marcu 1.14). (Vezi şi: Romani Cap. I; Romani 15.16; II Cor. 11.7; I Tes. 2.2,8,9; I Pet.4.17).

Evanghelia lui Dumnezeu este Unică şi Unitară în planul ontic (al Fiinţei).Forma sub care o cunoaştem noi în planul gnozic, al cunoaşterii omeneşti, rezidă în cele patru versiuni canonice (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi în vreo 50 de versiuni apocrife.

Unificarea celor patru versiuni canonice ale Evangheliei reprezintă un veritabil joc de puzzle, prin care ne sunt revelate adevăruri deosebit de emoţionante şi cutremurătoare, de natură să răstoarne anumite idei preconcepute, bine consolidate.

Oferim aici, ca exemplu, povestea Mariei din Betania, sora Martei şi a lui Lazăr, şi a Mariei din Magdala, cunoscută sub numele de Maria Magdalena.

În acest sens, trebuie precizat mai întâi că versiunea după Ioan a Evangheliei este singura versiune cronologică, adică doar aici evenimentele sunt redate în ordinea în care s-au petrecut ele în curgerea timpului, în timp ce în celelalte trei Evanghelii (după Matei, Marcu şi Luca), numite Evanghelii Sinoptice,cronologia evenimentelor este destul de relativă.

Astfel, din Evangheliile Sinoptice rezultă că Iisus a făcut o singură călătorie la Ierusalim, ocazie cu care a fost prins, judecat, condamnat la moarte şi răstignit, în timp ce din Evanghelia după Ioan rezultă că Iisus a făcut patru călătorii la Ierusalim, după cum urmează:

În prima Sa călătorie, redată în In. 2.13-25 şi In. 3.1-21, Iisus a săvârşitCurăţirea templului, iar Nicodim a venit la El noaptea pentru a avea cu Iisus o discuţie tainică.

În a doua călătorie, redată în In. 5.1-47, Iisus s-a deplasat la Ierusalim pentru a participa la Sărbătoarea Corturilor. Cu această ocazie a avut loc tămăduirea slăbănogului de 38 de ani.

În cea de a treia călătorie, redată în capitolele 7, 8, 9 şi 10 din Evanghelia după Ioan, are loc episodul salvării de la linşajul cu pietre al femeii prinse în adulter, precum şi episodul vindecării orbului din naştere. Iată episodul salvării de la moarte al femeii prinse în adulter:

Ev. Unif. Cap.18.1-11

1. In.8.1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.

2. In.8.2. Dar dimineaţa a venit iarăşi în templu; şi tot poporul venea la El, şi El, şezând, îi învăţa.

3. In.8.3. Atunci cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc,

4. In.8.4. I-au zis: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă săvârşind adulter.

5. In.8.5. Moise, în Lege, ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar tu ce zici?”

6. In.8.6. Spuneau aceasta ca să-L ispitească, să aibă de ce să-L învinuiască. Dar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.

7. In.8.7. Fiindcă ei stăruiau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: “Cel fără de păcat între voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei”.

8. In.8.8. Şi iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.

9. In.8.9. Iar ei, auzind şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă; şi Iisus a rămas singur cu femeia care stătuse în mijloc.

10. In.8.10. Atunci Iisus S-a ridicat şi, nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit niciunul?"

11. In.8.11. Femeia I-a răspuns: “Niciunul, Doamne”. Şi Iisus i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi, de acum, să nu mai păcătuieşti!”

Este foarte probabil că femeia salvată de la linşajul cu pietre, redat mai sus, să nu fie alta decât Maria, sora Martei şi a lui Lazăr din Betania, un sat din imediata vecinătate a Ierusalimului, aflat pe drumul ce duce din Ierusalim în Galileea. Este de asemenea foarte probabil ca Maria să fi fost o prostituată care nu numai că trăia din veniturile câştigate din practicarea celei mai vechi meserii din lume, dar realiza şi câştiguri materiale importante. Astfel se explică faptul că ea a sacrificat din averea ei două vase de alabastru pline cu mir de nard de mare preţ, despre care Evanghelia ne spune că era foarte scump, echivalent cu 300 dinari, salariul unui muncitor agricol pe timp de un an de zile, pentru a săvârşi mirungerea lui Iisus. Prima mirungere a lui Iisus a săvârşit-o Maria pe când Iisus Se afla încă în Ierusalim şi fusese poftit la masă de către unul dintre fariseii din cetate. În semn de profundă recunoştinţă că Iisus o salvase de la moarte/de la linşajul cu pietre, Maria a luat un vas de alabastru plin cu mir şi, intrând tiptil în casa fariseului, s-a aşezat la spatele lui Iisus şi-I săruta picioarele, le uda cu lacrimile ei, le ştergea cu părul capului ei şi le ungea cu mir. Iar Iisus i-a zis: "Femeie, iertate îţi sunt păcatele". Episodul este, oricum, extrem de emoţionant pentru cel ce cunoaşte adevăratul film al evenimentelor. Iată episodul respectiv aşa cum este redat el în

Ev. Unif. Cap. 8

1. Lc.7.36. Unul dintre farisei L-a rugat să mănânce cu el. Iisus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat la masă.

2. Lc.7.37. Şi, iată, o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El şade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir

3. Lc.7.38. şi stând înapoi, la picioarele Lui şi plângând, a început să-I stropească picioarele cu lacrimi şi le şteargea cu părul capului ei; şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir.

4. Lc.7.39. Văzând, fariseul care-L poftise şi-a zis: "Dacă acesta ar fi prooroc, ar şti şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el: că este o păcătoasă".

5. Lc.7.40. Dar Iisus, luând cuvântul, i-a zis: "Simone, am să-ţi spun ceva". - "Spune, Învăţătorule", i-a răspuns el.

6. Lc.7.41. "Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cinci sute de dinari*, iar celălalt cincizeci.

7. Lc.7.42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult ?"

8. Lc.7.43. Simon I-a răspuns: "Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult". Iar Iisus i-a zis: "Drept ai judecat".

9. Lc.7.44. Şi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: "Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi picioarele nu Mi le-ai spălat; ea, însă, Mi-a udat picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei;

10. Lc.7.45. tu, sărutare nu Mi-ai dat; însă ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele;

11. Lc.7.46. capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

12. Lc.7.47. De aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, fiindcă a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin".

13. Lc.7.48. Apoi i-a zis femeii: "Iertate îţi sunt păcatele!"

14. Lc.7.49. Atunci cei ce şedeau împreună cu El la masă au început să zică în sinea lor: "Cine este acesta de iartă şi păcatele?"

15. Lc.7.50. Dar Iisus i-a zis femeii: "Credinţa ta te-a mântuit: mergi în pace".

Pe când Iisus părăsea Ierusalimul pentru a Se întoarce în Galileea, se petrece cel de al treilea episod emoţionant: trecând prin Betania, Marta, sora Mariei, în semn de profundă recunoştinţă că Iisus i-a salvat sora de la moarte, Îl invită la masă în casa ei. Marta era împărţită cu multă slujire, însă Maria, profund marcată şi spăşită de recentul eveniment traumatizant care-i pusese viaţa în primejdie, stătea la picioarele lui Iisus şi-I asculta cuvântul. Iată pasajul respectiv din Evanghelie:

Ev. Unif. Cap. 8

16. Lc.10.38. Pe când era pe cale cu ucenicii Săi, El a intrat într-un sat. Şi o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.

17. Lc.10.39. Ea avea o soră, numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi-I asculta cuvântul.

18. Lc.10.40. Iar Marta, fiind împărţită cu multă slujire, a venit la El şi I-a zis: "Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i, deci, să mă ajute!"

19. Lc.10.41. Răspunzând, Domnul I-a zis: "Marto, Marto, pentru multe te îngrijeşti şi te sileşti tu,

20. Lc.10.42. dar un lucru trebuie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea".

Următoarea întâlnire emoţionantă dintre Marta, Maria şi Iisus are loc cu ocazia învierii din morţi a fratelui lor, Lazăr. Iată episodul respectiv:

Ev. Unif. Cap. 55

1. In.11.1. Şi era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.

2. In.11.2. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, iar Lazăr cel bolnav era fratele ei.

3. In.11.3. Surorile au trimis la Iisus să-I spună: “Doamne, iată, acela pe care-l iubeşti este bolnav”.

4. In.11.4. Dar Iisus, auzind, a zis: “Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească prin ea”.

5. In.11.5. Şi Iisus iubea (duhovniceşte) pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

6. In.11.6. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era.

7. In.11.7. În urmă, a zis ucenicilor Săi: “Să ne întoarcem în Iudeea”.

8. In.11.8. Ucenicii I-au zis: “Învăţătorule, acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre şi iarăşi Te duci acolo?”

9. In.11.9. Iisus a răspuns: “Nu sunt, oare, douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;

10. In.11.10. dar dacă umblă noaptea se poticneşte pentru că n-are lumina în el”.

11. In.11.11. Apoi le-a zis: “Lazăr, prietenul nostru, a adormit ; dar Mă duc să-l trezesc din somn”.

12. In.11.12. Ucenicii I-au zis: “Doamne, dacă doarme, se va facă bine”.

13. In.11.13. Iisus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

14. In.11.14. Atunci le-a spus pe faţă: “Lazăr a murit.

15. In.11.15. Şi Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar, acum, să mergem la el”.

16. In.11.16. Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: “Să mergem şi noi să murim cu el!”

17. In.11.17. Deci, venind Iisus, l-a găsit pus de patru zile în mormânt.

18. In.11.18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19. In.11.19. mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le mângâie pentru fratele lor.

20. In.11.20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.

21. In.11.21. Şi a zis Marta către Iisus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit .

22. In.11.22. Dar ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu”.

23. In.11.23. Iisus i-a zis: “Fratele tău va învia”.

24. In.11.24. Marta I-a zis : “Ştiu că va învia la înviere, în ziua de la urmă”.

25. In.11.25. Iisus i-a zis: “Eu sunt învierea şi viaţa: cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi;

26. In.11.26. şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?”

27. In.11.27. Marta I-a răspuns: “Da, Doamne, eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume”.

28. In.11.28. Şi, zicând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: “Învăţătorul este aici şi te cheamă”.

29. In.11.29. Auzind aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El,

30. In.11.30. fiindcă Iisus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

31. In.11.31. Iudeii, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând-o că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt să plângă acolo”.

32. In.11.32. Şi ajungând Maria în locul unde era Iisus, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”.

33. In.11.33. Iisus, văzând-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, a suspinat în duhul Lui şi S-a tulburat.

34. In.11.34. Şi a zis: “Unde l-aţi pus?” Zis-au Lui: “Doamne, vino şi vezi!”

35. In.11.35. Iisus lăcrima.

36. In.11.36. Atunci iudeii au zis: “Iată cât de mult îl iubea”.

37. In.11.37. Şi unii dintre ei au zis: “Nu putea să facă El, care a deschis ochii orbului, ca nici acesta să nu moară?”

38. In.11.38. Suspinând iarăşi întru Sine, Iisus S-a dus la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.

39. In.11.39. “Daţi piatra la o parte”, le-a zis Iisus. Marta, sora celui răposat, I-a zis: “Doamne, miroase greu, că e a patra zi”.

40. In.11.40. Iisus i-a zis: “Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?”

41. In.11.41. Au dat, deci, piatra la o parte, iar Iisus, ridicându-Şi ochii, a zis: “Îţi mulţumesc, Părinte, că M-ai ascultat.

42. In.11.42. Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis”.

43. In.11.43. Şi, spunând acestea, a strigat cu glas tare: “Lazăre, vino afară!”

44. In.11.44. Şi a ieşit mortul legat la mâini şi la picioare cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu mahramă*. Iisus le-a zis: “Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”.

45. In.11.45. Atunci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Iisus, au crezut în El.

46. In.11.46. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Iisus.

47. In.11.47. Atunci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul* şi au zis: “Ce facem, că omul acesta face multe minuni?

48. In.11.48. Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor nimici neamul şi ne vor lua locul ...”.

49. In.11.49. Unul dintre ei, Caiafa, care era arhiereu în anul acela, le-a zis: “Voi nu ştiţi nimic:

50. In.11.50. oare, nu gândiţi că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor şi să nu piară tot neamul?”

51. In.11.51. Dar aceasta n-a spus-o de la sine ci, fiind arhiereu în anul acela, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam;

52. In.11.52. şi nu numai pentru neamul acesta, ci să adune într-un singur trup pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

53. In.11.53. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

54. In.11.54. De aceea, Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

În ultima Sa călătorie spre Ierusalim, Iisus se abate prin Betania, unde, în casa lui Simon Leprosul, Maria, sora Martei şi a lui Lazăr, săvârşeşte anticipat (cu şase zile înainte de Paşti) actul ritualic al mirungerii lui Iisus în vederea apropiatei sale înmormântări. Evenimentul este redat în plenitudinea sa în Evanghelia Unificată după cum urmează:

Ev. Unif. Cap. 64.8-21

8. In.12.1.Mt.26.6.Mc.14.3. Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, în casa lui Simon Leprosul, unde era Lazăr pe care-l înviase din morţi.

9. In.12.2. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El.

10. Mc.14.3.Mt.26.7.In.12.3. Pe când şedea Iisus la masă, Maria a luat un alabastru în care era o livră* cu mir de nard* curat, de mare preţ şi, spărgând vasul, s-a apropiat de El şi a turnat mirul pe capul Lui: şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

11. Mc.14.4.Mt.26.8. Dar unii dintre ucenici s-au mâhnit văzând aceasta.

12. In.12.4.Mc.14.4.Mt.26.8. Şi unul dintre ei, Iuda, fiul lui Simon din Cariot, cel care avea să-L vândă, a zis: “De ce s-a făcut risipa aceasta de mir?

13. Mt.26.9.Mc.14.5.In.12.5. Mirul acesta se putea vinde scump, cu mai mult de trei sute de dinari*, şi banii să se dea săracilor”.

14. In.12.6.Mc.14.5. Zicea aceasta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era fur; şi, având punga, lua din ce se punea în ea. Şi vorbea cu mânie împotriva femeii aceleia.

15. Mt.26.10.Mc.14.6. Dar Iisus, cunoscându-le gândul inimii, le-a zis: “Lăsaţi-o în pace! De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut lucru bun pentru Mine,

16. Mc.14.7.Mt.26.11.In.12.8. fiindcă pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi le puteţi face bine oricând, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.

17. Mc.14.8.Mt.26.12.In.12.7. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul pentru înmormântare, fiindcă pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.

18. Mc.14.9.Mt.26.13. Adevăr zic vouă : oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”.

19. In.12.9. Atunci mulţime mare de iudei au aflat că El era în Betania şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.

20. In.12.10. Însă arhiereii s-au sfătuit să omoare şi pe Lazăr,

21. In.12.11. pentru că, din cauza lui, mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.

Iisus a jucat un rol major în viaţa Mariei din Betania, salvându-i viaţa de la moarte, iar Maria din Betania a jucat un rol esenţial în viaţa pământească a lui Iisus, săvârşind anticipat actul ritualic al mirungerii în vederea apropiatei sale înmormântări.

Aceasta a fost ultima întâlnire redată în Evanghelie dintre Iisus şi cei trei prieteni ai Săi, Lazăr, Marta şi Maria, cărora le făcuse atât de mult bine.

Despre Maria din Magdala, numită Maria Magdalena, pe care toţi exegeţii Evangheliei o confundă/o identifică în mod greşit cu Maria din Betania, Evanghelia ne revelă puţine informaţii. Astfel, Evanghelia Unificată ne relatează următoarele:

Ev. Unif. Cap. 34

1. Lc.8.1.Mt.9.35.Mc.6.6. Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate învăţându-i în sinagogile lor, propovăduind şi binevestind Impărăţia lui Dumnezeu şi vindecând toată boala şi neputinţa care era în popor. Cu El erau cei doisprezece,

2. Lc.8.2. precum şi unele femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria din Magdala, din care ieşiseră şapte demoni,

3. Lc.8.3. Ioana, femeia lui Huza, un dregător al lui Irod, Suzana şi multe altele, care-L slujeau din avutul lor.

Deci Maria din Magdala fusese o femeie posedată, ceea ce în limbajul psihiatriei actuale înseamnă că era o personalitate multiplă, suferindă de psihopatie polimorfă/schizoidie. În semn de recunoştinţă că Iisus a vindecat-o, aceasta Îl însoţea în călătoriile Sale prin Galileea şi Iudeea împreună cu multe alte femei cărora Iisus le făcuse mult bine, spre a-L sponsoriza din avutul lor. Acest grup de femei au fost martorele răstignirii/al morţii şi al învierii din morţi a lui Iisus. Ele mai sunt cunoscute şi sub numele de “mironosiţe”, pentru că au îmbălsămat cu miresme trupul lui Iisus în vederea îngropării Sale.

În concluzie, nu Maria Magdalena a fost aceea care a săvârşit mirungerea lui Iisus, prima oară în calitate de femeie păcătoasă în casa fariseului din Ierusalim şi a doua oară în Betania, în casa lui Simon Leprosul, cum se crede îndeobşte, ci Maria din Betania, sora Martei şi a lui Lazăr.

Despre Maria Magdalena, unii fac afirmaţia blasfemiatoare că ar fi fost soţia lui Iisus, cu care Iisus ar fi avut chiar şi copii. Acest subiect îl voi trata mai pe larg în articolul O altă Evanghelie.